TRIPLUSALT

Tehnica la triplusalt

Triplusaltul este o săritură derivată din săritura în lungime. Scopul acestei

sărituri este de a realiza de la locul de bătaie până la aterizare, o traiectorie
orizontală în zbor, cât mai lungă. Tehnica acestui exerciţiu sau probă este mai
dificilă, din cauza solicitărilor fizice deosebite, fapt ce impune o pregătire
musculo-articulară atentă şi bine consolidată.
Mecanismul de bază al acestei săriturii se derulează în următoarea
ordonare: elanul, bătăile, zborurile şi aterizările succesive (pasul săltat, pasul sărit,
săritura în lungime).
Veriga de bază la triplusalt o constituie bătaia specifică celor trei sărituri.
Contactul pe sol, pe un picior, în cele trei faze este: stângul-stângul-dreptul
(S-S-D) sau dreptul-dreptul-stângul (D-D-S), fiecare contact determinând o acţiune
completă formată din bătaie, zbor şi aterizare.
Eficienţa, respectiv lungimea totală a traiectoriei de zbor, este determinată
de următorii factori:
- viteza optimă de alergare pe elan;
- bătăile rapide şi puternice;
- zborurile cu mişcări compensatorii optime, pentru păstrarea echilibrului
general al corpului şi realizarea unei traiectorii relativ razante;
- aterizările cu minime momente de frânare a continuităţii;
Astfel, se impune respectarea următoarelor cerinţe:
- reducerea raţională, de fapt inevitabilă, a vitezei orizontale în timpul
celor 3 bătăi şi 2 aterizări succesive;
- minimalizarea deviaţiilor centrului general de greutate al corpului, în
plan frontal;
- optimizarea înălţimii traiectoriei (parabolei) de deplasare a centrului
general de greutate, în faza pasului săltat şi pasului sărit.
Triplusalt este o probă unitară compusă dintr-o succesiune de elemente
(faze), aflate în interdependentă şi intercondiţionare, fapt ce consolidează aspectul
de exerciţiu, probă sistem. Ritmul - raportul dintre lungimea săriturilor, coroborat
cu particularităţile anatomice ale săritorilor a indus anumite tendinţe tehnice,
respectiv tendinţa cu „boltă” şi tendinţa „razantă”.

Săritura Pas Pas Săritura în

- varianta şi lungimea - săltat sărit lungime
Tendinţa cu % 36 30,5 33,5
boltă m 6,50 5,50 6,00
 (18,00m) ritm lung scurt intermediar
Tendinţa % 34,5 31 34,5
razantă m 6.20 5,60 6,20
(18,00m) ritm lung scurt lung
Tendinţe tehnice la triplusalt

Succesiunea tehnică la triplusalt:

- elan;
- pas săltat;
- pas sărit;
- săritura în lungime;
- aterizarea finală.

► Elanul este foarte asemănător celui de la săritura în lungime, adică se

desfăşoară sub forma unei alergării accelerate. Comparativ cu săritura în lungime,
ritmul ultimilor 3 paşi premergători pragului, este mai bine controlat, deoarece
după prima bătaie (de la pasul săltat), urmează alte sărituri care trebuie stăpânite.
Ca urmare a acestei particularităţi, se adoptă unele măsuri, respectiv:
- viteza în ultimii 3 paşi este mai mică (comparabil cu săritura în lungime
- cei mai buni săritori ating 10,2 – 10,4 m/s;
- centrul general de greutate coboară în ultimii 3 paşi mai puţin decât la
săritorii în lungime;
- unghiul de desprindere este mai mic (cu 3-6°), decât la săritura în
lungime fiind in jur de 17°.

► Pasul săltat
- Bătaia se execută pe piciorul mai puternic, care se aşează pe prag, cât mai
activ posibil. Trunchiul săritorului se află în poziţie verticală. În primele momente
ale contactului cu solul, musculatura piciorului de bătaie acţionează rezistent,
pentru ca apoi, în cel mai scurt timp, printr-o mişcare viguroasă, piciorul să se
întindă şi datorită noii tensiuni create la nivelul fibrelor musculare, să dezvolte o
forţă motoare mare, care să determine desprinderea de pe sol.
Concomitent cu întinderea piciorului de bătaie, piciorul de avântare,
împreună cu braţele (preponderent cu braţul opus piciorului de atac), execută o
mişcare de avântare spre înainte-sus, la fel de riguroasă cu a piciorului de bătaie.
Mişcarea de avântare a segmentelor libere se constituie în forţă motoare, adăugată
forţei de impulsie.
Caracteristicile bătăii la pasul săltat efectuat de săritorii de 17-18m, indică
următoarele valori (Tatu, T., Sabău, I., Stănescu, I., 1994):
- unghiul de contact între 65° şi 75°;
 - viteza orizontală a centrului general de greutate în momentul contactului
(amortizării) pe prag este de 10,1 – 10,4 m/s;
- viteza orizontală a centrului general de greutate în momentul
desprinderii de pe prag este de 0,10 – 0,14 s;
- unghiul dintre coapse în momentul contactului cu pragul este de 52-62°;
- unghiul dintre coapse în momentul desprinderii de pe prag este de 90-
110°;
- unghiul de bătaie este de 64-70°;
- unghiul de desprindere de pe prag este de 13-17°;
- distanţa dintre proiecţia verticală a centrului general de greutate şi
călcâiul piciorului de bătaie în momentul contactului cu pragul este între
0,30 m şi 0,45 m;
- distanţa dintre punctul pe sol al proiecţiei verticale a centrului general de
greutate şi vârful piciorului de bătaie în momentul desprinderii de pe
prag este între 0,50 şi 0,70 m.

Stângul Stângul
Pasul săltat

- Zborul se desfăşoară pe o traiectorie determinată de unghiul de desprindere

(13-17°) şi are o durată de 0,48- 0,60 s.
La începutul fazei de zbor, corpul îşi păstrează poziţia din momentul
desprinderii de pe prag, dar piciorul de bătaie, se flectează din articulaţia
genunchiului şi se angajează într-o mişcare de pendulare din articulaţia coxo-
femurală, spre înainte.
În partea mediană a fazei de zbor, piciorul de bătaie continuă pendularea
spre înainte şi sus, până când coapsa lui ajunge aproximativ paralelă cu solul, timp
în care, celălalt picior, flexat din genunchi, coboară şi se plasează liber în urmă,
concomitent cu coborârea braţelor lângă trunchi.
- În partea descendentă a traiectoriei de zbor începe pregătirea pentru aterizare şi
reluarea acţiunilor pentru a doua săritură.
► Pasul sărit
- Bătaia se efectuează prin contact activ pe toată talpa, datorat coborârii
energice a coapsei aflate la orizontală şi extinderii gambei din articulaţia
genunchiului; în momentul impactului cu solul, piciorul este aproape întins, iar
linia generală a trunchiului este verticală.
Acţiunea este asemănătoare unei mişcări de „agăţare” a solului cu talpa şi de
tracţiune dinainte-înapoi. Pe fondul deplasării întregului corp al săritorului spre
înainte, se produce o uşoară cedare (flexiune) din articulaţia genunchiului, timp în
care piciorul de avântare, aflat înapoia celui de bătaie, acţionează rapid înainte
concomitent cu braţele.
După depăşirea liniei verticale, piciorul de bătaie se întinde puternic din
toate articulaţiile sale, iar celălalt continuă acţiunea de avântare spre înainte şi sus,
până ce coapsa lui ajunge la orizontală, moment în care atletul se desprinde de pe
sol.

Stângul Dreptul
Pasul sărit

Desprinderea de pe sol se realizează în virtutea tendinţei generale de a

asigura un zbor razant şi cât mai lung, asemănător pasului săltat, deşi raportul
dintre componenta orizontală şi cea verticală este, într-o oarecare măsură, schimbat
sub influenţa reducerii vitezei orizontale, menţinută de la prima săritură (pasul
săltat).
Caracteristicile bătăii la pasul sărit (Tatu, T., Sabău, I., Stănescu, I., 1994)
sunt:
- unghiul de contact este de 64-72°;
- viteza orizontală a centrului general de greutate a corpului în momentul
contactului cu solul este de 9,9 – 9,6 m/s;
- timpul de sprijin pe sol, în faza de bătaie, este de 0,14 – 0,16 s;
- unghiul dintre coapse în momentul contactului cu solul este de 57-67°;
- unghiul dintre coapse în momentul desprinderii de pe sol este de 90-
100°;
 - unghiul de desprindere de pe sol este de 13-16°;
- distanţa dintre proiecţia verticală a centrului general de greutate şi
călcâiul piciorului de bătaie, în momentul contactului cu solul, este intre
0,32 şi 0,65 m (frânare a vitezei orizontale mai mare decât la pasul
săltat);
- distanţa dintre proiecţia verticală a centrului general de greutate şi
călcâiul piciorului de bătaie, în momentul desprinderii de pe sol, este
între 0,53 şi 0,68 m..

- Zborul al doilea este determinat de unghiul de deprindere si durează 0,42 –

0,52s.
În faza ascendentă a zborului, piciorul de avântare se ridică cu coapsa la
orizontală, formând cu gamba un unghi de aproximativ 90°; piciorul de bătaie,
rămas mult în urmă, din faza de bătaie, se îndoaie din articulaţia genunchiului,
formând cu coapsa un unghi de 90°. Unghiul dintre coapse se măreşte, simultan cu
acţiunea de avântare a braţelor spre înainte, marcând poziţia specifică pasului sărit.
Partea a doua a zborului se caracterizează prin menţinerea în poziţia pasului
sărit, cu o deschidere între coapse de 90-110°.
În faza descendentă a zborului, săritorul îşi pregăteşte aterizarea şi bătaia pentru
săritura în lungime, prin coborârea coapsei şi întinderea gambei piciorului odată cu
coborârea braţelor lângă trunchi.

► Săritura în lungime
- Bătaia se execută foarte asemănător cu cea de la proba de săritură în
lungime, unele elemente care o diferenţiază fiind determinate, în principal,
de viteza de deplasare (orizontală) mai redusă cu 2,5 – 3,5 m/s.
Caracteristicile bătăii:
- unghiul de contact este de 63-70°;
- timpul de sprijin pe sol este de 0,14 – 0,18s;
- viteza orizontală a centrului general de greutate a corpului în momentul
contactului cu solul este de 8,2 – 7,9 m/s;
- viteza orizontală a centrului general de greutate în momentul
desprinderii de sol este de 7,5 – 6,8 m/s;
- unghiul dintre coapse, în momentul contactului cu solul, este de 45-60°;
- unghiul de desprindere este de 18-22°.
- Zborul are o traiectorie mai înaltă decât săriturile anterioare. Procedeul
tehnic folosit în faza de zbor poate fi: ghemuit, întins, cu 1 1/2 şi cu 2 ½ paşi în aer
sau o combinaţie între tehnicile întins şi cu 2 ½ paşi în aer.
 Dreptul Aterizarea finală
Săritura în lungime

► Aterizarea nu diferă prea mult de cea de la săritura în lungime.

La contactul cu solul, membrele inferioare, cu tălpile în flexie dorsală se
flectează, iar trunchiul se apleacă înainte pe coapse. Tălpile săritorului trebuie să
atingă nisipul, în punctul în care prelungirea tangentei la traiectoria centrului de
greutate, trece prin planul suprafeţei de aterizare. Lungimea ultimei săriturii este de
5,90 – 6,20 m.

Metodica predării triplusalt

Procesul de predare a acestei sărituri trebuie să respecte o anumită ordine

metodică.
Astfel, succesiunea rutei metodice urmează:
- însuşirea temeinică a exerciţiilor din şcoala săriturii, respectiv săriturile pe un
picior, mai specific pasul săltat, pasul sărit şi şcoala aterizării;
- însuşirea elementelor de bază;
- elaborarea formei globale a triplusalt.

Însuşirea exerciţiilor specifice din şcoala săriturii – sistemul de acţionare:

- pas săltat alternativ şi succesiv la 1, 3, 5 paşi;
- pas sărit alternativ cu menţinerea sub control a poziţiei coapsei la
orizontală;
- combinaţii de paşi săltaţi şi paşi săriţi;
- triplusalt şi pentasalt de pe loc;

Însuşirea elementelor de bază – sistem de acţionare:

 - mers cu ridicare coapsei la orizontală, menţinere, extindere şi coborâre
activă, agăţată pe sol;
- săltări succesive, uşoare numai de pe piciorul de bătaie;
- pas săltat cu desprindere numai de pe piciorul de bătaie;
- paşi săltaţi specifici triplu (cu pendularea piciorului de avântare);
- elan scurt de 3 paşi, desprindere – aterizare în pas săltat, în groapă şi
continuarea alergării; bătaie în spaţiu de 50cm;
- acelaşi exerciţiu cu 5 paşi;
- elan mediu de 7 paşi, desprindere în pas săltat cu bătaie pe prag,
aterizare pe piciorul de bătaie pe pista de elan şi continuarea alergării.
- paşi săriţi cu accent pe coborârea activă a gambei la aterizare (agăţată);
- elan scurt de 3 paşi, desprindere în pas sărit de pe piciorul de bătaie;
bătaie în spaţiu de 50cm;
- elan de 5 paşi desprindere în pas sărit de pe piciorul de bătaie, aterizare
cu continuarea alergării în groapă.

Elaborarea formei globale – sistemul de acţionare:

- alternări de pas săltat cu pas sărit (S-S-D sau D-D-S);
- elan cu 3-5 paşi, desprindere în pas săltat, urmat de pas sărit şi aterizare în
groapă;
- elan de 7-9 paşi, săritură în lungime (11/2 paşi în zbor) cu desprindere de
pe piciorul opus celui de bătaie;
- elan 5-7 paşi pas sărit, urmat de săritură în lungime cu aterizare în groapa
cu nisip;
- triplusalt cu elan de 5-7 paşi cu accent pe fiecare pas;
- triplusalt cu elan de 9-11 paşi;
- triplusalt cu elan etalonat;
- triplusalt în condiţii de întrecere.

Indicaţii metodice şi greşeli frecvente

- pregătirea musculară şi articulară este prioritate şi condiţie în abordarea
acestei sărituri;
- elementele de bază se exersează iniţial în afara sectorului de sărit;
- elaborarea formei globale se exersează progresiv, începând cu prestaţii
uşoare, medii şi cu elanuri scurte, medii şi apoi complete;
- insuficienta utilizare a braţelor în avântare şi echilibrare;
- existenţa oscilaţiilor laterale mari pot produce dezechilibrări;
- lipsa vitezei controlabile pe elan, mai ales în paşii premergători bătăii;
- zborurile prea razante sau prea înalte scad eficienţa.
 Prevederile regulamentului de concurs

Sectorul de triplusalt este standardizat conform regulamentului şi conţine:

pista de elan, pragul de bătaie şi zona de aterizare.
Pista de elan are lungimea de minim 40m şi maxim 45 m, cu lăţime de
1,22m.
Pragul de bătaie se află la nivelul pistei de elan şi al zonei de aterizare, plasat
la minimum 11m, de marginea proximă a gropii de nisip şi minimum 21m până la
marginea distală a zonei cu nisip.
Pragul de bătaie are aceleaşi dimensiuni ca cel de la săritura în lungime,
respectiv: este produs din lemn, vopsit alb, cu lungime de 1,21-1,22m şi lăţime de
20cm. Ataşat de acesta este planşa de plastilină, care se ridică sub un unghi de 30°,
faţă de pragul propriu zis, are 1,21-1,22m lungime şi 10cm lăţime.
Spaţiul de aterizare îl formează zona cu nisip care este aceleaşi ca de la
săritura în lungime, cu lăţime minimă 2,75m şi maximă 3,00m. Zona de aterizare
este acoperită cu nisip fin şi umed, la nivelul pragului de bătaie.
Structura obligatorie la triplusalt este: pas săltat, pas sărit, săritură în
lungime. Acest fapt obligă săritorul să efectueze prima bătaie la prag pe un picior,
pe care de fapt se va efectua şi a doua bătaie, urmând ca a treia bătaie să se
efectueze pe celălalt picior.
Atingerea pistei cu piciorul pendulant (de avântare), între prag şi marginea
proximă a zonei de aterizare, nu este considerată greşeală care să considere săritura
nereuşită.
Ordinea de intrare în concurs este trasă la sorţi.
Când sunt mai mult de 8 concurenţi, fiecare are dreptul la 3 sărituri şi apoi
primii 8 au dreptul la încă 3 sărituri. Dacă sunt 8 sau mai puţin de 8 concurenţi,
fiecare are dreptul la câte 6 sărituri.
Săritura se măsoară de la cea mai apropiată urmă lăsată în zona de aterizare,
perpendicular până la linia de bătaie a pragului.