Titular disciplină: Lector univ. dr.

kinetoterapeut Anca Jianu

an II KT

MĂSURARE ȘI EVALUARE ÎN KINETOTERAPIE C 5-6

Evaluarea articulaţiei umărului

Din punct de vedere anatomic, complexul articular al umărului este constituit din 5 articulaţii:
- trei articulaţii ale centurii scapulare:
o Art. sternoclaviculară;
o Art. acromioclaviculară
o Art. scapulotoracică.
o două articulaţii ale umărului:
 Art. scapulohumerală (art. propriu-zisă a umărului)
 Spaţiul subacromio-deltoidian
Art. scapulohumerală este o enartroza

Biomecanica art. scapulohumerale

- Art. cea mai mobilă a organismului uman, prezentând 3 grade de libertate:
- Pozitia care permite maximul de distensie ligamentara, pozitie de repaus articular este cea in care bratul
este in usoara flexie, abductie si rot interna.
Mişcările posibile la acest nivel sunt:
1. Flexia: mişcare anterioară a braţului într-un plan sagital. Amplitudinea maximă (180de grade) nu poate fi
realizată decât prin participarea tuturor articulaţiilor umărului.
M. principali- deltoidul şi coracobrahialul (de revăzut origini, inserţii şi inervaţii) iar ca
M. accesori -marele pectoral şi bicepsul brahial.
Factorii care limitează mişcarea:
Contactul tuberculului mare al humerusului cu partea ant a aacromionului
Tensionarea ligamentelor coraco-gleno-humerale
Tensionarea musculaturii extensoare a umărului
Factorii stabilizatori:
Greutatea trunchiului
Contracția muschilor trapez superior pentru a evita ridicarea omoplatului si mare dintat care face rot externa
omoplat
Şoldurile şi genunchii se flectează pentru a limita extensia în coloana lombară.
Pentru a scădea tensiunea în porţiunea lungă a tricepsului cotul se menţine extins.
P-ul nu este lăsat să “ajute" flexia umărului, prin înclinarea trunchiul înapoi.
1
Goniometrie
Instrumente şi metode de măsurare a amplitudinii de mişcare
Goniometrul -permite măsurarea unghiului de mişcare fiind construit pe principiul ”raportorului” folosit în
geometrie. Există diverse tipuri, mai frecvent folosite în clinică fiind goniometrele transparente, confecţionate
din materiale plastice uşoare. Pe cât sunt de comode, pe atât pot da numeroase erori de măsurare, mai ales dacă
nu sunt corect etalonate.
Se compune dintr-un raportor (0 – 180) şi două braţe: unul fix şi celălalt mobil. Cele două braţe se întâlnesc
într-un punct, care reprezintă axul goniometrului.
Există şi alte mijloace de a măsura amplitudinea de mişcare într-o articulaţie, mai moderne.
Metode
a) evaluare directă, subiecţivă, se trasează un unghi drept (90°) imaginar şi bisectoarea lui (45grade) şi astfel se
apreciază unghiul făcut de această bisectoare cu una din laturi (135°) şi se evaluează, faţă de aceste linii
virtuale, poziţia segmentului care se mişcă;
b) măsurarea distanţei dintre două puncte notate pe cele două segmente care alcătuiesc unghiul de mişcare;
c) măsurarea cu ajutorul pendulului sau (firului de plumb), poziţia pendulului fixează verticalitatea, iar unghiul
măsurat semnifică deplasarea maximă a segmentului de la verticalitate. Subiectul testat se află în ortostatism,
iar măsurătorile cu acest sistem nu se pot efectua pentru toate articulaţiile şi toate tipurile de mişcări;
d) goniometrele încorporate în circuite de mişcări pot măsura unghiuri în mişcare în cazul studiilor telemetrice;
executarea a două radiografii la nivelul excursiilor maxime ale unei mişcări permite, de asemenea, măsurarea
amplitudinii acestei mişcări.
Pentru flexia umărului centrul goniometrului se plasează la nivelul articulaţiei scapulohumerale, pe partea
laterală.
 Braţul fix urmăreşte epicondilul lateral humeral, paralel cu linia medio-axilară a trunchiului.
 Braţul mobil paralel cu linia de mijloc a feţei laterale a braţului, urmărind epicondilul lateral humeral.
Poziţia examinatorului faţă de segmentul testat este de aceeaşi parte a membrului.
Testarea musculară manuală
Gradarea folosită de testingul muscular manual se bazează pe trei factori:
1. Cantitatea de rezistenţă ce se opune contracţiei unui muşchi sau unui grup de muşchi (cum este în cazul
acordării cotaţiilor de forţă F5 = Normală sau F4 = Bună);
2. Posibilitatea muşchiului sau a unui grup de muşchi de a deplasa segmentul pe întreg sectorul (pe întreaga
mobilitate articulară pasivă) împotriva gravitaţiei (cum este în cazul acordării forţei F3 = Satisfăcător) sau cu
eliminarea gravitaţiei (ca pentru acordarea forţei F2 = Slabă);
3. Existenţa contracţiei musculare (ca în cazul acordării forţei F1 = Foarte slabă) sau absenţa contracţiei
musculare (ca în cazul forţei F0 = Nulă).
Pentru o şi mai bună (fină) cuantificare se folosesc cotaţiile de "-" şi "+" ce indică:
- descreşterea faţă de normal (F5) a cantităţii de rezistenţă opusă mişcării (cum e cazul pentru forţele F5-, F4+);

2
- creşterea cantităţii de rezistenţă faţă de rezistenţa opusă doar de forţa gravitaţională (cum e cazul pentru
forţele F3+ şi F4-);
- faptul că mişcarea s-a efectuat pe o amplitudine de sub jumătate din amplitudinea goniometrizată (pasiv) a
acelei articulaţii (cum este în cazul forţei F1+, atunci când mişcarea voluntară se produce cu eliminarea
gravitaţiei, dar pe o amplitudine de sub jumătate din amplitudinea de mişcare pasivă goniometrizată şi cum este
în cazul forţei F2+, atunci când mişcarea voluntară se efectuează împotriva gravitaţiei, dar tot pe o amplitudine
de sub jumătate din amplitudinea de mişcare pasivă goniometrizată);
- faptul că mişcarea s-a efectuat pe o amplitudine de peste jumătate din amplitudinea goniometrizată (pasiv) a
respectivei articulaţii (cum e cazul pentru forţele F2- şi F3-).
2. Extensia umărului – este proiecţia posterioară a humerusului în plan sagital, biomecanic de la 00 – 600.
M. principali
- deltoidul prin partea sa posterioară
- marele rotund
- marele dorsal.
Muşchii accesori:
- Micul rotund şi scurta porţiune a m. triceps.
Factorii care limitează mişcarea:
Contactul tuberculului mare al humerusului cu partea posterioară a acromionului
Tensionarea ligamentelor coraco-gleno-humerale
Tensionarea musculaturii flexoare a umărului
Factorii care stabilizează mişcarea:
-Contracția mușchilor: trapez mijlociu și romboizi
- Pentru a limita extensia în coloana lombară, șoldurile şi genunchii se flectează
- Pentru a scădea tensiunea în m biceps brahial cotul se menţine flectat
-Greutatea trunchiului
3. Abducția umărului – Este mişcarea laterală a humerusului în plan frontal între 0 0 – 1800 însumând mişcarea
gleno humerala şi cea axioscapulara.
Factorii care limitează mişcarea (F.L.M) sunt reprezentaţi de poziţia tuberculului mare faţă de acromion iar
stabilizarea mişcării este realizată de contracţia a părţii superioare a trapezului şi a marelui dinţat.
Muşchii principali-deltoidul partea mijlocie şi supraspinosul,
M accesori deltoidul şi marele dinţat în acţiune directă pe omoplat.
4. Abducția orizontala a umarului
– Este mişcare humerusului într-un plan orizontal de la poziţia de 90 0 flexie, până la poziţia de 900 abducţie şi
ulterior la limita de mişcare.
Factorii care influenţează mişcarea:
- tensionarea fibrelor anterioare ale capsulei articulare;

3
 - tensionarea părţii anterioare a deltoidului şi a pectoralului mare.
Stabilizarea mişcării este realizată prin contracţia marelui şi a micului romboid şi a trapezului
Muşchiul principal rămâne deltoidul în partea sa posterioară.
Muşchii accesori; subspinosul, rotundul mic
5. Adducția orizontală a umărului– ca mişcare inversă, este mişcarea humerusului într-un plan orizontal de la
poziţia 900 abducţie, până la poziţia 900 flexie, şi ulterior, încrucişând linia mediană a trunchiului până la limita
mişcării.
Factorii care limitează mişcarea:
Tensionarea muşchilor extensorii ai braţului
Contactul braţului cu trunchiul.
Stabilizarea mişcării se realizează contracţia musculaturii peretelui anterior abdominal (în principal al marelui
oblic de aceiaşi parte)
Muşchiul principal este marele pectoral.
Muşchiul accesor – partea anterioară a deltoidului.
6. Rotația externă a umărului– reprezintă mişcarea humerusului în direcţie laterală în jurul axului
longitudinal al humerusului. Amplitudinea este de 0 – 900.
Factorii care limitează mişcarea sunt
– Tensionarea părţii anterioare a lig capsular şi a lig coraco humeral
- tensionarea muşchilor rotatori interni ai braţului.
Stabilizarea mişcării - O realizează m. trapez, marele şi micul romboid care acţionează în sensul fixării
omoplatului.
Muschi principali -subspinosul şi rotundul mic.
7. Rotația internă a umărului – Este mişcarea în direcţie medială în jurul axului longitudinal al humerusului.
Factorii care limitează mişcarea sunt:
- Tensionarea părţii superioare a lig capsular,
- Tensionarea muşchilor rotatori externi ai braţului
Stabilizarea mişcării
- greutatea trunchiului şi contracţia m trapez, mare şi mic romboid pentru fixarea omoplatului.
Mușchii principali: subscapularul; marele pectoral; marele dorsal şi marele rotund.