Coloana toracală

Zamfir Cătălina Elena

Romaşcu Alexandru
Grupa 7, an I, BFKT
Generalităţi
Coloana vertebrala este cea mai
importanta componenta a scheletului osos si a
aparatului locomotor, implicit. Ea serveste ca
punct de ancorare pentru toate celelalte
elemente care alcatuiesc corpul uman. Este axul
central al structurii noastre fizice.
In functie de regiunile strabatute poate fi:
cervicala, toracala, lombara, coccigiana si
sacrata.
 Regiunea toracală
Coloana toracala este alcatuita din 12 vertebre, numerotate de la T1 la T12.
Acesta prezinta o curbura fiziologica cu convexitate posterioara, numita cifoza si care
masoara 35 de grade.
Pe langa caracterele generale, vertebrele toracale prezinta caractere
regionale:
- corpul vertebral este circular, prezentand la nivelul circumferintei fatete articulare
pentru capul coastei;
- gaura vertebrala este circulara;
- apofiza spinoasa este mai lunga si inclinata in jos prezentand un varf unic
tuberculat;
- apofiza articulara este plana;
- apofiza transversa prezinta la varful ei o suprafata articulara pentru articularea cu
tuberozitatea costala;
Articulatii
Vertebrele toracale se articuleaza prin intermediul apofizelor
(proceselor) articulare si corpurilor vertebrali – numite si articulatii
adevarate sau la distanta prin intermediul ligamentelor la nivelul
apofizelor (proceselor) spinoase, transverse sau a lamelor vertebrale –
numite si articulatii false.
 Articulaţiile adevărate
• Articulatiile corpurilor vertebrale - Suprafetele articulare ale acestora
sunt date de fetele inferioare si superioare (usor concave). Intre
aceste suprafete osoase se gasesc discurile intervertebrale. Acestea
sunt formatiuni fibrocartilaginoase, constituite dintr-o portiune
periferica fibroasa - inelul fibros - si una centrala - nucleul pulpos.
Nucleul pulpos nu are o pozitie fixa, el mobilizandu-se in cursul
miscarilor. Deplasarile acestuia sunt posibile, deoarece este
deformabil elastic si expansibil, aceste calitati fiind legate de
continutul de apa
• Apofizele articulare – sunt in numar de doua superioare si doua
inferioare. Suprafetele articulare prezinta un strat fin de cartilaj hialin.
Articulatiile false
Aparatul ligamentar principal al
coloanei vertebrale este alcatuit din
doua ligamente (ligamentul vertebral
longitudinal posterior si ligamentul
vertebral longitudinal anterior), care
formeaza doua benzi ce se intind pe
toata lungimea coloanei vertebrale.
Ligamentul longitudinal anterior leaga
fetele anterioare ale corpurilor si
discurilor vertebrale, iar cel posterior
leaga fetele posterioare ale corpurilor
si discurilor intervertebrale.
 Ligamentele galbene – unesc lamele vertebrale intre ele
Ligamente interspinoase - leaga intre ele procesele spinoase
alaturate; se continua anterior cu ligamentele galbene, iar posterior, cu
ligamentele supraspinoase
Ligamentele supraspinoase - sunt benzi de tesut fibros care
conecteaza varfurile proceselor spinoase
Ligamentele intertransversare – unesc apofizele tranverse intre ele;
apar ca perechi de cordoane bine delimitate
Bilanţul articular
Testarea gradului de mobilitate a coloanei toracale se face
impreuna cu coloana lombara. Miscarile pe care coloana dorso-
lombara le poate realiza sunt:
- Flexia
- Extensia
- Inclinari laterale
- Rotatii
1.Flexia măsoară 80—90°, din care 50° din coloana dorsală şi 40 din cea
lombară.
Se apreciază astfel :
• măsurînd distanţa degete-sol : pacientul în ortostatism, cu picioarele
apropiate ;
• măsurand distanţa degetul III — haluce : pacientul în decubit dorsal sau
asezat, cu genunchii în extensie ; (în aceste aprecieri contribuţia şoldului
nu poate fi evitată.)
• măsurînd cu un metru-panglică distanţa dintre C1şi S 1;
• cu un goniometru obişnuit : pacientul în ortostatism ; braţul fix al
goniometrului este plasat la nivelul crestei iliace, paralel cu podeaua, iar
braţul mobil, pe linia medioaxilară (atenţie să nu se roteze trunchiul !).
2. Extensia este mult mai limitată (20—30°) şi aproape imposibil de măsurat
clinic. Eventual se poate încerca măsurarea cu goniometrul, prin aceeaşi
metodă ca la flexie (atenţie să nu se flecteze genunchii !).
3. Lateralitatea, apreciată la 20—35°, poate fi măsurată, cu pacientul
în ortostatism, astfel :
— punctul de pe faţa laterală a membrului inferior pe care îl atinge
vîrful degetelui III (în mişcare, palma alunecă de-a lungul coapsei);cu
banda metrica
— cu goniometrul : braţul fix, vertical, pe linia spinelor, orientat între
S1 şi C7 ; braţul mobil urmează linia S1 C7, după înclinare ;
— ca variantă goniometrică : braţul fix plasat orizontal pe linia bicretă
(sau spinele iliace superioare); braţul mobil urmează linia S1—C7,
care se înclină.
4. Rotaţia măsoară 30—45° pe fiecare parte şi se apreciază prin
unghiul format între linia umerilor (care se mişcă) şi linia bicretă a
pelvisului.
 Bilanţul muscular
Flexia trunchiului
Împotriva gravitaţiei
- Forţa 5: decubit dorsal, mainile sub cap, gambele fixate, subiectul
flecteaza toracele pe bazin pe toata amplitudinea de miscare.
- Forţa 4: decubit dorsal, bratele de-a lungul trunchiului, gambele fixate,
subiectul flecteaza toracele pe bazin pe toata amplitudinea de miscare.
- Forţa 3: decubit dorsal, bratele de-a lungul trunchiului, gambele fixate,
subiectul flecteaza toracele pe bazin cu amplitudine limitata de miscare;
capul, partea superioara a umerilor si marginea superioara a omoplatilor
trebuie sa se ridice de pe planul mesei, dar unghiurile inferioare ale
omoplatilor sa ramana in contact cu masa
Fără gravitaţie:
- Forţa 2: decubit dorsal, bratele de-a lungul trunchiului, subiectul
flecteaza coloana cervicala; partea inferioara a toracelui este
comprimata si bazinul se inclina pana cand coloana lombara va fi
plata pe masa; palparea va ajuta la aprecierea egalitatii contractiei
- Forţa 1: decubit dorsal, se poate decela o contracţie uşoară, palpând
peretele abdominal anterior în timp ce subiectul încearcă să tuşească
( sau în timpul unei expiraţii rapide sau în timp ce încearcă să ridice
capul)
Forţa 5 Forţa 1

Forţa 4 Forţa 3
Extensia trunchiului:
Împotriva gravitaţiei
- Forţa 4,5: decubit ventral, se susţine bazinul şi partea inferioară a toracelui,
subiectul extinde coloana dorsală până la orizontală; rezistenţa: pe partea
superioară a toracelui (se poate pune o pernă sub partea inferioară a
toracelui dacă dorim o amplitudine mai mare a mişcării).
- Forţa 3: decubit ventral, se susţine bazinul, subiectul extinde coloana
dorsală şi coloana lombară pe toată amplitudinea de mişcare.
Fără gravitaţie:
- Forţa 2: decubit ventral, se susţine bazinul, subiectul execută mişcarea pe
amplitudine limitată
- Forţa 1: decubit ventral, examinatorul palpează muşchii extensori spinali –
prezenţa şi gradul de contracţie, în timp ce subiectul încearcă să ridice
trunchiul.
Forţa 3 Forţa 4,5

Forţa 2

Forţa 1
Rotaţia trunchiului:
Împotriva gravitaţiei:
- Forţa 5: decubit dorsal, mâinile sub ceafă, gambele fixate, subiectul face o
rotaţie + flexie a toracelui de o parte; se repetă de partea opusă;
- Forţa 4: decubit dorsal, braţele de-a lungul corpului, gambele fixate,
subietcul face o rotaţie + flexia toracelui de o parte; se repetă pe partea
opusă;
- Forţa 3: decubit dorsal, braţele încrucişate, fiecare mână pe umărul opus;
se susţine bazinul; subiectul face o rotaţie a toracelui până ridică de pe
planul mesei omoplatul de partea umărului care vine înainte; se repetă pe
partea opusă;
Fără gravitaţie:
- Forţa 2: aşezat, braţele pe lângă trunchi, se suţine bazinul; subiectul face
rotaţia trunchiului; se repetă pe partea opusă;
- Forţa 1: examinatorul palpează muşchii subiectului care încearcă să apropie
hemitoracele stâng de hemibazinul stâng; se repeta de partea opusă;
Forţa 5 Forţa 4

Forţa 3 Forţa 2
Teste posibile:
Testul Ott
Acest test măsoară atât mişcarea de flexie cât şi cea de extensie a coloanei toracale.
Măsurarea flexiei:
-se determină apofiza spinoasă a vertebrei cervicale C7 (reper 1);
-se măsoară distal 30 cm (reper 2).
-se execută apoi flexia trunchiului,
În mod normal distanţa dintre cele două repere creşte cu 5cm.
Se va nota Ott = 30 / 35 cm

Măsurarea extensiei:
- Are tehnica identică cu măsurarea flexiei doar ca se efectuează extensia.
- C7=reper 1 si distal 30cm=reper 2
Distanţa dintre cele două repere trebuie să aibă valori cuprinse între 1-2 cm.
 Testul separării degetelor

Realizare: se plaseaza policele si indexul sau policele si mediusul pe

doua apofize spinoase vecine.
Se masoara distanta dintre aceste repere cu ajutorul benzii metrice,
inainte si dupa flexia trunchiului. In mod normal, departarea este de 3-
4cm.
 Testul “slump”
Subiectul, la marginea mesei, este rugat să se
“cocoşeze”, flectând astfel coloana toracală şi
aducându-şi umerii în faţă. În tot acest timp
examinatorul, cu o priză pe occipit, menţine coloana
cervicală în poziţie neutră.
Dacă această poziţie nu produce nici un simptom,
examinatorul flectează gâtul subiectului ducându-i
bărbia în piept.
Dacă nu apar simptome, examinatorul extinde
pasiv un genunchi al subiectului.
Dacă nici această mişcare nu produce simptome,
examinatorul duce glezna subiectului în flexie
dorsală. Aceste manevre se fac şi la celălalt membru
inferior.
Dacă în vreuna din aceste faze apar dureri
caracteristice sindroamelor de prindere a nervilor,
testul este considerat pozitiv.
 Apropierea pasivă a omoplaţilor
Subiectul în decubit ventral; examinatorul îi adduce scapulele prin
ridicarea umerilor de pe masă şi ducerea lor în plan posterior;
Durerea, apărută în regiunea scapulară, poate indica o leziune a
nervilor T1 sau T2.
 Metode de explorare
 Explorare radiologică - releva alinierea corpurilor vertebrale, spatiul
discal si eventualelor modificari cauzate de procese
inflamatori/infectioase
 Tomograf computerizat - permite vizualizarea herniei de disc şi
aprecierea mărimii acesteia, evidenţiază prezenţa unui fragment
migrat şi dimensiunile lui, analizează calibrul canalului rahidian .
 Imagistică prin Rezonanță Magnetică(IRM) - poate detecta și analiza
modificări osoase vertebrale (tumori, tasări, inflamații etc.), ale
discurilor intervertebrale, ale măduvei spinării, foițelor meningeene
sau ale țesuturilor moi din vecinătatea coloanei vertebrale. Acest tip
de examen este frecvent utilizat pentru evidențierea herniilor de disc
și a eventualelor compresii ale rădăcinilor nervoase corespunzătoare.
Exerciţii pentru menţinerea posturii corecte
1. Sezand cu palmele la ceafa se fac inclinari si rasuciri laterale.
2. Sezand cu palmele la ceafa se executa extensia coatelor cu opunere de
rezistenta
3. Subiectul se afla in decubit ventral pe o banca de gimnastica sau o
suprafata asemanatoare la indemana sa cu capul in afara planului de sprijin si
palmele la ceafa, acesta executa extensii de trunchi.
4. Subiectul se afla in decubit dorsal, cu bratele pe langa corp executa
extensia trunchiului prin ducerea capului spre spate si ridicarea bustului, iar
bazinul ramanand fix.
5. În şezând pe un scaun, spatele drept, realizăm 10 rotaţii de umeri spre
înapoi.
6. În şezând pe un scaun, spatele drept, cu braţele întinse înainte la nivelul
pieptului, ţinem un baston cu mâinile de capete, ducem braţele cu coatele
întinse până deasupra capului, urmărind bastonul cu privirea, apoi îndoim
braţele şi ducem bastonul la ceafă şi revenim.
7. Culcat pe spate, braţele întinse pe lângă corp, ţinând un baston de
capete sau gantere de câte 1 sau 2 kg. Se duc braţele cu coatele întinse
sus pe lângă urechi, apoi revenim.
8. În şezând sau stând în picioare, braţele întinse spre înapoi, ţinând
bastonul de capete la nivelul şezutei, îndoim coatele şi tragem bastonul
sus. Trunchiul rămâne la verticală, nu ne aplecăm spre înainte, umerii
traşi spre înapoi.
9. Din poziţia de cvadrupedie, se duce mâna sus prin lateral.
10. Culcat pe spate, braţele întinse pe lângă corp, ţinând un baston de
capete sau gantere de câte 1 sau 2 kg. Se duc braţele cu coatele întinse
sus pe lângă urechi, apoi revenim.
11. În şezând pe un scaun, spatele drept, braţele îndoite ţinând
bastonul cu coatele la spate, aplecăm trunchiul spre înainte.
12. Din poziţia de cvadrupedie, se întind mână-picior opus, abdomenul
fiind uşor contractat.
Bibliografie
• http://www.ortokinetic.ro/p74-Cifozele+la+copii
• https://www.scribd.com/doc/60970591/Bilantul-Articular-Al-Coloanei-Vertebrale
• https://www.slideshare.net/rusuanatolii/evaluarea-aparatuluilocomotor2007
• https://www.scribd.com/doc/141583799/Program-de-Recuperare-Pentru-Cifoza
• http://kinetopro.blogspot.ro/2011/01/exercitii-pentru-cifoza.html
• Ghid practic de evaluare articulară şi musculară în kinetoterapie, Editura
Fundaţiei România de mâine, pag. 36-43
• http://www.esanatos.com/anatomie/coloana-vertebrala/Articulatiile-coloanei-
vertebr22918.php
• https://www.prostemcell.org/leziuni-ale-coloanei-vertebrale/notiuni-de-
anatomie-ale-coloanei-vertebrale.html
• http://danmartin.ro/boli-solutii-terapeutice/patologie-tratata/patologie-spinala-
1/hernia-de-disc-toracala/
• https://emeraldmed.ro/proceduri/irm-coloana-vertebrala-o-regiune/