Sunteți pe pagina 1din 14

DEZECHILIBRE ECOLOGICE

Proiect realizat de:


Fratauceanu Daria
Mincea Emilia
10A
ECHILIBRUL ECOLOGIC
 Echilibrul ecologic, de obicei acelasi lucru ca echilibrul
natural, reprezinta starea in care se afla un ecosistem
natural in care lantul trofic este corect echilibrat.

 Existenta echilibrului ecologic a fost constatata inca din


trecut , dar analizata si fundamentata teoretic in sec XX,
ca urmare a distrugerilor provocate de inteerventiile
umane in lantul trofic.
DEZECHILIBRUL ECLOGIC
 Ca urmare a dezechilibrului ecologic provocat de tarile
industrializate pe teritoriul lor cat si pe teritoriul altor state
s-a putut constata ca natura nu dispune intotdeauna de
mijloace pentru refacerea echilibrului ecologic, in foarte
multe situatii fiind necesara interventia recuperatoare a
omului.
 Din pacate, civilizatia umana exercita cele mai periculase
influente destabilizatoare la nivelul intregii biosfere.
Cateva dintre ele sunt:
 supraexploatarea resurselor biosferei;
 restrangerea biodiversitatii;
 restrangerea ecosistemelor naturale;
 poluarea.
1.SUPRAEXPLOATAREA RESURSELOR BIOSFEREI

 Prin supraexploatare intelegem extragerea unei cantitati


de biomasa mai mare decat sporul ei natural. Rezultatul
este distrugerea speciilor asupra carora se exercita.
 Omul nu consuma biomasa numai pentru nevoile
biologice, ci si pentru utilizari tehnologice sub forma de
combustibil si materii prime.
 Supraexploatarea nu se rezuma la cateva populatii ci
afecteaza ecosisteme intregi: exploatarile forestiere
irationale fac sa dispara anual milioane de hectare de
padure, iar suprapasunatul determina desertificarea unor
intinse suprafate cu pajisti naturale.
2. RESTRANGEREA BIODIVERSITATII
 Cea mai evidenta consecinta asupra exploatarii este
disparitia unor specii.Ecosistemele naturale devin tot mai
sarace in specii si, din aceasta cauza, din ce in ce mai
instabile.

 Specii pe cale de disparitie in Romania:

Rasul

Antilopa Saiga Dihorul patat


3.RESTRANGEREA ECOSISTEMELOR NATURALE

 Omul primitiv,culegator si vanator se integra organic in


ecosistemele naturale. Treptat ,el si-a schimbat statutul pe planeta:
nu se mai adapteaza biologic la mediu ci adapteaza mediul in
functie de nevoile lui.
 Omul-agricultor a inceput prima ofensiva asupra mediului natural
transformand pajistile sau padurile in agroecosisteme, mult mai
simple si mult mai instabile. El a folosit adesea un mijloc foarte
eficient si teribil, focul.
 Restrangerea ecosistemelor naturale pune in pericol multe specii.
Acestea nu se mai pot reproduce deoarece, chiar si in spatiul care le-
a mai ramas, nu au linistea necesara sau nu mai au baza trofica
necesara pentru reproducere. De exemplu, marile pasari rapitoare
care se hranesc cu cadavre nu mai gasesc hrana necesara pe
teritoriul unde traiesc animale domestice(animalele care mor nu sunt
lasate in natura).
4. INTRODUCEREA UNOR SPECII NOI IN ECOSISTEME

 O populatie introdusa intr-un ecosistem nou poate


produce dezechilibre, deoarece efectivul nu mai este
controlat de dusmanii naturali din ecosistemul de
origine.
 De exemplu: aducerea iepurilor in Australia. Acestia s-
au inmultit peste masura si au distrus pajisti pe suprafete
mari.
5. POLUAREA

 Diferite forme ale poluarii afecteaza toate


speciile.Poluantii chimici si radioactivi se concentreaza
progresiv de-a lungul lanturilor trofice,atingand
concentratii mortale in organismul consumatorilor de
varf (ex: vulturi, bufnite, etc.).
 Importanta: Consumatorii de varf au cel mai important
rol in autoreglarea biocenozei. Ei sunt putini la numar si
se inmultesc greu, de aceea sunt primii care dispar.
MASURI DE COMBATERE A DEZECHILIBRELOR
ECOLOGICE

 Pentru speciile care nu sunt foarte grav amenintate trebuie


reglementata exploatarea. De aceea au fost reglementate vanatoarea
si pescuitul.
 Pentru speciile grav amenintate se cere intezicerea exploatarii si
monitorizarea individuala pentru a le da posibilitatea de a ajunge la
efective variabile.
 Pentru speciile aflate in pragul disparitiei se
impun masuri de asigurare a supravietuirii individuale
si a reproducerii pentru a mentine specia in patrimoniul
genetic planetar, cu perspectiva
popularii zonelor de origine.
ZONE PROTEJATE DIN ROMANIA
 Parcuri nationale
 Există în acest moment 13 parcuri naționale în România,
toate aflate în zone montane.
 Cel mai mare parc național este Domogled - Valea Cernei, iar
cel mai mic este Buila – Vânturarița.
 Primul parc național înființat în România este Parcul
National Retezat, în 1935. Parcul Național Munții Măcinului
este singurul parc care nu se află în Carpați.

Muntii Macinului Retezat

Muntii Rodnei
ZONE PROTEJATE DIN ROMANIA

 Parcuri naturale
 Sunt 13 parcuri naturale în România, 5 dintre acestea nefiind
în zone montane, ci în zone umede.
 Ultimul înființat este Parcul Natural Văcărești, fiind cel mai
mic și singurul parc natural urban din țară.
 Munții Maramureșului constituie cel mai mare parc natural.

Bucegi Muntii Maramuresului


ZONE PROTEJATE DIN ROMANIA

 Geoparcuri
 Platoul Mehedinti
ZONE PROTEJATE DIN ROMANIA

 Rezervatii ale biosferei


 Delta Dunarii
VA MULTUMIM
PENTRU ATENTIE!

S-ar putea să vă placă și