Boli ale sistemului

excretor
Proiect realizat de:
Fratauceanu Daria
Mincea Emilia
10 A
Sistemul excretor
 Sistemul excretor (aparatul excretor) este un sistem
funcțional care îndepă rtează din organism produși inutili
și toxici, asigurâ ndu-se astfel menținerea constantă a
compoziției mediului intern.
 Sistemul excretor îndeplinește o dublă funcție:
◦ reglează mediul intern prin menținerea unei aceleiași cantită ți de
să ruri și de apă , cea mai mare parte din surplus fiind eliminată prin
rinichi;
◦ elimină substanțele inerte și substanțele toxice, rezultate din
metabolismul substanțelor proteice. 
 Principala cale de excreție este calea renală .
 Alte că i de excreție, decâ t calea renală
sunt plă mâ nii, branhiile, glandele
sudoripare, ficatul, tegumentul, mucoasa intestinală .
Boli
 Insuficienta renala

◦ Insuficienta renala este afectiunea in care rinichii isi pierd,

partial sau complet, abilitatea de a functiona normal.
◦ Insuficienta renala este un pericol, deoarece apa, produsii
catabolismului si substantele toxice nu mai sunt eliminate de
catre rinichi, ci sunt retinute in organism. Deteriorarea
functiei renale are loc treptat, de obicei de la cateva luni pana
la cativa ani.
◦ De asemenea, insuficienta renala genereaza si alte probleme :
anemia, hipertensiune arteriala, acidoza, dereglarea
concentratiei de colesterol, de acizi grasi, patologii osoase .
◦ De asemenea, insuficienta renala genereaza si alte probleme : anemia,
hipertensiune arteriala, acidoza, dereglarea concentratiei de colesterol,
de acizi grasi, patologii osoase.
◦ Insuficienta renală acută apare fie în contextul unei accentuari a unei
boli renale pre-existente, precum glomerulonefrita cronică , leziuni
renale diabetice sau hipertensive, abuz de medicamente (în special
calmante), sau poate fi cauzată de un eveniment acut (glomerulonefrita
acută, boala autoimună , ră niri, infecții , intervenție chirurgicală , sepsis,
etc).
◦ Insuficiența renală acută este în cele mai multe cazuri reversibilă.
◦ Este o boala gravă , cu o mortalitate mare.
◦ Tratamentul constă într-o optimizare a circulației și a fluxului sanguin
renal, evitând medicamentele dă unatoare rinichilor și eliminâ nd
obstacolele din calea de drenaj a tractului urinar.
◦ Insuficiența renală cronică se dezvoltă pe parcursul mai multor
ani. Simptomele apar de obicei la un stadiu avansat. Cei afectați
sunt în primul râ nd amenințați prin complicații ale sistemului
cardiovascular, precum infarctul miocardic sau accidentul
vascular cerebral.

◦ Cele mai frecvente cauze ale insuficienței renale cronice sunt

hipertensiunea arterială și diabetul zaharat tip 2. Altă cauză
importantă o reprezintă boala polichistică a rinichilor, o boala
ereditară autozomal dominantă . Unele medicamente, precum
aspirina, ibuprofenul și paracetamolul, pot determina leziuni
renale cronice.

◦ Insuficienta renala cronică poate fi împă rțită în 5 stadii: Primul

stadiu reprezintă o disfuncție ușoară a funcției renale, în timp ce
stadiul 5 necesită fie dializă , fie transplant renal.
 Cistita
◦ Este o afecțiune care afectează tractul urinar la nivel inferior și
constă în inflamarea peretelui celular al vezicii urinare.
◦ Principalul agent cauzal al cistitei este considerat bacteria E. Coli,
deși s-a demonstrat că această afecțiune poate fi provocată și de alte
bacterii, de anumite virusuri sau ciuperci.
 Glomerulonefrita
◦ Glomerulonefrita este o afecțiune a rinichilor și constă în
inflamarea glomerulilor renali. De obicei este bilaterală . 
◦ Cauza primară a apariției glomerulonefritei este însă și
reacția imună a organismului față de anumiți patogeni.
 Pielonefrita
◦ Pielonefrita este o boală infecțioasă de natură bacteriană a tractului urinar
superior, la nivelul parenchimului și a pelvisului renal. Glomerulii nu sunt
afectați.
◦ De obicei este provocată de E. Coli, dar și alte bacterii pot induce această
afecțiune.
◦ La fel ca cistita, această maladie
afectează preponderent femeile.
Pielonefrita poate fi de două
tipuri: cronică sau acută .
 Litiaza renala
◦ Litiaza renală sau pietrele la rinichi sunt mase solide din cristale.
Provin de obicei din rinichi, dar se pot dezvolta oriunde de-a lungul
tractului urinar. In timp, aceste cristale pot capata volum si pot ajunge la
diverse marimi, de la cativa milimetri la cativa centimetri in diametru.
◦ Pietrele la rinichi sunt cunoscute ca fiind una dintre cele mai dureroase
condiţii medicale.
◦ Simptomele litiazei renale încep atunci câ nd pietrele se deplasează prin
uretere. Această durere severă se numește colică renală . In general,
durerile apar in zona abdomenului sau a spatelui.
◦ Alte simptome ale pietrelor la rinichi pot include:
 sangerare la urinare;
 varsaturi;
 greata;
 febra;
 frisoane;
 necesitatea frecventa de a urina, dar in cantitati mici.
◦ Calculii renali se formeaza, de obicei, cand in organism se acumuleaza
cantitati mari de compusi chimici care favorizeaza aparitia litiazei
renale. Printre acesti compusi chimici sunt:
 calciul;
 amoniacul;
 sodiul;
 acidul uric -un compus rezidual care apare prin descompunerea
alimentelor;
 cisteina –un aminoacid care ajuta la protectia organismului.

◦ Câ nd se întâ mplă acest lucru, materialul solid poate ră mâne în rinichi

sau se poate mișca în jos, pe tractul urinar, în cele din urmă , eliminâ ndu-
se din corp.
◦ Uneori, medicamentele pe care le luați pot contribui la formarea unei
pietre la rinichi.
◦ Tratamentul este adaptat în funcție de tipul de piatră . Persoanele care sunt
deshidratate sau au greață și vă rsă turi severe pot avea nevoie de fluide
intravenoase.
VA MULTUMIM!