Sterian Livia

Stoenica Raluca
Grupa 402, AAT

TRADIȚII ȘI OBICEIURI ALIMENTARE PE GLOB

(micul dejun)

Alimentele și alimentația reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale umanității. Ele
au evoluat în același timp cu posibilitățile materiale, cu modificarea concepțiilor oamenilor și cu
evoluția științei.
Alimentația unui popor poartă amprenta specificului național, al moștenirii din vechi
străbuni și a intenției poporului respectiv de a se adapta la modul de viață al altor popoare pe care
le stimează.
În aceste timpuri, există o tendință de corelare între tradiția și obiceiul de consum cu
cercetarea științifică și cu gruparea alimentelor de consum, după importanță, în grupe, din punct
de vedere al frecvenței de consum.
Trăsăturile specifice ale alimentației fiecărei națiuni se evidențiază, mai ales, la mesele
festive sau în preferințele gastronomice.
Din punct de vedere al alimentației, fiecare popor se mândrește cu tradițiile sale.
Nutriționiștii sunt de părere că a servi micul dejun reprezintă un obicei excelent, deoarece un mic
dejun copios îţi dă energie pe tot parcursul zilei și stimulează capacitatea de concentrare.
Un bun exemplu în acest caz îl reprezintă englezii, care servesc micul dejun în proporție de
95 %, pe locul doi situându-se locuitorii din Germania, cu 70 %.
De-a lungul anilor, datorită faptului că pe continentul american, diferite culturi și-au lasat
amprenta culinară asupra obiceiurilor culinare din această zonă, locuitorii de aici au dezvoltat o
colecție neobișnuit de mare de mâncăruri asociate în principal mesei de dimineață. Există o mare
uniformitate în ceea ce americanii aleg să consume la micul dejun: cafea, ceai, lapte, ciocolată
caldă, ouă cereale, pâine prăjită sau produse de patiserie, bacon sau cârnați, sucuri și sucuri de

1
fructe. Dintre acestea, cerealele, cafeaua, ceaiul, ouăle și pâinea prăjită au ajuns la stadiul de
alimente universale pentru această masă. Pe de altă parte, locuitorii din această zonă au contribuit
la introducerea unui nou concept legat de micul dejun și în alte țări, și anume servirea la micul
dejun a mâncărurilor gata preparate.
În Canada, micul dejun este este foarte asemanator cu cel American. Această țară este cel
mai mare producător de ,,maple syrup din lume” (siropul de artar). Canada își însușește clătitele
și siropul de arțar ca fiind specialitate locală. Siropul poate fi produs doar în partea de est a țării,
unde climatul este propice producției sevei de către arțarii de zahăr .
În America Centrală, la micul dejun se servesc preparate din oua și cârnați, pâine
dulce,fructe și sucuri din fructe. În această zonă a globului își are originea ciocolata, drept
urmare băuturile din ciocolată sunt foarte des consumate la micul dejun. În comparație cu
băuturile din ciocolată din restul zonelor, cele din America Centrală sunt mai dense și mai
spumoase și sunt condimentate cu scorțișoară.Tot din această parte a lumii provine și cafeaua,
ceea ce face ca acest produs să se servească aici, la micul dejun, în mai multe forme, cum ar fi
cafeaua cu lapte, îndulcită cu mult zahăr, sau cafeaua cu scoțișoară și cu zahar nerafinat.În
peninsula Yacatan s-a format un obicei în a se consuma la micul dejun un preparat numit
,,huevos motuleños’’ specific orașului Motul, care se prepară prin împrăștierea de fasole prăjită
peste tortillas proaspete, și apoi adăugarea unui ou sau două, șuncă tăiată mărunt, mazăre și
brânză . Tot aici există obiceiul de a se servi la micul dejun preparatul național numit ,, gallo
pinto’’care înseamnă ,,cocos pătat’’ și în componența căruia intră orez prăjit și fasole neagră,
ușor picantă, care poate fi servită cu smântână și ouă prăjite.
În America de Sud micul dejun este usor, in stilul continental, doar o ceasca de cafea cu
mult lapte si pâine dulce sau cu croisante mici, care pot fi dulci sau simple. Cei ce preferă băuturi
mai simple, consumă ceai. În Argentina, de exemplu, cafeaua cu lapte se consumă numai
dimineata. O altă băutura tipică micului dejun argentinian este submarino, care este de fapt un
baton de ciocolată dulce-amară topit într-un pahar de lapte.
Având în vedere relația dintre Australia și Marea Britanie, mâncărurile servite în cele două
țări sunt aceleași, și anume bacon, ouă, pâine prăjită cu unt și gem, lapte cu cereale,iar pentru
băut ceai sau cafea. Există totuși o serie de combinații specifice de alimente și în meniul
australian. Frigănele cu spaghetti sau fasole gătită cu bacon, sunt de asemenea populare pentru
masa de dimineață.

2
 Trecând pe continental asiatic, observăm că aici nu există mâncăruri specifice pentru masa
de dimineață. Însă sunt anumite mâncăruri , cum ar fi orezul, supele sau diferite fructe proaspete,
care se consumă în prima parte a zilei.
În Singapore, mulți locuitori aleg un preparat din orez făcut cu lapte din nucă de cocos,
numit ,, nasi lemak’’. Tailandezii mănâncă o fiertură de orez, asemănătoare chinezescului
,,congee’’; aceasta poate fi completată prin adăugarea unor ouă crude în lichidul fierbinte.
În Filipine, la micul dejun se consumă pește cu orez, reflectând astfel anii în care au fost
colonie spaniolă.
În cea mai mare parte a Vietamului, oamenii consumă la micul dejun aceleași tipuri de
alimente pe care le consumă și în timpul zilei. În afara orașelor, mulți muncitori mănâncă o
combinație de orez cu alune si boabe de mung, numită,, xoi’’.
În ciuda faptului că ,,asa-gohan’’ înseamnă ,,orez de dimineață", majoritatea oamenilor
Japoniei de azi, cel putin în zonele urbane, consumă alimente rapide,în stilul vestic, cum ar fi:
ouăle, pâinea prăjită, sucul și cafeaua. Japonezii mănâncă până la 70 kg pește crud și gătit anual,
ceea ce înseamnă de 4 ori mai mult decât în oricare alt loc pe glob. În Japonia, pe lângă pește, se
consumă foarte mult orezul, aliment cu conținut mare de glucide și proteine. Unii combină orezul
cu fulgi de nori (alga marina) sau mai adaugă și un ou, pentru a conferi preparatului proteine.Ei
consumă și multă soia, care se găsește mai ales sub forma de tofu și chiar și în deserturi. Soia
conține multe proteine, dar puține calorii și au un conținut înalt de fosfor, magneziu, fier, zinc,
mangan și vitamina B2.
În China, ora micului dejun este foarte timpurie. În majoritatea zonelor, mâncărurile
consumate sunt aceleasi cu cele folosite și la celelalte mese ale zilei. Asta înseamnă în principal
grâu sau orez, care este suplimentat cu legume în cantități mici și cu preparate din carne. Ceaiul
este băut pe parcursul zilei, nu la mese.
Având în vedere religia lor, indienii au obiceiul de a consuma multe mâncăruri vegetariene,
hrănindu-se cu proteine vegetale. De exemplu, ei gătesc orez basmati cu fasole, mazăre și linte.
De asemenea, ei sunt mari consumatori de curcuma și chimen, condimente benefice pentru
sănătate. Chimenul ajută digestia și protejează organismul de cancer, iar curcuma are de
asemenea rol în prevenția cancerului, dar și în tratarea ulcerului gastric și a problemelor hepatice
și inflamatorii ale pielii.

3
 În țări precum Tunisia, Algeria sau Maroc, unul din alimentele de bază este grișul, utilizat
în special pentru pregătirea cuș-cuș-ului. Grișul, mai caloric ca alte paste, este un produs făinos
foarte sățios și o sursă de proteine. Năutul este de asemenea utilizat pentru a face cuș-cuș și este
benefic pentru sănătatea intestinală, fiind bogat în fibre, amidon, proteine vegetale, vitamine și
minerale. În plus, năutul conține puține materii grase și aproape deloc colesterol.În bucătăria
acestui colț de lume se utilizează condimente diverse, cum ar fi scorțișoara (un puternic
antioxidant), șofranul (trateaza durerile menstruale) si ghimbirul (recunoscut pentru proprietatile
tonifiante).
Alimentația popoarelor din sudul Europei se bazează pe consumul de pește, acesta fiind
un aliment foarte bogat în acizi grași omega-3, care ajută la sănătatea vaselor de sânge,
prevenind astfel afecţiunile cardiovasculare şi bolile neurovegetative.În această regiune, unul
dintre secretele alimentare este brânza Pecorino. Aceasta este una dintre cele mai vechi tipuri de
brânza din lume, bogată în acizi grași omega-3 și făcută din lapte de oaie. Ea se servește cu pâine
integrală, stropită cu un pic de ulei de măsline, această combinație reprezentând o adevarată dietă
mediteraneană. Locuitorii Sardiniei mănâncă multe legume colorate și verdețuri, bogate în
vitamine. În meniu acestei populații mai intră și laptele de capră, bogat în calciu și sănătos pentru
inima, dar și sardinele cu conținut mare de acizi grasi omega-3, minerale, fier si calciu.
Locuitorii din această zonă termină mesele cu un pahar de vin roșu, conținând polifenoli –
antioxidanți naturali, benefici pentru prevenția și tratamentul cancerului și al bolilor inflamatorii.
Toate aceste obiceiuri alimentare sunt influenţate atât de climă cât şi de stilul de viaţă
adoptat de fiecare persoana în parte. Tradiţiile, cu trecerea timpulului au început să îşi piardă din
importanţă, iar alimentele specifice unei anumite tări au început să fie achiziţionate de alte ţări
provocându-se un mix de culturi şi de alimente în fiecare farfurie.