2.2.

Funcțiile de nutriție

Funcțiile de nutriție sunt : digestia, circulația, respirația și excreția

2.2.2. Digestia și absorbția

Digestia și absorbția se realizează la nivelul sistemului digestiv.

*I. Componentele sistemului digestiv sunt : tubul digestiv și glandele anexe

A. Tubul digestiv este format din următoarele segmente:
1. Cavitatea bucală
- comunică anterior cu mediul extern ( prin orificiul bucal ) și posterior cu faringele ( prin vălul palatin );
este separată de fosele nazale prin bolta palatină
- este împărțită de arcadele dentare în 2 compartimente ( vestibul bucal + cavitate bucală propriu – zisă )
și conține două organe cu rol în digestia bucală: limba și dinții
a. limba ( organ musculo- membranos )
- acoperită pe ambele fețe de mucoasa linguală; mucoasa dorsală are rol gustativ
- are rol în: masticație, deglutiție, vorbire ( pentru articularea sunetelor ), perceperea gustului, asigurarea
sensibilității tactile, termice și dureroase
b. dinții - organe dure, alcătuite din rădăcină și coroană
- rădăcina - este porțiunea implantată în alveola dentară

- prezintă un canal dentar ce conține pulpă dentară

- în jurul canalului dentar există dentină, acoperită de cement

- coroana – prezintă o cavitate dentară ce conține pulpă dentară
- în jurul cavității dentare există dentină, acoperită de smalț
 - au rol în masticație și în vorbire, pentru pronunția consoanelor

2. Faringele - este un organ musculo - membranos, unde se încrucișează calea respiratorie cu cea
digestivă; comunică lateral cu urechea medie ( prin trompa lui Eustachio )
și are rol în deglutiție ( asigură transportul bolului alimentar spre esofag )
3. Esofagul - este un segment de 25 - 30 cm, localizat posterior față de trahee și are rol în deglutiție
( asigură transportul bolului alimentar spre stomac )
4. Stomacul - este un organ cavitar, în forma literei „J”
- localizare: în cavitatea abdominală, în loja gastrică, sub diafragm
- comunică cu esofagul ( prin orificiul cardia)și cu duodenul ( prin orificiul pilor )
- are 2 porțiuni: - o porțiune verticală, formată din fundul stomacului = fornix ( plin cu aer, nu se umple
cu alimente niciodată )și corpul stomacului
-o porțiune orizontală, formată din antrul și canalul piloric
- mucoasa gastrică - căptușește interiorul stomacului și are numeroase cute
- conține glande gastrice care secretă sucul gastric
5. Intestinul subțire
- are o lungime = 6 – 8 m și se întinde de la orificiul pilor la valvula ileocecală
- are două porțiuni: - o porțiune fixă ( duodenul )
- porțiune mobilă ( jejuno – ileonul , format din jejun+ ileon )
Duodenul are formă de potcoavă și cuprinde în concavitatea sa pancreasul
- mucoasa conține glande intestinale, care secretă sucul intestinal
- aici se deschide canalul coledoc, printr-un orificiu prevăzut cu sfincterul Oddi
- la capătul distal al canalului coledoc, se deschide canalul pancreatic principal
Jejuno - ileonul are 14 -16 anse: orizontale ( jejun ) + verticale ( ileon )
- mucoasa conține glande intestinale, care secretă suc intestinal
- jejunul are cute transversale, numite valvule conivente, pe care se găsesc cute în formă de
„ degete ”, numite vilozități intestinale
- ileonul are doar vilozități intestinale ( măresc suprafața de absorbție )
6. Intestinul gros are o lungime = 1,7 m; comunică cu intestinul subțire, prin valvula ileocecală și
cu cu mediul extern prin orificiul anal, prevăzut cu 2 sfinctere: intern (neted ) și extern( striat)
- are trei porțiuni : cecul ( terminat cu apendicele vermiform ), colonul ( ascendent, transvers, descendent
și sigmoid ) și rectul
- mucoasa intestinală conține glande intestinale, care secretă mucus; nu are vilozități intestinale ; prezintă
plici semicirculare ( șanțuri transversale ce separă niște umflături )
B. Glandele anexe sunt reprezentate de: glandele salivare, ficatul și pancreasul
1. Glandele salivare ( glandele parotide, submandibulare și sublinguale )
- sunt situate în apropierea cavității bucale și secretă saliva: diluată, fluidă ( în cazul glandelor parotide) și
concentrată, vâscoasă ( în cazul glandelor submandibulare și sublinguale)
2. Ficatul este localizat în cavitatea abdominală, sub diafragm, în loja hepatică
- rolul ficatului în digestie: secreția bilei, care este eliminată în perioadele digestive în duoden, iar în
timpul perioadelor interdigestive este depozitată în vezica biliară
- alte roluri ale ficatului: depozitarea glucidelor ( sub formă de glicogen ), a lipidelor, a vitaminelor și a
fierului; rezervor de sânge ( care va fi eliberat în circulație în cazul unei hemoragii ); neutralizarea
substanțele toxice
3. Pancreasul este localizat în cavitatea abdominală, retroperitoneal, înapoia stomacului, în
concavitatea duodenului
- este o glandă mixtă: partea endocrină reprezintă 1% din masa glandei și secretă doi hormoni ( insulina și
glucagonul ) iar partea exocrină reprezintă 99 % din masa glandei și este formată din acini pancreatici
( care secretă sucul pancreatic )

II. Transformările fizico – chimice ale alimentelor în tubul digestiv

Alimentele sunt alcătuite din substanțe organice complexe, care nu pot fi direct asimilate de către
organism
Substantele organice complexe sunt caracteristice fiecărei specii, de aceea ele trebuie transformate
în substante organice simple, lipsite de specificitate, universale în lumea vie, usor absorbabile, numite
nutrimente.
Din nutrimente organismul își construiește substanțele organice proprii.
Transformările alimentelor în tubul digestiv sunt de trei tipuri:
- mecanice ( masticația, deglutiția și amestecarea alimentelor cu sucurile digestive )
- fizice ( înmuierea alimentelor, dizolvarea substanțelor hidrosolubile și emulsionarea grăsimilor )
- chimice ( transformarea alimentelor în nutrimente, sub acțiunea enzimelor digestive )
Transformarea substanțelor organice complexe în nutrimente se face cu ajutorul sucurilor
digestive, care contin enzime digestive
Enzimele digestive sunt de trei categorii:
[Link] ( PEPTIDAZE) , care transformă proteinele în aminoacizi
2. Glicolitice ( AMILAZE și DIZAHARIDAZE ), care transformă glucidele în monozaharide: glucoză,
fructoză, galactoză
3. Lipolitice ( LIPAZE) care transformă lipidele în acizi grași și glicerină ( glicerol )
Digestia începe în cavitatea bucală și se termină în intestin.
Definitia digestiei = totalitatea transformărilor pe care le suferă alimentele în tubul digestiv, până la
formarea nutrimentelor, absorbția acestora în sânge și eliminarea resturilor nedigerate din organism.
Tipuri de digestie : bucală, gastrică și intestinală
A. Digestia bucală
În cavitatea bucală , alimentele suferă trei tipuri de transformări :
- mecanice ( masticația și deglutiția )
- fizice ( impregnarea alimentelor cu salivă și dizolvarea unor substanțe hidrosolubile )
- chimice ( transformarea amidonului preparat într-un dizaharid, numit maltoză )
[Link]ția
- este un proces mecanic, ce constă în tăierea, zdrobirea și triturarea ( fragmentarea ) alimentelor , urmat
de impregnarea alimentelor cu salivă
- se desfășoară cu participarea dinților, limbii și mușchilor masticatori.
- rol în formarea bolului alimentar și declanșarea activității glandelor digestive
2. Secreția salivară este reprezentată de salivă ( produsă de glandele salivare )
Saliva este lichid incolor, secretat în cantitate de cantitate = 1-2 l / 24 h și cu pH = 6- 7
a. Compoziția chimică a salivei: apa ( ~ 99% ) și reziduu uscat ( 1 % ) reprezentat de substanțe:
anorganice ( bicarbonați, fosfați, cloruri ) și organice: enzima AMILAZA SALIVARĂ ( PTIALINA ),
mucina ( favorizează formarea bolului alimentar ) și o substanță bactericidă ( LIZOZIM )
b. Rolurile salivei:
- nedigestive: apărarea dinților contra cariilor dentare; favorizarea vorbirii; stimularea mugurilor gustativi;
eliminarea substanțelor toxice din corp ( uree, Pb, Hg ) și a unor agenți patogeni la persoanele bolnave
( virusul hepatitei A, virusul turbării)
- digestiv, care constă în transformarea amidonul preparat ( fiert sau copt ) într-un dizaharid, numit
maltoză, sub acțiunea enzimei amilolitice, numită AMILAZA SALIVARĂ ( PTIALINA )
 3. Deglutiția -reprezintă totalitatea activităților motorii, ce permit transportul bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac, în 3 timpi:
a. timpul bucal, care este voluntar
b. timpul faringian - este voluntar și constă în ridicarea laringelui; epiglota închide glota
( orificiul de comunicare a laringelui cu faringele)
c. timpul esofagian, care este involuntar

B. Digestia gastrică
Digestia gastrică se desfășoară în stomac și presupune două tipuri de activități: secretorie și
motorie.
1. Activitatea secretorie a stomacului constă în secreția sucului gastric de către glandele gastrice
din pereții stomacului.
Sucul gastric este un lichid incolor, cu un pH acid ( pH = 1-1,5 )
Compoziția chimică a sucului gastric:
a. apa ( 99 % ); b. reziduu uscat ( 1% ), reprezentat de substanțe:
- anorganice: fosfați, HCl ( acțiune bactericidă, activează enzimele proteolitice și stimulează evacuarea
gastrică )
- organice: mucus ( care protejează mucoasa gastrică ) și enzime: proteolitice ( PEPSINA ,
LABFERMENTUL, GELATINAZA ) și lipolitice ( LIPAZA GASTRICĂ )
- PEPSINA este o enzimă proteolitică și este secretată sub formă de PEPSINOGEN inactiv; acesta este
activat sub acțiunea HCl
Transformările chimice ale substanțelor alimentare, cu ajutorul sucului gastric
Substanța alimentară Enzima Produsul de digestie
proteine PEPSINA albumoze + peptone
cazeinogen = proteină LABFERMENT paracazeinat de calciu ( cheag)
solubilă din lapte
gelatina GELATINAZA gelatină lichefiată
lipide emulsionate din lapte, LIPAZA acizi grasi ( AG ) + glicerină
frișcă, ou GASTRICĂ

2. Activitatea motorie a stomacului este asigurată de două tipuri de contracții: tonice și

peristaltice
a. contracțiile tonice determină:
- umplerea stomacului și depozitarea temporară a alimentelor ( 2-4 h )
- amestecul alimentelor cu sucul gastric
b. contracțiile peristaltice determină:
- amestecarea alimentelor cu sucul gastric; evacuarea chimului gastric , lent și fracționat, în duoden
Rezultatul digestiei gastrice = chimul gastric
La nivelul mucoasei gastrice se pot absorbi: apa, alcoolul și sărurile minerale.
C. Digestia intestinală este etapa finală a digestiei alimentelor ( care vor fi transformate în
nutrimente ) , se desfășoară în intestinul subțire și presupune două tipuri de activități: secretorie și
motorie.
1. Activitatea secretorie a intestinului subțire constă în secreția a trei sucuri digestive: sucul
pancreatic, sucul intestinal și bila.
a. Sucul pancreatic este secretat de pancreas, în cantitate de 500 - 1500 ml / zi și are un pH alcalin
Compoziția chimică a sucului pancreatic:
a. apă ( 99% ); b. reziduu uscat ( 1% ), reprezentat de substanțe:
- anorganice ( bicarbonați )
- organice: mucus și enzime: proteolitice (TRIPSINA, CHIMOTRIPSINA,CARBOXIPEPTIDAZA,
ELASTAZA ), lipolitice ( LIPAZA PANCREATICĂ ) și amilolitice ( AMILAZA PANCREATICĂ )
- TRIPSINA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de tripsinogen inactiv. Activarea are
loc sub acțiunea unei enzime produsă de duoden ( ENTEROKINAZA ).
- CHIMOTRIPSINA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de chimotripsinogen inactiv.
- CARBOXIPEPTIDAZA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de procarboxipeptidază
inactivă.
- ELASTAZA este o enzimă proteolitică activă, secretată sub formă de proelastază inactivă.
- Chimotripsinogenul, procarboxipeptidaza și proelastaza sunt activate de TRIPSINĂ
Transformările chimice ale substanțelor alimentare, cu ajutorul enzimelor din sucul pancreatic
Substanța alimentară Enzima Produsul de digestie
proteine albumoze + peptone TRIPSINA oligopeptide ( tetra,
CHIMOTRIPSINA tripeptide)
oligopeptide CARBOXIPEPTIDAZA tri , dipeptide
( tetra, tripeptide)
proteine fibroase ( colagen ) ELASTAZA Proteine fibroase
hidrolizate
lipide emulsionate ( cu ajutorul bilei) LIPAZA acizi grasi + glicerina
PANCREATICA
amidon ( crud și preparat ) AMILAZA maltoza ( dizaharid )
PANCREATICA
b. Sucul intestinal este secretat de glandele intestinale și are un pH alcalin (7- 8)
Compoziția chimică a sucului intestinal:
a. apa ( 99%); b. reziduu uscat ( 1% ), reprezentat de substanțe:
- anorganice: ( bicarbonați )
- organice - mucus și enzime: proteolitice ( PEPTIDAZA INTESTINALĂ ), lipolitice ( LIPAZA
INTESTINALĂ ) și glicolitice ( DIZAHARIDAZE: MALTAZA, ZAHARAZA și LACTAZA )
Transformările chimice ale substanțelor alimentare, cu ajutorul enzimelor din sucul intestinal
Substanța alimentară Enzima Produsul de digestie
tri, dipeptide PEPTIDAZA aminoacizi
INTESTINALĂ
lipide ( emulsionate de bila ) LIPAZA INTESTINALĂ acizi grași + glicerină
dizaharide maltoza MALTAZA 2 glucoză
zaharoza ZAHARAZA glucoză + fructoză
lactoza LACTAZA glucoză + galactoză

c. Bila este secretată de ficat, în cantitate de 500 – 700 ml / zi

Proprietăți: - are culoare galbenă ( bila hepatică ) sau verde ( bila colecistică );
- pH alcalin ( pH = 7-8 ) și gust amar
Compoziția chimică a bilei :
a. apă - în proporție de 97% ( bila hepatică );- în proporție de 85 % ( bila colecistică )
b. reziduu uscat ( 3 – 15 % ), reprezentat de substanțe:
- anorganice ( bicarbonați) și organice ( mucus, săruri biliare, pigmenți biliari și colesterol )
Rolurile bilei:
- emulsionează ( fragmentează în particule mai mici ) grăsimile, făcându-le mai ușor digerabile
- solubilizează colesterolul, împiedicând formarea calculilor biliari și activează lipazele
 2. Activitatea motorie a intestinului subțire este asigurată de două tipuri de contracții:
a. de segmentare - care constau în contracții inelare, ce fragmentează conținutul intestinal

- asigură amestecul alimentelor cu sucurile digestive

b. peristaltice - care constau în unde de contracție, ce se propagă de-a lungul intestinului

- asigură amestecul alimentelor cu sucurile digestive

- transportă masa alimentară spre colon

Rezultatul digestiei intestinale = CHILUL INTESTINAL, în cantitate de 1000 ml / zi

III. Absorbția intestinală este procesul prin care nutrimentele rezultate în urma digestiei trec,
împreună cu apa, sărurile minerale și vitaminele, prin pereții tubului digestiv și ajung în mediul intern al
organismului, reprezentat de sânge și limfă.
Locul absorbției :
- în intestinul subțire ( pentru nutrimente, apă, săruri minerale și vitamine )
- în colon ( pentru apă și săruri minerale )
Adaptările intestinului subțire pentru absorbție sunt:
- mărirea suprafeței de absorbție ( prin prezența vilozităților intestinale )
- vilozitățile intestinale prezintă epiteliu unistratificat (alcătuit din enterocite, cu microvili la polul apical);
sub epiteliul unistratificat al vilozităților se găsesc capilare sangvine și limfatice
- contracția vilozităților intestinale crește viteza de absorbție a nutrimentelor
Mecanisme ale absorbției
1. pasiv , fără consum de energie,în sensul gradientelor de concentrație ( de la o concentrație mai mare la
o concentrație mai mică ); se realizează prin difuziune și osmoză
2. activ , cu consum energetic, împotriva gradientelor de concentrație ( de la o concentrație mai mică la o
concentrație mai mare ).
3. prin vezicule de pinocitoză, în cazul proteinelor întregi ( anticorpii din laptele matern )
Forma de absorbție Mecanismul de absorbtie
Proteine întregi prin vezicule de pinocitoză
Aminoacizi activ , în sânge
a . Absorbția proteinelor
b. Absorbția lipidelor
*chilomicroni = trigliceride( acizi grasi-lant lung + glicerina) + fosfolipide + colesterol + parte proteica
Forma de absorbtie Mecanismul de absorbtie
Glicerina pasiv , în sânge
Acizi grasi cu lant scurt pasiv , în sânge
Acizi grasi cu lant lung pasiv, sub forma de chilomicroni, în limfă

c. Absorbția glucidelor
Forma de absorbtie Mecanismul de absorbtie
Pentoze pasiv , în sânge
Hexoze activ , în sânge
 d. Absorbția electroliților
Electrolitii Mecanismul de absorbtie
Na+ ; Cl - activ
Ca2+ activ, în duoden, împreună cu vitamina D
pasiv
Fe 2+ activ , împreuna cu vitamina C

IV. Fiziologia intestinului gros constă în cinci tipuri de activități: secretorie, de

absorbție, de fermentație, de putrefacție și motorie.
a. Activitatea secretorie constă în:
- secreția de mucus, cu rol în formarea și înaintarea materiilor fecale de-a lungul colonului
- secreția de potasiu ( K )
b. Absorbția se realizează pentru următoarele substanțe: apă ( 2-3 l / zi), săruri minerale, glucoză,
vitaminele B și K
c. Procesul de fermentație are loc sub acțiunea florei bacteriene aerobe ( bacilul Coli, bacili
lactici ) în prima parte a colonului și constă în transformarea glucidelor nedigerate
( celuloza) în acizi organici( lactic; butiric) și gaze ( CO 2 ; CH4 ; H2 )
- această floră bacteriană sintetizeaza și vitamine ( K ; B 12 ; acid folic)
d. Procesul de putrefacție are loc sub actiunea florei bacteriene anaerobe și constă în
degradarea proteinelor nedigerate:
- prin dezaminare, cu obținerea de NH 3 toxic, care va fi transportat la ficat și transformat in uree
- prin decarboxilare, cu obținerea de amine ( putresceina; cadaverina) și alcooli ( indol; scatol )
- aceste substanțe sunt urât mirositoare și toxice, de aceea ele sunt transportate la ficat unde sunt
neutralizate ; în bolile de ficat, aceste substanțe toxice ajung în sânge și produc suferința centrilor nervoși.
În urma acestor procese, din 1l de chil intestinal/ zi, se formează 150 g/zi de materii fecale.
e. Activitatea motorie constă în trei tipuri de mișcări :
- de segmentare ( cu rol în absorbția apei )
- peristaltice ( cu rol în deplasarea conținutului intestinal spre rect )
- contracții peristaltice intense ( contracții „ în masă ” )- au loc odată la 6-8 ore și inițiază actul
defecației
Defecația reprezintă actul reflex prin care materiile fecale sunt eliminate din rect la exterior; este un
act reflex neconditionat până la vârsta de 1 an – 1 an ½
- devine condiționat , voluntar, după acestă vârstă
- este coordonat de centrii nervoși parasimpatici din măduva sacrată ( S 2 – S4 )și de centri nervoși din
scoarța cerebrală, unde se formează senzația necesitații de defecație
- dacă sunt întrunite condițiile ce permit defecația, centrii nervoși parasimpatici , sub acțiunea
informațiilor primite de la receptorii din pereții rectului, trimit comenzi motorii la mușchii colonului
( determinând contracția acestora) și la sfincterul anal neted ( producând relaxarea acestuia) .Centrii
nervoși parasimpatici medulari sunt stimulați și de impulsurile sosite de la scoarța cerebrală.
 V. Noțiuni de igienă și patologie a sistemului digestiv

DENUMIREA DEFINIȚIA CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

BOLII BOLII

CARIA Procesul de -formarea plăcii - descompune-rea - spălarea pe dinți

DENTARĂ distrugere a bacteriene, o țesuturilor dentare după fiecare masă
țesuturilor peliculă formată la
dentare suprafața dintelui - cangrenă - evitarea
și colonizată de consumului de
- granulom alimente sau băuturi
bacterii
prea reci sau prea
( pungă de puroi la
- bacteriile fierbinți
vârful rădăcinii unui
descompun dinte ) - evitarea unui
glucidele și produc
acizi, care vor consum mare de
dizolva smalțul glucide
dentar

STOMATITA Inflamația - virusuri - înroșirea mucoasei - spălarea pe mâini

superficială a cu apă și săpun,
mucoasei - bacterii - leziuni înaintea meselor și
bucale după folosirea
- hipovitamino-ze - greutate în
toaletei
masticație și deglutiție
- consum de tutun
și alcool

ENTEROCOLITA Inflamația - virusuri - greață, vărsături - conservarea și

mucoasei prepararea corectă a
- bacterii - dureri abdominale
 intestinale - paraziți - febră alimentelor

- tratament cu - diaree - respectarea

antibiotice orarului meselor

CIROZA Boală cronică - hepatita cronică - lipsa poftei de - evitarea

HEPATICĂ a ficatului, mâncare consumului exagerat
caracterizată - infecții repetate de alcool, cafea,
prin - greață, balonare tutun, condimente
- alcoolism
distrugerea - oboseală
țesutului - răspuns imun
hepatic alterat - mărirea ficatului

- creșterea în volum a
abdomenului

LITIAZA Prezența unor - cantitate prea - durere în zona - respectarea

BILIARĂ calculi în mare de colesterol epigastrului orarului meselor
canalul biliar în bilă
sau în vezica ( zona stomacului ) și - reducerea
biliară - vezica biliară nu în partea superioară consumului de
se golește normal dreaptă a grăsimi
abdomenului, aria
subcostală dreaptă

- colică biliară

- greață, vărsături

- febră, frisoane
PANCREATICĂ Inflamația - intoxicații - dureri abdominale - evitarea
acută sau consumului exagerat
cronică a - infecții virale - greață , vărsături de alcool, cafea,
pancreasului tutun, condimente
- alcoolism - pierdere în greutate