SISTEMUL DIGESTIV

1. Alcatuirea sistemului digestiv:

– tub digestiv: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin
gros;
– glande anexe: ficat, pancreas, glande salivare.

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 I. Tubul digestiv are un perete format din:
– mucoasă – țesut epitelial, situat la interior;
– submucoasă – țesut conjunctiv, conține vase de sânge, glande și un plex nervos;
– musculară;
– externă (adventice) – țesut conjunctiv.
1. Cavitatea bucală – conține organe pentru mărunțirea și amestecarea hranei
(dinții și limba).
Dinții – sunt fixați în alveole și au rol în masticație.
Limba – structură musculoasă striată cu rol în masticație, deglutiție (înghițire),
vorbire și rol de organ de simț.

2. Faringele – organ în formă de pâlnie, comunică cu:

– cu laringele acoperit de epiglotă în timpul deglutiției;
– cu esofagul.
Faringele reprezintă cale comună pentru aer și alimente.

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 3. Esofagul – de 30 cm lungime, străbate cavitatea toracică, diafragma și
comu- nică cu stomacul prin sfincterul cardia.
4. Stomacul –situat în stânga abdomenului, sub diafragmă și comunică cu
intestinul subțire prin sfincterul piloric.
Alcătuire: o porțiune verticală formată din fornix (fundul stomacului), corp și o
porțiune orizontală formată din antrul piloric și canal piloric.

5. Intestinul subțire – se întinde de la pilor până la valva ileo-cecală, având o

lungi- me de cca 6 m. Alcătuire: duoden (porțiunea fixă), jejun și ileon (porțiuni
mobile).

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 6.

Mucoasa intestinală prezintă plici (pliuri, cute) circulare care prezintă

vilozități intestinale în formă de degete de mănușă, delimitate de țesut epitelial
unistratificat cu celule (enterocite) ce prezintă microvili la polul apical (în
vârf).
Vilozitățile prezintă central capilare sanguine și un vas limfatic (chilifer).

6.Intestinul gros – se întinde de la valva ileo-cecală până la sfincterul anal

și are lungimea de 1,5 m. Alcătuire: cecum, colon cu patru segmente
(ascendent, transvers, descendent, sigmoid) și rect.

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI
 II. Glandele anexe

Glandele salivare – sunt trei perechi de glande: parotide, submandibulare,

sublinguale, au rolul de a secreta saliva.

Ficatul – localizat în cavitatea abdominală, sub diafragm, în loja hepatică,

are masa de 1,5 kg și este alcătuit din unități morfofuncționale numite lobuli.

Celulele ficatului (hepatocite) produc bila care se varsă în duoden, iar în pe-
rioadele interdigestive se depozitează în colecist (vezica biliară).

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 Pancreasul – glandă mixtă situată în partea superioară a cavității abdomina-
le, transversal, în spatele stomacului.
Alcătuire: cap (în curbura duodenului), corp, coadă (vine în contact cu splina).
Pancreasul exocrin conține acini pancreatici care secretă suc pancreatic.
Acesta este colectat de canalul pancreatic principal și de canalul pancreatic
accesor.

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 2 Fiziologia sistemului digestiv
I. Digestia reprezintă totalitatea transformărilor suferite de alimente de-a
lungul tubului digestiv până la obținerea unor substanțe simple, absorbabile,
numite nutrimente.
Transformările hranei sunt:
– mecanice – tăiere, mărunțire;
– fizice – dizolvare;
– chimice – hidroliza (descompunere în care la fiecare legătură chimică ruptă se
adaugă o moleculă de apă).

Hidroliza se face sub influența unor biocatalizatori specifici pentru fiecare

substanță numiți enzime. Enzimele sunt produse de glande:
– microscopice – gastrice și intestinale situate în peretele organelor;
– mari – glandele anexe, comunică cu tubul digestiv prin tuburi excretoare.
Enzimele pot fi:
– proteolitice / proteaze – descompun proteinele în aminoacizi;
– lipolitice / lipaze – descompun lipidele în acizi grași și glicerol;
– glicolitice / amilaze – descompun glucidele în monozaharide (glucoză, fructoză,
galactoză).

A. Digestia bucală constă în masticație (rezultă bolul alimentar) și deglutiție

(timpul bucal) și digestia chimică a amidonului preparat( glucid)
Masticația – act reflex, sub control voluntar. Roluri:
– fragmentarea alimentelor pentru a favoriza deglutiția, dar și creșterea suprafeței de
contact cu enzimele;
– formarea bolului alimentar;
– contact cu receptorii gustativi;
– eliberarea substanțelor odorante care vor declanșa secrețiile gastrice.

–
Secreția salivară – saliva conține apă, mucus, ioni minerali, lizozim (rol bac-
tericid) și amilaza salivară (ptialină) – enzimă glicolitică ce realizează digestia
amidonului preparat termic până la maltoză (dizaharid).

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 Deglutiția – activități motorii care asigură transportul bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac.
Deglutiția este un act reflex, în trei timpi:
– timpul bucal (voluntar) realizează împingerea bolului alimentar spre faringe;
– timpul faringian – durează 1-2 secunde, este automat
– timpul esofagian – este realizat de undele peristaltice care împing bolul spre
stomac. Unda peristaltică este precedată de o undă de relaxare care pregătește
stomacul pentru primirea alimentelor.

Tranformarea chimică a amidonului preparat( glucid)

B. Digestia gastrică cuprinde activitățile motorii și secretorii care produc

transformarea bolului alimentar în chim gastric.
Activitatea motorie a stomacului (motilitatea gastrică) este reprezentată de
mișcări peristaltice și mișcări de retropulsie care au drept roluri:
– stocarea alimentelor;
– amestecul conținutului cu secrețiile gastrice;

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI

 – evacuarea conținutului gastric în duoden.
Activitatea secretorie a stomacului constă în secreția sucului
gastric produs de glandele gastrice(oxintice și pilorice) din mucoasa
stomacului. Sucul gastric are un pH = 1 – 2,5 și conține:
– substanțe anorganice reprezentate în principal de HCl – rol antibacterian,
în activarea pepsinogenului;
– substanțe organice: enzime și mucus (cu rol protector mecanic și chimic).
Enzime:
a. Pepsina – este secretată sub formă inactivă (pepsinogen)
și este activată in- tragastric de HCl. Are rolul de a scinda
proteinele în peptide cu un număr variabil de aminoacizi
(albumoze și peptone).
b. Lipaza gastrică – acționează doar asupra grăsimilor pe
care le consumăm emulsionate (de exemplu cele din
lapte, ou), pe care le transformă în acizi grași și glicerol.
c. Labfermentul – coagulează laptele prin transformarea
cazeinogenului solubil în paracazeinat de calciu
(insolubil).
d. Gelatinaza – hidrolizează gelatina.

PROF. LORELA CARADAN, CNER IAȘI