Gastro Școala Postliceală Sanitară "Grigore Ghica Vodă" Iași

MODULUL 21: MEDICINĂ INTERNĂ ȘI NURSING SPECIFIC II

Prof. Lică Maricica

NURSING ÎN GASTROENTEROLOGIE

-suport de curs-

1
 I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor și,
ulterior, absorbția lor, iar la nivelul ultimului segment - rectul - eliminarea resturilor
neabsorbabile - prin actul defecației.
Este alcătuit din tubul digestiv și glandele anexe care își varsă produșii în acesta.
1. Tubul digestiv
a) Cavitatea bucala, formata din:
- vestibulul bucal: are un perete antero-lateral, format de buze si obraji si un perete postero-
medial, reprezentat de arcadele alveolo-dentare.
- cavitatea bucala propriu-zisă, delimitata astfel:
- antero-lateral de arcadele dentare;
- posterior de valul palatin (superior) si istmul faringian (inferior);
- superior de bolta palatină,
- inferior de planseul bucal.
Limba, situată in cavitatea bucală, este un organ musculo-membranos cu rol in
masticatie, supt, deglutitie, articularea cuvintelor, perceperea sensibilititii de cald, rece, durere,
tact. Limba este si organ gustativ, pe fata ei dorsala aflandu-se papilele gustative, cu rol in
receptionarea senzatiilor gustative.
Dintii sunt formatiuni osoase dure, fixati in alveole, in arcadele dentare. La om există doud
dentitii:
- dentitia de lapte, formată din 20 de dinti: I4C2PM4
I4C2 PM4
- dentitia definitiva, formată din 32 de dinti: I4C2PM4M6
I4C2 PM4 M6
Dentitia de lapte se schimba la 6-7 ani.
b) Faringele: - este situat inapoia cavitatii bucale;
- conduct musculo-membranos cu trei etaje: nasofaringe, bucofaringe și laringofaringe
- este organul la nivelul caruia se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva.
c) Esofagul: - este un organ tubular, lung de 20- 25 cm, cu diametrul de 2 - 2,5cm;
- canal de trecere a bolului alimentar din faringe în stomac
- comunica cu stomacul prin orificiul cardia.
d) Stomacul: - este segmentul cel mai larg al tubului digestiv; este situat in cavitatea abdominala,
in partea stanga, sub diafragm; are 25 cm lungime, 10 cm latime, 8 cm grosime și capacitate de
1300ml;
- are două parti: - una verticală, care cuprinde fundul stomacului (fornix sau camera cu aer) care
nu se umple cu alimente si corpul gastric;
- una orizontală, formata din antrul si canalul piloric;
- comunica cu intestinul subtire prin orificiul piloric.
e) Intestinul subtire:
- este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 m) si are diametru de 5 cm;
- are trei segmente: duoden (25 - 30 cm lungimesi forma de potcoava), jejun si ileon;
- la nivelul său se deschid canalul pancreaticsi canalul coledoc;
- comunica cu intestinul gros prin valvula ileo-cecala.
f) Intestinul gros: - este ultimul segment al tubului digestiv;
- se întinde de la valvula ileo-cecala pană la orificiul anal;
- are 1,40 - 2m lungime și 3,5- 4 cm latime;
- are formaliterei U rasturnata;

2
Are mai multe portiuni:
- cecul sau "fundul de sac";
- colonul (ascendent, transvers, descendent si sigmoid), lung de 1,5 m;
-rectul: prezintă un segment dilatat numit ampula rectală și altul care străbate perineul, canalul
anal; are 15-20cm lungime și se termina cu anusul.

2. Glandele anexe sunt:

a) Glandele salivare (parotide, sublinguale si submaxilare) produc saliva cu ajutorul careia se
realizeaza digestia bucala.
b) Ficatul: - este cea mai mare glanda din organism; este situat in cavitatea abdominala, în partea
dreaptă, imediat sub diafragm; are greutate de aproximativ 1500g, culoare rosie căramizie,
datorită cantitatii mari de sânge pe care o contine; are o structura segmentară, fiind format din
lobi și lobuli;
- locul ocupat de ficat se numeste lojă hepatică; indeplineste mai multe functii: secretă și excreta
bila, functii metabolice, functie hematopoietica, functie antitoxica, functie de termoreglare.
c) Pancreasul: - este o glandă cu secretie mixta; este asezat in cavitatea
abdominală, retroperitoneal; are greutate de 70 - 90g; este format din cap (situat in potcoava
duodenului), corp și coadă; pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic, iar cel endocrine insulina
si glucagonul.

Fiziologia aparatului digestiv

Transformarile fizice si chimice pe care le sufera alimentele in tubul digestiv, pentru a le face
capabile să strabată mucoasa acestuia și să ajunga in sange si limfă, poartă numele de digestie.
Clasificarea digestiei:
- fizică: consăt in inmuierea gi faramitarea alimentelor,
- chimică: constă in transformarea moleculelor alimentare in molecule simple, care pot strabate
peretele tubului digestiv sub actiunea sucurilor digestive si macinare.
Fermentii digestivi: reprezintă componentii principali ai sucurilor digestive. Ei sunt substanțe
organice proteice care au proprietatea de a provoca transformarea chimică aalimentelor, prin
simplificarea moleculelor complexe, cu fixare de molecule de apa.
Fermentii digestivi se grupeaza in:
- proteaze sau fermenti protidici, care actionează asupra proteinelor, pe care le descompun pana
la aminoacizi;
- amilazele sau fermenti glucidici, transforma glucidele pana la monozaharide;
acizi grasi.
-lipazele sau fermenți lipidici, acționează asupra lipidelor, transformându-le în acizi grași și
glicerină.
Digestia:
- digestia bucală - alimentele sunt fărâmițate, amestecate cu saliva, amilaza salivară transformă
amidonul în elemente simple. Se formează bolul alimentar care trece în esofag prin actul de
deglutiție
- digestia gastrică - stomacul se umple, bolul alimentar se amestecă cu sucul gastric (conține
acid clorhidric, fermenți proteolitici și lipolitici), proteinele se transformă până la stadiul de
peptone, se formează chimul alimentar care trece în duoden prin acțiunea mecanică a stomacului
- digestia intestinală - etapa finală a procesului unitar al digestiei alimentelor în intestin funcția
secretorie este îndeplinită de:
- pancreasul exocrin, prin sucul pancreatic ce conține tripsină. lipază, amilază
- ficatul, prin secreția biliară ce conține săruri biliare cu rol în digestia și absorbția grăsimilor
și vitaminelor liposolubile. Pigmenții biliari dau culoarea scaunului

3
 - glandele intestinale, prin sucul intestinal ce conține fermenți proteolitici, lipolitici și
glucolitici.
Aceste secreții duc la fragmentarea principiilor alimentare până la formele asimilabile:
aminoacizi, acizi grași și glicerina, monozaharide.
Absorbția se realizează:
- slab la nivelul cavității bucale
- la nivelul stomacului (pentru alcool și unele medicamente)
- la nivelul intestinului gros pentru apă, săruri minerale, vitamina K
- la nivelul intestinului subțire - monozaharidele la nivelul jejunului. glicerina și acizii grași în
prima porțiune a intestinului subțire, aminoacizii în tot intestinul subțire.
În urma acestor procese chilul intestinal lichid este transformat în masa fecaloidă ce conține 90%
resturi alimentare, 10% mucus, epitelii, leucocite, bacterii, care se elimină prin procesul de
defecație.

II. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENȚII CU AFECȚIUNI

DIGESTIVE

TERMENI MEDICALI
Eructatia = eliminarea gazelor din stomac și intestinul anterior pe gura; se intalneste la persoane
nervoase și la cei care manânca repede si inghit aer.
Anorexie = lipsa poftei de mancare.
Disfagie = dificultate de inghitire a alimentelor.
Sialoree = salivatie abundenta.
Pirozis = senzatie de arsură la stomac și esofag
Regurgitatie = revenirea alimentelor ingerate din stomac in esofag, fara efort
de varsatura.
Colică = durere violentă.
Rectoragie = hemoragie rectala,
Hematemeză = varsatura cu sange.
Melena = evacuarea prin anus de sînge negru (digerat) amestecat sau nu cu materii fecale, avand
aspect Iucios ca păcura.
Constipatie =stare patologică in care scaunul se elimina cu intarziere (la 3 ~ 4zile)
Diaree = tranzit intestinal accelerat, cu eliminarea unui numar crescut de scaune moi sau lichide
in 24 deore.
Meteorism = distensia abdomenului prin acumulare de gaze in intestin sau in spatial peritoneal.
Stoma = gura, deschidere pe cale chirurgicala
Boala Crohn = inflamatie cronică transmurală si discontinuă ce cuprinde tot tubul digestive de la
cavitatea bucala pana la anus localizandu-se cu predilectie la nivelul ileonului terminal
Rectocolita cronică ulcero - hemoragica (RCUH) = inflamatia colonului si a rectului cu leziuni
predominantulcerative si hemoragice
Polipi intestinali = escrescente mucoase caracterizate printr-o proliferare de tip benign a
glandelor maturate care se pot maligniza in timp
Polipoza intestinala = un numar de mai multi 100 polipi diseminati în colon.
Diverticuloză colonică = herniere a mucoasei prin tractul muscular realizandu-se o dilatatie
sacciforma formata din mucoasa tesut conjuctiv si seroasa
Diverticuleză gastrică = boala rara cu diverticuli localizati gastric de obicei unic
Diverticulită = inflamatia acuta a unui diverticul

4
Atrezie = malformatie congenitală manifestată prin absenta deschiderii naturale a unei structuri
tubulare anus, vagin.
Hemoroizi = sunt echivalenti cu variculozitati ale venelor hemoroidale, datorită cresterii
presiunii portale, pot fi externi prin dilatări ale venulelor plexului hemoroidal inferior si interni
prin dilatari ale venulelor plexului hemoroidal superior.
Megacolonul este o boală congenitală ce constă in dilatatia anselor colonice manifestată 1a nou -
născuți prin distensie acută a colonului, varsături si tulburari de tranzit, iar la adulti prin
costipatie.

A. CULEGEREA DE DATE

ANAMNEZA
Trebuie efectuată atent, dând importanţa cuvenită datelor pe care le relatează pacientul. Ea
cuprinde:
 Date personale: vârsta pacientului, poate uneori să fie corelată cu anumite boli
digestive (ulcerul gastro-duodenal la 30- 40 ani, cancerul de colon în jur de 50 ani
sau după 65 ani);
 Sexul: ciroza biliară primitivă apare mai ales la femei (35-60 ani); ulcerul
duodenal este mai frecvent la bărbaţi;
 Profesia pacientului: mese neregulate, munci stresante, eforturi prelungite, fără
repaus postprandial, expunerea la noxe;
 AHC: incidenţă crescută familială a litiazei biliare, a ulcerului gastro-duodenal,
sindroame ereditare prin deficit de glucurono-transferază şi creşterea bilirubinei
(sindrom Gilbert, Crigler-Najhar), polipoza colonică familială, etc.
 APF: pot avea uneori semnificaţie la femei multipare prin dezvoltarea unor ptoze
viscerale, colite,etc.
 APP: infecţia cu virus B sau C, intervenţii chirurgicale, transfuzii pot avea
importanţă pentru hepatite cronice, ciroze hepatice; gastrectomii sau colectomii cu
efect tardiv prin malabsorbţie; consum de medicamente pentru alte boli, care pot
fi toxice hepatice, etc.
Debutul bolii: este important de precizat modalitatea de debut, acut sau cronic, care
au fost primele manifestări, dezgust faţă de unele alimente, inapetenţa, pirozis,
greaţă, vărsături postprandiale, eructaţii, balonări postprandiale, dureri abdominale
legate sau nu de alimentaţie, felul de alimentaţie, etc.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ

1. Durerea abdominală se clasifică în 3 categorii:

- viscerală - este surdă și insuficient localizata, sediul fiind în zona mediana a epi- gastrului,
periombilical sau zona mediană a abdomenului inferior, descrisă ca o arsură, crampă, pacienții
căutând zadarnic o poziție antalgică;

- parietală - intensă și precis localizată este agravată de mișcări, tuse;

- reflectată - iradiata în abdomen de la o suferință extraabdominală (durerea epi- gastrică din
infarctul miocardic).
Poate fi acută în - colecistita acută - începe cu o colică biliară, grețuri, vărsături; este
localizată în cadranul abdominal superior drept, cu iradiere ascendentă și apărare musculară; apar
febra și icterul.
5
 - pancreatita acută - dureri în epigastru sau abdomenul superior, cu iradiere dorsal sau în
regiunea scapulară stângă și însoțite de grețuri, vărsături, alterarea stării generale;
- ulcer duodenal perforat - debutează cu o durere abdominală ascuțită și severă în epigastru, dar
care se poate extinde în tot abdomenul, în special în dreapta. Durerea abdominală de cauză
medicală nu se însoțește de semne de iritație peritoneală lipsind apărarea musculară. Se întâlnește
la pacienții cu ulcer gastroduo- denal, gastroenterite acute, hepatite acute virale, pielonefrite,
putând avea și cauze extraabdominale.
- cronică - cea mai frecventă cauză pentru care pacienții cu suferințe gastrointes- tinale consultă
medicul. Intensitatea variază de la simplul disconfort până la forme supărătoare. Cauza poate fi
mecanică: litiază biliară, hernii; inflamatorie: boli inflamatorii intestinale, ginecologice; diverse
suferințe de organ: dispepsia ulceroasă, sindromul de colon iritabil; metabolice: cetoacidoza
diabetică; diverse neoplasme, pancreatita cronică.

Localizare:
- epigastrică postprandială sau nocturnă întâlnită în ulcerul
gastroduodenal
- retrosternală în bolile esofagului
- hipocondrul drept în colecistită
- flanc stâng, drept în cancer de colon
- abdominală difuză în rectocolită
- fosa iliacă dreaptă, în apendicită
- supraombilical, hipocondrul stâng - în bară în pancreatită
Iradiere - în spate, în ulcerul gastroduodenal
- în umărul drept, în litiaza veziculară
Manifestare - ca un „pumnal" în cazul perforațiilor
- foame dureroasă în boala ulceroasă
- de intensitate crescută - colică, biliară, apendiculară, intestinală
Ritmicitate - marea periodicitate (durerea apărută toamna și primăvara)
- mica periodicitate (imediat după mese sau la 2-4 ore) în ulcer gastric
sau duodenal
Factori care ameliorează durerea:
- alimentația în boala ulceroasă
- eliminarea scaunului în colite
-tenesme, senzație imperioasă de defecare întâlnite în procesele
rectosigmoidiene
2. Hemoragia: sângerările gastrointestinale sunt probleme cu importanță majoră pentru
diagnostic și conduita terapeutică. Sângerările acute se pot manifesta prin:
- hematemeză - eliminarea pe gură, prin vărsătură a unei cantități de sânge de culoare roșu
închis, până la negricios, care provine din esofag, stomac sau duoden, porțiunea inițială. Cea mai
gravă este dată de ruptura varicelor esogastrice din hipertensiunea portală a cirozelor hepatice.
- melenă - scaun negru, lucios ca păcura, la început moale și persistă cu aspect de constipație 3-
4 zile după oprirea hemoragiei.
- hematochezia - eliminarea de sânge prin rect, provenind dintr-o sângerare intestinală; poate fi
roșu sau maroniu, cu cheaguri, simplu, sau amestecat cu materii fecale, sau diaree sangvinolentă.
rectoragia- hemoragie la nivelul ultimei porțiunia tubului digestiv; sângele este roșu și acoperă
6
scaunul.
3. Disfagia - dificultatea la înghițire, cu senzație că alimentele se opresc la un anumit nivel în
drumul lor spre stomac. Poate fi însoțită de durere retrosternală, regurgitații, disfonie, scădere
ponderală.
- de cauză orofaringiană - în boli neuro-musculare care afectează hipofaringele și esofagul
superior, bolnavul nu este capabil să inițieze deglutiția;
- de cauză esofagiană - poate apărea la solide sau lichide din cauza afectării mo- tilității
esofagiene.
4. Odinofagia - durerea la deglutiție; este localizată retrosternal și iradiază în spate. Reflectă
un proces inflamator sever ce afectează mucoasa.
5 .Pirozisul - senzație de arsură localizată retrosternal sau epigastric. însoțește de obicei
regurgitațiile și apare în esofagite, ulcer esofagian, gastric sau duodenal, după consum de
alimente condimentate, dulciuri concentrate, prăjeli sau în caz de ae- rofagie.Are caracter ritmic
și periodic, cauza fiind hiperaciditatea.

6. Regurgitațiile - revenirea în cavitatea orală a unei mici cantități din conținutul esofagului
sau stomacului, prin reflux. Originea gastrică este dată de gustul acid, amar sau alimentar al
conținutului regurgitat. Apar frecvent în ulcer, herniile hiatale. Sunt însoțite de arsură
retrosternală.
7. Eructațiile - evacuarea pe gură a aerului din stomac înghițit în timpul deglutiției. Apare la
cei care mănâncă repede, în stază gastrică.
8. Meteorismul – acumularea gazelor în intestin, este întâlnită în colite, colecistite, ciroză
hepatică.
9. Tulburări de salivație:
- hipersalivația - ptialism, - sialoree. Saliva se revarsă în afara cavității bucale (se întâlnește în
stomatite și stenoză esofagiană)
- hiposalivația - asialie, este cauzată de deshidratare.
10. Inapetența - pierderea apetitului este un simptom frecvent în bolile digestive: neoplazii, boli
febrile, suferințe hepatobiliare, boli digestive cu hiposecreție gastrică etc. Poate fi selectivă
pentru carne și grăsimi.
11. Greața și vărsăturile - apar în bolile digestive și extradigestive. Cantitatea lichidului variază
de la mică, mare sau în jet. Vărsăturile provocate de pacient pot calma durerile din ulcerul
gastroduodenal. Conținutul este variabil, de la alimentar la cel lichidian:
- conținut alimentar în gastrite, boala ulceroasă
- conținut alimentar vechi (alimente ingerate cu 24—48 ore înainte) în stenoza pilorică
- conținut biliar - în dischineziile biliare
- conținut sanguin - hematemeză - în complicațiile bolii ulceroase, cancer gastric

Orarul - cele care survin în timpul sau imediat după mese - în ulcer gastroduodenal, tulburări
de motilitate gastrică din diabet zaharat, sau după intervenții chirurgicale (vărsături precoce)
- cele care apar matinal, imediat după micul dejun - la alcoolici, gravide, uremiei, uneori după
gastrectomie.
- la 2-3 ore după masă în ulcerul duodenal (vărsături tardive); cu cât apar mai târziu după mese,
cu resturi alimentare, sugerează obstrucția evacuării gastrice.
7
 12. Ascita - acumulare patologică a unui lichid în cavitatea peritoneală. Pot fi acumulări de
lichid în cantități mici (1-2 I) care nu modifică forma abdomenului; cu volum mediu ce
determină bombarea abdomenului; acumulări foarte mari de lichid ce determină apariția
abdomenului globulos.
13. Icterul - reprezintă colorația în galben a tegumentelor și mucoaselor datorită depunerii în
țesuturi a bilirubinei aflată în exces în organism. Clinic poate fi detectat la valori peste 2 mg/dl
ale bilirubinemiei, la nivelul sclerelor.
14. Tulburări de tranzit:
- diareea care poate fi acută (de cauză infecțioasă) sau cronică (întâlnită în colita ulceroasă),
cele cronice sunt cele ce durează peste 4 săptămâni.
- constipațiamanifestată prin evacuarea neregulată, la intervale mai mari de 2 zile a materiilor
fecale dure, deshidratate, care iau uneori formă de bile numite scibale. Se însoțește de balonări,
stare de disconfort abdominal, dureri, inapetență, halenă.
Constipatia determinată:
- repaus prelungit la pat
- procese stenozante - cancer de colon
- afecțiuni anale - hemoroizi
- ca efect secundar al unor medicamente
- tenesme rectale
- perioade alternante de diaree și constipație întâlnite în cancerul de colon

Manifestari generale:

a.Febra: apare frecvent în bolile digestive infecţioase, fiind uneori însoţită de frisoane, cum ar fi:
angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acută;
Subfebrilităţi: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice,
hepatite cronice cu citoliză, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn),
etc.
Stări septice febrile: abcese hepatice şi subfrenice, neoplasm de colon, hepatocarcinom
primitiv.
b. Facies – modificarea lui în peritonite acute până la cel hipocratic (obraji subţi, nas
ascuţit, buze uscate, ochi înfundaţi în orbite); facies cirotic - cu coloraţie icterică, hiperemie sau
teleangiectazii ale obrajilor, buze şi limbă carminate, steluţe vasculare; dispariţia firelor de păr
din treimea externă a sprâncenelor; xantelasme în unghiul intern al ochilor la pacienţii cu
dislipidemie sau colestaze cronice, ciroza biliară primitivă, etc.
c. Scăderea ponderală: apare la pacienţi cu neoplasme digestive comsumptive sau la cei
cu stări febrile prelungite, vărsături sau diaree, anorexie prelungită. La aceşti bolnavi poate apare
şi deshidratarea (pliu cutanat persistent, limbă prăjită). Trebuie menţionat că pacienţii obeji pot
asocia boli precum: steatoza hepatică, litiaza biliară, pancreatite cronice, etc.
d. Starea generală: este alterată în sindroame acute de tip: perforaţii digestive, ocluzii
intestinale, infarct mezenteric,etc.
e. Poziţia antalgică: specifică în criza de ulcer (flexia ventrală cu apăsarea mâinii pe
abdomen sau poziţia ghemuită); poziţia culcat, nemişcat cu respiraţii superficiale, în peritonite
acute, etc.
f. Paloarea: apare după hemoragii digestive superioare fiind asociată cu anemii,
hipotensiune, colaps; culoarea palid teroasă apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice,
pancreatice), etc.

8
 B. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Constă în stabilirea problemelor de dependență, a surselor de dificultate și enunțarea

diagnosticelor de nursing după formula PES.
Surse de dificultate
- de ordin fizic (leziuni ale aparatului digestiv),
- de ordin psihologic (anxietate, stres),
- de ordin social (izolare, sărăcie),
- lipsa de cunostinte.
Probleme de dependenta:
- alterarea nutritiei prin deficit
- durere acuta/cronica,
- anxietate
- hipertermie
- deshidratare
- postura inadecvata,
- disconfort abdominal,
- alterarea eliminării digestive,
- exces au deficit de volum lichidian,
- risc înalt de sângerare,
- modificarea tegumentelor si mucoaselor
- dificultate de a se autoingriji
- risc înalt de alterare a conceptului de sine.
- dificultate de a dormi și a se odihni
Diagnostice de nursing (exemple):
- Alterarea nutriției prin deficit cauzată de leziuni la nivelul mucoasei gastrice,
manifestată prin senzație de foame, balonare, scădere în greutate.
- Discomfort abdominal cauzat de alterarea mucoasei gastrice, manifestat prin dureri
epigastrice, pirozis.
- Alterarea eliminării intestinale cauzată de leziuni la nivelul intestinului gros, manifestată
prin scaune rare de consistență crescută.

C. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Obiective de îngrijire:
- pacientul să prezinte stare de confort fizic
- diminuarea durerii
- combaterea anxietății
- menținerea stării de nutriție
- pacientul să prezinte temperature corporală normal
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
- să prezinte eliminări intestinale normale
- să prezinte tegumente curate și integer
- pacientul să se poată autoingriji
- pacientul să aibă un somn odihnitor

9
Intervenţiile autonome și delegate:

- asigură repausul fizic în poziție corespunzătoare:

- pacienții cu ciroză hepatică (ascită) adoptă o poziție care favorizează respirația; se
reduce la maxim efortul fizic prin deservirea acestuia la pat, pentru a-i conserva energia;
- menține igiena tegumentelor și a lenjeriei și a mucoaselor; îngrijește cavitatea bucală, îndeosebi
în caz de gingivoragii și gust amar;
- supraveghează funcțiile vitale și vegetative; monitorizează temperatura corporală, pulsul şi
tensiunea; supraveghează vărsăturile cantitativ şi calitativ şi notează în foaia de temperatură;
supraveghează scaunul- frecvența, consistența.
- supraveghează semnele de deshidratare: piele uscată, oligurie.
- reechilibrează hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic, glucoza
5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei
- urmărește raportul ingesta-excreta
- măsoară greutatea corporală
- asigură dieta în funcție de afecțiune
- educă pacientul și antrenează familia pentru a respecta alimentașia si normele de viață impuse,
în funcție de stadiul bolii
- pregăteşte pacientul pentru examenele radiologice şi ecografice în vederea stabilirii
diagnosticului.
- recoltează sânge și alte produse biologice și patologice pentru examene de laborator;
- administrează medicația prescrisă: antiinflamatoare, antispastice (papaverină, scobutil,
atropină), antiemetice şi antiinfecţioase (ampicilina, gentamicină) prescrisă de către medic
- supraveghează durerea, notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice (punga cu
gheaţă) folosite pentru diminuarea ei ; recomandă poziția antalgică pentru diminuarea
- instruieşte pacientul privind regimul de viaţă după externarea din spital, îl învaţă să-şi prepare
alimentele numai prin tehnici simple (fierbere, frigere, înăbuşire) şi să evite excesele alimentare
- pregăteşte psihic, pacientul în vederea actului chirurgical, atunci când medicul hotărăşte
această conduită terapeutică

10
 Plan de îngrijire
Nume: N.
Prenume: C.
Diagnostic medical: Ulcer duodenal.

Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentului proprii și

Data nursing actual sau delegate Evaluare
potențial
Alimentație insu- Bolnavul să se Discută cu pacientul despre regimul Bolnavul respectă
ficientă calitativ și alimenteze în alimentar pe care trebuie să-l regimul alimentar,
cantitativ Cauza: funcție de respecte și care sunt alimentele consumă mult lapte
alterarea integrității necesități. interzise. mai ales noaptea.
mucoasei gastrice Asigură dieta de protecție gastrică
Manifestări: sen- individualizată: lapte dulce, făinoase
zație de foame, fierte în lapte, carne de pasăre fiartă
balonare. sau grătar, pâine veche de o zi, supe
de zarzavat, legume sub formă de
piureuri, fructe coapte. Repartizează
alimentele în 5-7 mese pe zi.
Menționează bolnavului să păstreze
repaus postprandial.

Dificultate de a se Bolnavul să se Sfătuim bolnavul să păstreze repaus Bolnavul se plimbă

deplasa mobilizeze prin la pat în perioadele dureroase și când nu este balonat.
Cauza: durere salon și la salaimediat după mese, în perioadele de
epigastrică și de mese. calm poate merge la sala de mese să
balonare. mănânce cu ceilalți bolnavi, îl
Manifestări: evită sfătuim să se ridice din pat încet, nu
mâncarea. brusc pentru a nu accentua durerile.
Dificultate în a se Bolnavul să Explicăm bolnavului importanța Bolnavul s-a odihnit 5
odihni doarmă 7 h pe somnului. h, s-a trezit, a băut un
Cauza: dureri noapte. Asigurăm liniștea și ambientul pahar ceai de
epigastrice, Să aibă un somn plăcut. Explicăm să-și aleagă o sunătoare și a dormit
Manifestări: odihnitor. poziție relaxantă care să-i permită încă 3 h.
oboseală. odihna.
Administrăm o cană ceai călduț de
tei la culcare.
La indicația medicului administrăm
un sedativ ușor.
Disconfort Bolnavul să aibă Asigur repaus fizic și psihic, repaus Bolnavul prezintă
abdominal Cauza: o stare de obligatoriu post-prandial. Asigur dureri diminuate în
alterarea digestiei confort fizic. dieta de protecție gastrică intensitate, fără
Manifestări: dureri Administrez medicația prescrisă de balonări.
epigastrice care medic: antiacidă, alcalinizantă,
apar la 1-2 h după antisecretoare, sedativă.
mese, balonări,
pirozis.

11
 Constipație Cauza: Bolnavul să Explicăm bolnavului să consume Bolnavul are scaun
alterarea digestiei aibă scaun în 24 mai multe lichide, supe, ceaiuri, după clismă.
Manifestare: lipsa h. lapte, compoturi.
scaunului de 2 zile. Să revină la un Efectuăm clismă evacuatoare pentru
tranzit normal. a elimina și gazele.

Deficit de Bolnavul să Oferim bolnavului informații despre Bolnavul discută cu

cunoștințe despre primească boala sa. Aducem pliante și broșuri colegii de salon și cu
autoîngrijire Cauza: informațiile pe despre ulcerul duodenal. pacienții care se vor
lipsa interesului care le dorește Prezentăm bolnavi cu afecțiune externa.
despre boală despre boala ) asemănătoare, cu evoluție bună, pe Starea lui psihică la
Manifestări: cere sa. cale de externare. externare este bună.
informații despre
boală și
autoîngrijire.

III: EVALUAREA MORFO-FUNCTIONALĂ A APARATULUI

DIGESTIV Șl GLANDELOR ANEXE
A. EXAMENUL FIZIC:
- inspecția - se apreciază aspectul pacientului, starea de nutriție, cașexie, mărirea de volum a
abdomenului, culoarea tegumentelor.
- palparea - pune în evidență sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la compresiune,
apărarea musculară;
- percuție - evidențiază meteorismul abdominal, volumul ficatului;
- auscultație - pune în evidență zgomotele intestinale, prezența clapotajului.
B. EXAMENE DE LABORATOR:
a) Examenul sângelui
- Investigarea pancreasului: Amilaza serică: se recoltează prin p.v. 2 ml sange fara anticoagulant
VN = 16 - 32 u.W.(Wohlgemuth).
- Investigarea functiei hepatobiliare: se recoltează sânge prin p.v. 5ml fără anticoagulant pentru
determinarea:
- Proteine totale VN = 60 — 80%; raportul Alb/Glob>1;
- Electroforeza: albumine = 60%;
globuline : α1 =3-6%
α 2 =7-12%
β =12-17%
γ =14-20%

- Imunoelectroforeza:
IgG = 12-14g %o (creste in hepatite acute si cronice); 8-15 g/l
IgA = 2-4 g %o; 100 -350 mg/dl
IgM = 1 g %o; 0,45 — 1,5 g/l
IgD = 0,03 g%o; <8 mg/dl
IgE = 0,003 2%o (creste in alergii); < 0,025 mg/dl
-VSH-ul este crescut in tumori și infectii hepatobiliare; recoltare 1,6 ml sânge + 0,4 citrat
desodiu 3,8%.
- Enzimele hepatice:
12
TGP (ALAT) =5-40ui. <35 u/l
TGO (ASAT) =5- 25 ui.
GGT(gamaGT) = 11 - 50 u/l creste la consumatorii de alcool
LDH (lactic dihidrogenaza) - VN = 40-160 u/l ;
FA (Fosfataza alcalina) se recoltează 5 ml p.v. + picătura de heparina VN = 1-4 u.Bodanski sau
25-115 U pe litru .
- Sideremia(fier seric) se recolteaza fara anticoagulant VN = 60-140 µg%;
- Cupremia (cupru seric) VN = 70-140 µg%; cresc in hepatite toxice.
- Bilirubinemia totala VN = 0,2-1 mg%.
- Alfafetoproteina se recolteaza prin p.v. fara anticoagulant VN = 6 ku/L.
b) Examenul secretiei salivare se face prin:
- examen biochimic din saliva si determinarea pH-ului (VN = 5,75 - 7,50); se recoltează saliva
(eprubete curate și uscate) se eticheteaza si se trimite la laborator.
c) Examenul urinei:
- Examen sumar de urină : se recoltează cativa ml de urină dimineata la prima mictiune in
sticlute curate si uscate; se determina prezenta albuminei, glucozei și sedimentul.
- Urobilinogen:- se recolteaza la fel cu sumarul de urină. VN = 0,05 - 2,5 mg/24h
- Amilazuria: se recoltează din urina de dimineată cativa ml in recipiente curate si uscate.
d) Examenul materiilor fecale:
-Macroscopic: cantitate, forma, culoare, miros, resturi alimentare nedigerate, produsepatologice:
mucus, puroi, sdnge, paraziti.
-Microscopic( proba de digestie): fibre musculare, grasini, amidon, celuloza - normal, acestea
sunt rare; Cu 3 zile înainte pacientul ține un regim:
- dimineata: 500ml lapte, un ou moale sau pâine cu unt;
- pranz: - 125g carne tocată pregatita;
- supa de carne sau legume;
- 250g piure de cartofi + 100ml lapte + 20g unt.
- seara: lapte (ceai), cartofi copti, 20g unt, sunca fiarta.
Acest regim contine 200-300g cartofi, 50-60g unt, 200g carne, 500-800ml lapte, 100g pâine. Se
recoltează scaunul in coprocultor fara mediu de cultura, se eticheteaza si se trimite la laborator.
- Chimic: pH, continut in substante chimice.
-Determinarea hemoragiilor oculte - reactia Adler
Pregătirea bolnavului: timp de 3 zile bolnavul va primi un regim lacto-fainos, nu se
administrează medicamente pe bază defier, legume verzi, preparate de carne, ciocolată, nu se fac
extractii dentare, seobserva daca bolnavul prezinta epistaxis, gingivoragii.V.N = negativ.
-Determinarea antigenului pentru diagnosticul infectiei cu Helicobacter pylori: se recoltează
scaun intr-un recipient steril se etichetează si se trimite la laborator; se întrerupe medicatia cu cel
putin 3 zile înainte de examen .VN. = negativ.

C. EXAMINAREA RADIOLOGICĂ A TUBULUI DIGESTIV

Scop:
-stabilirea diagnosticului în gastrite cronice, ulcer, gastroduodenal, tumori ale tubului digestiv
- evidenţierea varicelor esofagiene, hernie hiatali şi a refluxului gastro-esofagian
Rolul asistentului medical:
-pregăteşte pacientul conform recomandărilor medicului clinician;
-pregăteşte materialele şi însoţeşte pacientul la serviciul de radiologie;
-îngrijeşte pacientul după examen.
Segmentele tubului digestiv nu sunt vizibile radiologic fără substanţă de contrast.

13
1.Participarea la explorarea radiologică gastro-intestinală (tranzitul baritat)
Pregătirea pacientului
-pacientul este anunţat cu două zile înainte de procedură;
-se explică pacientului în ce constă examenul;
-este atenţionat ca înainte cu cel puţin 8 ore şi în dimineaţa examenului să nu mănânce, să nu
fumeze (creşte secreţia gastrică);
-este informat că înaintea examenului, 1-2 zile trebuie să consume un regim neflatulent şi uşor de
digerat, format din: supă, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate;
-seara, în ajunul examenului, se face pacientului o clismă evacuatoare;
-în dimineaţa examenului este condus la serviciul de radiologie având asupra lui substanţa de
contrast (BaSO4);
-este atenţionat ca în timpul examenului să urmeze indicaţiile medicului
-este informat că suspensia baritată are gust de cretă.
Îngrijirea pacientului după examenul radiologic
-pacientul este informat că scaunul are culoare albă 1-2 zile după examen;
-pacientul este informat că este posibil să apară constipație, caz în care se administrează o lingură
ulei de parafină, sau un laxativ;
-dacă medicul recomandă, pacientul revine la serviciul de radiologie după 2, 8 sau 24 ore;
-pacientul poate să mănânce după 2 ore.

2.Participarea la examinarea radiologică a colonului- irigografia sau clisma

baritată
Prin acest examen se asigură vizibilitate radiologică a colonului prin substanța de contrast.
Opacifierea se face:
-pe cale bucală (descendentă) după examinarea segmentelor superioare (stomac, intestin) sau
după administrarea unei doze de substanţă de contrast cu 8-10 ore înainte de examen;
-pe cale ascendentă prin administrarea substanţei de contrast prin clisma baritată la serviciul de
radiologie.
Pregătirea materialelor
-materiale pentru clisma, sonda strauss;
-substanţă de contrast din care se pregăteşte suspensia (300-500 gr BaSO4/1000-1500ml apă uşor
încalzită sau 200 gr BaSO4 + bolus alba 300gr/ 1000ml apă caldă).
Pregătirea pacientului
-este anunţat cu 2-3 zile înainte, explicându-i importanţa respectării regimului alimentar de
crutare (neexcitant, nefermentiscibil, neflatulent) format din: brânză de vaci, smântână, ouă
fierte, carne slabă fiartă, orez fiert, paine uscată;
-cu o zi înainte se administrează regim semilichid, consumă un pahar de lichid pe oră fară
lactate;
-în ziua examenului pacientul nu manancă, nu bea, nu fumează;
-în cursul după-amiezii se face o clismă evacuatoare şi apoi se administrează două linguri de ulei
de ricin.
Participarea asistentului medical la procedură
cu respectarea normelor impuse la serviciul de radiologie, clisma se face pe masa de examen,
suspensia fiind introdusă lent pentru a reduce senzaţia de defecaţie;
se închide rectul cu sonda Strauss;
se efectuează examen radioscopic (irigoscopie) sau radiografic(irigografie) punându-se în
evidenţă modificari anatomice (polipi, dolicocolon, tumori).

14
3.Participarea la examinarea radiologică a colecistului şi căilor biliare prin
opacifiere intravenoasă
Vezica biliară şi căile biliare sunt vizibile radiologic numai cu substanţa de contrast care contine
iod.
Materiale necesare: substanța de contrast.
Pentru prevenirea accidentelor produse de sensibilitatea la iod, se iau măsuri de preventie
pregătind antihistaminice, HHC, glucoză pentru perfuzie, trusă pentru perfuzie, seringi, ace
pentru injectii i.v.
Pregătirea pacientului:
Pacientul nu necesită pregătire alimentară.
Testarea sensibilitatii la iod se face prin oftalmoreacţie sau prin injectare i.v. a 1 ml substanţă de
contrast. Dacă apar semne de sensibilitate, roşeaţă, edem al feţei, cefalee, dispnee, greţuri,
vărsăturise combat cu perfuzii cu antihistaminice, perfuzii cu glucoza şi noratrinal
Efectuarea examenului:
-pacientul este condus la servciul de radiologie;
-daca nu sunt semne de sensibilitate, se administrează foarte lent, în decurs de 10 minute,
substanţă de contrast;
-se execută radiografii. Căile intrahepatice şi extrahepatice se opacifiază în 15-30 minute;
-dacă nu se evidenţiază căile biliare, la 40 minute după terminarea injecţiei, se administrează 2-3
linguri sirop de codeină, 2% într-o singură doză.
Colecistografia cu opacifiere
Colecistografia cu opacifiere pe cale orală presupune
-pregătirea alimentară cu 2-3 zile înainte (regim usor digerabil, fără celuloză şi uşor concentrate)
iar în preziua examenului se administrează alimente grase (ouă, smântână, unt cu pâine) pentru a
favoriza golirea vezicii biliare;
-înainte de administrare se face testarea sensibilităţii;
-administrarea substanţei de contrast se face conform indicaţiilor lăsând timpul necesar ca
aceasta să fie absorbită şi concentrată în colecist.
Observație
Examenul se face foarte rar fiind înlocuit cu echografie

D. EXAMINAREA ENDOSCOPICĂ A TUBULUI DIGESTIV

Reprezintă vizualizarea și examinarea direct a organelor sau cavităților cu ajutorul

endoscoapelor- aparate cu fibre optice și un system de lentil atașate unui tub flexibil sau rigid.
Scop:
-examinarea cavităților și organelor pentru stabilirea diagnosticului
-efectuarea unor manevre sau intervenții chirurgicale
-recoltarea unor fragmente de țesut în vederea biopsiei.
Responsabilități
Medicul:
-identifică eventuale contraindicații
-efectuează examinarea
Asistentul medical:
-pregătește materialele pentru examen
-explică pacientului derularea examinării și obține consimțământul informat
-pregătește pacientul și îl însoțește la serviciul de endoscopie
Asigură poziția pacientului în timpul examenului
-supraveghează starea pacientului și informează medical cu privire la modificările observate
-preia produsele recoltate, le etichetează și le trimite la laborator
15
-îngrijește și supraveghează pacientul după examen.

1. Participarea asistentului medical la efectuarea esofago-gastro-

duodenoscopie
Esofagogastroduodenoscopia este examinarea endoscopica a porţiunii superioare a tubului
digestiv (esofag, stomac, duoden).
Poate fi examinată numai o porţiune (esofagoscopie, gastroscopie, duodenoscopie) sau toate cele
3 segmente.
Scop/indicaţii:
-stabilirea diagnosticului în tumori benigne sau maligne, hernia heatală, esofagita, gastrită,
duodenită, varice esofagiene;
-diagnosticarea infecţiei cu helicobacter pylori;
-biopsia formațiunilor suspecte;
-evaluarea duăa digestia de substanţe corozive;
-identificarea surseri de sângerare;
-intervenţia chirurgicală cu ajutorul laserului.
Materiale necesare
-fibroscop lung flexibil prevăzut cu 3 canale (un canal pentru vizualizare, unul pentru insuflare
de aer, şi aspirare de lichid, și al treilea pentru introducerea diverselor anexe sau instrumente);
-anexele fibroscopului;
-recipiente pentru recoltări;
-flacoane cu soluţie conservantă daca se face biopsie;
-medicamente pentru anestezie şi pentru combaterea accidentelor conform recomadării
medicului: xilocaina spray, stomacaina spray, novocaina 1%, xilina pentru badijonare locală;
-material de protecţie: maşti, ochelari, şorturi impermeabile;
-comprese sterile;
-manuşi sterile;
-tăviţă renală.
Pregătirea pacientului
-începe din momentul anunţării necesitătii examenului;
-se încurajează pacientul, se lămuresc unele temeri;
-se explică modul de derulare a procedurii şi de cooperare;
-dacă se recoltează pentru biopsie este necesar un bilanţ al hemostazei;
-medicul trebuie să se asigure că pacientul nu ia anticoagulante sau antiagregante;
-se obţine consimţământul;
-pacientul este anunţat că în seara dinainte şi în dimineaţa examenului să nu mănânce;
-dacă funcţia evacuatorie a stomacaului este încetinită, în seara premergătoare examenului se
face o spălătura gastrică;
-se administrează medicaţie preprocedurală la pacientul axios (seara şi dimineaţa) conform
indicaţiei medicului.
Participarea asistentului medical la procedură
-examinarea se face în laboratorul de endoscopie;
-pacientul este aşezat pe masă în decubit lateral stâng;
-se servesc medicului materiale necesare pentru anestezie;
-se introduc fibroscopul încet până în stomac;
-pentru vizualizare cavităţilor digestive se insuflă aer;
-se explorează fiecare segment;
-la sfârşitul procedurii se aspiră excesul de aer şi secreţiile gastrointestinale;
-produsele recoltate se pregătesc pentru laborator.
Îngrijirea pacientului după procedură
16
-pacientul rămâne sub supraveghere la laboratorul de endoscpie 30 minute;
-nu mănâncă, nu bea 2 ore până la restabilirea reflexului de deglutiţie;
-este posibil să acuze uşoară disfagie şi disfonie;
-este informat că manisfestările dispar, se recomandă gargară şi inhalaţii cu mentol;
-senzaţia de balonare este normală după esofagogastroduodenoscopie. Daca nu dispare, pacientul
nu elimină mucusul şi aerul, acuză dureri se anunţă medicul care poate să recomande aspiraţie cu
sonda gastrică;
-se supraveghează scaunul;
-se măsoară temperatura;
-se observă respiraţia;
-dacă apar sângerare, febră sau dureri abdominale se anunţă medicul.

2. Participarea asistentului medical la efectuarea colonoscopiei

Colonoscopia este examenul vizual direct al colonului cu ajutorul unui coloscop flexibil, lung de
135-185 cm care permite observarea/vizualizarea colonului sigmoid, descendent, transvers şi
ascendent până la cec.
Scop/indicaţii:
-stabilirea diagnosticului în suspiciune de cancer de colon, polipi colonici, hemoroizi;
-boli intestinale inflamatorii;
-rectoragii;
-excizia polipilor colonici;
-obţinerea biopsiilor tisulare.
Materiale necesare:
-materiale de protecţie: aleză, muşama, mănuşi de unică folosinţă:
-materiale pentru colonoscopie:
a. colonoscopul cu anexe în funcţie de scopul examenului;
b. pensa pentru biopsie;
c. eprubete, recipiente cu soluţii conservatoare pentru materialul recoltat;
d. materiale pentru anestezie sau medicamente pentru reducerea sensibilităţii şi
anxietăţii;
e. vaselină sterilă pentru lubrifiere;
-materiale pentru asepsie şi antisepsie:
f. soluţii dezinfectate cerute de medic;
g. câmpuri sterile prevăzute cu deschidere centrală;
h. comprese sterile.
Pregătirea pacientului
-se explică pacientului necesitatea examenului şi modul de colaborare;
-este informat asupra senzaţiilor neplăcute (durere, presiune) pe care le poate avea la
introducerea şi înaintea colonoscopului;
-dacă examenul este însoţit de intervenţie chirurgicală (biopsie, rezecţie de polipi) se face un
bilanţ al hemostazei;
-rezultatul examenului depinde în mare măsură de pregătirea/curăţirea colonului care se
realizează prin:
i. regim alimentar fără reziduri 3 zile înainte de examen: se evită legumele (conţin
fibre şi cresc deşeurile fecale), fructele crude sau uscate, cerealele, brânza
fermentată, sosurile;
j. regim alimentar recomandat: produse lactate, carne albă (peşte, pasăre fără sos,
făinoase, pâine veche, biscuiţi, produse dulci şi produse grase);
k. se administrează purgativ – FORTRANS – care se prezintă sub formă de pudră
solubilă (4 plicuri care se dizolvă în 4 litri de apă).
17
 Soluţia este ingerată în prize unică, 4 litri cu o seara înainte în 4 ore, sau fracţionat 2 litri seara şi
2 litri dimineaţa. Se recomandă ca ultimul pahar să fie băut cu 3-4 ore înainte de examen.
-Pacientul este atenţionat că soluţia are un gust foarte dulce, poate produce grețuri şi vărsături.
-cu o seară înainte pacientul poate poate servi o masă foarte uşoară – să nu mănânce cel puţin 4
ore înainte de examinare;
-este atenţionat să nu ia fier sau cărbune timp de 8 zile înainte de examinare;
-după ce pacientul este informat asupra riscurilor se obţine acordul scris;
-dacă examinarea este asociată cu intervenţia chirurgicală se consultă un anestezist, se montează
o linie venoasă;
-se îndepartează proteza dentară dacă se face anestezie generală;
-examinarea nu se face, nefiind concludentă, dacă pacientul a facut un examen cu sulfat de bariu
în ultimele 48 ore.
Participarea asistentului medical la procedură
-se identifică pacientul;
-se verifică recomandarea medicală;
-se verifică dacă pacientul a respectat indicaţiile privind curăţirea colonului;
-se aşează pacientul în decubit lateral stâng cu genunchii flectaţi;
-se acoperă zona ano-perineală cu un câmp steril prevăzut cu deschidere centrală;
-se lubrifiază vârful tubului cu vaselină sterilă şi se introduce încet prin anus cu mişcări uşoare de
rotaţie;
-tubul colonoscopului este introdus încet sub controlul monitorului de care este legat;
-pentru destinderea pereţilor colonului în vederea examinării se introduce aer;
-în timpul examinării asistenta linişteşte pacientul, îi recomandă să se relaxeze și să colaboreze;
-urmăreşte funcţiile vitale;
-schimbă poziţia pacientului dacă medicul solicită;
-serveşte medicului piesele anexe în funcţie de scopul şi indicaţia examenului;
-primeşte materialele extrase şi le pregăteşte pentru expedierea la examene de laborator.
Îngrijirea pacientului după colonoscopie
-dacă s-a făcut anestezie generală, pacientul rămâne în sală până la trezire;
-se supraveghează pulsul, TA, To, dureri abdominale;
-se hidratează pacientul dacă acuză slăbiciune;
-pot apărea: dureri abdominale, febră, frisoane, scaun cu sânge, situaţii în care este necesară
continuarea spitalizării;
-senzaţia de balonare determinată de introducerea aerului dispare treptat.

3.ENDOSCOPIA CU VIDEOCAPSULĂ
Este o investigație facilă, nedureroasă, cu pregătiri minime și fără riscuri care ajută la
vizualizarea aparatului digestiv și care înlocuiește cu succes procedura neplăcută și dureroasă a
endoscopiei digestive clasice. Este destinată explorării intestinului subțire sau a colonului.
Acest tip de endoscopie se bazează pe înghițirea unui dispozitiv de mărimea unei capsule de
antibiotic. Dispozitivul conține una sau două camere video color, un transmițător radio, o sursă
de lumină și o mini-baterie. Are un sistem de captare a imaginilor înregistrând leziuni de o
zecime de milimetru. În zona abdominală a pacientului se atașează un „receiver” ce captează
imaginile în mod continuu. De la receiver datele sunt trimise la un computer, unde sunt analizate
de specialiști prin confruntare cu imagini dintr-o bază de date largă de imagini. Pentru efectuarea
endoscopiei cu videocapsula aceasta se înghite cu apă în condiții de repaus alimentar. Se elimină
odată cu materiile fecale din tubul digestiv.

18
Indicații: rectocolită ulcero-hemoragică, boala Crohn, anemie severă cauzată de deficitul de fier,
sângerări rectale, polipi recto-colonici, constipație sau diaree recent instalată, tumori digestive,
ciroză hepatică complicată cu varice esofagiene cu risc mare de ruptură.
Contraindicații: pacient cu tulburări de deglutiție(există pentru această categorie, dispozitive de
inserare direct în intestinul subțire), bolnavi cu stenoze și fistule digestive, pacienți cu dispozitive
cardiace de tip pacemaker sau defibrilatoare implantabile, pacienți cu vârste mai mici de 10 ani,
gravide.
Tehnică: se anunță pacientul cu o zi înainte să consume doar lichide, în cazul investigației
colonului pacientul va ingera cu o zi înainte 2-3 plicuri de Fortrans dizolvate în apă. În ziua
investigației pacientul va fi poziționat în decubit dorsal, i se vor atașa cu adeziv 8 senzori la
nivelul abdomenului, senzorii având rol de a capta imaginile transmise de video-capsula din
tubul digestiv. Servește pacientul cu capsula și un pahar cu apă. După ingerare, pacientul poate
pleca dar, se întoarce la cabinet după 8-12 ore. Pe măsură ce video capsula traversează tubul
digestiv, transmite imagini dispozitivului de înregistrare și stocare , pe care pacientul îl poartă la
nivelul taliei. După finalizarea procedurii, medicul vizualizează și interpretează imaginile pe
calculator și formulează diagnosticul endoscopic. În ziua investigației pacientul consumă doar
lichide(după 2 ore de la administrarea videocapsulei).
Reguli: în timpul investigației pacientul nu va sta în vecinătatea aparatelor care produc câmpuri
magnetice(telefoane, în aeroporturi, computertomografe, aparate cu rezonanță magnetică
nucleară), nu stau lângă radiatoare, sobe sau la lumină ultravioletă(solar). Nu este permis
pacientului, să facă duș sau baie, pe perioada investigației. Se recomandă evitarea
clinostatismului. După terminarea investigației, se vor scoate centura cu recorder-ul și se vor
dezlipi senzorii de pe abdomen. Imaginile înregistrate vor fi descărcate într-un calculator și
examinate de medic.

E. EXAMENUL CU ULTRASUNETE- ECOGRAFIA

Participarea asistentului medical la examenul cu ultrasunete (echografice)

Ultrasonografia este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea structurilor din ţesuturile moi ale
corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către ţesuturi.
Scop/indicaţii:
-vizualizarea în timp real a organelor abdominale (aorta abdominală, ficat, vezică şi canalele
biliare, pancreasul, rinichi, ureterele, vezica urinară);
-evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, poziţiei;
-evaluarea unor structuri slab vizualizate radiologic sau inaccesibile;
-stabilirea diagnosticului de sarcină, urmărirea ritmului de creştere a sarcinii, sarcini multiple,
malformaţii fetale.
Materiale necesare:
-gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
-prosop textil sau de hartie pentru îndepărtarea gelului.
Pregătirea pacientului:
-se prezintă pacientului avantajele şi dezavantajele.
Avantaje:
-nu prezinta risc de radiaţii;
-pregătirea este minimă;
-nu necesită substanţe de contrast;
-nu influentează fătul, se poate repeta fără risc;
-nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu.
Dezavantaje:
-nu pot fi examinate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
19
 -la pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate.
-se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;
-se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;
-se iau măsuri pentru îndepartarea gazelor dacă se înterpune în faţă fluxului undelor;
-se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)
-se iau măsuri pentru asigurarea imobilităţii copiilor;
-unele examene necesită post alimentar şi întreruperea fumatului;
-examenele radioscopice cu bariu se fac înaintea ecografiei.
Participarea asistentului medical la procedură
-se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
-se aşează în poziţie adecvată examenului;
-se asigură contactul permanent între transductor şi tegument.
Echografia abdominală
Permite vizualizarea aortei abdominale ficatul, vezicii şi căilor biliare, pancreasului, rinichilor,
ureterelor şi vezicii urinare.
Nu necesită substanţă de contrast, procedura este utilă pentru femeile gravide, pacienţi alergici
sau cu insuficienţă renală.
Pacientul nu mănâncă înaintea testului.
Poziţia pacientului este în funcţie de organul vizat, de obicei decubit dorsal.
Prezenţa gazelor şi braiului în abdomen distorsionează imaginea

F. EXAMENUL CU IZOTOPI RADIOACTIVI-SCINTIGRAFIA

Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu izotopi radioactivi (scintigrafie)
Este examinarea cu radionuclizi care emit radiaţii gamma, care se pot pune în evidenţă cantitativ
şi calitativ
2. cu ajutorul detectoarelor.
Radionuclizii prezintă afinitate pentru anumite organe, pentru ţesuturi paciente în care se
fixează.
Scop/indicaţii:
- detectarea modificărilor structurale ale unor organe bazată pe existenţa unor diferenţe de
concentraţie a materialului radioactiv în tesuturile normale şi anormale în ariile studiate;
- vizualizarea unor organe şi regiuni care nu pot fi văzute radiologic;
- depistarea tulburărilor perfuziei tisulare la nivelul organelor şi ţesuturilor;
- diferenţierea tumorilor maligne de cele benigne;
- monitorizarea evoluţiei tumorilor şi a raspunsurilor la tratamente (iradiere, chimioterapie).
Examenele cu izotopi se fac numai în departamentul de medicină nucleară.
Examenele se fac şi ambulator.
Pacientul are nevoie de informaţii preprocedurale şi de educaţie post procedurală.
Substanţele marcate cu izotopi radioactivi se administrează de către personal instruit, la
serviciul de medicină nucleară.
Se folosesc:
-substanţele marcate cu izotopi recomandate pentru un anumit tip de examen;
-substanţe care limitează fixarea izotopilor în alte organe (daca este cazul);
- materiale necesare administrării trasorilor (radionuclizilor);
- materiale de protecţie specifice serviciilor de medicină nucleară.

Pregătirea pacientului:
-se explică pacientului riscurile şi beneficiile;
a. Beneficii:
-eliminarea substanţei radioactive se face relativ repede prin urină şi
fecale;
20
 -technetiu, cel mai utilizat trasor, se reduce dupa 6 ore şi dispare
dupa 24 ore;
-metastazele sunt depistate cu 6-12 luni înainte;
-iradierea este mai mică decât în cazul examinării radiologice
b. Riscuri:
-un pericol radioactiv există dar este minim deoarece se folosesc
doze foarte mici;
-uneori localizarea tumorilor este foarte dificilă, apar contururi neclare
deoarece ţesutul normal din jur absoarbe radionuclidul;
- se evaluează starea pacientului pentru a se stabili dacă:
-se poate deplasa singur sau are nevoie de fotoliu rulant;
-prezintă constrangeri fizice: sonda, pungi de colectare a urinii, linie
venoasă, sonda nazogastrică şi necesită precauţii;
-este diabetic și trebuie să ia medicamente;
-necesită alte examene scintigafrice pentru a stabili ordinea executării
(scintigrafa se face înaintea altor examene radiologice cu substanţe pe baza
de iod);
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- se indepartează obiectele metalice, bijuteriile din câmpul de examinare;
- la femeile de vârstă fertilă se face examenul ginecologic;
-dacă pacienta alăptează se apreciază riscurile și beneficiile. Când examenul se impune,
pacienta nu va alăpta 2-3 zile.
Scintigrafia hepatobiliară
Foloseşte ca radiotrasor technetiu 99m administrat i.v.
Apreciază funcţiile ficatului şi vezicii biliare, permite vizualizarea vezicii biliare, identifică
disfuncţia sfincterului Oddi.
Pentru stimularea contracției ampulei Vater se administrează i.v. morfină sulfat care reproduce
simptomatologia tipică colicii biliare.
Ritmul obţinerii imaginilor depinde de prezenta sau absenţa vizualizării vezicii biliare, ductului
biliar comun sau duodenului.
Scintigrafia hepatosplenică
Dă relaţii cu privire la poziţie, formă şi dimensiunile normale
Poate detecta tumori metastaze hepatice şi splenice, traumatisme hepatice sau splenice, ciroza
hepatică.
Procedura constă în administrarea i.v. a unui radiotrasor (albumina coloidală marcată cu sulfură
de tehnetiu). Cea mai mare parte de radio nuclid se concentrează în ficat. Nu necesită pregătire
preprocedurală şi îngrijire după examen.

IV. INTERVENȚII SPECIFICE ÎN AFECȚIUNILE DIGESTIVE

1. PUNCȚIA ABDOMINALĂ- PARACENTEZA

DEFINIȚIE: traversarea peretelui abdominal si patrunderea in cavitatea peritoneala,cu ajutorul

unui ac sau trocar.
Dacă este urmat de plasarea unui cateter intraperitoneal, care permite efectuarea fie a lavajului,
fie a dializei peritoneale, vorbim de lavaj peritoneal
SCOP:
 explorator - pentru confirmarea prezenţei sau precizarea naturii unui revărsat peritoneal
diagnosticat clinic, precum şi în cazul unui traumatism abdominal cu suspiciune de
hemoperitoneu prin leziune de viscer parenchimatos
21
  evacuator - pentru evacuarea lichidului peritoneal din colecţii libere voluminoase care
produc tulburări respiratorii şi hemodinamice, ca urmare a compresiunii pe diafragm,vena
cavă inferioară; pentru drenajul colecţiilor septice intraabdominale;
pentrudializă peritoneală
 INDICATII
a) analiza unui revarsat peritoneal diagnosticat clinic
b) depistarea unui hemoperitoneu la pacientii politraumatizati la care se suspecteaza leziuni
ale organelor interne
c) evacuarea unui revarsat lichidian peritoneal în vederea ameliorarii functiei respiratorii si
circulatorii
d) ascita în tensiune (în cadrul unei insuficiente cardiace, ciroze hepatice sau sindrom
nefrotic)
e) ascitã la pacienti decompensati (febrili, cu distensie abdominalã dureroasã, iritatie
peritonealã, hipotensiune, encefalopatie)
f) evidentiere a colectiilor pelvine, la femei (sarcina extrauterina rupta, chist de ovar,
hidrosalpinx, piosalpinx), prin punctionarea fundului de sac Douglas
g) suspiciune de ascitã neoplazicã
h) pacienti cu dializã peritonealã care acuzã dureri abdominale, febrã sau alte semne si
simptome de sepsis
 CONTRAINDICATII
- bolnavii febrili, cu stare generală foarte alterată
- hemoragii digestive recente
- abdomenul acut chirurgical, sarcina
- colectii închistate (peritonita tuberculoasa, ascita închistata)
- prezenta de aderente peritoneale (zone cicatriciale posttraumatice sau postoperatorii)
- diateze hemoragice (necorectate)
- pacienti cu meteorism abdominal
- infectii tegumentare (celulitã) la locul punctiei
 MATERIALE NECESARE:
 ac/trocar steril pentru puncție, cateter special din plastic siliconat(trusă de perfuzie)/ tub
de drenaj (50cm)
 câmp steril, comprese sterile, seringi 2 ml+ace injectie sterile
 1-2 fiole novocaina 1% , tonicardiace
 mănuși, musama, aleza
 alcool, tinctura de iod
 cearsaf impaturit in 3 pe lungime
 materiale pentru fixare la perete – leucoplast
 vas colector 10 l/galeata, paravan
PREGĂTIREA PACIENTULUI :
- PSIHICA- se explica necesitatea si tehnica,obtinandu-se consimtamintul informat
- FIZICA - Înainte de efectuarea paracentezei, pacientul va fi evaluat prin examen general şi
local; în caz de politraumatism este importantă starea de conştienţă; cunoaşterea antecedentelor
permite stabilirea

contraindicaţiilor sau precauţiilor; statusul respirator şi hemodynamic vor fi monitorizate, mai

ales în situaţia unei evacuări importante de lichid, generatoare de hipovolemie prin deplasare
intercompartimentală a lichidelor organismului. Testele de hemostază sunt obligatorii. Se
recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru localizarea lichidului şi evaluarea
cantităţii,
- cu 15 min. înainte se administreaza un tonicardiac
22
 - isi goleste vezica
- se aseaza musamaua cu aleza in regiunea lombara si cearsaful impaturit
Pozitia pacientului:
- pentru punctia peritoneala cu abord în fosa iliaca stânga pacientul este asezat în decubit dorsal,
usor înclinat spre stânga (sau chiar în decubit lateral stâng), la marginea patului ,(favorizând
astfel acumularea declivă a lichidului).
LOCUL PUNCȚIEI:
a) în fosa iliaca stânga (colonul descendent fiind situat într-un plan posterior, spre
deosebire de cec, care este foarte aproape de peretele abdominal anterior în fosa iliaca
dreapta), pe linia spino-ombilicala, la unirea 1/3 distale cu 2/3 proximale (corespondentul
punctului McBurney pe stânga) sau la jumatatea distantei dintre cele 2 repere (punctul
Monroe- richter). Acul se introduce în plina matitate percutorie, evitând vasele
superficiale (paracenteza se efectueaza des la pacienti cirotici, cu hipertensiune portala, la
care desenul venos este adesea accentuat). Punctia se poate realiza si sub ghidaj
ecografic, pentru mai multa siguranta si pentru depistarea colectiilor localizate. 
b) subombilical - la jumatatea distantei ombilico-pubiana,in dializa peritoneala de preferat,
c) sau supraombilical la 2-3 cm pe linia mediană în caz de suspiciune de fractură de bazin
sau dacă vezica urinară destinsă nu poate fi evacuată
Locuride puncţie posibile pentru puncţia peritoneală.

Tehnica punctiei peritoneale

23
 În alegerea locului de puncţie vor fi evitaţi muşchii drepţi abdominali (risc de hemoragie
prin lezarea vaselor epigastrice), cicatricile abdominale (risc de perforare a organelor cavitare
aderente la peretele abdominal), precum şi cadranele superioare ale abdomenului.
EXECUȚIA TEHNICII:
 se dezveleste regiunea abdominala
 se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod si se izoleaza cu câmpuri sterile
 se poate practica anestezie locala cu xilina 1%, strat cu strat (tegument, strat muscular,
peritoneu parietal),astfel ca se pregăteşte seringa cu xilină 1% şi se înmânează medicului
care va efectua anestezia locală
 se ataseaza trocarul la mandren sau acul la o seringa
 se introduce acul/trocarul perpendicular pe peretele abdominal (3-4 cm); depasirea
peritoneului este semnalata printr-o senzatie de "scapare în gol"
 la scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare lichid peritoneal
 initial se recolteaza eventualele probe pentru analiza lichidului peritoneal (biochimica,
citologica, bacteriologica)
 daca punctia este evacuatorie, se ataseaza tubul de dren la ac/trocar/cateter si se permite
scurgerea lichidului în recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6 litri/sedinta
si nu se va depasi un debit de 1 litru/5 minute (dacã se tenteazã evacuarea a mai mult de 5
litri, pacientul va primi simultan lichide în perfuzie intravenoasã).
 daca punctia este terapeutica, dupa evacuarea colectiilor septice/neoplazice se introduc
antibiotice/citostatice
 dupa evacuarea cantitatii de lichid stabilite, se extrage brusc acul/trocarul, apoi se
maseaza zona pentru stricarea paralelismului planurilor si se panseaza.
 se cuteaza pielea de o parte si de alta a locului punctiei si se fixeaza cu leucoplast
 se infasoara strins abdomenul cu cearsaful si capetele se fixeaza cu agrafe
 Se etichetează şi se trimit imediat probele la laborator.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Se aşează pacientul în aşa fel încât locul puncţiei să fie cât mai sus.
- Se asigură în salon o temperatură optimă de 20-22 C° şi linişte pentru pacient
- Se menţine bandajul compresiv în jurul abdomenului 5-6 ore.
- Se supraveghează în permanenţă pacientul cel puţin 24 de ore după puncţie, anunţându-se
medicul la orice suspiciune. Dupã paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub aspectul
tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii
- Se oferă la pat pacientului toate materialele de care are nevoie.
- Se alimentează pacientul la pat.
- Se administreaz medicatia prescris şi se urmaresc efectele acesteia .
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.
- Se îndepărtează mănuşile.
- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura în dosarul / planul de îngrijire, Foaia de Obsrvaţie.
- Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului
INCIDENTE ȘI ACCIDENTE
> imposibilitatea patrunderii trocarului (se incizeaza tegumentul cu vârful bisturiului )
> punctie negativa, prin obstructia acului cu fragmente tisulare (se introduce xilina sau ser
fiziologic pentru dezobstruare sau se repeta punctia în alt loc),alegerea eronata a locului de
punctie

24
> oprirea scugerii lichidului peritoneal denota obstructia acului cu un franjur epiploic sau cu
membrane fibrinoase (se va încerca minima mobilizare a acului sau repetarea punctiei)

COMPLICAȚII:
 sincopa (reflexul vagal sincopal poate aparea datorita înteparii peritoneului sau evacuarii
prea rapide a unei cantitati mari de lichid): se va practica resuscitarea cardiorespiratorie.
 hemoragii digestive sau intraperitoneale (apar datorita decompresiunii bruste a cavitatii
peritoneale, în special la persoanele cu risc hemoragic - cirotici, ulcerosi, malnutriti) 
 hematoame (prin lezarea vaselor parietale)
 lezarea splinei (la pacientii cu splenomegalie importanta) - necesita hemostaza
chirurgicala
 lezarea ficatului (la pacientii cu hepatomegalie importanta, când punctia se practica în
fosa iliaca dreapta)
 lezarea viscerelor cavitare (anse intestinale, vezica urinara)
 fistule parietale la locul punctiei
 supuratii locale (aparute ca urmare a nerespectarii masurilor de asepsie si antisepsie)

2. PUNCȚIA HEPATICĂ

Este introducerea unui ac special în ţesutul hepatic pentru extragerea unuifragment.

Puncţia este de compentenţa medicului.
Scop/indicaţii
-stabilirea diagnosticului în:
- hepatomegalie de etiologie necunoscută;
- enzime hepatice crescute;
- suspiciune de tumori, metastaze;
- icter de etiologie necunoscută;
- suspiciune de hepatită.
-când se urmăreşte obţinerea unui fragment dintr-o anumită zonă se poate folosi ghidaj CT sau
RMN.
Materiale necesare:
- ac Menghini (lung de 7 cm cu diametrul de 1,4 mm);
- flacon cu lichid conservant;
- gel pentru anestezie de contact sau flacon cu produs anesteziant (xilocaina 1 sau 2%);
- ace pentru injecţii subcutanate;- seringa de 20 ml;
- mănuşi sterile pentru medic;- mănuşi de unică folosinţă pentru ajutor;
- câmp cu deschidere steril;- câmp pentru tava de materiale;
- materiale de dezinfecţie;
- materiale pentru pansament;
- tava pentru materiale;- tăviţă renală;
- container pentru ace;- colector pentru celelalte materiale.
Pentru supraveghere
- aparat de tensiune automatic;
- puls oximetru;
- cărucior pentru urgenţe, posibilitate de oxigenoterapie.
Pregătirea pacientului
- se face în prealabil un bilanţ al coagulării: timp Howell, timp Quick, HLG, grup sangvin
Rh, plachete sangvine;

25
-se verifică eventuale tratamente anticoagulante sau antiagregante plachetare - Medicul poate
efectua în prealabil o echografie abdominală pentru depistarea unor contra indicaţii (ascită,
leziuni vasculare);
- se linişteşte pacientul explicându-i derularea examenului şi modul de colaborare;
- se obtine consimţământul;
- pacientul nu mănâncă 12 ore;
- pentru combaterea anxietăţii se administrează un calmat cu 30 minute înainte de procedură;
- se informează pacientul că procedura durează aproximativ 15 minute.
Participarea asistentului medical la procedură
- pacientul este aşezat în decubit dorsal sau în decubit lateral stâng;
- se face dezinfecţia tegumentului;
- se protejează zona cu câmpul steril;
- medicul face anestezie locală;
- pacientul este pus să respire amplu, apoi este rugat să respire forţat şi să rămână în apnee;
- în expir blocat medicul introduce acul în spaţiul interconstal şi chiar mai jos în caz de
hepatomegalie importantă;
- se retrage acul şi pe locul punctiei se aplică un pansament compresiv steril;
- fragmentul colectat este transferat din lumenul acului în flaconul cu lichid conservant şi trimis
la laborator.
Îngrijirea pacientului după puncţie
- pacientul este instruit să rămână în repaus, 2 ore în decubit lateral drept pentru a reduce
riscurile hemoragiei şi ale scurgerii bilei, 4 ore în decubit dorsal;
- se supraveghează funcţiile vitale TA, P, R, T şi prezenţa durerii la intervale de 15 minute apoi
30 şi o oră;
- dacă există risc de hemoragie, se pune o pungă cu ghiaţă la locul puncţiei în hipocondrul drept;
se anunţă medicul dacă acuză: durere, greutate în expiraţie, cianoză deoarece pot apărea:
hemoragie, peritonită chimică;
- pacientul poate mânca după 2 ore de la efectuarea procedurii;
- la recomandarea medicului se pot administra hemostatice;
- la ieşire este sfătuit să evite efortul fizic (ridicarea greutăţilor) cel puţin o săptămână.

3.ASPIRAȚIA GASTRICĂ

Scop / Indicaţii
- golirea stomacului cu ajutorul unei sonde în caz de stază;
- ocluzie intestinală;
- pregătirea înaintea unei intervenţii chirurgicale;
postoperator pentru prevenirea vărsăturilor.
Materiale necesare
- tavă sau cărucior pentru materiale;
- sonde radioopace de cauciuc sau din material plastic sterile;
- seringa de 20 ml; seringă Guyon (50 ml) sterilă;
- tăviţă renală;
- soluţie pentru lubrifiere (aqua gel);
- mănuşi de unică folosinţă;
- comprese;
- eprubete, pungă colectoare pentru colectarea conţinutului;
- pahar mat;
- leucoplast;
26
- prosoape, şerveţele de hârtie;
Pregătirea pacientului
- se explică scopul şi necesitatea, modul de derulare a procedurii, durată;
- se explică modul de colaborare, se obţine consimţământul;
- se îndepărtează proteza dentară şi se pune într-un pahar mat cu apă;
- sonda se poate introduce pe cale nazală sau bucală;
- pacientul este rugat sau ajutat să-şi cureţe nasul;
- se alege nara în funcţie de permeabilitate, punând pacientul să respire alternativ pe o nară sau
alta.
Efectuarea procedurii
- se verifică prescripţia medicală;
- se aleg materialele în funcţie de indicaţie;
- se identifică pacientul;
- se instalează pacientul în poziţie şezând sau semişezând;
- se spală mâinile;
- se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- se protejează lenjeria pacientului cu un prosop sau un câmp plasat sub bărbie;
- se măsoară distanţa dintre lobul urechii şi vârful nasului până la apendicele xifoid;
- se marchează locul celor 2 măsurători sau se notează distanţele dacă sonda este gradată;
- se dă pacientului să ţină tăviţa renală sub bărbie;
- se umezeşte vârful sondei pentru a asigura înaintarea;
- sonda se introduce cu grijă prin nara selectată împingând-o spre spate în jos;
- înghiţirea se face lent, dând pacientului la nevoie cantităţi mici de apă;
- pacientul înghite până la primul semn;
- se observă starea pacientului deoarece pot apare tusea, cianoza, tulburări respiratorii, ceea ce
arată că sonda a ajuns în traheea;
- pacientul este rugat să înghită încet până la al doilea semn;
- se verifică poziţia sondei prin una din următoarele metode:
- aspirarea conţinutului stomacal;
- introducerea aerului;
- introducerea capătului liber al sondei într-un pahar cu apă;
- pentru alimentaţie sau introducerea unor medicamente verificarea trebuie făcută prin control
radiologic;
- când sonda a ajuns în stomac la diviziunea 45 sau 55, în funcție de calea pe care s-a introdus, se
fixează cu leucoplast pe nas astfel încât să nu împiedice vederea şi să nu preseze nasul;
- se realizează o buclă din partea liberă a sondei pentru a permite mişcarea liberă a capului şi se
face a doua fixare;
- pacientul este aşezat în poziţie comodă;
- se continuă tubajul conform scopului şi indicaţiei;
- între două folosiri:
- sonda se clampează;
- se ataşează la sondă punga colectoare.
Aspiraţia gastrică
- se poate face continuu prin introducerea capătului liber al sondei într-un vas colector aşezat mai
jos decât stomacul pacientului;
- aspiraţia intermitentă se face cu ajutorul unei seringi;
- cantitatea de lichid aspirată se măsoară, se notează şi se ia în calcul la bilanţul hidric;
- se consemnează aspectul lichidului aspirat.
Supravegherea aspiraţiei
- se verifică permeabilitatea sondei;
27
- dacă sonda se înfundă, va fi permeabilizată cu ajutorul unei cantităţi mici de aer sau ser
fiziologic introdusă cu o forţă moderată.
Supravegherea aspiraţiei gastrice
- se pensează sonda aproximativ 6 ore;
- se supraveghează starea pacientului;
- se identifică eventualele semne de intoleranţă gastrică;
- sonda se extrage cu grijă, respectând recomandările medicale.

4.ALIMENTAȚIA PRIN SONDĂ NAZO-GASTRICĂ

Indicaţii
- pacienţi inconştienţi;
- pacienţi cu tulburări de deglutiţie;
- pacienţi cu negativism alimentar,;
- pacienţi cu stricturi esofagiene.
Pregătirea materialelor
- material pentru tubaj, dacă sonda nu este deja montată;
- seringă Guyon, pâlnie de sticlă;
- lichide alimentare la temperatura corpului, fără grunji, care pot înfunda sonda;
- materiale pentru protecţia lenjeriei.
Pregătirea pacientului şi realizarea alimentaţiei
- se aşează pacientul în poziţie comodă;
- la capătul liber al sondei se poate ataşa, după caz: pâlnie de sticlă, seringă Guyon sau un aparat
de perfuzie;
- se administrează 4-6 doze pe zi, fiecare doză fiind în jur de 250-400 ml;
- dacă lichidele sunt administrate prin aparatul de perfuzie, cantitatea va fi de cel mult 200-
250 ml/oră;
- după administrarea alimentelor, sonda se spală prin introducerea a 200-300 ml de apă şi apoi a
unei cantităţi mici de aer;
- la sfârşit, sonda se închide cu ajutorul unei pense.

5.ALIMENTAȚIA PRIN GASTROSTOMĂ

Gastrostoma este deschiderea chirurgicală şi fixarea la perete a stomacului în scopul alimentării

cu ajutorul unei sonde, atunci când calea esofagiană nu este abordabilă.
În stomă se fixează o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse în
stomac cu o pâlnie sau seringă.
Indicaţii:
- punerea în repaus a esofagului după operaţii, arsuri cu substanţe caustice după ingestie
voluntară sau accidentală;
- stricturi esofagiene postcaustice sau obstacole;
- când alimentarea artificială se impune vreme mai îndelungată.
Materiale necesare:
- alimente pasate, cu consistenţă foarte redusă, la temperatura corpului;
- pâlnie sau seringi de cel puţin 20-50 ml;
- şerveţele de hârtie;
- baghetă pentru împingerea alimentelor;
- material pentru protecţia stomei;
- material pentru protecţia patului.
Pregătirea pacientului şi efectuarea procedurii:
28
- este instruit cum se poate alimenta singur;
- să-şi spele mâinile;
- să îndepărteze pensa care închide sonda;
- să adapteze pâlnia la capătul liber al sondei sau să monteze seringa;
- se introduc pe rând alimentele fără să se depăşească 100 ml odată, pentru a nu destinde
stomacul şi pentru ca alimentele să nu se scurgă înafară;
- se alternează introducerea lichidelor cu semisolidele;
- doza pentru o masă nu trebuie să depăşească 400 ml;
- la sfârşitul mesei se administrează un lichid, pentru a spăla lumenul sondei;
- se închide sonda la sfârşitul alimentaţiei;
- se fixează sonda în poziţie verticală;
- pacientul rămâne în poziţie şezândă sau semişezândă (poziţia de decubit dorsal favorizează
„regurgitarea” conţinutului pe sondă);
- este ajutat să-şi spele mâinile.
Îngrijirea pacientului
- se observă tegumentele din jurul stomei;
- se protejează pielea;
- se reface pansamentului din jurul stomei în capul regurgitării sucului gastric.
Observații
- alimentarea poate fi făcută şi de altă persoană instruită în acest sens;
- când indicaţia de alimentare prin gastrostomă nu mai este de actualitate, sonda se retrage şi se
aşteaptă închiderea stomei. Plaga se îngrijeşte în condiţii de asepsie şi antisepsie.

29
V. REGIMUL IGIENO-DIETETIC ÎN AFECȚIUNILE DIGESTIVE

Este de importantă capitală in patologia gastrică si intestinală, atat in tulburari de

ordine functională cat si în cele datorate leziunilor organice. Adeseori, dietoterapia este mai
importantă si mai eficace in ameliorarea si vindecarea acestor tulburari decât tratamentul
medicamentos.
Regimul in gastrita hiperacida
Se recomandă mese mici de 5 ori pe zi, temperatura potrivita, neiritante pentru mucoasa gastrică.
Alimente permise:
- lapte dulce, smantână proaspata, frișcă;
- ouă;
- branzeturi proaspete, nefermentate, nesarate;
- pireu de cartofi;
- făinoase + lapte; budinci;
- zarzavaturi sub forma de pireu și budinci;
- peste slab;
- carne de pasăre sau vita fierte.

Regimul in boala ulceroasă

-in criza, care durează cam 10 zile, se recomanda o alimentatie cu pranzuri dese, mici, neiritative.
Alimente permise:
- lapte dulce, caldut (1,5-21/zi), din 2 in 2 ore câte 200ml; frisca; smantană dulce; :
- ouă.
Dupa ce trece criza se poate adauga:
- 50-60 unt;
- 100g branza proaspata;
- lapte cu gris, orez, tăitei;
~ supe mucilaginoase;
- creme de lapte cu ou, gelatine;
- paine alba prajita;
- biscuti;
Dupa ce durerile au cedat se adauga:
~ piureuri de zarzavat (cartofi, morcovi, dovlecei);
~ pireuri de fructe (caise, piersici, prune, mere dulci);
- paine alba;
- se reduce laptele;
- carne fiarta si tocată - perisoare.
Nu sunt permise:
- supe de carne, ciorbe, borșuri; sosuri;
- alimente bogate in celuloza;
- vanat;
- alimente conservate; afumaturi; mezeluri; branzeturi fermentate;
- aluaturi;
- alcool; tutun; cafea;
- alimente prea reci sau prea fierbinti.

30
Regimul din colecistite
-în perioada acută bolnavul este la pat, i se administrează un regim hidrozaharat in
cantitate mica, care treptat se imbogateste.
-in perioada cronică se administrează mese mici si dese:
- iaurt, branzi de vaci;
- carne (pasăre, peste slab, vita) fiartă sau fripta;
- paste făinoase;
- cereale;
- miere, dulceata;
- ulei, unt, galbenus de ou in cantitate mai mica;
- sucuri de fructe, legume sau salate.
Se dau 3 pranzuri si 3 gustari.
Regim de intretinere:
- lapte dulce,frișcă, unt, branză proaspata;
- ouă (fierte moi, omleta pe apa);
- carne (peste slab, pasare, vită) fiarta;
- supe de zarzavat;
- paste fainoase;
- pireu de legume;
- fructe coapte, piure;
- suc de fructe dupa masa;
- pâine alba veche, uscata;
- ulei;
- ceai de tei sau sunătoare.

VI. EFECTUAREA TRATAMENTELOR LOCALE ȘI GENERALE ÎN

BOLILE DIGESTIVE

1. Antisecretorii- Acest tratament scade secreţia acidă. Cele două mari grupe de antisecretorii
sunt:
- Blocanţii de receptori H2 histaminici: Ranitidina 2x150 mg/zi, Famotidina 40 mg/zi
(Quamatel), Nizatidina (Axid) 2x150mg/zi. Blocanţii H constituie prima linie de luptă
antisecretorie putând fi utilizaţi pe o perioadă de 2 – 6 săptămâni sau chiar mai mult ca tratament
de întreţinere.
- Blocanţii pompei de protoni. Sunt cei mai potenţi antisecretori fiind rezervaţi cazurilor severe
sau cu simptome importante. Astăzi se cunosc 5 tipuri de blocanţi de pompă de protoni:
Omeprazol (Losec, Ultop, Antra) 2x20 mg/zi, pantoprazol (Controloc) 40 mg/zi, lanzoprazol
(Lanzop, Prevacid) 30 mg/zi, Rabeprazol 20mg/zi, esomeprazol (Nexium) 40mg/zi. Durata
tratamentului este de 4 – 8 săptămâni sau câteva luni pentru întreţinere.
2. Prokinetice- În aceasta categorie intră:
- Metoclopramid administrat 3x1tb (10 mg) cu 30 minute inainte de masa.

31
- Domperidonul (Motilium)

3. Antiacide-. medicatia cu efect neutralizant direct a excesului de acid cum este Maalox,
Novalox, Rennie, Dicarbocalm care contin saruri de magneziu si aluminiu si pe care bolnavii le
consuma in caz de simptome, pe care le fac sa dispara imediat. Un preparat interesant din
această grupă este alginatul de sodiu (Gaviscon, Nicolen), care formează un strat protector la
nivelul mucoasei eso-gastrice.
4. Protectoare ale mucosaei- Sucralfat 4gr pe zi în 4 prize – favorizează cicatrizarea epitelială.
5. Antispastice: No-spa, Spasmomen, Debridat
6. Antidiareice: Smecta, Imodium
7. Substituienti enzimatici pancreatici: Creon, Panzytrat, Festal, Digestal forte etc. cel putin 2
tb/masa.
8. Analgezice pentru episoadele dureroase (Algocalmin, Piafen, Tramal, Fortral).

VII. EDUCAȚIA PACIENTULUI PRIVIND PREVENIREA

AFECȚIUNILOR DIGESTIVE

Factorii de risc exogeni in bolile digestive

1. Alcoolul si cafeaua consumati abuziv produc ulcer. Prima dovada a actiunii iritante a
alcoolului asupra mucoasei apartine Dr. Beaumont care a avut prilejul să studieze mucoasa
gastrică a unui etilic cu gastrectomie. El a descris modificarile morbide care apăreau dupa
consumul in abuz de whisky, lichior, vin sau bere, când acestea continuau câteva zile. După 4 - 5
zile de abstinentă modificarile dispar si reapar la reluarea consumului unor mari catitați de
alcool.
2. Tabagismul- Există dovezi pertinente că fumatul reprezintă un factor etiologic important in
producerea gastritei și ulcerului gastro-duodenal.
3. Agresiunile termice- S-au facut experimente in legitură cu rolul mancărurilor și bauturilor
fierbinți in determinarea gastritei si ulcerului. Ingestia de ceai și alimente fierbinti (46,3°C)
produce leziuni gastrice cat si alimente prea reci dela frigider.
4. Medicamentele- Consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene produce leziuni ale
mucoasei gastrice. Fenilbutazona crește concentrația de acid clorhidric. Salicilatii dintre care:
aspirina are actiune corozivă asupra mucoasei gastrice, de aceea se administrează cu pansamente
gastrice care neutralizeaza actiunea. Indometacina are efecte asemanătoare. Consumul unui
medicament alcătuit din aspirină, fenacetina si cofeină dezvolta ulcer gastric. Cortizonicele
administrate in doze mari și timp indelungat producleziuni gastrice.
5. Factorii infectiosi- Infectia cu Helicobacter pylori provoaca leziuni, inflamații ale mucoasei
gastrice.
6. Factorii alimentari- Orarul neregulat al meselor expune mucoasa gastrică la un exces de
secretie. Alimentele condimentate, acriturile si muraturile au actiune ulcerogenă prin stimularea
excesiva a secretiei gastrice.
Consumul de alcool, cafea și alte bauturi care conțin cofeină (cola) maresc riscul
pentru dezvoltarea ulcerului gastro-duodenal, deoarece stimulează secretia acidă a
stomacului.
7. Factorii genetici- Incidenta familială a bolilor digestive aste mentionată in 15-50% din cazuri.
Descendentit din părinți ulceroși prezintă manifestări clinice ulceroase precoce.

32
Educația pentru prevenirea afecțiunilor digestivecuprinde măsuri de profilaxie primară,
profilaxie secundară și profilaxie terțiară.
Măsuri de profilaxie primară:
- educația populației privind igiena buco-dentară. Păstrarea unei dentiții integre care să asigure o
bună masticație. Dinții au rol deosebit în viața omului: asigură vorbirea corectă, buna
mestecare a alimentelor, înfățișare plăcută. O digestie bună începe în cavitatea bucală, iar lipsa
dinților nu asigură mărunțirea alimentelor în mod corespunzător pentru a ușura munca
stomacului;
- educația populației privind igiena alimentară. Alimentația să cuprindă toți factorii nutritivi, să
fie echilibrată calitativ și cantitativ;
- evitarea consumării de alimente prea calde sau prea reci, fără excese de condimente, alcool,
cafea;
- să se respecte orarul meselor, servirea meselor să se facă în condiții de relaxare, ambianță
plăcută;
- educația populației privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare: alcoolismul, ta- bagismul;
- dispensarizarea persoanelor cu teren ulceros și educarea să-și schimbe stilul de viață, favorabil
sănătății. Educarea familiilor în acest sens;
- promovarea cunoștințelor de educație pentru sănătate în rândul populației cu risc crescut
pentru bolile digestive.
Măsuri de profilaxie secundară:
- urmăresc supravegherea și tratarea bolnavilor cu afecțiuni digestive cronice, bolnavilor operați
pe tubul digestiv și glandele anexe.
- educația sanitară a pacienților operați în ce privește continuarea tratamentului ambulatoriu,
tratamentul igieno-dietetic, foarte important în afecțiunile digestive;
- prezentarea la controlul medical în cazul acutizării unor simptome;
- supravegherea evoluției bolilor digestive existente;
- educația pentru sănătate a membrilor familiei pentru realizarea unui mediu favorabil stilului
de viață sănătos care să-l ajute pe bolnav să-l schimbe pe al său. Măsuri de profilaxie terțiară:
- urmăresc recuperarea bolnavilor externați.
- educația pentru îngrijirea unui anus iliac; susținerea psihologică și fizică;

- dispensarizarea cazurilor cronice de hepatită; supraveghere și tratament ambulatoriu;

- educația în ce privește reluarea activității la expirarea concediului medical. Schimbarea locului
de muncă dacă boala o cere;
educația privind importanța prezentării ia control medical periodic.

VIII. ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI DIGESTIVE

1. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ

Ulceratia poate fi localizata pe stomac,portiunea inferioara a esofagului sau pe duoden si este

favorizata de hiperaciditate si de infectia locala cu Helicobacter pylori.

33
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie:
- persoane cu orar neregulat de alimentaţie, exces de condimente, alcool şi tutun
- persoane cu teren ereditar
- persoane cu stres fizic şi psihic
- persoane cu tratamente cronice cu aspirină, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene
- frecvenţa mai mare la bărbaţi
- incidenţa maximă la persoanele cu vârsta între 55-60 ani, pentru localizarea gastrică a
ulcerului
• manifestări de dependenţă (semne şi simptome):
- durere epigastrică care apare la 2-3 ore după mese (mica periodicitate), care se calmează după
alimentaţie
- durerea apare în pusee dureroase, toamna şi primăvara (marea periodicitate), urmate de
perioade de remisiune
- pirozis
- vărsături postprandiale
- scădere ponderală
- astenie
Problemele pacientului
- disconfort abdominal cauzat de durere
- anxietate
- deficit de volum lichidian
- risc de complicaţii:
- hemoragie digestivă superioară (hematemeză şi/sau melenă)
- perforaţie
- stenoză pilorică
- malignizare (îndeosebi pentru ulcerul gastric)
Obiective
- pacientul să prezinte stare de confort fizic şi psihic
- prelungirea perioadelor de remisiune
- pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evoluţie a bolii, nevoilor sale calitative
şi cantitative
- pacientul să fie conştient că prin modul său de viaţă, de alimentaţie, poate preveni apariţia
complicaţiilor
Interventii
Asistenta:
- asigură repausul fizic şi psihic al pacientului (12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu
postprandial) în perioada dureroasă
- asigură dieta de protecţie gastrică individualizată în funcţie de fazele evolutive ale bolii,
alimentaţia fiind repartizată în 5-7 mese/zi, astfel:
- în faza dureroasă - supe de zarzavat strecurate, lapte îndoit cu ceai, la care treptat se
adaugă supă cremă de zarzavat, piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine
veche, făinoase fierte în lapte şi apoi - carne fiartă de pasăre sau vită
- în faza de acalmie sunt permise: laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau
sub formă de ochi românesc, carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de

34
 o zi, supe de zarzavat, legume sub formă de piureuri, sufleuri, biscuiţi, prăjituri de casă,
fructe coapte
- următoarele alimente sunt interzise: laptele bătut, iaurtul, carnea grasă, legumele tari
(varză, castraveţi, fasole), pâinea neagră, cafeaua, ciocolata, supele de carne, sosuri cu
prăjeli, alimente reci sau fierbinţi
- pregăteşte pacientul fizic şi psihic pentru explorări funcţionale şi îl îngrijeşte după examinare
(examenul radiologie cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie, chimism
gastric, recoltează materiile fecale pentru proba Adler
- administrează medicaţia prescrisă respectând ritmul şi modul de administrare: medicaţia
antisecretoare înaintea meselor, medicaţia antiacidă şi alcaninizantă la 1-2 ore după mese; pentru
a evita recidivele este necesară eradicarea germenului Helicobacterpylor iprin administrarea unui
antibiotic adecvat
- supraveghează pulsul, TA, apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporală şi le
notează în foaia de observaţie
- face bilanţul zilnic între lichidele ingerate şi cele excretate
- pregăteşte pacientul preoperator, când se impune necesitatea operaţiei chirurgicale
- educă pacientul pentru a recunoaşte semnele complicaţiilor (scaunul melenic, caracterul durerii
în caz de perforaţie vărsăturile alimentare cu conţinut vechi în caz de stenoză pilorică)
educă pacientul pentru a respecta alimentaţia recomandată şi renunţă la obiceiurile dăunătoare
(alcool, tutun).
2. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CIROZĂ HEPATICĂ

Ciroza hepatică este o suferinţă cronică a ficatului, cu evoluţie progresivă, caracterizată prin
dezorganizarea arhitecturii hepatice, ţesutul conjunctiv structurându-se în benzi de scleroză.
Hepatitele acute cu virus B şi C pot determina hepatite cronice, care apoi degenerează în ciroza
hepatică.
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie:
- persoane cu hepatită virală tip B, C, D în antecedente
- persoane consumatoare de alcool
- persoane cu tulburări metabolice (diabet zaharat, supra- şi subalimentaţie)
- persoane tratate cu medicaţie hepatotoxică
- suferinzi ai unor obstrucţii cu infecţii în teritoriul căilor biliare, care determină proliferarea
ţesutului conjunctiv
- femeile la menopauză, tinerii, cauzele fiind necunoscute
• manifestări de dependenţă:
- în perioada de debut: fatigabilitate, depresie, scăderea capacităţii de efort, inapetenţă, greţuri,
balonare postprandială
- în perioada de stare: steluţe vasculare, eritem palmar, limbă lucioasă roşie, icter, edeme, ascită,
scădere marcată în greutate,
ginecomastie, somnolenţă, comă (encefalopatie portală)
Problemele pacientului
- disconfort abdominal
- deficit de volum rahidian
- lipsa autonomiei în îngrijirile personale

35
- risc de alterare a integrităţii tegumentelor
- risc de complicaţii: - ascita
- hemoragii epistaxis
- hemoragie digestivă superioară
- comă hepatică
Obiective
- pacientul să prezinte stare de confort fizic şi psihic
- pacientul să se poată alimenta, să-şi menţină starea de nutriţie şi echilibrul hidroelectrolitic
- tegumentele să fie curate, integre, fără leziuni de grataj
- pacientul să cunoască modul de viaţă, de alimentaţie, să se poată autoîngriji
- pacientul să fie ferit de complicaţii
Intervenţii
Asistenta:
- asigură repausul la pat 16-18 ore/zi în decubit dorsal sau în poziţia adoptată de pacientul cu
ascită masivă, care să-i faciliteze respiraţia
- reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat, pentru a-i conserva
energia
- menţine igiena tegumentară, a lenjeriei şi a mucoaselor; îngrijeşte cavitatea bucală, îndeosebi
în caz de gingivoragie şi gust amar
- recoltează sânge, urină, pentru examenul de laborator în vederea evaluării funcţiei hepatice
- supraveghează scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar, greutatea corporală
şi le notează în foaia de temperatură
- hidratează, pe cale orală, pacientul când este permis, şi pe cale parenterală în celelalte situaţii,
cu soluţii de glucoza tamponată cu insulina
- alimentează pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte, supe, piureuri de
zarzavat. Alimentele sunt desodate
- educă pacientul şi antrenează familia pentru a respecta alimentaţia şi normele
de viaţă irrjpuse, în funcţie de stadiul bolii
- respectă normele de prevenire a infecţiilor nosocomiale, având în vedere
receptivitatea crescută a pacientului la infecţii
- pregăteşte pacientul şi materialele necesare pentru puncţia abdominală
exploratoare sau evacuatoare (dacă este cazul) şi îngrijeşte pacientul după puncţii
- supraveghează comportamentul pacientului şi sesizează semnele de agravare
a stării sale, sesizează apariţia semnelor de insuficienţă hepatică
- administrează medicaţia hepatoprotectoare, corticoterapia şi medicaţia
calmantă a pruritului, când este cazul
pregăteşte pacientul în vederea intervenţiei chirurgicale pentru transplant hepatic, la indicaţia
medicului.

3. ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU AFECŢIUNI ALE CĂILOR

BILIARE

Angiocolecistitele sunt inflamaţii ale căilor biliare extrahepatice şi/sau intrahepatice fără
afectarea vezicii biliare.
Colecistitele sunt inflamaţii ale vezicii biliare acute sau cronice.

36
Diskineziile biliare sunt tulburări funcţionale ale căilor biliare extrahepatice cu sau fără
modificări organice locale. Se pot manifesta sub formă de hiper- sau hipokinezie.
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie:
- incidenţa maximă la femeie între 30-50 ani, care prezintă malformaţii congenitale, litiază
biliară
- paciente cu tulburări neuroendocrine
• manifestări de dependenţă:
- în angiocolecistită, febră 39-40°C, frison, dureri colicative, subicter sau icter la 1-2 zile după
debut
- în colecistitele acute - frison, febră 39-40°C, stare generală alterată, durere intensă în
hipocondrul drept, cu iradiere în umărul
drept sau în spate, vărsături biliare, icter
- în diskinezia biliară hipokinetică - greţuri, vărsături biliare, constipaţii, depresii, inapetenţă,
senzaţie de plenitudine în
hipocondrul drept
- în diskinezia biliară hiperkinetică - dureri repetate sub formă de colici în hipocondrul drept
Problemele pacientului
- alterarea confortului
- hipertermie
- risc de deshidratare
- anxietate
Obiective
- ameliorarea confortului fizic şi psihic al pacientului
- echilibrarea hidroelectrolitică
- combaterea hipertermiei
Intervenţii
Asistenta:
- asigură repausul fizic, psihic şi alimentar în perioada acută a bolii
- supraveghează vărsăturile cantitativ şi calitativ şi notează în foaia de temperatură
- reechilibrează hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic, glucoza
5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei
- asigură alimentaţia: în perioadele dureroase - regim hidric îmbogăţit cu făinoase, supe de
zarzavat, apoi brânză de vaci, carne fiartă de pui sau de vită. în perioadele de linişte sunt
contraindicate alimentele grase: carnea, şunca, mezelurile, prăjelile, conservele
- pregăteşte pacientul pentru examenele radiologice şi ecografice în vederea stabilirii
diagnosticului. Examenul radiologie şi tubajul duodenal se fac după ce au cedat fenomenele
acute
- recoltează sânge pentru examene de laborator: VSH, hemograma, bilirubina
- administrează tratamentul antispastic (papaverină, scobutil, atropină), antiemetic şi
antiinfecţios neopiaceu (ampicilina, gentamicină) prescris de către medic
- supraveghează durerea, notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice (punga cu
gheaţă) folosite pentru diminuarea ei (vezi protocolul pentru observarea durerii)
- monitorizează temperatura corporală, pulsul şi tensiunea
- instruieşte pacientul privind regimul de viaţă după externarea din spital, îl învaţă să-şi prepare
alimentele numai prin tehnici simple (fierbere, frigere, înăbuşire) şi să evite excesele alimentare

37
- pregăteşte psihic, pacientul în vederea actului chirurgical, atunci când medicul hotărăşte
această conduită terapeutică

4. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PANCREATITĂ ACUTĂ

Pancreatita acută reprezintă inflamaţia acută a pancreasului. Enzimele eliberate interstiţial

provoacă autolezarea pancreasului. Evoluţia este variabilă şi, iniţial, dificil de prevăzut. Forma
acută catarală survine în cursul bolilor infecţioase. Cea mai severă este forma hemoragică
necrotică, care este deseori letală.
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie:
- persoane cu afecţiuni ale căilor biliare, în special calculi biliari
- alcoolici
- persoane care prezintă infecţii (parotidită epidemică, hepatită virală)
- persoane cu traumatisme pancreatice
- persoane care au efectuat colangiu pancreatografie endoscopică
- pacienţii trataţi cu glucocorticoizi
• manifestări de dependenţă, semne şi simptome:
- debut brusc, cu dureri violente, constante, în abdomenul superior, deseori în centură, iradiind
în spate
- greţuri, vărsături, meteorism abdominal
- retenţie de fecale şi gaze
- febră, tahicardie
- rareori ascită, revărsat pleu ral
Problemele pacientului
- disconfort abdominal
- alterarea eliminării intestinale
- risc de deshidratare
- hipertermie
- risc de şoc hipovolemic
Obiective
- să se amelioreze durerile abdominale
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
- pacientul să prezinte eliminări intestinale normale
Intervenţii Asistenta:
- asigură repaus la pat post alimentar şi de lichide
- aplică punga cu gheaţă în regiunea epigastrică
- aplică la indicaţia medicului, substituţia volemică parenterală (glucoza 5%, soluţie Ringer)
- reia alimentarea pe cale naturală după 3-10 zile de la încetarea durerilor, cu 400-500 ml ceai/24
ore, supă de zarzavat strecurată, biscuiţi, apoi regimul se îmbogăţeşte treptat, cafeaua, alcoolul,
grăsimile fiind interzise
- administrează tratamentul prescris antialgic, antiinflamator, antihemoragic, antienzimatic
- urmăreşte raportul ingestia/excreta
- monitorizează semnele vitale, presiunea venoasă centrală
- instalează sonda vezicală permanentă şi urmăreşte diureza
- introduce sonda gastrică pentru aspiraţie continuă

38
- recoltează produse (sânge, urină) pentru cercetarea glicemiei, amilazemiei, ureei, creatininei,
testelor de coagulare şi amilazuriei
- pregăteşte pacientul pentru ecografie, radioscopie toracică
- pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală, dacă medicul decide aceasta
- educă pacientul să evite prânzurile copioase, alcoolismul, să combată obezitatea şi să facă
tratamentul corect în cazul tuturor
Infecţiilor
5. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU RECTOCOLITĂ HEMORAGICĂ

Rectocolita hemoragică este reprezentată de existenţa unor leziuni cu caracter ulcerativ

purulent localizate în regiunea rectosigmoidiană, dar în 30% din cazuri, poate cuprinde colonul
în întregime. Boala evoluează în pusee, cu perioade de linişte relativă, îngrijirea
intraspitalicească se asigură în timpul puseelor acute.
Culegerea datelor
• circumstanţe de apariţie:
- persoane cu vârste cuprinse între 24-45 ani
- etiologie neprecizată
- frecvent boală familială
• manifestări de dependenţă:
- scaune diareice, până la 20/zi, de cele mai multe ori mucosanguinolente
- dureri abdominale, tenesme, jenă permanentă în regiunea anorectală
- febră, scădere ponderală
- astenie, paloare
Problemele pacientului
- alterarea eliminărilor intestinale
- disconfort abdominal
- hipertermie
- deshidratare
- anxietate
- risc de alterare a stării generale, cauzată de hemoragii şi perforaţii ale colonului
Obiective
- pacientul să prezinte stare de bine fizic
- pacientul să prezinte eliminări intestinale normale
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi să aibă o alimentaţie de cruţare a intestinului în
fazele acute
- să diminueze anxietatea pacientului, să se prelungească perioadele de linişte
Intervenţii Asistenta:
- asigură repausul fizic şi psihic al pacientului în perioadele evolutive
- pregăteşte pacientul pentru examenul endoscopic şi radiologie şi-l îngrijeşte după examinare
- asigură alimentaţia pacientului; în perioadele acute - regim hidric, apoi supe de zarzavat
îmbogăţite cu griş şi orez, brânză de vaci, ouă moi, carne fiartă, piure de morcovi, sarea fiind
permisă
- în caz de denutriţie, regimul este hipercaloric
* reechilibrarea hidroelectrolitică se realizează prin transfuzii de sânge integral sau
plasmă hidrolizată de proteine, soluţie Ringer -supraveghează scaunul pacientului şi
caracteristicile acestuia, şi notează în foaia de temperatură

39
* monitorizează pulsul, TA, le notează în foaia de temperatură
* evaluează semnele de deshidratare şi informează medicul când constată prezenta lor
* recoltează sânge, materii fecale, urină, pentru examenele de laborator
* administrează medicaţia prescrisă antiinflamatoare,antiinfecţioasă, simptomatică
(corticoterapie, salazopirină, antispastice) şi urmăreşte efectele acestora
* aplică tratamentul radioterapie când acesta este recomandat, ca şi tratamentul local -
clisme medicamentoase cu cortizon, tanin
* furnizează pacientului cunoştinţele necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu, care să
asigure prelungirea perioadelor de linişte
* pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală, când se impune necesitatea acesteia
- psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului

40