1.

Clasificarea mutatiilor
- Se face dupa mai multe criterii :
a). dupa marimea materialul genetic afectat de mutatie :
- mutatie genica : este afectata secventa de nucleotide a unei gene. Poate fi
afectata doar o parte a genei sau numai o pereche de nucleotide. Frecventa
mutatiilor este de 10 la -6 per locus si per generatie.
- mutatie cromozomiala : determinari modificari in structura cromozomilor si in
ordinea lineara a genelor de pe cromozom. Se pot pierde fragmente cromozomiale
(deletii), se pot adauga segmente cromozomiale( aditii) sau se pot rearanja
(translocatii). Frecventa este de 10 la 4 per diviziune celulara.
- mutatii genomice : este afectat cantitatea totala de material genetic si se
caracterizeaza prin modificarea numarului diploid normal de cromozomi. Exista 1, 2
sau mai multi cz in plus sau in minus (aneuploidie) sau exista seturi haploide in plus
(poliploidie). Sunt cele mai frecvente mutatii intalnite la om, cu o frecventa de 10 la
-2 diviziune celulara.
Mutatiile genomice + mutatiile cromoz = anomalii cromozomiale si sunt cele mai
frecvente.
b) in functie de tipul de celula afectat de mutatie :
- germinale : conduc la formarea de gameti anormali, iar dupa fecundare vor
transmite mutatia la generatia urmatoare rezultand un individ cu toate celulele
mutante mutatii ereditare.
- somatice : vor forma clone celulare anormale prezente numai in anumite tesuturi,
rezultand un mozaicism somatic, care nu se transmit in generatiile urmatoare.
c) in functie de consecintele fenotipice produse de mutatie :
- mutatii patogene : produc modificarea fenotipului, in sensul ca ele pot fi letale sau
morbide, sau cresc susceptibilitatea la boala.
- mutatii benefice : produc o mai buna adaptare la mediu sau o rezistenta crescuta
la agresiunile factorilor externi , sau o crestere a aptitudinilor reproductive.
- mutatii neutre : sunt in marea majoritate mutatii germinale produse in regiunile
necodante ale AND-ului si care nu au efect fenotipic .
d). in functie de cauza :
- spontane : apar datorita unor erori de copiere in timpul replicarii AND-ului, in
majoritatea lor, aceste mutatii sunt corectate prin intermediul mecanismelor de
reparare ale AND-ului.

- induse : apar in urma agresiunii unor factori fizici sau chimici (substante chimice
exogene, metaboliti reactivi sau radiatii ionizante.)
2. Recombinarile genetice
- reprezinta producerea unor combinatii genetice noi, prin rearanjarea materialului
genetic cuprins in 2 unitati genetice diferite.
- in functie de marimea unitatilor genetice implicate, genom, cromozom sau gena,
exista 3 tipuri de recombinari : recombinare genomica, recombinare cromozomiala
si recombinare intragenica.
a) Recombinarea genomica : are loc in timpul fecundarii prin asortarea genomurilor
din gametii parentali care se unesc pt a forma zigotul.
- cand se unesc 2 gameti provenind de la 2 indivizi neinruditi si diferiti genetic,
descendetii acestora vor prezenta o vitalitate sporita, calitati noi fata de parinti, o
adaptabilitate mai buna si o fertilitate crescuta. Acest fenomen se numeste
heterozis si este consecinta heterozigotismului care se creeaza la descendenti.
- in momentul in care se unesc gameti de la doi indivizi inruditi, gradul de
heterogenitate scade si creste fenomenul de omogenizare genetica.
Recombinarea genomica este o importanta sursa de variabilitate cu conditia ca
genomurile care se combina sa fie cat mai diferite genetic.
b) Recombinarea cromozomiala : se produce in timpul gametogenezei intre
cromozomii omologi prin fenomenele specifice meiozei I.
- poate avea loc intre cromozomii intregi (recombinare intercromozomiala are loc
in anafaza meiozei I) sau poate avea loc intre parti ale cromozomilor omologi
(recombinare intracromozomiala are loc in profaza meiozei I).
c) Recombinarea intragenica : se produce prin crossing-over inegal intre 2 gene
alele, rezultand o gena hibrida sau o fuziune genica ce contine un fragment terminal
dintr-o alela si restul de secventa nucleotidica din cea de-a 2-a alela.

3. Oncogenele (genele care castiga noi functii devenind astfel cancerigene)

corespondentele normale(proto-oncogene) : modelul cantitativ al actiunii oncogene
(primul model cantitativ este cel in care formarea tumorala este indusa printr-o
crestere a cantitatii produsilor genelor proto-oncogene sau prin producerea acestora
in tipuri de celule nepotrivite)
- cantitatile inadecvate de produsi oncogenici apar datorita a 2 mecanisme :
MUTAGENEZA INSERTIONALA si AMPLIFICARE GENICA.

a). Mutageneza insertionala : cand un retrovirus se integreaza in genomul gazda,

intr-o regiune apropiata protoncogenei, secvente virale AND sau secvente LTR long
terminal repeat, a caror functie normala este sa regleze expresia virala, au
potentialul de a produce expresii necontrolate ale genelor celulare. Dezechilibrul
genetic rezultant se numeste mutageneza insertionala.
Activarea c-myc in acest fel, poate fi un mecanism care duce la aparitia limfomului
Burkitt la oameni, care este asociat cu infectia virusului Epstein Barr.
b) Amplificare genica : proto-oncogenele mai pot fi activate prin productia de copii
multiple ale genelor sau ceea ce este cunoscut a fi amplificare genica, mecanism
cunoscut a avea rol in supravietuirea celulelor in conditii de stres.
De exemplu, cand celulele leucemice sunt expuse agentului chimioterapic
metrotexat, celulele capata rezistenta fata de medicament prin producerea de copii
multiple ale genei pt dihidrofolat reductaza, enzima tinta pt metrotexat.
Aceste schimbari pot fi observate in aprox 1o% din tumori si sunt mai adesea
prezente in fazele tarzii ale procesului malign, decat in cele timpurii.

4. Modelul calitativ al actiunii oncogene ( al doilea model sustine ca transformarea

proto-oncogenelor apare datorita unor procese calitative care schimba secventa
nucleotidica, astfel genele capata noi proprietati. )
- proto-oncogenele pot fi convertite la oncogene celulare in 2 modalitati : fie prin
aparitia mutatiilor in secventa de codificare, fie prin translocatii cromozomiale.
a) Mutatii in secventa de codificare : daca mutatia apare in promoterul genei,
produsul proteic va fi la fel ca inainte si dupa conversie, dar cantitatea va fi diferita.
Mai frecvent mutatia apare in regiunea codanta, caz in care proteina functioneaza,
dar va actiona intr-un mod diferit.
Un exemplu ar fi oncogena celulara RET care poate fi activata prin mutatii
punctiforme. Aceasta codifica un receptor de suprafata celulara pentru tirozinkinaza, iar mutatiile in locuri specifice s-a demonstrat ca duc la aparitia neoplaziei
endocrine multiple tip 2 si la carcinomul tiroidian medular.
b) Translocatii cromozomiale : aberatiile cromozomiale sunt comune in celulele
maligne care adesea prezinta variatii marcate in structura si numarul cromozomilor.
Anumiti cromozomi par a fi mai adesea implicati si s-a crezut initial ca aceste
schimbari sunt mai degraba rezultatul starii transformante, decat cauza. Aceasta
atitudine s-a schimbat cand dovezile au sugerat ca schimbarile cromozomiale
structurale, adesea translocatii, rezulta din rearanjarile din sau pe langa protooncogene. De asemenea, s-a descoperit ca translocatiile cromozomiale pot duce la
formarea de gene noi chimerice cu functie biochimica alterata sau modificari ale

activitatii proto-oncogenelor. Exista numeroase exemple pt ambele tipuri, dintre

care leucemia mieloida cronica este reprezentativa pt primul caz, iar limfomul
Burkitt pt ultimul.
(22; 9)LEUCEMIA MIELOIDA CRONICA : cromozomul anormal, numit Philadelphia sau
cz PHI, este o aberatie dobandita gasita in sangele sau maduva osoasa, dar care nu
poate fi documentata in alte tesuturi ale pacientilor cu aceasta boala. Cromozomul
Phi este un cz mic 22 al carui material genetic al bratului lung a fost translocat
reciproc cu cel de pe bratul lung al cz 9.
(8; 14) LIMFOMUL BURKITT : o forma neobisnuita de neoplazie este limfomul ce
poate fi observat la copii din Africa si care afecteaza mandibula, cunoscut sub
numele de limfomul Burkitt. Analiza cromozomiala a aratat ca majoritatea copiilor
afectati aveau o translocatie a genei c-myc de pe bratul lung al cz 8 pe cz 14.
Mutageneza insertionala indusa de virusul Epstein Barr este un alt mecanism prin
care c-myc se poate activa in limfomul Burkitt.

5. GENE SUPRESOARE rb, p53, p21. (genele care devin cancerigene prin pierderea
functiilor normale si rolul lor principal este acela de a impiedica celula de a se divide
necontrolat).
Studii ale cancerelor ereditare au demonstrat existenta genelor supresoare ale
cancerului. Exista 3 gene: rb, p53, p21., care actioneaza ca gene supresoare si sunt
necesare pt buna functionare a punctului de control G1. Gena rb a fost prima gena
tumorala supresoare identificata si a fost descoperita intr-un studiu al
retinoblastomului, un tip de cancer ocular rar intalnit la copii.
RETINOBLASTOMUL : poate aparea fie spontan, fie ereditar, mostenit autozomal
dominant.
Cazurile non-ereditare afecteaza frecvent un singur ochi, pe cand cazurile ereditare
apar fie unilateral, fie bilateral, fie unilateral dar cu afectare multifocala. De
asemenea, tind sa apara la o varsta mai frageda, decat cele non-ereditare.

analiza statistica a unui numar mare de cazuri din ambele tipuri de

retinoblastom a propus ipoteza two hit explicata de incidenta acestor tumori
rare la pacienti cu sau fara istoric familial.
Indivizii afectati, cu antecedente familiale au mostenit o gena non-functionala
germinativa, iar cea de-a 2-a gena din acelasi locus devine inactivata
somatic, in perioada de dezvoltare, doar in celulele retinei. Acest fenomen ar
explica aparitia retinoblastomului ereditar fie bilateral, fie multifocal.
Dimpotriva, in formele ne-ereditare sau sporadice, 2 mutatii somatice de
inactivare se produc independent in acelasi retinoblastom. Acest fapt ar

explica de ce tumorile acestor pacienti sunt adesea unilateral sau unifocale si

apar la o varsta mai inaintata decat formele ereditare.
Aproximativ 5% din copii cu retinoblastom prezinta si alte modificari fizice pe
langa tulburari de dezvoltare. Analize citogenetice detaliate ale acestor copii
au aratat ca unii dintre ei aveau o deletie interstitiala la nivelul bratului lung
al unui cz 13.

6. ANOMALII CITOGENETICE IN CANCER

- exista 3 categorii majore de anomalii cromozomice care pot fi intalnite in cancer :
anomalii numerice, anomalii structurale si amplificari genice.
a) Anomalii cromozomice numerice : implica pierderea sau castigul unor cz in
intregime : aneuploidie. Asemenea modificari sunt intalnite in majoritatea tipurilor
tumorale. In general nu exista anomalii numerice specifice pt un anumit tip tumoral,
desi unele variante pot fi intalnite mai frecvent in unele forme de cancer. Asemenea
exemple sunt pierderea cz 10 in glioblastoame ori aditia unui cz 7 in carcinoamele
renale papilare.
Una dintre directiile majore de cercetare in cancer este identificarea genelor care
controleaza aparatul mitotic, tinte in generarea instabilitatii cromozomice. O
asemenea gena poate fi TP53. Inactivarea sa in culturile celulare este asociata cu
aparitia aneuploidiei, anomalii ale fusului de diviziune si cu blocarea expresiei prin
ciclul celular la nivelul punctului de control G2/M.
A doua cauza a aneuploidiei poate fi functia anormala a centrozomilor. In multe
tipuri de cancere umane, cum sunt cele de san, plaman, colon sau prostata au fost
evidentiate fusuri de diviziune multipolare sau un numar anormal de centrozomi.
b) Anomalii cromozomice structurale : cele mai frecvente anomalii cromozomiale de
structura intalnite in cancerele umane sunt translocatiile.
Anomalii cromozomice de structura specifice pt unele cancere umane : leucemia
mieloida cronica, leucemia acuta limfoblastica, leucemia acuta promielocitara,
limfomul Burkitt, sarcomul Ewing, liposarcomul mixoid.
c) Amplificarile genice : este un fenomen intalnit in numeroase tipuri de cancere si
sunt evidentiate citogenetic sub forma regiunilor colorate omogen ori a
cromozomilor minusculi. Fenomenul este asociat in special fazelor avansate de
boala si implica un prognostic nefavorabil.
7. Mutatiile genice : tipuri si mecanisme de producere

Mutatiile genice reprezinta modificari permanente si transmisibile in succesiunea

generatiilor ale secventelor nucleotidice sau ale aranjarii AND-ului. Prin aceste
modificari rezulta variante alelice ale secventei de AND. Unele dintre aceste
variante nu au efect fenotipic sau au efect fenotipic minim. Alte variante alelice
produse prin mutatii, sunt implicate direct in producerea unor boli.

Tipuri si mecanisme de producere a mutatiilor genice : Mutatiile care

afecteaza regiuni mici din genom se impart in 2 mari categorii :
1). Mutatii simple : localizate la o secventa unica de AND, acestea sunt de
obicei microleziuni AND care intereseaza una sau cateva nucleotide.
2) Recombinari genice aberante modificari ce implica schimburi intre 2
secvente alelice sau nealelice sau nealelice de AND, considerate
macroleziuni ale AND-ului care intereseaza o parte din gena sau chiar gena
in intregime.
In functie de modificarea produsa in secventa de nucleotide a AND-ului se
deosebesc 3 categorii de mutatii :
1) Substitutiile implica de regula, inlocuirea unei singure perechi de
baze azotate.
2) Deletiile reprezinta pierderea unuia sau mai multor nucleotide din
secventa genei, mai rar se pierd parti din gena sau gena in intregime.
3) Insertiile reprezinta introducerea uneia sau mai multor nucleotide in
gena; cu o frecventa mica, se pot produce insertii largi sau
amplificarea unor secvente repetitive de cate 3 nucleotide.
Majoritatea mutatiilor sunt modificari stabile sau fixe ale secventei de AND.
Recent insa s-a descris o clasa noua de mutatii, numite mutatii instabile sau
dinamice, in care repetitii de cate 3 nucleotide sufera expansiuni atunci cand
sunt transmise in succesiunea generatiilor.
In functie de tipul secventelor din structura genei ce pot fi modificate,
mutatiile pot interesa :
-

Secventele codante : adica exonii

Sau pot afecta secventele necodante adica intronii si regiunile
laterale de reglare, acestea avand efecte fenotipice variate asupra
expresiei informatiei ereditare.

Substitutia unui nucleotid = reprezinta inlocuirea unei perechi de baze din

AND-ul bicatenar.

= mutatie punctiforma si este cel mai frecvent tip de mutatie intalnit la om.
= exista 2 tipuri de substitutii :
1) Tranzitii inlocuirea unei baze purinice sau pirimidinice cu una de
acelasi tip
2) Transversii inlocuirea unei baze purinice cu una pirimidinica sau
invers.
Efectele substitutiei asupra informatiei genetice depind de localizarea
intragenica a mutatiei : in secventele codante, in secventele necodante sau
in regiunile de reglare.
Deletiile si insertiile mici = reprezinta un sfert din mutatiile responsabile de
producerea bolilor genetice la om.
= exista 2 aspecte :
1) Cand deletiile sau insertiile sunt un multiplu de 3 nc se va produce
lipsa sau aditia unor AA in proteine.
2) Cand deletiile sau insertiile nu sunt multiplu de 3 nc, se produce o
decalare sau defazare a cadrului de lectura a genei, de la locul unde sa produs mutatia.

8. Cauzele si frecventa mutatiilor genice

- mutatiile se pot produce spontan, natural (prin erori in cursul replicarii ANDului) sau pot fi induse de agenti mutageni, exogeni sau endogeni.
A) Mutatiile spontane : se produc prin 2 mecanisme
- procesul de replicare al AND-ului, in care enzimele AND polimeraze
controleaza imperecherea corecta a bazelor azotate si rareori apar erori. In
timpul replicarii este posibil ca bazele azotate sa se imperecheze gresit, AND
polimerazele corectand in cea mai mare masura aceste erori. In ansamblu,
erorile aparute in urma procesului de replicare au o frecventa de 50.000 de
erori pe genom si pe zi.
- in conditii fiziologice, in afara replicarii, pot apare leziuni prin hidroliza unor
resturi nucleotidice, cu aparitia unor situsuri fara baze azotate. Aparitia
acestor situsuri va fi favorizata de temperaturi crescute si de acidifierea
mediului celular.

B) Mutatiile induse : apar in urma actiunii unor agenti mutageni externi sau
interni :
a) agenti externi sunt reprezentati de radiatiile UV, de radiatiile ionizante si
de agenti chimici care pot produce alterari in structura AND-ului si care
lasate nereparate conduc la aparitia mutatiilor.
b) agentii endogeni sunt reprezentati de speciile active de oxigen care
produc pana la 20.000 de leziuni/genom/zi, unele molecule active de
dimensiuni mici care pot produce pana la 600 de leziuni pe genom/zi si
produsii de peroxidare ai lipidelor, care pot produce alterari ale bazelor
azotate.