ARBORELE CHIRURGIEI ROMANESTI UN SECOL SI

JUMATATE
V. SARBU, M. PUNDICHE, F. BOTEA, R. PASARE, I. CALIN, D. BAJAN

In lucrare sunt prezentate sintetic datele care atesta unicitatea trunchiului din care
s-au dezvoltat scolile chirurgicale din tara noastra. Din acest motiv, chirurgia
romaneasca se bazeaza pe scoala fondata la Spitalul Coltea din Bucuresti prin
Severeanu si Thoma Ionescu, care a dat ramurile de la Iasi si Cluj, mai apoi la Timisoara,
Tg. Mures, Craiova, Constanta, Brasov, Chisinau.
Acest arbore produs de scoala constanteana si prezentat la Congresul de chirurgie
din 2008, la Constanta, a devenit emblematic incluzand numele inalantuite ale
inaintasilor. El reprezinta un unicat in care toata istoria unei specialitati a fost
imaginata sintetic.
De mentionat faptul ca, primul arbore al chirurgiei romanesti a fost creat si
prezentat tot la Constanta, intr-o alta forma, in anul 2000, cu prilejul Congresului
National de chirurgie. La acel moment el cuprindea atat corifeii scolii chirurgicale
romanesti cat si discipolii acestora la inceput de secol XX, precum si chirurgii de dincolo
si de dincoace de Prut ai anului 2000.
Aceasta prezentare se bazeaza pe faptul ca originea acestui arbore al chirurgiei
romanesti isi trage seva din nume precum Thoma Ionescu, pe care l-am putea considera
Hristosul nostru chirurgical, alaturi de C. D. Severeanu, care ar fi un Moise al
chiurugiei romanesti. Din acestia se desprind si capata aripi cei patru evanghelisti
tomisti: Ernest Juvara, Amza Jianu, Iacob Iacobovici si Dimitrie Gerota. Cele patru mari
figuri ale culturii noastre chirurgicale ar fi tomistii, jienii, juvarii si gerotii nostri, insa cel
care ne-a dat poruncile, batranul parinte chirurgical, ramane totusi Severeanu.
Am putea considera ca faimosul chirurg Hortolomei ar fi Pavelul nostru chirurgical,
iar Gomoiu ar fi un Petru al chirurgiei si istoriei noastre. Pe buna dreptate putem