Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Galați
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la oraș. Pentru județ, vedeți județul Galați. Pentru alte sensuri,
vedeți Galați (dezambiguizare).
Galați
— Municipiu —
Galați
Stemă
Galați
Galați (România)
Poziția geografică
Galați
Coordonate: Coordonate:
45°26′22″N 28°2′4″E45°26′22″N 28°2′4″E
Țară România
Județ Galați
SIRUTA 75098
Reședință Galați[*]
Subdiviziuni [arată]
Guvernare
- Primar Ionuț-Florin
Pucheanu[*][4](PSD, 2016)
Suprafață
Altitudine 55 m.d.m.
Populație (2011)[1][2][3]
- Recensământul anterior,
298.861 locuitori
2002
Localități înfrățite
Indicativ auto GL
Prezență online
GeoNames
Facebook
Poziția localității Galați
Galați este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Se află în
apropiere de frontiera triplă sudică cu Republica Moldova și Ucraina. Conform ultimului
recensământ din 2011, populatia orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de
locuitori. Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova.
Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai
importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul Dunăre–Main–Rin. Viața economică s-a
dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului
Mineralier.
Cuprins
[ascunde]
1Geografie
o 1.1Relieful
o 1.2Localizare
o 1.3Climă
1.3.1Precipitații
1.3.2Curenți de aer
o 1.4Hidrografia
o 1.5Caracteristici geografice specifice
1.5.1Flora
1.5.2Fauna
2Istorie
o 2.1Ipoteze etimologice privind toponimul
o 2.2Nume în alte limbi
o 2.3Evenimente importante în istoria Galațiului
o 2.4Stema
3Demografie
o 3.1Minoritățile din Galați
3.1.1Comunitatea armeană
3.1.2Comunitatea indiană
3.1.3Comunitatea turcă
3.1.4Comunitatea elenă
3.1.5Comunitatea evreiască
4Tradiții și sărbători locale
5Administrație și politică
o 5.1Componența Consiliului Municipal Galați
o 5.2Primarii orașului Galați
6Amenajarea urbană
o 6.1Piețe
6.1.1Piețe distruse
6.1.2Piețe pietonale existente
o 6.2Bulevarde
o 6.3Cimitire
o 6.4Cartierele municipiului
o 6.5Zona metropolitană
6.5.1Zona Metropolitană Galați
6.5.2Zona Metropolitană Galați-Brăila
7Obiective turistice
o 7.1Muzee
o 7.2Statui și busturi
o 7.3Lăcașuri de cult
o 7.4Teatre și cinematografe
o 7.5Clădiri istorice
o 7.6Monumente
o 7.7Parcuri și locuri de relaxare
o 7.8Alte locuri de agrement
o 7.9Hoteluri
8Economie
o 8.1Ramuri industriale existente
o 8.2Firmele și forța de muncă
o 8.3Centre Comerciale
o 8.4Spitale
o 8.5Mass-Media
9Transport
o 9.1Transportul intern
o 9.2Transportul extern
9.2.1Transportul Feroviar
9.2.2Transportul aerian
9.2.3Transportul rutier
10Educație
o 10.1Unități de învățământ
o 10.2Biblioteci
11Sport
12Personalități gălățene
13Galațiul în povești, filme și clipuri
14Relații externe
o 14.1Sedii diferite
o 14.2Consulate
o 14.3Orașe înfrățite
15Note
16Bibliografie
17Lectură suplimentară
18Legături externe
Geografie[modificare | modificare sursă]
Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului, străbătut
de Dunărea. Este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei,
la 45° 27' latitudine nordică și 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul nordic al Dunării, ocupă
o suprafață de 246,4 km2, la confluența râurilor Siret (la vest) și Prut (la est), lângă Lacul Brateș,
la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraș este Brăila, la doar 15 kilometri
spre sud. Galațiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale
României: Muntenia, Moldova și Dobrogea. Orașul și portul se desfășoară ca un vast amfiteatru
cu diferențe de nivel de la 3 până la 55 de metri. Orașul se întinde pe trei terase: Valea orașului,
cu altitudine între 3 – 7 m și altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o
altitudine între 20 – 25 m (nucleul orașului medieval, actualmente centrul orașului) și a doua cu
altitudini care depășesc 40 m (orașul modern). Viața comunităților umane a fost influențată în
mod direct de către Dunăre, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit
mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primește în amonte apele râului Siret cu un debit
mediu de 225 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc). Fluviul își continua drumul
spre Marea Neagră după ce primește, în avalul porturilor din Galați, apele râului Prut, cu un debit
mediu de 86 mc/s. Debitele Dunării au o variație importantă, în funcție de anotimp și an, cu valori
maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) și minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s).
Datorită șenalului adânc până în zona orașului Brăila, Dunărea este declarată maritimă.
Brăila Amonte 20 km
Isaccea Aval 43 km
Tulcea Aval 79 km
[5]
În 1927, conform monografiei dedicate orașului Galați de profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad,
forma acestuia era de triunghi, având la sud Dunărea, la răsărit lacul Brateș și râul Prut, la apus
Siretul și lacul Cătușa. La Galați se găsesc două mari forme de relief ale țării: Câmpia Română și
Podișul Moldovei ce oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord și 5
metri la sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și
central-europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca
Prutului și Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului,
din brațe părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Climă[modificare | modificare sursă]
Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă spre nord-est și spre sud-vest, el se găsește
sub influența maselor de aer continental estice și mai putin sudice, lipsind aproape cu totul
influența aerului vestic care este oprit de paravanul munților Carpați. Temperatura medie anuală,
calculată pe o perioadă de 70 de ani, este de 10 grade C. Temperatura medie în timpul verii este
de 21,3 grade C. În timpul iernii, deasupra județului Galați vin din nord și nord-est mase de aer
rece care produc scăderi de temperatură care oscilează între 0,2 grade C -3 grade C.
Temperatura medie lunară este mai scăzută în ianuarie când are valori de -3 grade C -4 grade
C. Temperatura medie a lunii iulie este de 21,7 grade C. Cea mai mare temperatură înregistrată
a fost atinsă în august 1904 când termometrele arătau 39,4 grade Celsius, iar minima a fost
atinsă în februarie 1927 când termometrele au coborât la -28,6 grade Celsius. În timpul anului
sunt cca. 210 zile cu temperaturi de peste 10 grade C. Repartiția anuală a precipitațiilor este
neuniformă, cele mai mari cantități de apă cad în anotimpul de vară, sub formă de averse. Vântul
predominant este Crivățul, care reprezintă 29% din frecvența anuală a vânturilor. Al doilea vânt
predominant este Austrul, cel din sud, cu o frecvență de 16%, bate mai mult vara și este destul
de uscat. Pe teritoriul județului mai bate un vânt mai puțin cunoscut care aduce ploi și se
numește Băltărețul. Mai puțin cunoscut este Coșava. Clima, așa cum rezultă din cele prezentate,
este temperat-continentală. Conform unui memoriu de prezentare a județului Galați, mediile
multianuale în municipiul Galați sunt:
Precipitații[modificare | modificare sursă]
Presiune medie la nivelul stației: 1008,4 mb Temperatura minimă medie 6.1: grade C
Presiune medie la nivelul mării: 1017,4 mb Cantitatea lunară de precipitații medie: 477
Temperatura medie anuală 10,5: grade Celsius l/m2
Temperatura maximă medie 15.5: grade C Număr de zile (mediu) cu precipitații: 66 zile
Durata de strălucire a soarelui (medie): 184,3
ore [6]
[ascunde]Date climatice pentru Galați, Romania (1961–1990)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep
29 32 27 38 51 68 46 46 42
Precipitații mm (inches)
(1.14) (1.26) (1.06) (1.5) (2.01) (2.68) (1.81) (1.81) (1.65
Umiditate [%] 87 85 81 75 73 73 72 72 74
Dunărea, al doilea mare fluviu al Europei, primul fiind Volga, a constituit unul dintre cele mai
traficate drumuri ale Europei încă din antichitate când Dunărea se numea Ister. Dunărea
produce o deosebită impresie asupra călătorului mai ales asupra celui care o vede pentru
prima dată. Prezența Dunării reprezintă fără îndoială atracția specifică Galați. Însuși marele
Kogălniceanu când a văzut pentur prima dată Dunărea a rămas uimit și de atunci a avut un
interes măreț pentru portul și ținutul Covurluiului. În 1927 se putea urca din Valea Orașului
către orașul modern prin 14 vaduri. Dunărea este un fluviu cu un curs unic, având adâncimi
între 20 și 36 de metri. Lățimea albiei minore este de 776 metri. Cota cea mai ridicată a
Dunării a fost atinsă în 2010 când digul de protecție din Valea Orașului a început să crape,
măsurând 768 de cm, iar cea mai scăzută în 1921 când a măsurat 48 de cm.
Siretul, care izvorăște din Carpații Păduroși ai Ucrainei, este cel mai mare râu interior al țării
care străbate Moldova de la nord la Sud. Cursul Siretului, "apă cu toane", cum o numește
poporul este caracterizat de numeroase meandre și o luncă largă acoperită cu zăvoaie. În
albie care uneori depășește lățimea de 100 de metri apar insule atunci când apele sunt
scăzute. Cel mai important afluent al Siretului este Bistrița care, la rândul ei, mai colectează
alte râuri și pârâuri.
Prutul, celălalt râu de lângă municipiul Galați, are un debit mediu de 85,5 m/s curgând printre
maluri asimetrice. Prutul are afluenți mici, cel mai important fiind Horincea, cu afluenții săi
Oarba și Lișcov.
Chineja, un pârâu care curge pe un braț părăsit al Prutul adună apele văilor Băneasa,
Covurlui, Frumușița, Ijdileni, Slivna, etc. Apele Chinejei se varsă în Lacul Brateș.
Lacul Cătușa este în vestul orașului, în valea dintre oraș și Combinatul Siderurgic. Împreună
cu fosta pădure de la marginea Galați, care acum a devenit Cimitirul Sfântul Lazăr forma
Centura Verde a Orașului, care avea rolul de curățire a aerului. Lacul este folosit pentru
deversarea deșeurilor Combinatului Siderurgic, dar și pentru antrenamentele kaiaciștilor. În
nordul lacului se varsă un mic pârâu. La sud este mărginit de calea ferată ce duce spre
nodul feroviar Barboși.
Lacul Brateș se află în zona de nord-este a municipiului Galați. Legătura cu râul Prut s-a
realizat prin amenajarea văii Ghimia. Trebuie amintit că pâna în 1964 lacul Brateș avea 72
de kilometri pătrați, dar prin lucrări suprafața a fost redusă la 24 de kilometri pătrați.
Caracteristici geografice specifice[modificare | modificare sursă]
Flora[modificare | modificare sursă]
Vegetația reprezintă rezultatul interferenței ariei de influență est-europeană, sudică și atlantică.
Predomină vegetația de silvostepă, dar în zona luncilor se găsește o bogată floră hidrofilă
(papură, stuf, rogoz, trestie), plus o vegetație acvatică bogată. La suprafața bălților apar plantele
plutitoare cum ar fi ciulinul de baltă care are rădăcina fixată dar și lintița, de exemplu, care nu are
rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei,
stânjenelul galben, etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim
plop, răchită, salcie, arin, etc.
Fauna[modificare | modificare sursă]
Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților
și luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici,
orbeți, potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși,
vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori, sturzi, pitulici, porumbei, etc. Din cauza vânatului
excesiv și necontrolat, unele populații de animale s-au rărit îngrijorător, drept urmare au fost
luate măsuri de protejare și de repopulare. În consecință s-au adus pentru a se înmulți cerbi
lopătari, căprioare, fazani, etc. În privința peștilor în apele Siretului și Prutul se găsește
predominant crap, șalău și mai rar somn. În apele Bârladului, Gerului, Chinejei întâlnim bibanul și
cleanul. În Dunăre lângă Galați se găsesc pești mari, migratori ca nisetrul, cega, păstruga,
morunul dar și semimigratori ca somnul, crapul, plătica, babușca, șalăul,carasul etc. Primăvara
apare și scrumbia de Dunăre.
La Galați a trăit în tinerețe Petru Rares, fiul lui Ștefan cel Mare, timp în care a făcut comerț cu
pește. A urmat la conducerea Moldovei și a avut două domnii.
Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galați la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată
laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi
Mihalache în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese
din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de
la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului
Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-
un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de
la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată.[10] În zilele
noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa.
Galațiul în 1826
Începuturile secolului XIX găsește Galați total implicat în evenimentele deosebit de importante
ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările
Române. Acțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de
evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei Eforii din Principate în acest
oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la
Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția
mișcărilor anului 1821. Masacrul de la Galați, repetat curând în alte orașe ale Moldovei, avea să
deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acțiunii va
demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre
centrele principale ale insurecției eteriste.[11] În 1837, Galațiul dobândește statutul de port liber,
(porto-franco), iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al
Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, orașul este condus de
pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova și în Țara
Românească. Reședința sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării orașului,
găzduiește în prezent un muzeu. După Unirea Principatelor, dezvoltarea orașului s-a accelerat.
S-au înființat noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț
"Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înființat una dintre cele mai vechi instituții de studiu liceal
din țară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan
Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naștere a Românei moderne
trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor
liberale care pleacă de la Paris spre București și Iași; altul tăcut dar adânc, care pleacă de
la Londra spre Galați și Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială
s-a dezvoltat și din cauza exportului masiv de cereale, poziția importantă pe care o avea portul
Galați în exportul țării fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota
că: „portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă
pe Dunăre și Marea Neagră în Anglia, Franța și Italia”. Se recunoștea că înflorirea orașului se
datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.
Galațiul în 1973
Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în
care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a
izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se
dezvelește prima statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și
înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu
reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire
deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ
112.000 de locuitori, al cincilea oraș al țării, fiind devansat doar
de București, Chișinău, Iași și Cernăuți.
În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația rusă și apoi de cea
germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire
impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca
și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină
reședința actualului județ Galați. Din 1965cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul
funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.
Ipoteze etimologice privind toponimul[modificare | modificare sursă]
Descoperirea tezaurului de la Bărboși, format din 3.700 de monede de argint cu
inscripționările grecești Gallati și Kallatiasy, ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile
Pârvan și Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia
Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care
a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este
valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația
monetară.[necesită citare] . Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la
creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a
înființat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie
numită Galati.[necesită citare]Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui
cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este
legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din
Asia Mică.
Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare
a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at "cetate,
fortăreață"[12] (vezi comparativ cuvintele kala, kale și kula "culă" din limbile
turcice contemporane).
O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi
coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea.
Având în vedere că topicul Galați este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă
este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui
onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aț”, formă destul de răspândită în slava
meridională. Rădăcina „Gal” aparține fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau
„noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel,
adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat.
Nume în alte limbi[modificare | modificare sursă]
Limba Traducere
Ebraică גאלאץ
Germană Galatz
Lituaniană Galacis
Tamil கலாதி
Telugu గలాటి
Franceză Galatsi
Belorusă Галаті
Ucraineană Ґалаті
Engleză Galatz
Greacă Γαλατσι
Gujarati ગેલેટી
Maghiară Galac
Turcă Kalas
Japoneză ガラツ
Sârbă Галати
Poloneză Gałacz
Coreeană 갈라 치
Gruzină Gალათი
Armeană Գալատի
Arabă جاالت
Persană گاالت
Chineză 加拉茨
Hindi गालाति
1418: O atestare documentară posibilă, în lista orașelor din Țările Române care și-au trimis
reprezentanți la Conciliul de la Constanța. Apare o localitate cu numele de Galff, posibil să fi
fost Galați.
1445: Prima atestare documentară sigură a Târgului Galați în uricul lui Ștefan Vodă, fiul lui
Alexandru cel Bun, acordat Mănăstirii Humorului la 23 septembrie.
1484: Orașul Galați rămâne singurul port al Moldovei.
1590: Este deschis primul cimitir Evreiesc.
1631-1633: Se construiește prima biserică catolică, din lemn, acoperită cu șindrilă, situată
lângă piața târgului.
1641: Are loc prima atestare documentară a Târgului Săptămânal, situat în zona actualei
Piețe Vechi.
1647: Este terminată zidirea Bisericii Fortificate Sfânta Precista, construită din piatră lustruită
luată de la Castrul Roman Tirighina-Barboși.
1676: Se înființează o poștă rusească între Galați și Iași. Tot în acest an Delacroix notează
în jurnalul său, că după Iași, Galațiul este al 2-lea oraș al Moldovei
1709: Este inhumat hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa.
1710: După înfrângerea de la Stănilești, tătarii și otomanii pustiesc Galațiul.
1775: Imperiul Rus înființează primul Consulat Local.
1789: Galațiul a fost ars din temelii de către armatele generalului rus Mihail Kamensky.
1805: Franța și Anglia înființează vice-consulate.
1821: Galațiul a fost ars pentru a 3-a oară de grecii eteriști și de otomani. Revoluția lui Tudor
Vladimirescu se simte și la Galați. Aici au fost măcelăriți toți supușii Imperiului Otoman.
Masacrul de la Galați va deschide un șir lung de confruntări otomano-grecești.
1831: Populația orașului era de 8.605 locuitori.
1832: Se deschide prima Școală din juteț, Școala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
1834: Primele curse regulate din Galați cu vapoare austriece.
1836: Se înființează primul Spital Obștesc sub egida Spiridoniei din Iași. La începutul primei
conflagrații mondiale spitalul funcționa cu 125 de paturi și avea 3 secții: chirugie, medicină și
contagioși.
1837: Pe 1 ianuarie Galațiul este declarat port liber (porto-franco), alături de Brăila.
1842: Populația orașului crescuse de aproximativ 3 ori, ajungându-se la 25.000.
1844: Se înființează Fabrica de Conserve.
1846: Se înființează un serviciu permanent de vapoare între Galați și Odessa
1847: Orașul Galați este vizitat de Franz Liszt.
1850: Statele Unite Ale Americii înființează vice-consulat.
1852: Navele din Galați aveau destinații din ce în ce mai diversificate cum ar
fi: Stavanger și Bergen în Norvegia; Bremen în Germania; Marsilia în Franța; Livorno, Genov
a și Ragusa în Italia; Amsterdam în Olanda; Corfu, Reni, Odessa, Istanbul, Trieste, Alexandri
a, etc.
1854-1855: Se construiește prima linie telegrafică între Galați și Iași, care mai apoi a fost
extinsă la Sulina și Ismail.
1856: Galațiul devine sediu al Comisiei Europene a Dunării, după Războiul Crimeei, decizie
luată de marile puteri ale vremii. Sediul era în actualul sediu al Bibliotecii V.A. Urechia. La 4
noiembrie Comisia își începe activitatea cu delegați ai Angliei, Austriei, Rusiei, Sardiniei,
Prusiei, Franței și Turciei. Tot în acest an se deschide o sucursală a Băncii Otomane, prima
sucursală a unei bănci străine din Moldova.
1857: Își deschide o sucursală la Galați și Banca Națională a Moldovei. Se tipărește primul
ziar românesc numit "Gazeta Danubiu".
1858: Statele Unite Ale Americii ridică vice-consulatul la grad de consulat.
1860: Faima Galațiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în țară, drept
urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioții Alexandru Ioan Cuza și Costache
Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galați ca noua
capitală a Principatelor datorită comerțului și economiei care era în avânt. O simplă estimare
a vremii a lucrurilor exportate sau manufacturate la Galați trecea de 110 milioane de lei.
1861: Se deschide Fabrica de Lumânări.
1862: Se finalizează șoseaua Galați-Brăila. Fabrica de Argăsit Piei își începe activitatea.
1864: Pe 2 octombrie este deschisă Școala Superioară de Comerț Alexandru Ioan I.
1867: Se înființează Liceul Vasile Alecsandri, care în prezent este Colegiu Național.
1869: La 5 noiembrie circula pentru prima dată un tren pe relația portul Galați - gara Barboși.
Odată cu deschiderea Atelierelor C.F.R. se inaugurează și Parcul Municipal Mihai Eminescu.
Se înființează și Fabrica "Leul" pentru sârmă și cuie.
1870: În Galați sunt deschise câteva noi fabrici. Se încep curse navale între Galați și Brăila.
În iulie Se pune în circulație linia ferată Galați - Tecuci.
1872: Pe 13 septembrie este inaugurată de către Regele Carol I, Gara de Călători, o clădire
impunătoare. Se deschide și linia ferată București - Brăila - Barboși - Galați - Bârlad.
1877: Se construiește prin concesiune rusă linia ferată Odessa - Tiraspol - Cetatea
Albă - Reni - Galați.
1878: Se deschide Arsenalul Marinei Militare
1881: Se instalează primele linii telefonice care făceau legătura între Primărie, Turnul de
Observație al Mănăstirii Mitoc, Pompieri și Poliție.
1882: Pe 22 decembrie regimul de port liber este înlăturat. Începe construcția tunelului
feroviar de sub cartierul Vadu Ungurului.
1884: Se construiește Spitalul Militar cu 88 de paturi, pe locul fostului "Obor de fân".
1887: Se deschide Fabrica de Produse Chimice și Ambalaje "Albina".
1889: Se înființează Biblioteca V.A. Urechia.
1894: Se deschide Fabrica de Ulei "Etna".
1895: Se deschide Fabrica de Cherestea "Goetz".
1900: Se deschide Uzina Electrică. Pe 14 august se deschide prima linie de tramvai din
oraș. Exploatarea a început cu 30 de trăsuri. Traseul pornea din docuri și urca pe Strada
Portului spre centru. De aici o linie mergea pe Strada Brăilei până la capăt iar alta pe Strada
Mavromol până la Strada Holban. O linie trecea pe Strada Mihai Bravu până la Grădina
Publică, altele făceau legătura între gara de călători și port. Linia de pe Strada Tecuci
continua pe Strada Traian până la Spitalul "Elisabeta Doamna". În acest an populația
orașului a fost evaluată la aproximativ 80.000 de locuitori.
1902: În acest an rețeaua tramvaielor electrice avea 13 kilometri. Înaintea introducerii
tramvaiului la Galați se circula cu trăsuri, omnibuze și tramcare, după modelul celor
din București.
1907: Izbucnește revolta țărănească, dar este înnăbușită rapid de armată.
1908: Galațiul avea 41 de fabrici deschise ce lucrau la capacitate maximă.
1911: Se dezvelește prima statuie a poetului Mihai Eminescu.
1914: Galațiul avea 16 consulate străine.
1918: Bătălia de la Galați (12-22 ianuarie 1918).
1919: Se înființează Liceul Comunității Evreilor, în prezent Colegiul Alexandru Ioan Cuza.
1922: Se înființează Laminorul "Titan", ce furniza tablă subțire și tablă plumbuită, iar din
1932 tablă zincată.
1923: Se înființează Fabrica de Ulei "Prutul".
1926: Prima cursă aeriană din România a avut loc între Galați și București
1927: Rețeaua de tramvai electric din Galați avea 15,5 km fiind răspândită pe 8 străzi și
deservită de 23 de vagoane.
1930: Galațiul avea 112.000 de locuitori, fiind al 4-lea oraș din Regatul României. Avea 20
de consulate și era considerat cel mai european oraș al României.
1938: Galațiul devine reședința Ținutului Dunării, după organizarea fascistă a regelui Carol al
II-lea.
1939: Se înființează Casa Corpului Didactic.
1944: Galațiul este bombardat de aviația americană și de aviația germană în retragere. 90%
din clădiri, locuințe și parcuri sunt distruse. La 24 august 1944 Străzile Portului și
Domnească sunt distruse complet prin minare.
1950: Orașul mai număra doar 80.000 de locuitori după război.
1945: Începe reconstrucția orașului după model comunist.
1952: Galațiul devine reședința Regiunii Galați.
1956: Se vehiculează prima dată ideea unirii Galațiului cu Brăila. Autoritățile comuniste iau
legătura cu o firmă elvețiană pentru a pune tramvai de viteză pe dig.
1965: Începe construcția Combinatului Siderurgic Galați, care avea să devină simbolul țării
socialiste, asociat cu independența industrială față de U.R.S.S..
1967: Se deschide Combinatul Siderurgic Galați. Orașul avea 156.000 de locuitori, iar
colosul industrial 73.000 de angajați.
1971: Se dublează linia feroviară Făurei - Galați.
1977: Cutremur în care o parte din clădiri se prăbușesc. 2 blocuri din cartierul Țiglina 4 sunt
practic lipite și în ziua de azi.
1989: Pe 10 septembrie are loc tragedia navei de pasageri Mogoșoaia, care a fost lovită de
o barjă bulgărească. Doar 16 oameni scapă cu viață.
1992: Galațiul număra 326.000 de locuitori fiind al 5-lea oraș din România.
1995: Se inaugurează Monumentul Eroilor Revoluției din 1989.
2004: Se deschide pe 4 mai primul și cel mai mare Parc de Tehnologie a Informației din țară.
2005: Orașul este puternic inundat de la ploile abundente. Canalizările au refulat.
2009: Se inaugurează Monumentul Eroilor Contemporani, în cinstea celor 3 gălățeni morți în
războiul din Afganistan. Acest monument stârnește discuții cu privire la asemănarea lui cu un
monument francmason datorită celor 3 coloane în stil Ionic, Doric și Corintic. În același an
Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de Arhiepiscopie.
2010: Faleza inferioară și străzile din Valea Orașului sunt inundate. Digul de protecție din
valea orașului este fisurat, cotele Dunării depășind maximul istoric înregistrat.
15 Mai, 2011: Echipa de fotbal FC Oțelul Galați se încoronează campioana României.
Stema[modificare | modificare sursă]
Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe
fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint,
navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați
cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu
negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri.
Ambarcațiunea din partea superioară a scutului amintește că acest oraș este un important port la
Dunăre, atestarea lui documentară port, datând din secolul al XV-lea; peștii scot în evidență
faptul că acest port a avut un rol definitoriu în dezvoltarea pescuitului; caduceul este atribuit
zeului Mercur, zeu al comerțului. Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la
Galați. Orașul, în 1711, conform afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai
important de pe întreg parcursul Dunării, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului
otoman din zonă și mai ales după desființarea definitivă a acestuia în 1829.
An Populație ±%
Recensământ
8605
1831
Recensământ
25.000 ▲300%
1842
Recensământ
62,678 ▲120%
1900
Recensământ
71,641 ▲14.3%
1912
Recensământ
100,611 ▲40.4%
1930
Recensământ
80,411 ▼−20%
1948
Recensământ
95,646 ▲18.9%
1956
Recensământ
151,412 ▲58.3%
1966
Recensământ
238,292 ▲57.3%
1977
Recensământ
326,141 ▲36.8%
1992
Recensământ
298,861 ▼−8.3%
2002
Recensământ
249.732 ▼−9%
2011
Comunicare
306.000 ▲+19%
INS 2015
Conform datelor Recensământului locuințelor și populației din 2011, orașul avea o populație de
249.432 locuitori. INS, în iulie 2015 a oferit un comunicat în care arăta faptul că municipiul are
306.000 locuitori.
Templul Meseriașilor
Istoricul I.B. Brociner, președinte al Comunității evreilor din Galați între 1875 - 1898, considera că
israeliții au venit la malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, popor de origine turcă trecut la
iudaism în secolul 8 după Hristos. Evreii erau principalii comercianți în singurul port al Moldovei
din timpul lui Alexandru cel Bun și al lui Ștefan cel Mare, ei intreținând intense legături
comerciale cu coreligionarii din Bizanț și lumea musulmană. Domnitorul Ștefan Tomșa (1611 -
1623), printr-o proclamație, i-a invitat pe negustorii evrei din Liov să practice nestingherit
comerțul în Moldova. Așezați în valea orașului, evreii ocupau cea mai mare parte a străzii
Dogarilor (astăzi Dogăriei) și străzile învecinate (Elicei, Chihan Vodă, Piata Moruzzi, Ceres,
Griviței) până în cartierul Bădălan. Primul Cimitir Evreiesc este atestat documentar în 1590, iar
un altul în 1629. Începând cu 1769, părăsesc zona și primesc autorizație pentru a se muta pe
deal. Construcțiile sinagogale au început târziu în Galați, abia în 1730 fiind atestată o casă de
rugăciuni a evreilor și doar peste 50 de ani se menționează în documente Sinagoga Mare de pe
strada Podul de Piatră. S-au mai construit, între 1800 și 1848 două sinagogi, apoi alte 14 în a
doua jumătate a secolului 19. Preocupați tradițional de învățătură,[necesită citare] Evreii din Galați
înființau în 1859 prima școală primară, apoi înca una, iar în 1877 a fost constituit primul comitet
școlar al comunității, anii următori înregistrând deschiderea altor școli Școala de fete "Silvya
Schmierer", Școala populară de menaj "Lumina", o școală comercială pentru fete evreice, o
grădiniță de copii, o școală profesională etc.). În 1919 ia ființă Liceul Comunității Evreilor (în
prezent Liceul "Alexandru Ioan Cuza"), în clădirea acestuia aflându-se și sediul comunității. În
vara anului 1941, școlile evreiești au fost transformate, până în luna noiembrie a aceluiași an, în
lagăre de internare pentru evrei, liceul continuând să funcționeze într-un imobil pus la dispoziție
de o familie din comunitate. Evreii s-au asociat în funcție de profesiile diverse pe care le
practicau în Galați (Breasla croitorilor, Societatea meseriașilor israeliți, Societatea magazionerilor
- Bender, Societatea funcționarilor din port - Junimea, Asociația zugravilor și vopsitorilor evrei
etc.). Au înființat societăți de binefacere, culturale, sportive (tatăl celebrului pianist
londonez Radu Lupu, Mauriciu Lupu, a fost un profesor de gimnastică foarte apreciat al
sportivilor evrei), au scos diverse ziare și publicații specifice ("L'Echo Danubien", "Prietenii
Sionului", "Pământeanul", "Akavat Zion", "Vocea Galațiului" s.a.). Nerecunoscuți ca cetățeni
legitimi ai țării în care trăiau, deși participaseră cu entuziasm și la Revoluția din 1848 și la
alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Principatele Unite Române, luptaseră în războiul
de Independență și în cel de Întregire, evreii din Galați au suportat adesea excese antisemite,
devastări de sinagogi și magazine, bătăi și chiar omoruri. Abia în 1919, au obținut prin Decretul-
Lege 9464, dreptul de cetățenie pentru toți cei născuți în România și care au satisfăcut legea
recrutării. Acte de violență antisemită s-au mai înregistrat la 1932, cu prilejul Congresului Ligii
Apărării Naționale Creștine a lui Cuza, în vara anului 1940, după ocuparea Basarabiei de către
U.R.S.S., în timpul prigoanei legionare, dar și după reprimarea rebeliunii legionare, în anii
regimului mareșalului Antonescu.
În anii '20 ai secolului trecut, evreii din Galați reprezentau o cincime dintr-o populație de peste
100.000 de locuitori. Marea majoritate a evreilor din Galați a emigrat în cursul anilor de dupa
război în Israel. Sediul comunității evreiești din Galați se află pe strada Dornei nr. 7-9, în
apropierea Templului Meseriașilor și a restaurantului ritual. Sinagoga a fost proaspăt renovată.
Candidat independent 1
Sorin Enache
Silviana Ciupercă
Bogdan Ardean
Desilia Cocu
Marcela Costea
Claudiu Vasile
Hristache Bogatu
Lucian Valeriu Andrei
Zanfir Ilie
P.N.L.:
Oana Iurescu
Picu Apostol Roman
Georgica Dima
Nicoleta Badiu
Ilie Ghețu
Moise Oancea
A.L.D.E.:
Cosca Radu
Eugen Găvan
Popa Cătălin
Gheorghe Bugeac
Independent:
Piaţa Energiei
Piaţa Centrală
Piaţa Siderurgiştilor
Bulevarde[modificare | modificare sursă]
Cele mai importante și circulate artere ale municipiului sunt următoarele:
Bulevardul Brăilei Strada Domnească Bulevardul Milcov Bulevardul Galați
Bulevardul George Bulevardul Traian Bulevardul Henri Bulevardul
Coșbuc Bulevardul Ștefan cel Coandă Basarabiei
Bulevardul Dunărea Mare Bulevardul Strada Prelungirea
Bulevardul 1 Bulevardul Cloșca Siderurgiștilor Brăilei
Decembrie 1918 Strada Nicolae Bulevardul Marii Magistrala C.S.G.
Bulevardul Oțelarilor Bălcescu Uniri Bulevardul Traian
Calea Prutului Vuia
Galațiul are 5 cimitire. Cel mai nou este Cimitirul Sf. Lazăr, construit și extins între 1999 și 2005,
astăzi deja plin. Construirea lui a stârnit scandal deoarece în locul celui mai întins cimitir din
Galați exista o pădure, special făcută pentru a proteja cât de cât orașul de poluarea din
Combinatul Siderurgic.
Cel mai bine amenajat este Cimitirul Eternitatea, râvnit și care face subiectul multor suspiciuni
privind locurile de veci, în acest moment existând un mormânt neobișnuit al unui țigan, care este
un cavou la suprafață, cu vitrină. Deși contravine regulilor, nimeni nu a luat nicio măsură nici în
ziua de azi.
Cel mai neamenajat și uitat cimitir este cel din Filești.
Cimitirul Eternitatea Cimitirul Filești Cimitirul Ștefan cel Mare
Cimitirul Cătușa Cimitirul Sfântul Lazăr (+evreiesc)
Este cel mai ușor de realizat, cuprinde pe lângă municipiul Galați și comunele: Smârdan,
Tulucești, Pechea, Schela, Slobozia-Conachi, Braniștea, Independența, Piscu, Cuza-Vodă
(recent desprinsă din comuna Slobozia-Conachi), Frumușița, Vânători, Șendreni și Scânteiești.
Populația aproximativă ar fi de 350.000 de locuitori.
Zona Metropolitană Galați-Brăila[modificare | modificare sursă]
Se estimează că populația zonei metropolitane va fi în jur de 500.000 de locuitori.
Bulevardul Siderurgiştilor
Muzeul de Istorie
„Paul Păltănea”
Lupa Capitolina
A. I. Cuza
Ivan Mazeppa
I. C. Brătianu
Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]
Biserica fortificată „Sfânta Precista"
Este construcția cea mai veche din Galați,[necesită citare] fiind sfințită ca lăcaș de cult în septembrie
1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de
la Muntele Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fața locului: piatră
de la Barboși, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă și var, nisip de pe
plajele Dunării etc. Arhitectura bisericii este românească și prezintă unele elemente specifice:
turnul-clopotniță este prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar
în caz de nevoie devenea fortificație de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut
cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze și o ușă de acces, probabil, spre un
balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre și metereze. Un alt element de apărare la
"Precista" este podul întărit, alcătuit din două părți, una deasupra naosului și a doua deasupra
altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este
folosită piatra, tehnica nefolosită la alte biserici moldovenești ridicate în aceeași perioadă.
Biserica ,,Precista" a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani,
distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din 1735-1739 și 1769-1774. În 1821, otomanii
distrug și jefuiesc iar locașul. Biserica a fost refăcută și restaurată în 1829 și-n 1859. S-a făcut o
restaurare și între anii 1953-1957 după care, biserica a fost transformată în muzeu. În perioada
1991-1994, biserica ,,Precista" a fost restaurată iar și a fost redată cultului ortodox. Se spune ca
există un tunel secret pe sub Dunăre de la biserică până pe malul celălalt al fluviului pentru a
putea ascunde bunurile și a scăpa de atacurile vrăjmașilor.
Biserica Romano-Catolică
Monumentul din strada Domnească nr. 86 este construit în anul 1844 și extins în anul
1873.[necesită citare]Printre obiectele de valoare artistică amintim: Altarul Mare, executat din
marmură colorată, tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", Statuia Inimii Preasfinte a
Domnului Iisus Hristos, Statuile Pieta și Sfântul Francisc de Assisi. Biserica a fost consolidată și
renovată în starea actuală între anii 1985-1988.
Biserica Greacă
La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Față" a
cărei sființire se face la 17 septembrie 1872 de către episcopul Melchisedec alături de
Arhimandritul Eughenie Xiropotamo. În pronaos se află placa de marmură cu numele fondatorilor
precum și două plăci de marmură cu numele ctitorilor și a marilor ctitori. Biserica e în formă de
cruce înscrisă cu turlă și are pe latura vestică două clopotnițe. Pictura a fost relizată de către
pictorul Papadopoulos din Adrianopol. Pe catapeteasmă sunt icoane mari reprezentând pe Sf.
Fecioara Maria cu Pruncul, Învierea Domnului, Sf. Gherasim, Sf. Sofia, Sf. Grigorie și Sf. Vasile
cel Mare. Ferestrele bisericii conțin 8 vitralii cu apostoli și sfinți: Petru, Andrei, Marcu, Toma,
Bartolomeu și Luca pe latura nordică și Pavel, Simion, Ioan, Iacob, Filip pe latura sudică.
Catedrala Sfânta Parascheva
Se află în cartierul Micro 20, pe Centura Galațiului, în curtea ei fiind și Cimitirul Cătușa.
Construcția este finalizată, dar amenajarea interiorului a fost amânată, slujbele ținându-se la
subsolul Catedralei într-un spațiu extrem de mic, care va servi drept Capela Mortuară.
Deschiderea oficială a interiorului ar trebui să fie prin anul 2012.[necesită citare] Tot atunci trebuie să
fie finisat și exteriorul edificiului religios.
Catedrala Arhiepiscopală Dunărea de Jos - Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Andrei
Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galați a fost așezată la 27 aprilie 1906, de către
prințul Ferdinand și regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen
Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcția durând până în anul 1917 și fiind realizată
după planurile arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Construcția se detașează în planul
arhitectural gălățean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale.
În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galați, prilej cu care au sosit
în orașul de la malul Dunării moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina.[14] Construcția a fost
restaurată, operațiune care a început în anul 1989 și care a continuat vreme de 17 ani, implicând
lucrari de consolidare de infrastructură și extrastructură, Catedrala fiind de fapt reconstruită și
reconsolidată. De asemenea, pictura originală din anul 1957 a fost curațată complet, a fost pavat
așezamântul din jurul Catedralei, au fost refăcute împrejurimile, iar în curtea Centrului eparhial a
fost construită o nouă cladire, un centru cultural, pastoral și misionar cu numele Sf. Ioan Casian.
Biserica Mavromol
„Stânca neagră” în greacă, a fostei mănăstiri Mavromol poartă hramul Adormirea Maicii
Domnului și a fost construită în 1669 de Gheorghe Duca și refăcută de fiul său între 1700-
1703.[necesită citare] Păstrează picturi murale interioare valoaroase refăcute între 1973-1975. În
chiliile acestei biserici au funcționat primele scoli din Galați înființate în 1765 (cu predare în limba
greacă) și 1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 și razboiul ruso-austro-
turc, 1787-1792 au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Școala și-a întrerupt
activitatea și s-a reînființat abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul
revoluției din 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcția actuală datează din perioada 1858-
1861, și respectă planul inițial. Biserica are o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica
Domnului", și o valoroasa catapeteasmă adusă de la biserica Mănăstirii Sf. Sava din București.
Biserica are plan bazilical necompartimentat. Absidele laterale apar în exterior în rezalituri.
Tavanul este format din trei calote separate prin arce dublou. Intrarea se face pe latura de sud
printr-o ușă marcată de un portal cu icoana de hram și simboluri heraldice: capul de bour și doi
lei. Tot pe latura de sud, în medalion, sculptată în piatra, este stema Moldovei. Pe timpul
comunismului biserica a fost abuziv expropriată de terenul de lângă ea pe care era un cimitir.[15]
Biserica Vovidenia
Monument istoric și de arhitectură ridicat în anul 1790, pe locul unde mai fusese o biserică. A
fost arsă și distrusă complet în anul 1821, restaurarea încheindu-se în anul 1851. Deasupra
naosului se ridică o cupolă susținută de arce dispuse în cruce, în stilul moldovenesc tradițional.
Acoperișul turlei, ridicată pe naos, este în formă de clopot și o altă turlă, mai mică, este ridicată
deasupra altarului. Turla clopotniței de pe pridvor este o adăugire din 1901. Aici se află
mormântul Smarandei Cuza, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Biserica Sf. Spiridon
A fost ridicată în anul 1817 pe un plan triconic cu patru contraforți. Are trei turle, una mai mică,
celelalte două egale, baza turlei de pe naos se sprijină pe arce dispuse în cruce. Cele mai
valoroase elemente ale bisericii sunt catapeteasma și icoanele. Pictura originală nu se mai
pastrează.
Sinagoga
Este singura sinagogă rămasă în municipiu. A fost renovată de curând.
Catedrala Arhiepiscopală
Teatrul Gulliver
Teatrul Liric Nae Leonard
Palatul Administrativ
Palatul Navigaţiei
Palatul Universităţii
Monumente[modificare | modificare sursă]
Monumentul Eroilor Revoluției
Este amplasat în fața Palatului Administrativ. A fost construit în anul 1995. Este făcut din
marmură. Aici, în fiecare an se fac manifestări de Ziua Eroilor pe 22 Decembrie, Ziua Națională a
României pe 1 Decembrie, etc. Sunt depuse coroane de flori din partea tuturor partidelor politice
și instituțiilor de stat, dar și din partea cetățenilor simpli.
Monumentul Eroilor Contemporani
Cel mai nou monument din Galați, inaugurat cu mare fast în anul 2009. Acest monument a
stârnit discuții aprinse din cauza asemănării cu un monument masonic. Cele 3 coloane care
simbolizează câte unul dintre cei 3 soldați gălățeni morți în Afganistan, sunt construite în stil
Doric, Ionic și Corintic, exact ca simbolurile masonilor.
Monumentul Eroilor din Primul și Al Doilea Război Mondial
Aflat în Cimitirul Eternitatea, este cel mai impunător monument al Galațiului. Are în componență
și un mausoleo dedicat celor morți pentru apărarea patriei noastre.
Monumentul Progresului
Construit în perioada comunistă, în fața cinematografului Țiglina, coloana reprezintă progresul
patriei socialiste. Monumentul va fi restaurat.
Monumentul Armatei Germane
Se găsește în cimitirul Eternitatea. Este extrem de curat, toate mormintele sunt îngrijite exemplar
și este "dotat" și cu o cutie poștală, pentru a putea ține legătura cu comunitatea germană din
oraș, care se îngrijește de monument și de morminte. Pe plăcile de marmură care alcătuiesc
ansamblul monumental sunt scrise toate numele soldaților nemți.
Monumentul Armatei Franceze
Se află aproape de mausoleul Armatei Române, este mult mai mic și găzduiește între gardurile
lui, aproximativ 15 morminte ale soldaților francezi morți pe câmpurile Galațiului.
Monumentul Armatei Sovietice
Se găsește tot în Cimitirul Eternitatea. Are steaua sovietică în vârf și este în mijlocul parcelei
soldaților ruși căzuți la Galați.
Poarta Hanului Otoman
Se află în spatele restaurantului Continental din Centrul Galațiului, pe Strada Alexandru Ioan
Cuza. Este tot ce a mai rămas din fostul Han Otoman. Poarta va fi restaurată și în jurul ei va fi
amenajat un părculeț.
Monumentul Eroilor C.F.R.-iști
Aflat în partea nordică a Cimitirului Eternitatea, ridicat în cinstea angajaților C.F.R. care au luptat
pentru apărarea patriei. Monumentul este aproape de mormântul fostului director al C.F.R.
Valentin Bota.
Monumentul Sfânta Sofia
Se află lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, la intersecția Bulevardelor Coșbuc și Brăilei. A fost
ridicat în anul 2000 de către primarul orașului, Dumitru Nicolae, pe locul fostei biserici Sfânta
Sofia, demolată abuziv de autoritățile comuniste. Există un plan de reconstrucție a bisericii.
Parcul Eminescu
Parcul Libertăţii
Grădina Publică
Parcul Cloşca
Grădina Botanică
Industria metalurgică din Galați realizează 55,6% din producția de oțel a României, 55% din
cea a producției de laminate și 90,4% din producția de tablă și benzi laminate la rece. Mai
mult de jumătate din producția metalurgică este exportată.
Industria navală, ramură de mare tradiție în oraș, furnizează flotei fluviale și maritime nave
de până la 65.000 tdw (barje, vrachiere, mineraliere, remorchere, petroliere) și platforme de
foraj marin. Galațiul este unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din România,
conectat la principalele coridoare de comunicație europeană: pe cale fluvială la Canalul
Main-Dunăre care leagă Marea Nordului de Marea Neagră; prin căile ferate se asigură
transferul de la ecartamentul european către cel folosit în țările ex-sovietice;
Zona Liberă Galați este un punct strategic în zona de est a orașului, pe teritoriul acesteia
întâlnindu-se toate căile de comunicație enumerate mai sus: rutier, feroviar mixt ruso-
european și naval; are stație de triaj Barboși Triaj în satul Movileni. Transportul rutier se
realizează printr-o rețea densă de șosele naționale și județene. Orașul Galați, amplasat pe
malul stâng al Dunării, la 80 km de Delta Dunării, are patru porturi, un port pentru transportul
de persoane și trei pentru transportul de mărfuri. Galațiul este al doilea port al României, cu
posibilitate de conectare la Marea Neagră, de la Galați Dunărea fiind maritimă. Prin porturile
sale se realizează cea mai importantă parte a exportului de cherestea a României. Cel mai
important port la Dunăre, construit acum 12 decenii, Port Bazinul Nou oferă o serie de
servicii: facilități de încărcare, descărcare, legare, depozitare pentru bunuri, rulouri, oțel,
aluminiu, cherestea, bușteni, cereale, mașini și alte încărcături.
Caracteristicile portului Galați sunt următoarele:
[17]
Prin poziția sa geografică, Zona Liberă Galați continuă tradiția statutului de Porto Franco pe care
Galațiul l-a obținut în perioada 1837 - 1883, având acces la Dunare. Prin infrastructura modernă,
în conjuncție cu avantajele naturale oferite de canalul de navigație al Dunarii, Zona Liberă Galați
oferă avantaje speciale pentru investitori, deopotrivă români sau străini. Exonerările de taxe,
garanțiile de stat pentru investițiile realizate, operațiile financiare realizate în monedă straină
convertibilă sunt măsuri pentru a atrage investitorii. Municipiul Galați este cel mai important
centru român de industrie maritimă. Șantierul Naval DAMEN SA ansamblează și repară nave de
până la 65.000 tdw. În Galați se află deasemeni cel mai mare combinat siderurgic din România,
Arcelor Mittal S.A., care împreună cu alte unități specializate, formează un sector metalurgic și
siderurgic puternic.[18] Din anul 2001 pâna în prezent, combinatul siderurgic din Galați a cunoscut
mai multe denumiri: LNM Holdings, Mittal Steel și în prezent Arcelor Mittal. Parte a celui mai
mare grup mondial din industria de profil, combinatul asigură jumătate din necesarul de oțel al
României. Cu investiții ce depăsesc 600 de milioane de dolari, în peste 7 ani Arcelor Mittal Galați
a depășit o cifra anuală de afaceri de 6 miliarde RON. Din 27000 de angajați câți erau în 2001, s-
a ajuns în 2006 la 16000, iar în 2009 la 11000. Investițiile în tehnologie modernă au acelerat
transformarea combinatului. Ținta administrației este cresterea eficienței de la nivelul de 280
tone de oțel anual pe angajat la 600 tone de oțel anual pe angajat cât reprezintă media
europeană. Din anul 2009 combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galați a devenit centrul Diviziei
Produse Plate Europa de Sud-Est, care va încorpora activitatea altor doua unități, din Macedonia
și din Turcia.[19] Zece companii din Galați sunt prezente în top 30 al Regiunii de SE în funcție de
cifra de afaceri: Arcelor Mittal SA, Arabesque SRL, Electrocentrale SA, Damen SA, Mairon SA,
Vega 93 SRL, Euro-P.E.C SA, Mairon Holding Ltd. SRL, Navrom SA, Prutul SA. Indicii producției
industriale au fost în anul 2007 realizați în procent de 102,1% , comparat cu aceeași perioadă a
anului 2006. Creșteri semnificative ale producției s-au înregistrat în: industria construcțiilor
metalice și a produselor din metal (120,4) ; producția de mobilier ( 111,5) ; industria metalurgică
(102,7%) ; captarea, tratarea și distribuția apei (101,1%). Scăderi ale producției s-au remarcat
în : industria de mașini și echipamente (72,9%) ; edituri , poligrafie și reproducerea înregistrărilor
pe suporți (92,6%) ; industria alimentară și a băuturilor (98,4%).[20]
Firmele și forța de muncă[modificare | modificare sursă]
Din totalul de 23.715 de operatori economici activi înregistrați la Registrul Camerei de Comerț,
Industrie și Agricultură din Galați la sfârșitul anului 2008, 150 de mari companii asigură locuri de
muncă pentru majoritatea salariaților din județ. Firmele private reprezintă 97,5% din numărul total
al întreprinderilor. Structura firmelor după forma de proprietate: dintre cei 23.715 agenți
economici, 5678 sunt asociații familiale și persoane fizice și 18.037 sunt societăți comerciale.
Totalul operatorilor economici activi din Galați reprezintă 2.1% din totalul operatorilor economici
activi din întreaga țară.[21]
Centre Comerciale[modificare | modificare sursă]
În Galați se găsesc următoarele centre comerciale și lanțuri de magazine:
Bună Ziua Galați (doar Viața Liberă Raabis Ștefan Bădiță - Îmi
Digi 24 Galați-
pe internet) Realitatea de pasă de Galați! Vouă?
Brăila
Pro FM Lider FM - Galați Nicușor Ciumacenco - O
RTV Galați-
100,1 FM Monitorul de poziție reală!
Brăila
România Cultural - Galați Biblioteca Județeană V.A.
Realitatea
101,6 FM Antidotul Urechia
Galați-Brăila
Antena Satelor - 153 Ne pasă de Asociația Galați, Orașul Meu
TV Galați Galați-
KHz Galați Ne pasă de Galați
Brăila
România Actualități - Revista Explore Prin Galați
VOX TV
106,4 FM Revista Magpro Case care plâng
Regional
Radio 1 - 100,1 FM Presa de Galați Transportul din Galați
Express TV Radio Trinitas - 96,5 Imparțial Forumul Gălățenilor
Galați FM Adevărul de Orașul Galați
Mega TV Galați Europa FM - 103,4 FM Galați Casa de Cultură
Pro TV Galati Radio ZU - 94,8 FM Impact-est Forum pentru Galați
Antena 1 Galati- Magic FM - 99,1 FM Raid Galați Palatul Copiilor Galați
Braila Kiss FM - 92,8 FM Dunărea Sport Galați
Rock FM - 104,8 FM Bătrână
Sport Total FM - 87,7 Presa Galați-
FM Brăila
Știri de Galați
Ziarul de Galați
Ghidul Unde
Mergem
7 seri
Acțiunea de
Galați
Tramvai KT-4D
Autobuze Isuzu
Tramvai ZGT-6
Plăcuţă informativă
În februarie 2016, Primăria Municipiului Galați, împreună cu Consiliul Local Galați au dat
publicității noul plan de transport în comun, care totuși lasă lacune mari, zone neacoperite și
zone fragmentate, pentru călători fiind un coșmar.
Cele mai mari companii de taximetrie din Galați sunt: Taxi 949, Taxi Samatax, Taxi AS, etc.
În martie 2016, deoarece în mai 2015 operatorii privați nu au fost eliminați, se constituie un alt
plan de transport care să nu cuprindă operatori privați, dar care să-i dea dreptul societății de stat
să subînchirieze câteva trasee. Este singura soluție pentru ca societatea să nu devină
falimentară. Totodată se mărește planul de transport de la 90 de autobuze și troleibuze la 125 de
autobuze și troleibuze.
Transportul extern[modificare | modificare sursă]
Transportul Feroviar[modificare | modificare sursă]
Gara Galați
Se poate ajunge în Galați, cu trenul, din direcția Tecuci (M703), Brăila (M700) și Bârlad (M704).
Gările Galațiului se află pe magistrala 700 și aparțin de Regionala T.C.F. Galați:
1. De călători:
Privire de ansamblu
În Galați cea mai mare bibliotecă este Biblioteca "V. A. Urechia", înființată în anul 1889, având ca
prim fond de carte donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia. Biblioteca "V. A.
Urechia" dispune de peste 600000 de titluri și are peste 150 de abonamente la ziare și reviste. În
privința serviciilor, biblioteca și-a organizat și dispunde de secții de împrumut pentru adulți și
copii, sală cu lucrări enciclopedice de referință, săli de lectură specializate cu 190 de locuri, sală
de audiții și video, cataloage alfabetice și sistematice, pe fișe, pentru colecțiile proprii, cataloage
tipărite pentru cărți românești și străine, catalog on-line al publicațiilor monografice, servicii
specializate de informare biografică, o bibliografie a județului Galați. Din anul 1991, instituția a
trecut la un program complex de automatizare și prelucrare a informațiilor, bazele de date
bibliografice fiind accesibile publicului, din 1994, prin terminale de interogare directă sau cu
asistența personalului de specialitate. Biblioteca dispune de 30 de stații de lucru și de pachetul
integrat de programe TINLIB produs de IME (Marea Britanie). Biblioteca, prestigios centru de
documentare și informare, organizează la sediu și în alte instituții din oraș activități specifice. De
asemenea biblioteca a elaborat lucrări proprii (Buletinul Fundației "V. A. Urechia", Anuarul
bibliografic al Județului Galați, monografii etc.). Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de un fond de
carte veche și rară deosebit de valoros. Are și filiale în municipiu. Filiala Grigore Vieru din gara
principală a orașului și filiala găzduită de Casa de Cultură a Sindicatelor.
Casa Corpului Didactic
Înființată în anul 1939 reprezintă o valoroasă bibliotecă de specialitate. Instituția editează revista
de informație și opinie pedagogică "Școala gălățeană", cu apariție lunară, dispune de o editură
cu aceeași denumire, sub egida căreia sunt publicate lucrări de specialitate sau pe teme de
educație. Tot aici activează Cenaclul literar "Anton Holban".
Stadionul Oţelul
Stadionul Dunărea
Rugby
Echipa de Rugby din Galați se numește Rugby Club Municipal. Îi are ca antrenori pe:
Secuianu Viorel, Secuianu Marius și Secuianu Dorian. Echipa de seniori activează în
Divizia A, al 3-lea eșalon rugbystic din țară. Echipele de juniori activează în Divizia
Națională, clasându-se pe locurile 5-9 de obicei, dar cu prezențe și prin primele 4 echipe.
Cea mai bună performanță la juniori pe plan intern a fost locul 2 în anul 2005, iar pe plan
extern locul 2 în Suedia la turneul Trelleborg Rugby Festival. Toate meciurile de acasă
ale clubului se dispută pe Stadionul Municipal Gloria de lângă Autogara Dumitru.
Rugbyul gălățean a dat țării și echipei naționale câțiva jucători de valoare dintre care
amintim pe: Ciuntu Ștefan (joacă la Baia Mare), Florea Ionuț (joacă la Steaua București),
Trandafir Mitică (joacă la Olimpia București), Maftei Adrian (joacă la Farul Constanța) și
Estoica Florin (joacă la R.C.M. Galați). Educatoarea Viorica Secuianu se ocupă tot cu
sportul balonului oval, dar la grădiniță. Are sub comandă cei mai mici rugbyști ai țării care
fac demonstrații la meciurile de seniori, pentru deliciul publicului. Echipa de prichindei se
înoiește la fiecare 3-4 ani.
Virgil Madgearu
Printre personalitățile notabile născute în Galați se pot enumera:
Consulatul Austriei
Consulatul Braziliei
Consulatul Belgiei
Consulatul Statelor Unite ale Americii
Consulatul general al Greciei
Consulatul Turciei
Consulatul Franței
Consulatul general al Guatemalei
Consulatul Cehoslovaciei
Consulatul Portugaliei
Consulatul general al Regatului Unit
Consulatul Persiei (Iranul de azi)
Consulatul general al Italiei
Consulatul Letoniei
Consulatul Elveției
Consulatul Norvegiei
Consulatul Germaniei
Consulatul Olandei
Consulatul Poloniei
Consulatul Suediei
Consulatul Danemarcei
Viceconsulatul Spaniei
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
Istoria orașului Galați: de la origini până la 1918, Paul Păltănea, Editura Porto-Franco, 1995
Primăria Galați
Consiliul Local Galați - [2]
Mausoleul Eroilor de la Galați (Oficiul Național pentru Cultul Eroilor)
Teatrul Trianon
Portaluri
Investiți în Galați
Port Galați
Raabis Ștefan Bădiță - Mie îmi pasă de Galați! Vouă? - blog ce supraveghează viața
Galațiului.
Istorie
Originea numelui orașului Galați le-a dat mari bătăi de cap istoricilor români, 11 ianuarie
2013, Marius Mototolea, Adevărul
Mandru ca sunt roman: Scrinul cu arta si istorie (Galerie foto & video), 6 noiembrie 2012,
Dan Mladinoiu, Ziare.com
Galațiul - un reper în biografia lui Cuza, 24 ianuarie 2009, Pr. Gabriel Ioan Pelin, Ziarul
Lumina
Cultură
[arată]
v•d•m
[arată]
v•d•m
Dunărea românească
[ascunde]
v•d•m
Dunărea
Țări Germania · Austria · Slovacia · Ungaria · Croația · Serbia · Bulgaria · România · Republica Moldova · Ucraina
Donaueschingen · Ulm · Ingolstadt · Regensburg · Passau · Linz · Viena · Bratislava · Győr · Komárom · Komárno · Esztergom · Bud
Orașe Sad · Belgrad · Smederevo · Drobeta-Turnu
Severin · Negotin · Calafat · Vidin · Lom · Sviștov · Giurgiu · Ruse ·Silistra · Călărași · Cernavodă · Brăila · Galați · Ismail · Tulcea · Su
Iller · Brenz · Lech · Regen · Isar · Inn · Morava · Váh · Hron · Ipeľ · Drava · Tisa · Sava · Timiș · Nera · Velika
Afluenți
Morava · Timoc · Cerna · Jiu · Iskăr ·Olt · Osam · Iantra · Vedea · Argeș · Mostiștea · Ialomița · Siret · Prut
Ada Kaleh (actualmente scufundată) · Balta Ialomiței · Belene · Calinovăț · Ciobanu · Ciocănești · Csepel · Donauinsel · Dranov · In
Insule Brăilei · Jochenstein · Kozlodui · Kutovo · Maican · Marea Insulă a Războiului · Margareta · Óbuda · Ostrovul Limba · Ostrovul Ma
(Kostolac) · Šarengrad · Szentendre · Vardim · Vukovar · Žitný ostrov
[arată]
v•d•m
[arată]
v•d•m
Reședințele județelor României
[ascunde]
v•d•m
Orașele cu mai mult de 50 000 de locuitori conform recensământului din anul 2011
Peste 300 000 de locuitori Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timișoara (319.279 loc.)
Peste 200 000 de locuitori Iași (290.422 loc.) · Constanța (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Brașov (253.200 loc.) · Galați (249.432 loc.)
Peste 100 000 de locuitori Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Pitești (155.383 loc.) · Sibiu (147.245 loc.) · Bac
Mare (123.738 loc.) · Buzău (115.494 loc.) · Botoșani (106.847 loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)
Peste 75 000 de locuitori Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc.) · Piatra Neamț (85.
loc.) · Focșani (79.315 loc.) · Bistrița (75.076 loc.)
Peste 50 000 de locuitori Tulcea (73.707 loc.) · Reșița (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călărași (65.181 loc.) · Alba Iulia (63.536 loc.) ·
loc.) · Zalău (56.202 loc.) · Sfântu Gheorghe (56.006 loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (50
GND: 4446641-9
Informații bibliotecare
VIAF: 146611809
Categorii:
Orașe pe malul Dunării
Localități urbane în județul Galați
Galați
Orașe în județul Galați
Municipii în România
Orașe în România
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificat
Discuții
Contribuții
Creare cont
Autentificare
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Căutare
Salt
Pagina principală
Schimbări recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum încep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Donații
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
În alte proiecte
Wikimedia Commons
Wikivoyage
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Element Wikidata
Citează acest articol
În alte limbi
Български
Deutsch
Ελληνικά
English
Español
Français
Magyar
Српски / srpski
Türkçe
Încă 58
Modifică legăturile
Politica de confidențialitate
Despre Wikipedia
Termeni
Dezvoltatori
Cookie statement
Versiune mobilă