Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Constanța
Constanța
Drapel
Stemă
Constanța
Constanța (România)
Poziția geografică
Constanța
Țară România
Balkans[*]
Județ Constanța
SIRUTA 60419
Reședință Constanța[*]
Componență Constanța[*], Mamaia, Palazu Mare
Guvernare
iunie 2016)
Altitudine 25 m.d.m.
Populație (2011)[1][2]
- Recensământul
310,471 locuitori
anterior, 2002
Localități înfrățite
Prezență online
GeoNames
facebook
Constanța pe harta județului Constanța
Constanța (limba greacă veche: Tόμις Tomis, latină: Tomis Constantiana, în italiană prin navigatorii
genovezi și din ea, în alte limbi latine Constanza, limba greacă Κωνστάντζα/ Κωνστάντια, limba turcă
otomană كك
( كككككKöstendje), turcă Köstence, bulgară Кюстенджа (Kiustengea), armeană Կոնստանցա, e
braică קונסטנצה, slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară Konstanca, albaneză Qushtendj
a, bosniacă Kostanj, germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de
reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente
Constanța (reședința), Mamaia și Palazu Mare.
Constanța este unul dintre cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României. Prima atestare
documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în
dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită Tomis[4]. Localitatea a fost cucerită
de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În
cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de
negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului. Ulterior, Constanța a suferit un
declin sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari
de cai și oi. Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a
portului, în 1865, pentru exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878),
când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului, a crescut
continuu, deținând acest rol până astăzi[5].
Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km²[6], are o lungime de aproape 30 km, este cel mai
mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.
Cuprins
1Geografie
o 1.1Amplasare
o 1.2Ape
o 1.3Climă
2Demografie
3Politică și administrație
o 3.1Evoluție istorică
4Istorie
o 4.1Antichitate
o 4.2Evul Mediu și Era Modernă
o 4.3Regatul României
o 4.4După al Doilea Război Mondial
5Administrare și politică
o 5.1Zonă metropolitană
o 5.2Județ
6Economie
7Cultură
8Transporturi
o 8.1Transporturi rutiere
8.1.1Autostrăzi
8.1.2Drumuri Europene
8.1.3Trama stradală și transportul în comun
o 8.2Transportul în comun
o 8.3Transporturi feroviare
8.3.1Feriboturi
8.3.2Gara Maritimă
o 8.4Transporturi maritime
o 8.5Transporturi fluviale
o 8.6Transporturi aeriene
9Cartiere ale Constanței
10Educație
11Relații externe
o 11.1Orașe înfrățite
o 11.2Consulate
12Personalități
13Obiective
14Galerie de imagini
15Media
16Vezi și
17Referințe
18Bibliografie
19Studii
20Lectură suplimentară
21Legături externe
Români (83,1%)
Turci (2,29%)
Tătari (2,59%)
Necunoscută (10,36%)
Ortodocși (83,04%)
Musulmani (5,12%)
Necunoscută (10,42%)
Altă religie (1,4%)
Candidat independent 1
Constanța, a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării Negre (greacă Pontos
Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr., sub numele de Tomis. Acest nume este
probabil derivat din cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform
legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz să fure „Lâna de
Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos,
până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea
ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor[19]. Însă
arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul
antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar fi Tomiris,
regina masageților, un trib getic ce trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot).
Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui polis de-abia
în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni
(daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului
Roman în anul 46, fiind redenumit Constantiana. Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit
exilul între anii 8–17 e.n. și și-a petrecut în Constantiana ultimii opt ani din viață.
Orașul a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea, frământate de numeroase
invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința provinciei Sciția Mică(latină Scithia
Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía). După împărțirea Imperiului Roman, Constanța,
împreună cu întreaga Sciție Mică, a revenit Imperiului de Răsărit și a rămas parte a acestui stat
până în secolul al VII-lea, când a fost pierdută din cauza migrațiilor slavilor și proto-bulgarilor.
Evul Mediu și Era Modernă[modificare | modificare sursă]
Istoria apartenenței statale
România 1878–
Imperiul Otoman 1419–1878
Imperiul Roman 27 î.e.n.–285 e.n.
Republica Romană 44 î.e.n.–27 î.e.n.
Așa-numitul „far genovez”terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300[20].
În timpul Evului Mediu, Constanța a fost una dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării
Negre. Negustorii și armatorii genovezi erau stabiliți în peninsulă. Până în zilele noastre a rămas din
acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După disoluția celui
de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a Dobrogei și o scurtă
stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului al XV-
lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman. Importanța localității
scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică.
În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a
lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard[21] se
întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această
limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și
meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români,
bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul
grânelor din Țările Române (construită de compania „Danube and Black Sea Railway”) ; Marea-
Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul englez Samuel White
Baker și pe consoarta acestuia, Florica Maria Sas, să obțină acte (sub numele de Florence Finnian
pentru F.M. Sas) în scopul de a părăsi Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorând
împreună izvoarele Nilului). Dominația otomană ia sfârșit după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878,
când, prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a statului
român. După 1878, populația românească a sporit semnificativ odată cu sosirea armatei,
administrației, învățământului și marinei române.[22]
În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine germană, cunoscuți
ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța
în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă în Reich).
Regatul României[modificare | modificare sursă]
Hartă militară germană a Constanței și împrejurimilor din anul 1917, din arhiva armatei Mackensen.
Monumentul dedicat soldaților români care au luptat în cel de al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul
central.
Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război Mondial (1916–1918). Multe
clădiri de valoare istorică mare au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste
evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței.
Totuși, după război, orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim
românesc s-a concentrat în portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până
la cel de al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.
România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca aliată cu Puterile Axei. Astfel, portul
constănțean a primit importanță din punct de vedere strategic, fiind bombardat de sovietici. La 23
august 1944, România a trecut de partea Aliaților. Totuși, Constanța a fost prădată de Armata
Roșie când forțele sovietice au invadat țara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească
aproape în întregime și a supus portul intereselor sovietice.
După al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Sub regimul comunist Constanța și-a menținut statutul său de cel mai important port românesc,
acesta dezvoltându-se și atribuindu-i-se importanța necesară. Între timp s-a dezvoltat și orașul
propriu-zis, în special între 1960–1975, datorită industrializării rapide de tip sovietic. S-a mărit
șantierul naval, s-a dezvoltat flota comercială și s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a
remarcat potențialul Constanței ca centru turistic și s-a început construirea infrastructurii necesare în
orașul propriu-zis și în Mamaia.
În timpul revoluției din 1989 în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. Municipiul a fost,
împreună cu Clujul, unul dintre centrele secundare ale revoluției, fiind depășit în numărul victimelor
doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București.
Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al
doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna.[24] În ciuda importanței
funcției turistice a municipiului, patrimoniul arhitectonic și cultural al acestuia a fost lăsat neîngrijit,
precum atestă starea monumentelor din centrul istoric (cel mai cunoscut fiind cazinoul) ; în
anul 2015 orașul și-a pierdut rândul de al doilea obiectiv cel mai vizitat din țară după capitală, în
beneficiul Brașovului.[25]
Candidat independent 1
Sediul central al primăriei constănțene se află pe Bulevardul Tomis, numărul 51[27]. Totuși, câteva
instituții municipale au sediile în alte părți ale orașului[27].
Primarii postdecembriști ai Constanței au fost Gheorghe Trandafir, Tudor Baltă, Corneliu
Neagoe, Gheorghe Mihăieș și Radu Mazăre.
Constanța nu este împărțită din punct de vedere administrativ în niciun fel, unicul municipiu al
României care are în componență subdiviziuni fiind Bucureștiul[28]. Cartierele tradiționale sunt însă în
uz, fiind folosite pentru a delimita colegiile pentru Camera Deputaților și pentru Senat[29].
Zonă metropolitană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Zona metropolitană Constanța.
Municipiu, orașe și comune ale județului Constanța incluse în cadrul zonei metropolitane Constanța.
Zona metropolitană Constanța a fost constituită la începutul anului 2007. Este compusă din 14
localități — municipiul Constanța, cinci alte orașe și opt comune[30]. Concentrează marea parte a
locuitorilor județului Constanța (387.593)[31].
Județ[modificare | modificare sursă]
Articol principal: județul Constanța.
Constanța este reședința județului cu același nume. Județul Constanța este județul cel mai urbanizat
din România.[necesită citare] Populația care locuiește în orașe numără 539.902 de locuitori, aceștia trăind
în trei municipii (Constanța, Medgidia și Mangalia) și opt orașe
(Cernavodă, Eforie, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu și Techirghiol). În afară de
zonele urbane, este compus și din 59 de comune. Are o populație de 684.082 locuitori și suprafață
de 7.071,29 km², se află pe locul 5 după populație și pe locul 7 după suprafață între județele țării. Se
învecinează cu județul Călărași, județul Ialomița, județul Brăila, județul Tulcea, precum și cu regiunile
Silistra și Dobrici din Bulgaria, și are o porțiune de coastă la Marea Neagră.
Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională[32]. Aici se află cel
mai mare port al României și cel de-al șaisprezecelea al Europei[33], în cadrul căruia
funcționează șantierul naval, unul dintre cele mai mari după numărul vaselor construite și
reparate[34].
Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost deja promovată
ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea industriei navale a avut drept efect
micșorarea plajelor[35]. Totuși, datorită plasării în apropierea localităților turistice, mulți oameni
descoperă și vizitează monumentele din oraș. De asemenea, Constanța este un focar al comerțului
și educației, acestea fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale.
Constanța, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale României, este și un focar cultural de importanță
națională. Aici funcționează Teatrul de Stat Constanța, înființat în 1951[38] și Teatrul Național de
Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea
dată.[39] Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de
Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic,
microrezervație și expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă
Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului
Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”.
În centrul istoric din Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile
decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au fost demolate sau au căzut în paragină
precum Cazinoul, unul dintre cele mai bune exemple ale arhitecturii art nouveau din România,
considerat ca simbolul municipiului.[40] Geamia veche și sinagoga veche se mai pot încă vedea (a
doua nu mai are acoperiș), iar Moscheea nouă construită în 1910 în stilul maur se poate
vizita. Edificiul romandin secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez de
origine armeană Artin Aslan, la comanda companiei engleze „Danube and Black Sea Railway co.
Limited”[41] pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd.
Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre exemplu statuia
lui Ovidiu și bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie
Națională și Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent
renovată.
Municipiul Constanța este singurul oraș din România deservit de toate căile moderne de transport,
respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian.
Transporturi rutiere[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța beneficiază de infrastructură rutieră extinsă și modernă atât în interiorul, cât și
în afara ariei municipale și metropolitane. Forma rețelei de drumuri în afara municipiului este de tip
pânză de păianjen (sau radiară), toate drumurie principale din județ convergând către reședință.
Autostrăzi[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța este conectat prin Autostrada A2 de București, încă din anul 2012. Aceasta e
prima autostradă din țară finalizată în întregime. Adițional, în vestul municipiului există și o
autostradă de centură (A4) ce organizează și ușurează traficul din regiune fără a interfera cu cel din
municipiu. Astfel cu ajutorul celor peste 22 kilometri de autostradă de centură este facilitat accesul
dinspre rețeaua de drumuri din Europa către portul Constanța care generează fluxuri mari de mărfuri
(trafic greu) tot timpul anului. La fel și traficul sezonier în timpul sezonului estival este deviat dinspre
A2 către sensul giratoriu de la Agigea și mai departe către stațiunile din sudul litoralului.
Drumuri Europene[modificare | modificare sursă]
La aceste două autostrăzi se adaugă patru drumuri europene ce tranzitează sau au ca destinație
Constanța:
1. DE
60 (Brest, Franța - Basel - Zurich, Elveția - Bregenz, Innsbruck - Austria - Rosenheim, Germ
ania - Salzburg, Austria- Budapesta, Ungaria - Oradea,
Constanța, România - Poti, Georgia - Baku, Azerbaijan - Türkmenbașî, Turkmenistan - Buha
ra, Uzbekistan - Dușanbe, Tadjikistan - Sarî Taș, Kirghizstan - granița cu China).
2. DE 81 (Muncaci, Ucraina-Halmeu, România-Cluj-Sibiu-Pitești-București-Constanța).
3. Drumul European 675, Constanța- Kardam, Bulgaria[42].
4. DE 87 (Odessa, Izmail, Reni, Ucraina - Giurgiulești, Republica Moldova - Galați, Tulcea,
Constanța, România - Varna, Burgas, Bulgaria - Canakkale, Izmir, Antalya, Turcia).
Trama stradală și transportul în comun[modificare | modificare sursă]
În Municipiul Constanța există numeroase bulevarde dispuse de-a lungul axelor cardinale, și în
contact direct cu numeroasele străzi drepte paralele și perpendiculare. Astfel rețeaua stradală din
Constanța este dispusă coerent conform unui plan hippodamic, facilitând transportul rutier și
pietonal. Pe majoritatea bulevardelor circulă linii de autobuz ce servesc transportul în comun. În
Municipiul Constanța nu mai circulă tramvaie și nici troleibuze, acestea fiind eliminate în timpul
mandatului fostului primar Radu Mazăre, în contrazicerea directivelor europene și evoluției majorității
orașelor din Europa care revin la transportul electric nepoluant sau îl înființează. Adițional există
transport în comun prin companii de maxi-taxi între cartiere, cu prețuri între 1 și 2 lei/călătorie. Un
bilet RATC cu două călătorii costă 3 lei.
În perioada sezonului estival circulă autobuze RATC dublu etajate, descoperite, pe ruta Gara CFR-
Bd. Ferdinand-Centrul istoric-Mamaia.
Un proiect controversat ce se desfășoară în Constanța este și șoseaua de coastă, pentru a conecta
mai direct Mamaia de Centrul istoric trecând peste faleză. Acesta nu poate fi construit decât în etape
din cauza costurilor mari și a aprobărilor de mediu necesare.
În 2015, lucrările de extindere la 2 benzi pe sens a drumului Mamaia Nord-Năvodari (care includ și o
pistă de cicliști) erau încă în desfășurare.
Transportul în comun[modificare | modificare sursă]
Principala companie este Regia Autonomă de Transport Constanța (RATC). Rețeaua de transport a
RATC este formată în prezent numai din linii de autobuz. În plus, pe lângă RATC, există si firme de
microbuze (maxi-taxi) private, cea mai importantă dintre ele fiind Grup Media
Sud. Tramvaiul constănțean a fost înființat în 1905: era o linie de tramvaie trase de cai numite și
tramcare. Tramcarele deserveau centrul și făceau legătura între localitățile Constanța și Techirghiol.
Anul 1906 semnifică și înființarea stațiunii Mamaia. În anul are 1943 loc electrificarea tramvaielor și
înființarea troleibuzelor în Constanța, în legătură cu captura de către armata română ca "pradă de
război" a 7 tramvaie motor Pullman și 7 troleibuze din Odesa fabricate în anul 1913 în Belgia și
modernizate în anul 1933 la Kiev. În octombrie 1944 cele 7 tramvaie și cele 7 troleibuze au fost
recuperate de sovietici și înapoiate . În anul 1984 are loc reinaugurarea transportului cu tramvaiul în
orașul Constanța. În anul 1999, când Primăria Constanța era condusă de Gheorghe Mihăieș, sunt
cumpărate 15 tramvaie de tip Tatra KT4D la mâna a doua din Berlin. Acestea au circulat pe linia 102
până când au fost retrase din circulație în octombrie 2008. În ciuda Ministerului Mediului și în
contrazicere cu politica celor mai multe orașe din Europa, în anul 2004 începe la Constanța declinul
programat al transportului electric în favoarea transportului consumător de carburanți, linia de
tramvai 100 fiind desființată pentru a "decongestiona traficul" în urma directivelor primarului Radu
Mazăre. Tramvaiele ce o deserveau sunt înlocuite cu autobuze MAZ 103 de producție belarusă. În
anul 2008, au fost desființate ultimele două linii de tramvai rămase, 101 și 102, înlocuite de
asemenea de autobuze MAZ 103 și 107. Pe linia 41, Gara Constanța-Mamaia au fost introduse
autobuze noi supraetajate descoperite (ultimele autobuze descoperite, fără etaj, dispăruseră în anii
1960)În anul 2018 primăria Constanța a cumparat 104 autobuze moderne de tip euro 6 produse de
compania Anadolu Isuzu
Transporturi feroviare[modificare | modificare sursă]
Conform datelor disponibile în anul 2015, datorită magistralei 800 Constanța are legături directe pe
calea ferată cu București iar operatorul național CFR Călători mai realizează curse directe și
către Iași, Arad, Craiova, Buzău și alte localități din țară. Dacă nu sunt întârziate, trenurile fără oprire
Constanța-București Nord realizează o călătorie în fix 2 ore iar cele cu oprire în Medgidia, Fetești și
Ciulnița în 2 ore și 20-30 minute. În 2014 unele curse au atins timpi de h1:52, fiind prima magistrală
din România unde s-a atins viteza constantă de 160 km./h.[43][44] Operatorul privat de transport
feroviar Softrans a efectuat curse regulate zilnice în timpul sezonului estival 2014, dispunând
folosirea unei rame electrice „Hyperion” (produsă la Craiova) pentru transportul de pasageri între
Craiova-București-Constanța și retur. Acest tren a atins timpi de călătorie între Craiova și Constanța,
oprind în mai multe stații pe parcurs, de sub 6 ore.[45]
Gara Constanța a fost recent reabilitată și extinsă, având facilități la standarde contemporane:
ghișeuri bilete, magazine (farmacie, florările, alimentară, gazetărie, magazin pescari-vânători),
cafenele și spații pentru activități culturale, cinema și spațiu pentru expoziții.[46]
De asemenea orașul este străbătut de o rețea complexă de cale ferată, o linie dublă în nordul
orașului spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia și cariera de piatră „Sitorman”, o linie dublă
electrificată spre portul Constanța Nord, o altă linie dublă electrificată spre portul Constanța Sud și
linia simplă spre Mangalia și portul Mangalia. Linia către Mangalia, prin gările și haltele adiacente,
este simplă și încă ne-electrificată.[47]
În municipiu există și tunelul feroviar „Anghel Saligny”, care trece pe sub Bulevardul 1 Mai (Șoseaua
Mangaliei) și este considerat monument istoric (1896-1900).[48] Acesta a fost realizat imediat după
construcția podului „Regele Carol I”, care asigura legătura cu Bucureștiul. Pe aceată linie trecea
celebrul tren de lux „Orient Express”, care venind de la Paris ajungea la gara maritimă din portul
Constanța, unde pasagerii se îmbarcau pe navele Serviciului maritim român pentru ultima etapă a
călătoriei : Constanța-Constantinopol (Istanbul)-Pireu-Alexandria. Acest tren a deservit Constanța
între 1895 și 1914.[49]
Mai înainte de acesta, în 1860, pe teritoriul județului Constanța a intrat în funcțiune linia de cale
ferată Constanța-Cernavodă (Köstence-Boğazköy), fiind prima linie ferată din partea europeană a
Imperiului Otoman. Convenția dintre autoritățile otomane și T. J. Berkeley, stipula concesionarea pe
99 ani a drepturilor de construire și exploatare a acestei linii, cu facilitățile aferente, către noua firmă
britanică „Danube and Black Sea Railway Company”. Pe această linie a circulat
domnitorul Alexandru Ioan Cuza în drum spre Constantinopol. După intrarea Dobrogei în
componența României la 1878, compania a fost cumpărată de statul român în 1882. Linia a
funcționat separat de rețeaua românească până în 1895, când, în urma inaugurării podurilor
dunărene, s-a realizat legătura cu Bucureștiul. Vechea linie unică, a cărei principală utilitate era
transportul grânelor din România spre portul Constanța, a fost demontată spre a face loc celei
moderne, cu o capacitate de transport mult mărită.[50]
Feriboturi[modificare | modificare sursă]
În incinta de sud a Portului Constanța există o infrastructură feroviară și rutieră cu multiple linii și
șosele pentru trierea, pregătirea și îmbarcarea convoaielor feroviare și vehiculelor rutiere pe nave de
tip feribot.[51]. Dar numai patru nave: Eforie, Mangalia, Samarina A și Samarina M (ultimele două
fiind RO-RO-uri rezervate autovehiculelor) folosesc neregulat de această infrastructură, și cât timp
nu vor exista curse fixe de feriboturi legând Constanța de principalele porturi ale Mării Negre, nici
cererea pentru aceste servicii nu va crește, deși potențial creșterea este posibilă, deoarece
drumurile terestre
spre Istanbul, Zonguldak, Sinop, Trabzon, Batumi, Novorosiisk sau Odesa reprezintă mari ocoluri și
durate de călătorie.
Afiș al Serviciului maritim romândin 1897, operă a pictorului Arthur Verona.
Ion Bănescu, primar al Constanței. Lui i se datorează înființarea în 1878 a Muzeului de Istorie
Națională și Arheologie
Simona Amânar, gimnastă româncă, multiplă campioană olimpică și mondială, cetățean de
onoare al Constanței
Daniela Nicoleta Sofronie, gimnastă româncă de talie mondială, luareata cu aur și respectiv
argint olimpic la Atena 2004. Cetățean de onoare al capitalei elene,Atena și al municipiului
Deva.
Jean Constantin, actor, cetățean de onoare al Constanței
Oleg Danovski, coregraf de talie mondială, cetățean de onoare al Constanței
Nicolae Georgescu-Roegen, matematician și economist, întemeietor al bioeconomiei.
Ștefan Glăvan, senator, deputat, ambasador
Gheorghe Hagi, fost fotbalist, cetățean de onoare al Constanței
Simona Halep, jucătoare de tenis
Vasile Moldoveanu, tenor
Gheorghe Parnica, muzician
Ion Titoiu, artist plastic, cetățean de onoare al Constanței
Harry Tavitian, muzician, cetățean de onoare al Constanței
Cătălina Ponor, gimnastă, multiplă campioană olimpică și mondială
Andrei Pavel, jucător de tenis
Alexandra Stan, cântăreață
Alexandru Pesamosca, doctor chirurg, supranumit „îngerul copiilor”
Jeni Acterian, regizoare
Sebastian Stan, actor
Horia Tecău, jucător de tenis
Constanța la începutul secolului al XX-lea
Statuia Libertății
Hotel Bulevard
Vechea Sinagogă
Cazinoul
ro en Primăria Constanța
ro Consiliul Județean Constanța
ro Prefectura Județului Constanța
ro Camera de Comerț și Industrie din Constanța
Învățământ și cultură:
ro Universitatea „Ovidius”
ro Universitatea Maritimă
cu sumar în engleză
ro Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța
Instituții religioase:
ro Arhiepiscopia Tomisului
ro en tr Muftiatul cultului Musulman
Istorie:
Romania e frumoasa (34): imagini din Constanta inghetata, 3 februarie 2012, RazvanPascu.ro
Altele: