Constanța

90 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
44°10′24″N 28°38′18″E
municipiu din județul Constanța, România
Acest articol se referă la un oraș din partea de sud-est a României. Pentru un oraș
german, vedeți Konstanz. Pentru alte sensuri, vedeți Constanța (dezambiguizare).
Constanța

—  municipiu, reședință de județ[*], oraș, oraș

mare și oraș port[*]  —
Drapel
Stemă

Constanța

Constanța (România)
 Poziția geografică

Constanța

Constanța (Județul Constanța)

Localizarea orașului pe harta Județului Constanța

Coordonate: 44°10′24″N 28°38′18″E

Țară  România

Județ  Constanța

SIRUTA 60419

Fondare secolul VII î.Hr. ca Tomis

Numit după Flavia Iulia Constantia[*]

Reședință Constanța[*]

Componență Constanța[*], Mamaia, Palazu Mare

Guvernare

 - Primar Vergil Chițac[3] ( PNL, 27 septembrie

2020)
Suprafață

 - Total 124,89 km²

Altitudine 25 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]

 - Total ▼ 283.872 locuitori

 - Densitate 2.273 loc./km²

Fus orar UTC+2

Cod poștal 900003–900746

Prefix telefonic 241

Localități înfrățite

 - 24 orașe înfrățite listă

Prezență online

site web oficial 

GeoNames 

OpenStreetMap relation 

Facebook Places 
 Constanța pe harta județului Constanța

Modifică date / text 

Constanța (limba greacă veche: Tόμις - Tomis, latină: Tomis Constantiana, limba

greacă Κωνστάντζα - Konstandza, limba aromână Custantsa, limba turcă otomană ‫كو‬
‫ستنجه‬ - Köstendje, turcă Köstence, bulgară Кюстенджа - Kiustendja)
este municipiul de reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România,
format din localitățile componente Constanța (reședința), Mamaia și Palazu Mare.
Constanța este unul dintre cele mai vechi orașe atestate de pe teritoriul României.
Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule
(și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului) s-a format o colonie greacă numită
Tomis.[4] Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și
redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În
cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost
dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului.
Ulterior, Constanța a suferit un declin sub conducerea otomană, devenind un simplu
sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi. Localitatea a redevenit
oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului, în 1865, pentru
exportul grânelor românești. După Războiul de Independență (1877-1878),
când Dobrogea a devenit parte a României, Constanța, principal port al statului, a
crescut continuu, deținând acest rol până astăzi.[5]
Portul Constanța acoperă o suprafață de 39,26 km²,[6] are o lungime de aproape
30 km, este cel mai mare port din bazinul Mării Negre și se află pe locul 4 în Europa.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: istoria Dobrogei.
Antichitate[modificare | modificare sursă]
Mozaic roman găsit în urma cercetărilor arheologice în centrul istoric al orașului.

Constanța a fost fondată în urma colonizării grecești a bazinului Mării

Negre (greacă Pontos Euxeinos) de către coloniști milezieni în secolele VII-V î.Hr.,
sub numele de Tomis. Acest nume este probabil derivat din
cuvântul grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură, despicătură. Conform
legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși
în Caucaz să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar
fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l
obliga pe rege să caute și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând
astfel argonauților timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor[7]. Însă arheologii
consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia țărmului) să fi desemnat mai degrabă
portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă posibilă origine a numelui ar
fi Tomiris, regină mitică a masageților, un popor scitic ce trăia între Marea
Neagră și Marea Caspică, citat de Herodot.
Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul
unui polis de-abia în secolul IV-III î.Hr. Portul folosit de greci pentru comerțul cu
locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru
urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, iar Publius Ovidius
Naso, poetul roman, a fost exilat aici între anii 8–17 e.n., petrecându-și
în Tomis ultimii opt ani din viață.
Cetatea portuară a rezistat vremurilor tulburi din secolele al III-lea și al IV-lea,
frământate de numeroase invazii gotice, scitice și hunice, devenind reședința
provinciei Sciția Mică (latină Scythia Minor, greacă Μικρά Σκυθία / Mikrá Skithía).
După împărțirea Imperiului Roman, Tomis, împreună cu întreaga Sciție Mică, a
revenit Imperiului roman de Răsărit și a fost redenumită Constantiana. A rămas o
cetate și un port a Imperiului de Răsărit până în secolul al VII-lea, când a fost
părăsită din cauza năvălirilor slavilor și proto-bulgarilor, care cuceresc Sciția Mică în
anul 680 după bătălia de la Ongal.
Evul Mediu și Era Modernă[modificare | modificare sursă]
Istoria apartenenței statale
 România 1878-prezent
 Imperiul Otoman 1418-1878
Țara Românească 1389-1418
 Despotatul Dobrogei 1325-1389
 Imperiul Bizantin 1280-1325
 Țaratul Vlaho-Bulgar 1185-1280
 Imperiul Bizantin 918-1185
  Țaratul Bulgar 864-918
 Hanatul Bulgar de la Dunăre 681-864
 Imperiul Roman de Răsărit 285-681

 Imperiul Roman 27 î.Hr.-285 d.Hr.

 Republica Romană 44 î.Hr.-27 î.Hr.

Colonie grecească mileziană sec.6 î.Hr.-44 î.Hr.

Așa-numitul „far genovez” terminat în 1860, pe un soclu genovez din jurul anului 1300[8].

În timpul Evului Mediu, Constantiniana reapare sub numele de Constanza ca una

dintre piețele comerțului genovez în bazinul Mării Negre. Negustorii și armatorii
genovezi se stabilesc în peninsulă și folosesc pietrele antice pentru a ridica o nouă
fortificare de-a lungul actualei străzi Sulmona. Până în zilele noastre a rămas din
acele timpuri o temelie pe care a fost clădit ulterior așa-numitul „far Genovez”. După
disoluția celui de al Doilea Țarat Bulgar urmează perioada de independență a
Dobrogei și o scurtă stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La
începutul secolului al XV-lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite
de Imperiul Otoman, care denumește micul orășel Küstence (pronunțat Küstenge).
Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile
maritime din Peninsula Italică.
În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește
aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie). Constanța, așa cum o descrie
doctorul Camille Allard[9] se întindea numai în peninsulă, la sud-est de actuala stradă
Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș
locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci,
armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi.
În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor
din Țările Române (construită de compania „Danube and Black Sea Railway”) ;
Marea-Britanie avea în oraș un consulat care, în 1861, îi ajutase pe exploratorul
englez Samuel White Baker și pe consoarta acestuia, Florica Maria Sas, să obțină
acte (sub numele de Florence Finnian pentru F.M. Sas) în scopul de a părăsi
Imperiul Otoman (ulterior, respectivii devin celebri explorând împreună izvoarele
Nilului). Dominația otomană ia sfârșit după Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, când,
prin decizia Congresului de la Berlin de la 1878, Dobrogea devine o provincie a
regatului român. După 1878, populația românească sporește semnificativ odată cu
sosirea armatei, administrației, învățământului și marinei române.[10]
În perioada 1873-1883 s-au adăugat populației constănțene coloniști de origine
germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940,
fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (acasă
în Reich).
Regatul României[modificare | modificare sursă]

Hartă militară germană a Constanței și împrejurimilor din anul 1917, din arhiva armatei Mackensen.

Cazinoul în 1941.

După ce Dobrogea a devenit o parte a României, a început o perioadă de dezvoltare

urbanistică a Constanței, legată de românizarea subsecventă a litoralului unde până
atunci, Românii („dicieni” dobrogeni, „măcineni” moldoveni sau „mocani” ardeleni)
fuseseră minoritari față de tătari, turci și cerchezi (fiind doar una din minoritățile
creștin-ortodoxe împreună cu grecii, lipovenii, bulgarii și găgăuzii). Orașul, numit de
către regele Carol I „plămânul României”[11], a devenit portul principal al țării după
ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus
bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi
prelungită spre Alexandria și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și
dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri
și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul țării. Aceasta a fost
o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale cărui vase au navigat, nu
numai pe „linia orientală” ci și pe „linia occidentală” (spre Marsilia și Rotterdam) și pe
„linia de arhipelag” (spre Pireu și Salonic).
Monumentul dedicat soldaților români care au luptat în cel de al Doilea Război Mondial, situat în cimitirul
central.

Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război Mondial (1916–

1918). Multe clădiri de valoare istorică au fost distruse de către forțele germane și
bulgare. Aceste evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din
întreaga istorie a Constanței. Totuși, după război, orașul și-a păstrat rolul. În
perioada interbelică, 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în portul
constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de al Doilea
Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.
România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca aliată cu Puterile Axei. Astfel,
portul constănțean a primit importanță din punct de vedere strategic, fiind bombardat
de sovietici. La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaților. Totuși,
Constanța a fost prădată de Armata Roșie când forțele sovietice au invadat
țara. Uniunea Sovietică a confiscat flota românească aproape în întregime și a supus
portul intereselor sovietice.
După al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
Sub regimul comunist Constanța și-a menținut statutul său de cel mai important port
românesc, acesta dezvoltându-se și atribuindu-i-se importanța necesară. Între timp
s-a dezvoltat și orașul propriu-zis, în special între 1960–1975,
datorită industrializării rapide de tip sovietic. S-a mărit șantierul naval, s-a dezvoltat
flota comercială și s-au construit multe uzine. De asemenea, s-a remarcat potențialul
Constanței ca centru turistic și s-a început construirea infrastructurii necesare în
orașul propriu-zis și în Mamaia.
În timpul revoluției din 1989 în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 126 răniți.
[12]
 Municipiul a fost, împreună cu Clujul, unul dintre centrele secundare ale revoluției,
fiind depășit în numărul victimelor doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București.
Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării
Negre, și al doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană,
după Varna.[13] În ciuda importanței funcției turistice a municipiului, patrimoniul
arhitectonic și cultural al acestuia a fost lăsat neîngrijit, precum atestă starea
monumentelor din centrul istoric (cel mai cunoscut fiind cazinoul) ; în
anul 2015 orașul și-a pierdut rândul de al doilea obiectiv cel mai vizitat din țară după
capitală, în beneficiul Brașovului.[14]

Geografie[modificare | modificare sursă]
Amplasare[modificare | modificare sursă]
Constanța văzută din satelit

Constanța se află în județul cu același nume, în partea de sud-est a României. Se

situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la nord și în
partea centrală, și de câmpie la sud și vest. Orașul Constanța posedă o plajă proprie
în lungime de 6 km. Partea de nord a municipiului, Mamaia, cea mai populată
stațiune turistică de pe Litoral, se află pe malul unei lagune, având o plajă de 7 km
lungime, plajă care continuă cu alți 6 km pe teritoriul orașului Năvodari.
Municipiul se învecinează cu orașele Năvodari și Ovidiu la nord, cu
comuna Agigea la sud (cu aceste trei localități fiind lipit), orașul Murfatlar și
comuna Valu lui Traian la vest, orașul Techirghiol și comuna Cumpăna la sud-vest
și Marea Neagră la est. Constanța este împărțită în cartiere: la cele tradiționale
precum Anadalchioi (Anadol-Köy în turcește), Tăbăcăria, Brotăcei, Faleza Nord,
Coiciu, Palas, Medeea, Brătianu, Centru, Peninsula sau Viile Noi, s-au adăugat
cartiere sau subdiviziuni noi precum Tomis I, II, III și Nord, Abator, CET, Km 4, 4-5 și
5, Faleza Sud (Poarta 6) și alte nume poetice, moșteniri ale "epocii de aur".
Cartierele nu au o autonomie administrativă, cum este
cazul sectoarelor Bucureștiului, iar granițele lor nu sunt exact delimitate.
Ape[modificare | modificare sursă]
O mare parte din suprafața municipiului este amplasată într-o arie lagunară,
având lacul Siutghiol (lacul lăptos în turcește, odinioară cunoscut ca „Limanul
Canara” sau „Ghiolul Mare” printre constănțeni și „lacul Mamaia” în limbaj turistic) în
nord și lacul Tăbăcăriei („Ghiolul Mic”) în nord-est. Constanța se află practic pe o
insulă, municipiul fiind mărginit la nord și nord-vest de Canalul Poarta Albă-Midia
Năvodari, la est de Marea Neagră, iar la sud și vest de Canalul Dunăre-Marea
Neagră.
Deși la suprafață nu există nicio sursă de apă curgătoare, pe sub Constanța apa
freatică din acviferul Jurasic-superior barremian,[15] se scurge cu o viteză foarte
redusă[16] din direcția sud-vest spre nord-est. Debitul său este comparabil cu
al Dunării,[17][18] fiind un important zăcământ de apă potabilă care furnizează
populației Constanței precum și turiștilor, numeroși vara, apa curentă necesară,
extrasă prin câteva zeci de foraje. Consumul industrial se face din sursa de suprafață
„Galeșu” aflată pe Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari [19]. Din acest motiv municipiul
nu s-a aflat niciodată în situația de a restricționa consumul de apă potabilă, chiar și în
vârf de sezon turistic, pe caniculă sau secetă prelungită. De asemenea, Constanța
este singurul municipiu din România și printre puținele orașe din lume care
tratează apa potabilă destinată populației cu ultraviolete. [20]
Climă[modificare | modificare sursă]
Constanța este unul dintre cele mai calde orașe din România. Are un climat
subtropical umed (Cfa), cu influențe oceanice și semi-aride. Există patru anotimpuri
distincte în timpul anului.
Clima municipiului Constanța evoluează pe fondul general al climei temperate
continentale, prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de
componentele fizico-geografice ale teritoriului. Existența Mării Negre și, la nivel mai
mic, a Dunării, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului și
totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii anuale se înscriu
cu valori superioare mediei pe România + 11,2ºC. Temperatura minimă înregistrată
în Constanța a fost -25 °C la data de 10 februarie 1929, iar cea maximă +38,5 °C la
data de 10 august 1927. Vânturile sunt determinate de circulația generală
atmosferică. Brizele de zi și de noapte sunt caracteristice întregului județ Constanța.
Vara (începutul lunii iunie până la mijlocul lunii septembrie) este caldă și însorită, cu
o medie de iulie și august de 23 °C. Majoritatea zilelor de vară văd o adiere blândă
revigorantă a temperaturilor din timpul zilei. Nopțile sunt calde și oarecum mohorate
din cauza căldurii stocate de mare.
Toamna începe la jumătatea sau sfârșitul lunii septembrie cu zile călduroase și
însorite. Septembrie poate fi mai cald decât iunie, datorită căldurii acumulate de
Marea Neagră pe timpul verii. Primul îngheț apare în medie la jumătatea lunii
noiembrie.
Iarna este mai blândă decât alte orașe din sudul României. Zăpada nu abundă, dar
vremea poate fi foarte vântoasă și neplăcută. Iarna ajunge mult mai târziu decât în
interior, iar vremea din decembrie este adesea blândă, cu temperaturi ridicate care
ating 8 °C - 12 °C. Temperatura medie a lunii ianuarie este de 1 °C. Furtunile de
iarnă, care apar când marea devine deosebit de trădătoare, sunt o întâmplare
frecventă între decembrie și martie.
Primăvara ajunge devreme, dar aerul este destul de plăcut. Adesea, în aprilie și mai,
coasta Mării Negre este unul dintre cele mai frumoase locuri din România întâlnite la
o altitudine mai mică de 500 m.
Patru dintre cei mai calzi șapte ani de la 1889 au avut loc după anul 2000 (2000,
2001, 2007 și 2008). Iarna și vara anului 2007 au fost, respectiv, cele mai caldă și a
doua cea mai caldă din istoria înregistrată, cu medii lunare pentru ianuarie (+6,5 °C)
și iunie (+23,0 °C), înregistrând recorduri în toate timpurile. În general, 2007 a fost cel
mai cald an din 1889 când a început înregistrarea vremii.
[ascunde]Date climatice pentru Constanța (1981–2010)
Luna Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual
Maxima medie °C 4.5 5.7 9.3 14.1 20.0 24.7 27.2 27.1 22.7 17.4 11.3 6.2 15,9
(°F) (40,1) (42,3) (48,7) (57,4) (68) (76,5) (81) (80,8) (72,9) (63,3) (52,3) (43,2) (60,6)
 Media zilnică °C 1.3 2.0 5.5 10.3 16.1 20.7 23.2 23.0 18.6 13.5 7.7 3.0 12,1
(°F) (34,3) (35,6) (41,9) (50,5) (61) (69,3) (73,8) (73,4) (65,5) (56,3) (45,9) (37,4) (53,8)

Minima medie °C −1.4 −0.7 2.7 7.3 12.5 16.9 19.1 19.0 14.9 10.3 4.9 0.3 8,8
(°F) (29,5) (30,7) (36,9) (45,1) (54,5) (62,4) (66,4) (66,2) (58,8) (50,5) (40,8) (32,5) (47,8)

Minima istorică −24.7 −25 −12.8 −4.5 1.8 6.4 7.6 8.0 1.0 −12.4 −11.7 −18.6 −25
°C (°F) (−12.5) (−13.0) (9) (23,9) (35,2) (43,5) (45,7) (46,4) (33,8) (9,7) (10,9) (−1.5) (−13,0)

Precipitații mm 27.6 24.0 34.0 31.8 37.9 40.4 37.5 35.2 42.1 36.8 45.6 37.0 429,9
(inches) (1.087) (0.945) (1.339) (1.252) (1.492) (1.591) (1.476) (1.386) (1.657) (1.449) (1.795) (1.457) (16,925)

Zăpadă cm 7.0 7.0 4.2 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 5.5 3.4 27,1
(inches) (2.76) (2.76) (1.65) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (0) (2.17) (1.34) (10,67)

Umiditate [%] 86 85 85 83 81 78 76 77 79 82 86 88 82

Nr. de zile cu
9.9 8.5 9.2 8.2 9.1 8.2 7.0 4.6 6.1 7.1 9.0 10.5 97,4
precipitații (≥ 0.1 mm)

Ore însorite 87 110 140 192 272 282 327 308 230 168 102 83 2.301

Sursa nr. 1: World Meteorological Organization,  Ogimet (mean temperatures and sun 1981–2010)
[21] [22]

Sursa nr. 2: Romanian National Statistic Institute (extremes 1901–2000),[23] NOAA (snowfall 1961–1990),[24] Deutscher
Wetterdienst (humidity, 1973–1993)[25]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a municipiului Constanța

      Români (83,1%)

      Turci (2,29%)

      Tătari (2,59%)

      Necunoscută (10,36%)

      Altă etnie (1,63%)

Componența confesională a municipiului Constanța

      Ortodocși (83,04%)

      Musulmani (5,12%)

      Necunoscută (10,42%)

      Altă religie (1,4%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Constanța se

ridică la 283.872 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002,
când se înregistraseră 310.471 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor
sunt români (83,11%). Principalele minorități sunt cele de tătari (2,6%) și turci (2,3%).
Pentru 10,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. [2] Din punct de
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,04%), cu o minoritate
de musulmani (5,13%). Pentru 10,43% din populație, nu este cunoscută apartenența
confesională.[26]
Evoluție istorică[modificare | modificare sursă]
Structura etnică a Constanței între 1853 și 2002

Etnie 1853[27] 1895[28] 1913[29] 2002[30]

Total 5.204 10.419 27.201 310.471

români 279 (5,4%) 2.519 (24,1%) 15.663 (57,6%) 286.332 (92,2%)

tătari 1.853 2.202 (21,1%) 277 (1%) 8.724 (2,8%)

(35,6%)
turci 104 (2,0%) 2.451 (9%) 9.018 (2,9%)

1.542
greci 2.460 (23,6%) 3.170 (11,6%) 546 (0,17%)
(29,6%)

bulgari 342 (6,5%) 1.060 (10,1%) 940 (3,4%) 48 (0,01%)

evrei 344 (6,6%) 855 (8,2%) 1.266 (4,6%) 44 (0,01%)

romi 127 (2,4%) datele nedisponibile 2.962 (0,95%)

Constanța - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Primarul Vergil Chițac

Municipiul Constanța este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27

consilieri. Primarul, Vergil Chițac, de la Partidul Național Liberal, este în funcție
din 27 septembrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are
următoarea componență pe partide politice:[31]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal 10

Uniunea Salvați România 9

Partidul Social Democrat 8

Sediul central al primăriei constănțene se află pe Bulevardul Tomis, numărul 51 [32].
Totuși, câteva instituții municipale au sediile în alte părți ale orașului [32]. Primarii
postdecembriști ai Constanței au fost Gheorghe Trandafir, Tudor Baltă, Corneliu
Neagoe, Gheorghe Mihăieș, Radu Mazăre, Decebal Făgădău și Vergil Chițac.
Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]
Constanța nu este împărțită din punct de vedere administrativ în niciun fel, unicul
municipiu al României care are în componență subdiviziuni fiind Bucureștiul.
[33]
 Cartierele tradiționale sunt însă în uz, fiind folosite pentru a
delimita colegiile pentru Camera Deputaților și pentru Senat.[34]

 Abator
 Anadalchioi
 Aurel Vlaicu
 Badea Cârțan
 Berechet
 Boreal (Brest)
 Brotăcei
 Casa de Cultură
 Centrul istoric
 C.E.T.
 Coiciu
 Constanța Nord (Cartierul Consilierilor/Rotterdam)
 Cireșica
 Constanța Sud
 Dacia
 Delfinariu
 Energia
 Faleză Nord
 Faleză Sud (Poarta 6)
 Far
 Flămânda
 Gară
 Groapa
 Halta Traian
 I.C.I.L. (Kaufland)
 I.C.Brătianu (Filimon Sârbu între anii 1948 - 1990)
 Inel I
 Inel II
 Justiției
 Km. 4 (Billa)
 Km. 4-5
 Km. 5
 Mamaia (fost Lenin)
 Medeea
 Obor
 Palas
 Palazu Mare
 Peninsulă
 Pescărie
 Piața Chiliei
 Piața Griviței
 Piața Unirii
 Portul Constanța
 Satul de Vacanta
 Tăbăcărie
 Tomis I
 Tomis II
 Tomis III
 Tomis IV
 Tomis Nord
 Tomis Plus
 Trocadero
 Veterani
 Victoria
 Viile Noi
 Zona Industrială
Zonă metropolitană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Zona metropolitană Constanța.

Municipiu, orașe și comune ale județului Constanța incluse în cadrul zonei metropolitane Constanța.

Zona metropolitană Constanța a fost constituită la începutul anului 2007. Este

compusă din 14 localități — municipiul Constanța, cinci alte orașe și opt comune [35].
Concentrează marea parte a locuitorilor județului Constanța (387.593)[36].
Județ[modificare | modificare sursă]
Articol principal: județul Constanța.
Constanța este reședința județului cu același nume. Județul Constanța este
județul cel mai urbanizat din România.[necesită citare] Populația care locuiește în orașe
numără 539.902 de locuitori, aceștia trăind în trei municipii
(Constanța, Medgidia și Mangalia) și opt orașe
(Cernavodă, Eforie, Hârșova, Murfatlar, Năvodari, Negru
Vodă, Ovidiu și Techirghiol). În afară de zonele urbane, este compus și din 59 de
comune. Are o populație de 684.082 locuitori și suprafață de 7.071,29 km², se află pe
locul 5 după populație și pe locul 7 după suprafață între județele țării. Se învecinează
cu județul Călărași, județul Ialomița, județul Brăila, județul Tulcea, precum și
cu regiunile Silistra și Dobrici din Bulgaria, și are o porțiune de coastă la Marea
Neagră.

Economie[modificare | modificare sursă]

Șantierul naval din Constanța.

Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională.

[37]
 Aici se află cel mai mare port al României și cel de-al șaisprezecelea al Europei,
[38]
 în cadrul căruia funcționează șantierul naval, unul dintre cele mai mari după
numărul vaselor construite și reparate.[39]
Turism[modificare | modificare sursă]
Se evidențiază stațiunea Mamaia, vestigii arheologice romane, Cazinoul, Edificiul
roman cu mozaic, Termele romane, câteva muzee și instituții de cultură, Piața Ovidiu,
Centrul Vechi și Portul Constanța.
Turismul devine o ramură de activitate economică importantă. Deși Constanța a fost
deja promovată ca fiind o stațiune balneară de către regele Carol I, dezvoltarea
industriei navale a avut drept efect micșorarea plajelor[40]. Totuși, datorită plasării în
apropierea localităților turistice, mulți oameni descoperă și vizitează monumentele
din oraș. De asemenea, Constanța este un focar al comerțului și educației, acestea
fiind de altfel aspecte importante ale economiei locale.

Cultură[modificare | modificare sursă]
Primele poze în care apare Constanța au fost realizate de fotograful francez Anatole
Magrin (1858 - 1921).[41][42] În anul 2010, Muzeul Marinei Române a lansat albumul de
fotografii realizate de Anatole Magrin.[41]

Clădirea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie cu statuia lui Ovidiu.

Constanța, fiind unul dintre cele mai mari orașe ale României, este și un focar
cultural de importanță națională. Aici funcționează Teatrul de Stat Constanța, înființat
în 1951[43] și Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski, înființat în 2004 prin
reorganizarea instituțiilor existente la acea dată. [44] Constanța este cunoscută și
datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, compus
din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și
expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă
Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului
Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”.
În centrul istoric din Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse.
Multe imobile decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au fost demolate sau au
căzut în paragină precum Cazinoul, unul dintre cele mai bune exemple ale
arhitecturii art nouveau din România, considerat ca simbolul municipiului. [45] Geamia
veche și Sinagoga Mare din Constanța s-au păstrat până în prezent, iar Templul
Sefard din Constanța a fost demolat în anii 1980. Moscheea Mare, construită
în 1910 în stil maur, este în funcțiune și poate fi vizitată. Edificiul roman din secolul
II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez de
origine armeană Artin Aslan, la comanda companiei engleze „Danube and Black Sea
Railway co. Limited”[46] pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica
grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și
diverse monumente, spre exemplu statuia lui Ovidiu și bustul lui Mihai
Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie Națională și
Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent
renovată.

Amenajare urbană[modificare | modificare sursă]

Tramă stradală[modificare | modificare sursă]

Bulevardul Alexandru Lăpușneanu

În Municipiul Constanța există numeroase bulevarde dispuse de-a lungul axelor

cardinale, și în contact direct cu numeroasele străzi drepte paralele și
perpendiculare. Astfel rețeaua stradală din Constanța este dispusă coerent conform
unui plan hippodamic, facilitând transportul rutier și pietonal.
Parcuri[modificare | modificare sursă]
 Parcul Tăbăcărie este cel mai mare parc al Constanței, se întinde pe o suprafață
de circa 100 ha în jurul lacului Tăbăcărie. Este situat în nordul municipiului.
 Parcul Arheologic este situat în centrul orașului. Este un parc muzeu unde sunt
expuse coloane, vase de ceramică și alte vestigii istorice care datează din
perioada romano-bizantină a cetății.
 Parcul Gării are o suprafață verde de 45.300 mp și este faimos pentru fântâna
arteziană din inox realizează de sculptorul Constantin Lucaci în anii '70.
 Parcul Tomis 2
 Parcul Regina Maria (Casa de Cultură)
 Parcul Viitorului
 Parc KM 4-5
 Ovidius Park - Universitate
 Parcul Carol I
 Parcul zona Far
 Parcul zona Poarta 6

Transport[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța este singurul oraș din România deservit de toate căile moderne
de transport, respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian.
Transport rutier[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța beneficiază de infrastructură rutieră extinsă și modernă atât în
interiorul, cât și în afara ariei municipale și metropolitane. Forma rețelei de drumuri în
afara municipiului este de tip pânză de păianjen (sau radiară), toate drumurile
principale din județ convergând către reședință.
Autostrăzi[modificare | modificare sursă]

Autostrada A4, în apropierea nodului cu Autostrada A2

Municipiul Constanța este conectat prin Autostrada A2 de București, încă din anul

2012. Aceasta e prima autostradă din țară finalizată în întregime. Adițional, în vestul
municipiului există și o autostradă de centură (A4) ce organizează și ușurează
traficul din regiune fără a interfera cu cel din municipiu. Astfel cu ajutorul celor peste
22 kilometri de autostradă de centură este facilitat accesul dinspre rețeaua de
drumuri din Europa către portul Constanța care generează fluxuri mari de mărfuri
(trafic greu) tot timpul anului. La fel și traficul sezonier în timpul sezonului estival este
deviat dinspre A2 către sensul giratoriu de la Agigea și mai departe către stațiunile
din sudul litoralului.
Drumuri Europene[modificare | modificare sursă]
La aceste două autostrăzi se adaugă patru drumuri europene ce tranzitează sau au
ca destinație Constanța:
 1. DE
60 (Brest, Franța - Basel - Zürich, Elveția - Bregenz, Innsbruck - Austria - Ros
enheim, Germania - Salzburg, Austria - Budapesta, Ungaria - Oradea,
Constanța, România - Poti, Georgia - Baku, Azerbaijan - Türkmenbașî, Turkm
enistan - Buhara, Uzbekistan - Dușanbe, Tadjikistan - Sarî Taș, Kirghizstan -
granița cu China).
2. DE
81 (Muncaci - Bereg, Ucraina - Halmeu, România - Cluj - Sibiu - Pitești - Bucu
rești - Constanța).
3. Drumul European 675, Constanța - Kardam, Bulgaria[47].
4. DE 87 (Odessa, Izmail, Reni, Ucraina - Giurgiulești, Republica
Moldova - Galați, Tulcea,
Constanța, România - Varna, Burgas, Bulgaria - Canakkale, Izmir, Antalya, T
urcia).
Transportul în comun[modificare | modificare sursă]

Unul dintre autobuzele roz MAZ din Constanța, care au circulat pe linia 44 până în 2019, pe Bulevardul
Marinarilor

Principala companie este CT BUS S.A., fostă Regia Autonomă de Transport

Constanța (RATC). Rețeaua de transport a CT BUS este formată în prezent numai
din linii de autobuz.
Tramvaiul constănțean a fost înființat în 1905: era o linie de tramvaie trase de cai
numite și tramcare. Tramcarele deserveau centrul și făceau legătura între localitățile
Constanța și Techirghiol. Anul 1906 semnifică și înființarea stațiunii Mamaia. În anul
are 1943 loc electrificarea tramvaielor și înființarea troleibuzelor în Constanța, în
legătură cu capturarea de către armata română, ca „pradă de război”, a 7 tramvaie
motor Pullman și 7 troleibuze din Odesa fabricate în anul 1913 în Belgia și
modernizate în anul 1933 la Kiev. În octombrie 1944 cele 7 tramvaie și cele 7
troleibuze au fost recuperate de sovietici și înapoiate. În anul 1984 are loc
reinaugurarea transportului cu tramvaiul în orașul Constanța. În anul 1999, când
Primăria Constanța era condusă de Gheorghe Mihăieș, sunt cumpărate 15 tramvaie
de tip Tatra KT4D la mâna a doua din Berlin. Acestea au circulat pe linia 102 până
când au fost retrase din circulație în octombrie 2008. În ciuda Ministerului Mediului, și
în contrazicere cu politica celor mai multe orașe din Europa, în anul 2004 începe la
Constanța declinul programat al transportului electric în favoarea transportului
consumător de carburanți, linia de tramvai 100 fiind desființată pentru a
"decongestiona traficul" în urma directivelor primarului Radu Mazăre. Tramvaiele ce
o deserveau sunt înlocuite cu autobuze MAZ 103 de producție belarusă. În anul
2008, au fost desființate ultimele două linii de tramvai rămase, 101 și 102, înlocuite
de asemenea de autobuze MAZ 103 și 107.
În anul 2018 Primăria Constanța a cumpărat 104 autobuze Isuzu moderne de tip
euro 6 produse de compania Anadolu Isuzu, iar în anul 2020 a achiziționat 18
minibuse Mercedes-Benz. Odată cu apariția minibuselor pe traseu, liniile companiilor
private de maxi-taxi au fost desființate. Flota CT BUS mai este compusă din 20 de
autobuze electrice BYD, livrate în 2021, printr-o achiziție desfășurată de Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. De asemenea, același minister mai
urmează să achiziționeze pentru municipiul Constanța încă 21 de autobuze electrice
până la sfârșitul anului 2022.
Începând cu anul 2020, Primăria Municipiul Constanța implementează primele benzi
speciale pentru autobuz, pe Bulevardul Tomis (tronsonul cuprins între strada Ion
Rațiu și Bulevardul Mamaia), pentru eficientizarea transportului public. Odată cu
reabilitarea marilor bulevarde, transportul public va beneficia de benzi speciale pe
Bulevardul Alexandru Lăpușneanu, Bulevardul 1 Decembrie 1918, Bulevardul 1 Mai,
Bulevardul Ferdinand, Strada Mircea cel Bătrân, Șoseaua Mangaliei.
Linia estivală CiTy Tour circulă pe ruta Gară CFR – stațiunea Mamaia. Circuitul
cuprinde peste 100 de obiective turistice importante din orașul Constanța și din
stațiunea Mamaia: Silozurile „Anghel Saligny”, Vechea Bursă Maritimă, Gara
Maritimă, „Cuibul Reginei”, Muzeul de Istorie și Arheologie, „Edificiul roman cu
mozaic”, „Moscheea Carol I”, Cazinoul, Acvariul, Farul Genovez, Portul turistic
„Tomis”, Delfinariul, Satul de Vacanță, Cazinoul din Mamaia și altele. Autobuzele
CiTy Tour circulă și pe principiul Hop On/Hop Off. Principalul avantaj al pasagerilor
este posibilitatea întreruperii traseului turistic pentru vizitarea obiectivelor de interes
și continuarea călătoriei cu un alt autobuz etajat, din oricare stație, în prețul biletului
achitat inițial.
Transport feroviar[modificare | modificare sursă]
Conform datelor disponibile în anul 2015, datorită magistralei 800 Constanța are
legături directe pe calea ferată cu București iar operatorul național CFR Călători mai
realizează curse directe și către Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Arad, Craiova și alte
localități din țară. Dacă nu sunt întârziate, trenurile fără oprire Constanța-București
Nord realizează o călătorie în fix 2 ore iar cele cu oprire în Medgidia, Fetești și
Ciulnița în 2 ore și 20-30 minute. În 2014 unele curse au atins timpi de h1:52, fiind
prima magistrală din România unde s-a atins viteza constantă de 160 km./h.[48]
[49]
 Operatorul privat de transport feroviar Softrans a efectuat curse regulate zilnice în
timpul sezonului estival 2014, dispunând folosirea unei rame electrice „Hyperion”
(produsă la Craiova) pentru transportul de pasageri între Craiova-București-
Constanța și retur. Acest tren a atins timpi de călătorie între Craiova și Constanța,
oprind în mai multe stații pe parcurs, de sub 6 ore. [50]
Gara Constanța a fost recent reabilitată și extinsă, având facilități la standarde
contemporane: ghișeuri bilete, magazine (farmacie, florările, alimentară, gazetărie,
magazin pescari-vânători), cafenele și spații pentru activități culturale, cinema și
spațiu pentru expoziții.[51]
De asemenea orașul este străbătut de o rețea complexă de cale ferată, o linie dublă
în nordul orașului spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia și cariera de piatră
„Sitorman”, o linie dublă electrificată spre portul Constanța Nord, o altă linie dublă
electrificată spre portul Constanța Sud și linia simplă spre Mangalia și
portul Mangalia. Linia către Mangalia, prin gările și haltele adiacente, este simplă și
încă ne-electrificată.[52]
În municipiu există și tunelul feroviar „Anghel Saligny”, care trece pe sub Bulevardul 1
Mai (Șoseaua Mangaliei) și este considerat monument istoric (1896-1900). [53] Acesta
a fost realizat imediat după construcția podului „Regele Carol I”, care asigura
legătura cu Bucureștiul. Pe aceată linie trecea celebrul tren de lux „Orient Express”,
care venind de la Paris ajungea la gara maritimă din portul Constanța, unde
pasagerii se îmbarcau pe navele Serviciului maritim român pentru ultima etapă a
călătoriei : Constanța-Constantinopol (Istanbul)-Pireu-Alexandria. Acest tren a
deservit Constanța între 1895 și 1914.[54]
Mai înainte de acesta, în 1860, pe teritoriul județului Constanța a intrat în funcțiune
linia de cale ferată Constanța-Cernavodă (Köstence-Boğazköy), fiind prima linie
ferată din partea europeană a Imperiului Otoman. Construcția liniei de cale ferată a
fost lansată în decursul anului 1858, iar calea ferată a fost inaugurată în 4 octombrie
1860. Convenția dintre autoritățile otomane și un grup de investitori britanici,
reprezentați de John Trevor Barkley[55] , stipula concesionarea pe 99 ani a drepturilor
de construire și exploatare a acestei linii, cu facilitățile aferente, către noua firmă
britanică „Danube and Black Sea Railway Company”. Pe această linie a circulat
domnitorul Alexandru Ioan Cuza în drum spre Constantinopol. După
intrarea Dobrogei în componența României la 1878, compania a fost cumpărată de
statul român în 1882. Linia a funcționat separat de rețeaua românească până în
1895, când, în urma inaugurării podurilor dunărene, s-a realizat legătura cu
Bucureștiul. Vechea linie unică, a cărei principală utilitate era transportul grânelor din
România spre portul Constanța, a fost demontată spre a face loc celei moderne, cu o
capacitate de transport mult mărită.[56]
Feriboturi[modificare | modificare sursă]
În incinta de sud a Portului Constanța există o infrastructură feroviară și rutieră cu
multiple linii și șosele pentru trierea, pregătirea și îmbarcarea convoaielor feroviare și
vehiculelor rutiere pe nave de tip feribot.[57]. Dar numai patru
nave: Eforie, Mangalia, Samarina A și Samarina M (ultimele două fiind RO-RO-uri
rezervate autovehiculelor) folosesc neregulat de această infrastructură, și cât timp nu
vor exista curse fixe de feriboturi legând Constanța de principalele porturi ale Mării
Negre, nici cererea pentru aceste servicii nu va crește, deși potențial creșterea este
posibilă, deoarece drumurile terestre
spre Istanbul, Zonguldak, Sinop, Trabzon, Batumi, Novorosiisk sau Odesa reprezintă
mari ocoluri și durate de călătorie.
Afiș al Serviciului maritim român din 1897, operă a pictorului Arthur Verona.

Gara Maritimă[modificare | modificare sursă]

Este "cealaltă" gară a Constanței, fiind construită între 1930 și 1935. Călătorii care
veneau cu trenul din București se puteau îmbarca din gara maritimă pentru destinații
cu linii regulate (îndeosebi cele ale Serviciului maritim român)
către Constantinopol, Pireu, Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și curse directe
către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de
compania grecească „Byron Steamship Company ltd” cu vapoarele Megali
Hellas, Themistocles și King Alexander.
În prezent în clădirea ei funcționează Administrația Porturilor Maritime, companie
deținută de statul român, cu rol de autoritate portuară.
Transport maritim[modificare | modificare sursă]
Transportul maritim dispune de porturile Constanța Nord și Constanța Sud, acestea
împreună cu portul Constanța Sud-Fluvial formând marele Port Constanța, cel mai
mare port de la Marea Neagră și al patrulea din Europa ca mărime. Față de traficul
existent azi (2010) acest ansamblu este supradimensionat, și din acest motiv nu
există investiții pentru a echipa funcțional toate danele, în număr de 156; doar o
treime dintre ele sunt imediat funcționale și de aceea se pot observa în larg nave
ancorate în așteptarea accesului la danale echipate corespunzător încărcăturii
lor. Portul Constanța, situat în est-sud-estul orașului, se întinde pe o lungime de
aproape 30 km și acoperă o suprafață totală de 3.926 ha, din care 1.313 ha uscat și
2.613 ha apă; are adâncimi cuprinse între 7 și 19 metri. Cele două diguri de larg,
digul de nord și digul de sud, care fac din Portul Constanța un port sigur pentru
navigație, au împreună 14 km lungime. Portul Constanța are legături cu toate
porturile importante din lume, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai -
Constanța. Ca oraș-port maritimo-fluvial, Constanța are o particularitate: navigația de
turism și de pescuit individual (dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte
răspândită în restul Europei), este redusă: portul turistic Tomis, concesionat unei
firme private, nu dispune decât de patru pontoane de abordare; numărul traulelor de
pescuit este redus la cinci iar bărcile de închiriat sunt vreo 15. Această situație care
se regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești, este o moștenire ale
„epocii de aur” în decursul căreia marea era o zona-frontieră strict rezervată
navigației militare sau comerciale, astfel că atât în mentalitatea populației
constănțene, cât și în cea a factorilor de conducere, prezența pe mare a unei mulțimi
de ambarcații turistice, și crearea porturilor de turism și a organismelor de
supraveghere necesare, nu apar ca o prioritate economică [58].
Transport fluvial[modificare | modificare sursă]
Transportul fluvial are punctul de plecare din portul Constanța Sud-Fluvial,
pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, mai departe pe fluviul Dunărea, punctul terminus
fiind portul Rotterdam. Zilnic, mai mult de 200 nave fluviale se află în port pentru
operațiuni de încărcare sau descărcare mărfuri sau în așteptare pentru a fi operate.
Facilitățile oferite de Portul Constanța Sud-Fluvial, permit acostarea oricărui tip de
navă fluvială.
Transport aerian[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu

Transportul aerian este reprezentat prin Aeroportul Internațional Mihail

Kogălniceanu și Aerodromul Tuzla. Aeroportul a fost construit din motive de
securitate și zgomot în afara orașului, aflându-se pe teritoriul Zonei Metropolitane
Constanța. Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu posedă o pistă în lungime
de 3,5 km în totalitate betonată [59] și o instalație de balizaj care permite aterizarea în
orice condiții meteo [60]. Pe acest aeroport operează în premieră în România,
începând din aprilie 2008, compania low-cost Ryanair curse spre Londra (Luton)
și Istanbul și estival către și dinspre Timișoara (Aeroportul Internațional Traian
Vuia), Cluj-Napoca (Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj), Baia
Mare (Aeroportul Internațional Maramureș) ș.a.[61]. Aerodromul Tuzla este situat la
jumătatea distanței între Constanța și Mangalia, aflându-se de asemenea pe teritoriul
Zonei Metropolitane Constanța. Pe acest aerodrom este amenajat și un helipunct
pentru aterizarea elicopterelor. Dispunând de balizaje luminoase, atât pe aerodrom
cât și pe helipunct se pot efectua și zboruri de noapte.

Media[modificare | modificare sursă]
La Constanța activează posturile locale de radio Radio Neptun, Radio
Dobrogea, Radio Constanța, Radio Sky, Radio C FM Constanța, Mamaia FM.

Educație[modificare | modificare sursă]
Peste 500 de unități școlare funcționează în Constanța[62]. Există instituții de
învățământ bilingv, unde elevii învață și folosesc limba română și o limbă străină[62].
Școlile oferă și clase și grupuri de studiu pentru minoritățile naționale, cu învățământ
în limba maternă, respectiv rusă și turcă[62].
Opt unități sunt de nivelul învățământului superior [62], cele mai importante
fiind Universitatea „Ovidius”, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și Universitatea
de Marină Constanța.

Sport[modificare | modificare sursă]
Municipiul Constanța găzduiește echipe de tradiție în sportul românesc.

 FC Farul Constanța înființată în 1920.

 CSM Constanța
 FC Viitorul Constanța 2009 - 2021 (Campioană a României în sezonul 2016-
2017).
 HC Dobrogea Sud Constanța (8 titluri și 6 cupe).
Începând cu vara anului 2021, echipele FC Farul Constanța și FC Viitorul Constanța
au fuzionat sub un singur nume. Gheorghe Hagi a cumpărat de la Ciprian Marica
drepturile și palmaresul echipei FC Farul Constanța. În noul sezon din Liga 1 2021-
2022, Municipiul Constanța va fi reprezentat de FC Farul Constanța, iar odată cu
fuziunea, FC Viitorul s-a desființat. Noua echipă își va desfășura meciurile în baza
sportivă de la Ovidiu, stadionul FC Farul fiind într-un proces de reabilitare,
municipalitatea intenționând să construiască, prin Compania Națională de Investiții,
în următorii ani un nou complex sportiv.
Sportivi de performanță: Simona Halep, Gheorghe Hagi
Infrastructura sportivă mai este compusă din Sala Sporturilor (2000 de locuri) aflată
în centrul orașului și o Sală Polivalentă (5000 de locuri) aflată în proces de
construire.

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Constanța are relații cu 22 de orașe înfrățite și partenere, amplasate în întreaga
lume[63]. Adițional, două țări dețin acolo consulate generale, iar paisprezece consulate
onorifice.
Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]
  Alexandria, Egipt   Odesa, Ucraina
  Bazargic, Bulgaria   Perugia, Italia
  Boulogne-sur-Mer, Franța   Rotterdam, Țările de Jos
  Brest, Franța   Salonic, Grecia
  Havana, Cuba   Santos, Brazilia
  Heraklion, Grecia   Shanghai, China
  Istanbul, Turcia   Sidon, Liban
  İzmir, Turcia   Sulmona, Italia
  Latakia, Siria   Trapani, Italia
  Mobile, Alabama, Statele Unite   Turku, Finlanda
  Novorossiisk, Rusia   Yokohama, Japonia
  Makassar, Indonezia

Consulate[modificare | modificare sursă]
  Consulatul General al Federației Ruse   Consulatul Onorific al Franței
  Consulatul General al Republicii Turcia   Consulatul Onorific al Italiei
  Consulatul Onorific al Albaniei   Consulatul Onorific al Republicii Kazahstan
  Consulatul Onorific al Austriei
  Consulatul Onorific al Cehiei
  Consulatul Onorific al Republicii Cipru
  Consulatul Onorific al Estoniei
  Consulatul Onorific al Finlandei
  Consulatul Onorific al Republicii Libaneze
  Consulatul Onorific al Republicii
Macedonia de Nord
  Consulatul Onorific al Regatului Norvegiei
  Consulatul Onorific al Regatului Țărilor de
Jos [64]
  Consulatul Onorific al Ungariei

Personalități[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Listă de personalități din orașul Constanța.

 Jeni Acterian, regizoare

 Simona Amânar, gimnastă română, multiplă campioană olimpică și mondială,
cetățean de onoare al Constanței
 Ion Bănescu, primar al Constanței. Lui i se datorează înființarea în 1878
a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie
 Jean Constantin, actor, cetățean de onoare al Constanței
 Oleg Danovski, coregraf de talie mondială, cetățean de onoare al Constanței
 Nicolae Georgescu-Roegen, matematician și economist, întemeietor
al bioeconomiei.
 Ștefan Glăvan, senator, deputat, ambasador
 Gheorghe Hagi, fost fotbalist, cetățean de onoare al Constanței
 Simona Halep, jucătoare de tenis
 Vasile Moldoveanu, tenor
 Andrei Pavel, jucător de tenis
 Alexandru Pesamosca, doctor chirurg, supranumit „îngerul copiilor”
 Cătălina Ponor, gimnastă, multiplă campioană olimpică și mondială
 Daniela Nicoleta Sofronie, gimnastă română de talie mondială, laureată cu aur și
respectiv argint olimpic la Atena 2004. Cetățean de onoare al capitalei elene,
Atena și al municipiului Deva.
 Alexandra Stan, cântăreață
 Sebastian Stan, actor
 Harry Tavitian, muzician, cetățean de onoare al Constanței
 Horia Tecău, jucător de tenis

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]



Constanța la începutul secolului al XX-lea

 
 

Fosta Prefectură, azi Cercul Militar

 

Plaja „Modern”
 

Strada Karatzalis, în Peninsulă

 

Statuia lui Ovidiu

 

Biserica de lemn „Sfântul Mina”

 
 

Biserica „Sf. Anton din Padova” (catolică de rit latin)

 

Marea Geamie „Carol I”

 

Acvariul „Pr. Ion Borcea” din Constanța

 

Lotci de pescuit în portul Tomis

 

Traulere de pescuit rapane (melci de mare) în portul Tomis

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”.
Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în 6 august
2013.
2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5
august 2013.
3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Biroul Electoral Central
4. ^ „Romania WebDirectory: The City of Constanța” (în engleză). Accesat în 11 noiembrie 2008.
[nefuncțională]

5. ^ „RomaniaTourism.Com: Constanța” (în engleză). Accesat în 11 noiembrie 2008.

6. ^ „Portul Constanța – prezentare generală”. Accesat în 11 noiembrie 2008.
7. ^ „VirtulaTourist.Com: The Ancient City of Tomis” (în engleză). Arhivat din original la 2 aprilie 2020.
Accesat în 16 noiembrie 2008.
8. ^ Temelia farului genovez original, din jurul anului 1300 (Bălan, Șt.; Mihăilescu, N. Șt. - Istoria
științei și tehnicii în România, date cronologice, Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1985, p. 37) ce călăuzea corăbiile pe o rază de 2 mile pe mare, spre micul port
Constanza, i-a fost de folos inginerului francez de origine armeană Artin Aslan, pentru a construi
între anii 1858-1860 farul actual la comanda companiei engleză Danube and Black Sea Railway
co. Limited.(europeanaCT-II-m-A-02800")
9. ^ Camille Allard, Între marea Neagră și Dunăre, Dobrogea 1855, ed. Non Lieu, Paris 2013, ISBN
978-2-35270-135-4.
10. ^ Mihail Șerbănescu, Constanța, Romart design, 2002, Constanța, ISBN 973-97864-2-1
11. ^ „Constanța History”. Accesat în 18 noiembrie 2008.
12. ^ „Revoluția din 1989, bilanțul unei tragicomedii: morții unui război civil inexistent”. adevarul.ro.
Accesat în 9 noiembrie 2022.
13. ^ Ioana Bojan (26 iulie 2008), „UE va alege Capitala europeană de la Marea Neagră dintre Varna
și Constanța”, Mediafax, accesat în 4 mai 2015
14. ^ Gabriel Botezatu, Imagini din orașul nimănui: cum se transformă Constanța într-un loc lăsat în
paragină, [1], 19 septembrie 2018.
15. ^ Mihail Lechkun, „Se reface rezervorul de apă subterană din sudul Dobrogei” Arhivat în 1 august
2009, la Wayback Machine., România liberă, 27 martie 2006
16. ^ Liliana Popa „Constanta stă pe un fluviu subteran cu un debit comparabil cu al
Dunării”[nefuncțională], Financiarul, 9 iulie 2008
17. ^ „Apele României: Comunicat”.
18. ^ Nicolae Pitu, „Studiu privind îmbunătățirea calității apei având conținut ridicat de nitrați în
sistemele de alimentare cu apă din județul Constanța”[nefuncțională]
19. ^ Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile [2] Arhivat în 4 februarie 2009, la Wayback Machine.,
"Surse de alimentare cu apă din Constanța"
20. ^ „EcoMagasin.Ro: RAJA va trata apă cu raze ultraviolete”. Accesat în 25 decembrie 2008.
21. ^ „World Weather Information Service – Constanta”. World Meteorological Organization. Arhivat
din original la 26 iulie 2017. Accesat în 25 iulie 2017.
22. ^ „CLIMAT summary for 15480: Constanta (Romania) – Section 2: Monthly Normals”. CLIMAT
monthly weather summaries. Ogimet. Accesat în 25 iulie 2017.
23. ^ „AIR TEMPERATURE (monthly and yearly absolute maximum and absolute
minimum)” (PDF). Romanian Statistical Yearbook: Geography, Meteorology, and Environment.
Romanian National Statistic Institute. 2007. Accesat în 21 martie 2015.
24. ^ „Constanța Climate Normals 1961-1990”. National Oceanic and Atmospheric Administration.
Accesat în 21 martie 2015.
25. ^ „Klimatafel von Constanta (Konstanza), Dobrudscha / Rumänien” (PDF). Baseline climate means
(1961-1990) from stations all over the world (în German). Deutscher Wetterdienst. Accesat în 23
noiembrie 2016.
26. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe,
municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat
din original la 7 august 2020. Accesat în 5 august 2013.
27. ^ Robert Stănciugel și Liliana Monica Bălașa, Dobrogea în Secolele VII-XIX. Evoluție istorică,
Bucharest, 2005; pg. 202
28. ^ Lucian Boia, History and Myth in Romanian Consciousness, Central European University Press,
2001, p. 182
29. ^ Ioan N Roman, La population de la Dobrogea d'après le recensement du 1er janvier 1913 in La
Dobrogea Roumaine, Bucharest, 1919
30. ^ 2002 census results
31. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă.
Accesat în 2 noiembrie 2020.
32. ^ a b „Primăria-Constanța.Ro: Adresele sediilor primăriei”. Arhivat din original la 28 octombrie 2008.
Accesat în 13 noiembrie 2008.
33. ^ „Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale”. Arhivat din original la 23 decembrie 2008.
Accesat în 13 noiembrie 2008.
34. ^ „Constanța-News.Com: Lista localităților și cartierelor din Constanța, funcție de circumscripțiile
electorale uninominale (Senat și Camera Deputaților)”. Arhivat din original la 29 octombrie 2008.
Accesat în 13 noiembrie 2008.
35. ^ „Primăria-Constanța.Ro: Zona metropolitană Constanța — prima structură administrativă de tip
european din România”. Arhivat din original la 22 noiembrie 2007. Accesat în 11 noiembrie 2008.
36. ^ Eroarela citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru referințele numite  INSSER
37. ^ „GhidTuristic.Ro: Județul Constanța”. Arhivat din original la 11 februarie 2009. Accesat în 2
decembrie 2008.
38. ^ Conform datelor din 2010 ale American Association of Port Authorities (AAPA), consultate în 13
decembrie 2016.
39. ^ „Șantierul Naval Constanța: Despre noi”. Accesat în 2 decembrie 2008.
40. ^ Juler, Caroline. Rumunia. Przewodniki National Geographic (în poloneză). National Geographic
Polska.
41. ^ a b „Minunile“ unui cuplu de olandezi stabilit în satul sibian Richiș. Cum au schimbat în 24 de ani
viața unei comunități uitate de lume, 13 decembrie 2014, Ramona Găină, Adevărul, accesat la 19
septembrie 2016
42. ^ Societăți secrete, societăți discrete din Constanța modernă: Anatole Magrin – artist fotograf,
viceconsul și consul al Franței la Constanța Arhivat în 6 octombrie 2016, la Wayback Machine., 10
aprilie 2015, Virgil Coman, Vocea Constanței
43. ^ „Istoric Teatrul de Stat Constanța”. Text "http://www.teatruldestatconstanta.ro/istoric.php" ignorat
(ajutor);
44. ^ „Teatrul de Opera și Balet Oleg Danovski din Constanța”. Accesat în 10 decembrie 2008.
45. ^ „Hoinari.Ro: Cazinoul — obiective turistice din Constanța”.
46. ^ Eroarela citare: Etichetă  <ref>  invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru referințele numite  europeanaCT-II-m-A-02800
47. ^ http://www.unece.org/fileadmin/DAM/trans/doc/2002/sc1agr/TRANS-SC1-AC5-2002-03e.pdf
48. ^ Premieră absolută în România: Un tren circulă cu 160 km/h pe oră!
49. ^ „Plecari/Sosiri statie”. Arhivat din original la 17 aprilie 2015. Accesat în 17 aprilie 2015.
50. ^ Operatorul feroviar Softrans leagă mai ieftin și cu internet gratuit Craiova de Brașov. Prețul unui
bilet: 47,5 lei | adevarul.ro
51. ^ Gara din Constanta arata ca un mall de 9 milioane de euro
52. ^ http://www.interferente.ro/images/stories//descopera/geografie/harti/romania-harti-feroviare//
romania-harta-cailor-ferate.jpg
53. ^ „Aedificium Constanta | Tunelul”. Arhivat din original la 17 aprilie 2015. Accesat în 17 aprilie
2015.
54. ^ Orient-Express – Wikipedia
55. ^ Belbachir, Walid Y., L'établissement des chemins de fer dans les Balkans à l'époque ottomane,
teză de doctorat, Aix-Marseille Université, 2017, p. 34
56. ^ „150 de ani de la inaugurarea liniei Constanta-Cernavoda | Galele Club Feroviar 2014”. Arhivat
din original la 17 aprilie 2015. Accesat în 17 aprilie 2015.
57. ^ Portul Constanta
58. ^ În 2007, conform revistei economice Newsletter Sea & Marine din 3 decembrie
2007 Arhivat în 21 noiembrie 2011, la Wayback Machine., camera de comerț a navigației turistice
din Franța anunța că în această țară, care are o populație de trei ori mai mare ca în România,
există o clientelă de locală sau străină de 4,5 milioane de persoane anual, o ofertă de 789.000
locuri de acostare în 370 de porturi, și un deficit de 50.000 locuri de acostare față de cerință.
59. ^ "Zboruri low cost pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța", Dailybusiness, 18 decembrie
2007
60. ^ "Sistem de balizaj", Evenimentul Zilei, 19 decembrie 2007
61. ^ Ryanair
62. ^ a b c d „Primăria-Constanța.Ro: Despre Constanța”. Arhivat din original la 25 ianuarie 2009.
Accesat în 30 noiembrie 2008.
 63. ^ „Primăria-Constanța.Ro: Orașe înfrățite cu municipiul Constanța”. Arhivat din original la 25 iulie
2010. Accesat în 11 noiembrie 2008.
64. ^ Misiuni în România | Ministry of Foreign Affairs, www.mae.ro

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Doina Păuleanu, Radu Florescu, "Constanța", ed. Romart design 2002, ISBN
973-97864-2-1

 Livia Buzoianu, Maria Bărbulescu, "Tomis," in Dimitrios V. Grammenos and Elias

K. Petropoulos, Ancient Greek Colonies in the Black Sea, Vol. 1 (Oxford,
Archaeopress, 2001) (BAR International Series; 1675 (1-2)), 287-336.

 Constanța: contribuții la istoricul orașului, Constantin M. Boncu, Natalia Boncu,

Editura Litera, 1979
 Tomis: Constanta, Muzeul de Arheologie Constanța, 1968
 Constanța 1878 – 1928. Spectacolul modernității târzii, Doina Păuleanu, editura
Arcade, 2006