LECȚIA 31

AŞEZĂRILE OMENEŞTI:
A. VECHIMEA ȘI EVOLUȚIA AȘEZĂRILOR UMANE

1. GEOGRAFIA AȘEZĂRILOR UMANE

Ramura a geografiei umane care studiază așezările rurale și urbane sub aspectul originii,
evoluției în timp și spațiu, distribuției teritoriale, funcționalității, structurii, fizionomiei și
tipologie.
2. AŞEZAREA UMANĂ
Totalitatea comunităților umane indiferent de mărimea, tipul, sau funcțiile pe care le au
3. HABITATUL UMAN
Totalitatea comunităților umane, orașe și sate, indiferent de mărimea sau de funcțiile pe care
le îndeplinesc.

A. TIMPURILE ISTORICE
Cele mai vechi urme de locuire pe teritoriul țării noastre datează de la începutul
Paleoliticului și au o vârstă de peste 1 milion de ani.
În Neolitic teritoriul țării era locuit de populații distincte care creează anumite tipuri de
culturi (în sens arheologic, cum ar fi culturile Hamangia, Cucuteni).
În Epoca bronzului începe procesul de instalare a populaților indo-europene (cu 2000
ani î. Hr.).
Epoca fierului aduce predominanța populației indo-europene (tracii) și a unor așezări
întărite, aproape circulare.
Metalurgia fierului, dar și prelucrarea aurului îi individualizează pe tracii din spațiul
nord-dunărean (geți și daci) de tracii din regiunile limitrofe, primele izvoare scrise (Herodot)
prezentându-i în contextul evenimentelor istorice din epocă.

B. ANTICHITATE
În sec. VII î.Hr., grecii originari din Milet întemeiază orașul-port Histria, prima localitate
urbană, ca vechime, situată pe teritoriul țării noastre.
În sec. VI. î.Hr. se dezvolta orașul-port Callatis (Mangalia de astăzi) și apoi Tomis
(Constanta).
Statul dac avea, în sec. I î.Hr. și sec I d.Hr., așezări preponderent rurale, dar și centre cu
un pronunțat aspect urban (Sarmizegetusa Regia, Ziridava, Argedava).
Cucerirea Daciei de către romani a dus la o dezvoltare puternică a orașelor. Se afirma orașe
ca Drobeta (Drobeta-Turnu Severin), Apullum (Alba Iulia), Potaissa. (Turda), Napoca (Cluj-
Napoca), Porolissum (lângă Zalău), Sarmizegetusa Ulpia Traiana și o serie de orașe din lungul
Dunării.
După plecarea administrației romane, din anii 270-275, fenomenul urban s-a diminuat,
iar așezările rurale redevin predominante. Se păstrează și o rețea de orașe, îndeosebi în Dobrogea
aflata sub influența bizantină (Histria, Tomis ș.a.).
C. EVUL MEDIU
În secolele VII-X, o dată cu pătrunderea slavilor și a altor populații, caracterul rural se
păstrează. Există însă și așezări fortificate, cu aspect urban: Biharia (lângă Oradea),
Morisena (la ieșirea Mureșului din țara), Mănăștur (Cluj), Carsium (Hârșova) ș.a.
 În perioada sec. XI-XIII, prin pătrunderea maghiarilor (sec. XI) și a sașilor (sec. XII), în
Transilvania apar forme noi de organizare urbană și rurală.
În secolele următoare (sec. XIV-XV) apare o nouă generație de orașe, orașele de tip feudal,
cum ar fi: în vestul țării: Timișoara, Arad, Oradea, în centrul țării: Brașov, Sibiu, Mediaș,
Sighișoara, Târgu Mureș, Bistrița; în sudul țării: Câmpulung, Curtea de Argeș,
Târgoviște, Craiova, București, Ploiești, Giurgiu, în estul țării: Suceava, Siret, Iași,
Roman, Bacău.
Pe de alta parte, o serie de orașe de tip feudal au devenit, ulterior, așezări rurale: Baia (fostă
capitală a Moldovei), Cotnari, Crasna (lângă Zalău) ș.a.
În secolele XIV-XV sunt menționate documentar, pe întreg spațiul geografic al țării
noastre, peste 10.000 de localități, majoritatea rurale.

D. EPOCA MODERNĂ ȘI CONTEMPORANĂ

În perioada modernă și contemporană au apărut orașe noi, pe locul unor târguri, în zone
miniere (Petroșani), industriale (Reșița) sau agricole (Alexandria, Călărași).
Între 1950-1990 au existat mai multe momente în care o serie de așezări industrializate
sau rurale au fost declarate orașe. În această perioadă au existat elemente care au influențat
negativ dezvoltarea așezărilor omenești:
 pentru așezările rurale, principalul fenomen negativ 1-a constituit migrarea locuitorilor
spre așezările urbane și centrele industriale și depopularea unor întinse regiuni rurale;
 pentru așezările urbane, principalele fenomene negative au fost industrializarea forțată și
construirea unor cartiere cu o arhitectura uniformă.
 În prezent, rețeaua de localități din țara noastră cuprinde 320 orașe, 12 946 de sate din
care 2854 comune.
Distribuția, pe provincii istorice și perioade, a așezărilor atestate documentar
PROVINCIA PERIOADA NUMĂRUL AȘEZĂRILOR ATESTATE
ISTORICĂ DOCUMENTAR
Transilvania XIV 16 târguri 100 de orașe
Transilvania XVI 200 orașe și târguri, precum: Sebeș, Brașov, Făgăraș,
Rodna etc.
Țara Românească XVI-XVII 24 târguri și oraș: Giurgiu, Drobeta-Turnu Severin,
Slatina, Craiova, Buzău, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu etc.
Moldova și XV-XVI 50 târguri orașe: Suceava, Bârlad, Piatra, Baia, Bacău,
Bucovina Huși, Iași, Câmpulung, Siret, Cernăuți, Hotin, Văscăuți
etc.
Basarabia XIV- XVII 12 orașe și târguri: Cetatea Alba, Tighina, Orhei, Soroca,
Târgu Sărății , Târgu Lăpușnei etc.
Dobrogea XVII 18 orașe: Vicina, Chitila, Babadag, Măcin, Hârșova,
Periprava, Silistra, Mangalia, Constanța, Caliacra,
Turtucaia etc.
Transilvania XVIII-XIX >2.500 de Banat: circa 600 de așezări
așezări
Țara Românească XVIII-XIX 3.060 așezări, 27 târguri și orașe, 2.820 sate și cătune,
55 stâne, 158 mănăstiri schituri
Moldova XVIII-XIX 2.800 așezări: sate și cătune, orașe și târguri, stane, târle,
odăi
Dobrogea XVIII-XIX circa 290 așezări, din care 38 în Delta Dunării