Târgoviște

56 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte



















44°55′27″N 25°27′24″E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Târgoviște (dezambiguizare).
Târgoviște

— municipiu și reședință de județ[*] —

 Turnul Chindiei, Primăria Târgoviște, Curtea

Domnească, Muzeul de Artă și Poarta Brăilei

Stemă

Târgoviște

Târgoviște (România)

Poziția geografică

Coordonate: 44°55′27″N 25°27′24″E

Țară România
Județ Dâmbovița

Atestare documentară 1396

Reședință Târgoviște[*]

Componență Târgoviște[*]

Guvernare

- primar al municipiului Daniel-Cristian Stan[*]

[1]
Târgoviște[*] ( PSD, 2016)

Suprafață

- Total 50,4 km²

Altitudine 260 m.d.m.

Populație (2021)

- municipiu 66.965 locuitori

- Urbană 91.669 locuitori

Fus orar UTC+2

Cod poștal 130002–130169

Localități înfrățite

- Trakai Lituania

- Orvault Franța

- Miami Statele Unite ale Americii

 - Corbetta Italia

- Santarém Portugalia

- Comuna Vellinge Suedia

- Ivano-Frankivsk Ucraina

- New York City Statele Unite ale Americii

- Kazanlâc Bulgaria

- Guilin Republica Populară Chineză

- Căușeni Republica Moldova

- Castellón de la Plana Spania

Prezență online

site web oficial

Localizarea în

cadrul județului

Modifică date / text

Târgoviște este municipiul de reședință al județului Dâmbovița, Muntenia, România.

Reprezintă principalul centru economic, cultural, politic și administrativ al județului
Dâmbovița. Împreună cu acesta face parte din regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia.
Este situat în partea central sudică a României și este străbătut de paralela
44°55'27"N și meridianul 25°27'24"E, fiind poziționat la trecerea dintre Câmpia
Română și dealurile Subcarpaților ce continuă spre Munții Bucegi.
Târgoviște se află la o distanță de 80 km de București, capitala României.
În 2021 avea o populație de 66.965 locuitori[2] și era 27-lea oraș al României după
numărul de locuitori.
Reședință domnească și capitală între 1396 și 1714, orașul a deținut mai bine de trei
secole statutul de cel mai important centru economic, politico-militar și cultural-artistic
al regiunii, Târgoviște fiind cetatea de scaun a Țării Românești.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Preistoria și antichitatea[modificare | modificare sursă]
Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că
această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc
vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criș, Gumelnița, Coțofeni, apoi din perioada
bronzului și din epoca fierului. Bine ilustrate în muzeu sunt podoabe și unelte geto-
dacice din vremea regilor Daciei, Burebista și Decebal, și ulterior monede ce
dovedesc cuprinderea zonei în aria culturii materiale daco-romane (sec. I-III) și apoi
bizantină (sec. V-VI). În cartierul Suseni din actualul Târgoviște s-au găsit urme ale
unei așezări din sec. II-V peste care este suprapusă alta protoromână din sec. VIII-X.
Peste acestea, s-a format o așezare rurală în sec. XII-XIV, din care s-a dezvoltat
târgul medieval.
Epoca medievală[modificare | modificare sursă]
Perioada medievală i-a adus recunoașterea ca târg de importanță europeană, unde
se schimbau mărfuri sosite din trei continente cu cele ale producătorilor locali.

Turnul Chindiei, simbolul orașului

Nicolae Iorga crede că[necesită citare] la Târgoviște a avut loc bătălia (datând-o în 1369)
dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi și pârcălabul Dragomir al cetății
Dâmboviței în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câștigată de români.
Este de reținut că, în cronica arhidiaconului maghiar Ioan de Küküllö, se pomenește
de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul
Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomița luând cu putere întăriturile
ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă de atunci
și că românii s-au bătut cu îndârjire.
Prima mențiune a orașului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann
Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia pregătirilor pentru lupta de la Nicopole.
În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân orașul a devenit principala reședință
domnească a Țării Românești. Tot în timpul acestui domnitor a fost refăcută Curtea
Domnească, ale cărei ruine împrejmuiesc astăzi Turnul Chindiei. Ultimele cercetări
arheologice însă, au avansat ideea că o curte a fost ridicată aici încă înainte
de Mircea cel Bătrân.
Primul act oficial, din 1406, este scris pe hârtie către mănăstirea Tismana de "Io.
Mircea I Basarab, voievodul Țării Românești, duce de Făgăraș și Almaș, comite de
Severin, despot al pământurilor lui Dobrotici și domn al Dârstorului, spre cunoștința
acestora, atât celor de acum, cât și celor viitori", așa cum semna tratatele sale de
alianță.
În această perioadă, Târgoviște deja beneficia de un statut privilegiat, fiind cel mai
important centru economic și cultural al Țării Românești, fapt favorizat și de poziția
sa la răscrucea unor importante drumuri comerciale.
Din 1424 se păstrează prima reglementare comercială făcută de domnitorul Dan al II-
lea, ce stabilește privilegiile vamale ale târgoveților locali și drepturile de care
beneficiau aceștia în țară. Din 1451 datează prima culegere de legi făcută de
grămăticul Dragomir, din porunca voievodului Vladislav II.
Vlad Țepeș (bază a personajului fabulos Dracula) urcă pe tron în 1456 cu sprijinul
prietenilor săi Ioan Huniade și Ștefan cel Mare și se înscrie în istorie pentru victoria
din 1462 împotriva sultanului Mehmet II, cuceritorul Constantinopolului. În timpul
domniei sale a fost construit Turnul Chindiei, inițial pentru scopuri militare, clădirea
servind drept punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.
Voievodul Radu cel Mare reclădește începând cu 1499 biserica "Sf. Nicolae din
Deal", cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu, care va fi terminată de urmașul său Vlad
cel Tânăr. Pictura acesteia va fi realizată în 1514 sub Neagoe Basarab, de
zugravul Dobromir din Târgoviște. Tot Radu cel Mare a început și construcția bisericii
mitropolitane „Înălțarea Domnului” din Târgoviște, terminată în anul 1520 de Neagoe
Basarab (actuala Catedrală arhiepiscopală din Târgoviște, cu hramul Înălțarea
Domnului, a fost ridicată între anii 1892-1895, după dărâmarea bisericii mitropolitane
aflate pe locul vechiului sediu al Mitropoliei Țării Românești).
După toate probabilitățile[3], la Târgoviște a activat primul meșter tipograf din Țara
Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei cărți în
limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) și
„Evangheliarul” (1512). Către mijlocul aceluiași secol activitatea tipografică este
reluată la Târgoviște de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic”
(1545) si un „Apostol” (1547).
În anul 1585 Petru Cercel a ctitorit Biserica Domnească din Târgoviște, construcție
din cărămidă, de plan cruce greacă înscrisă, cu trei turle și un amplu pridvor deschis
pe coloane, monument care atestă maturitatea arhitecturii muntene din secolul al
XVI-lea.[4] De numele lui Petru Cercel se leagă și lucrările de reconstrucție și
amplificare de la Curtea Domnească. Mihai Viteazul a reușit în 1600, pentru prima
oară, Unirea celor trei principate românești - Țara
Românească, Moldova și Transilvania. Prestigiul lui de apărător al creștinătății era
recunoscut în toată Europa. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de toți românii. În
timpul său, Târgoviște este ocupată de turcii lui Sinan Pașa, care fortifică zona
centrală. În octombrie 1595, trupele creștine ale Ungariei și ale lui Mihai
Viteazul eliberează orașul, care suferă însă mari pagube.
Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. Epoca lui Matei
Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, fără de
care "explozia" brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un protector al culturii,
sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. El
este cel care întărește și extinde fortificațiile orașului (unice la sud de Carpați), repară
vechile biserici și construiește multe altele noi.
Constantin Brâncoveanu a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea
țării. În timpul său, reședința de vară a țării s-a aflat la Târgoviște, iar cea de iarnă
la București. De altfel, unul dintre motivele detronării sale de către sultan, a fost "că
locuia la Târgoviște 6 până la 7 luni pe an, aducând astfel pagube Bucureștilor".
După tragicul final al domniei sale, capitala s-a mutat la București, eveniment în urma
căruia Târgoviște a început să piardă din puterea economică precum și din populație.
Se încheia astfel un capitol în care, timp de 3 secole și jumătate, Târgoviște a fost cel
mai important centru cultural, comercial și militar din Țara Românescă și locul din
care 40 de domnitori au emis acte de domnie.
Urmează un secol al domnilor fanarioți. Vechea cetate de scaun este cu adevărat
părăsită și trecerea timpului afectează tot mai dureros din zidurile sale, ce ajung să
fie folosite de boieri și unii localnici ca material de construcție pentru propriile case.
Epoca modernă[modificare | modificare sursă]
Răscoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, după ce strălucește la București,
restabilind domniile pământene pe scaunul țării, se sfârșește trist la Târgoviște.
Tudor și mulți dintre soldații săi sunt masacrați de eteriști pe locul din fața bisericii
Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce de piatră, în amintirea lor.
Târgoviștenii au participat activ la evenimentele anului revoluționar 1848. Ion Heliade
Rădulescu a fost o personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara
Românească, fiind membru al Guvernului Provizoriu și apoi al locotenenței domnești.
Poezia lui Grigore Alexandrescu, a fost influențată de ideile care au
pregătit Revoluția din 1848.
După Unirea Principatelor Române, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a intrat în
Târgoviște pe sub o arcadă de flori, la 17 iunie 1859.
Modernizarea societății românești la sfârșitul sec. XIX a însemnat un mare avânt
economic, ilustrat prin iluminarea orașului în 1863, inaugurarea cursei de diligențe și
apoi de cale ferată București - Târgoviște, înființarea primei întreprinderi industriale
- Arsenalul Armatei, construirea rafinăriilor de petrol.
Târgoviște și-a plătit tributul de sânge în toate marile bătălii ale națiunii. În războiul de
independență din 1877-1878 s-au distins numeroși comandanți si ostași târgovișteni.
În timpul Primului Război Mondial, Regimentul III Dâmbovița nr. 22 a primit Ordinul
„Mihai Viteazul” pentru vitejia sa în campania din Transilvania din 1916, și apoi în
timpul marilor bătălii de la Mărăști, Oituz si Mărășești în anul 1917.
Epoca contemporană[modificare | modificare sursă]
La Târgoviște a fost arestat, judecat, condamnat și executat liderul de stat
comunist, Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, în decembrie 1989.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Așezare geografică și relief[modificare | modificare sursă]
Orașul este situat în partea central sudică a României și este străbătut de paralela
44°55'27"N și meridianul 25°27'24"E, fiind poziționat la trecerea dintre Câmpia
Română și dealurile Subcarpaților ce continuă spre Munții Bucegi. Se află la o
altitudine cuprinsă între 260 și 300 metri, poziționându-se între
râurile Dâmbovița și Ialomița, la limita dintre regiunea deluroasă subcarpatică și
Câmpia Înaltă a Târgoviștei, Câmpia este desprinsă din uniformitatea Câmpiei
Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei
Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice.
Târgoviște se află la o distanță de 80 km de București, Capitala României. Unitatea
administrativ-teritorială Târgoviște are o suprafață de peste 35 km pătrați (3.500 ha)
și se învecinează cu: Aninoasa, Răzvad, Ulmi, Dragomirești, Șotânga.
Orașe apropiate[modificare | modificare sursă]
 București, la 80 km sud-est
 Pitești, la 70 km vest
 Ploiești, la 50 km est
 Pucioasa, la 20 km nord
 Fieni, la 27 km nord
 Sinaia, la 60 km nord
 Găești, la 30 km sud-vest
 Moreni, la 20 km est
 Titu, la 35 km sud
 Răcari, la 42 km sud-est
Hidrografie[modificare | modificare sursă]
Sub aspect hidrografic orașul se găsește în bazinul râului Ialomița, care curge pe
direcția nord-vest – sud-est, străbătând municipiul pe o distanță de aproximativ 9 km,
delimitând spre est vatra orașului propriu-zis. Este poziționat între râurile Dâmbovița
și Ialomița, distanța dintre cele două râuri în zona Târgoviștei fiind de numai 8 km,
limita estică a orașului (spre Dragomirești) aflându-se la 2,7 km de albia Râului
Dâmbovița.
Pârâul Milioara era un mic curs de apă ce curgea prin oraș, Șanțul Cetății Târgoviște
fiind de fapt cursul Milioarei. Lacurile de la Priseaca sunt situate pe cursul Milioarei,
pârâul fiind deviat ulterior și secat aproape în întregime.