CARE A FOST PRIMA CAPITALĂ A ŢĂRII

ROMÂNEŞTI?

Prima capitală a Ţării Româneşti a fost la Curtea de Argeş. Conform unor

săpături arheologice încă din anul 1200, aici a existat o mică reşedinţă voievodală şi o
biserică. În anul 1365, voievodul Vladislav I (Vlaicu) a bătut primele monede
româneşti, ducaţii de argint şi banul, astfel s-a înfiinţat prima monetărie a Ţării
Româneşti.
Curtea de Argeş, municipiul judeţului Argeş, a fost prima capitală a Ţării
Româneşti. Aici, s-au născut domnitorii cei mai renumiţi din istoria medievală a Ţării
Româneşti, ca Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă, Mircea cel Bătrân. Situat de o parte şi
de alta a Argeşului, înconjurat de dealurile munţilor Făgăraş, acest ţinut străvechi
reprezintă una dintre cele mai vechi aşezări din România, care păstrează importante
edificii bizantine de pe teritoriul ţării noastre.

Mănăstirea Curtea de Argeş, necropolă regală

Oraşul Curtea de Argeş a decăzut după mutarea capitalei Ţării Româneşti la

Târgovişte, dar şi-a recăpătat prestigiul odată cu desemnarea catedralei Mănăstirii
Curtea de Argeş drept necropolă regală de către Carol I. Oraşul are o istorie
îndelungată, dar astăzi este cunoscut mai mult datorită mănăstirii cu acelaşi nume,
ctitorită de către Sfântul Voievod Neagoe Basarab, între anii 1515 şi 1517.
În decursul timpului, au dat peste această mănăstire multe necazuri şi primejdii, jafuri
şi stricăciuni, cutremure şi incendii. Între anii 1875 şi 1886, Biserica Mănăstirii
Curtea de Argeş a fost refăcută în forma de astăzi, după planurile unui arhitect
francez, angajat de către Regele Carol I.
Considerată drept una dintre minunile arhitecturale ale ţării, necropola
domnească şi mai apoi regală este o mănăstire din România care cuprinde şi biserica
episcopală, una dintre cele mai cunoscute monumente medievale din Ţara
Românească şi un important centru de pelerinaj.
La Curtea de Argeş, se găsesc mormintele regilor şi reginelor României. Aici
se află şi o evanghelie scrisă cu litere de aur de către Regina Elisabeta

Regele Mihai I, ultimul nostru rege

Mihai I, ultimul rege al României, a încetat din viaţă pe 5 decembrie 2017, la

vârsta de 96 de ani. Înmormântarea a fost pe 16 decembrie 2017, când zeci de mii de
oameni au fost alături de regele Mihai I, pe ultimul drum al Majestăţii Sale. Trupul
neînsufleţit a regelui se află la Curtea de Argeş în noua Catedrală Arhiepiscopală şi
Regală din Curtea de Argeş.
În amintirea Regelui Mihai I, au apărut mai multe timbre şi emisiuni
comemorative. Pe o splendidă medalie comemorativă placată parţial cu aur, este
înfăţişat portretul regelui Mihai I din tinereţe, stema Regatului Român şi Castelul
Peleş, una dintre cele mai frumoase castele din România. Această medalie unică se
poate comanda la un preţ accesibil, este parte a unei colecţii intitulat „Făuritori de
ţară”.

Neagoe Basarab, ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeş

Deasemenea, este disponibilă şi medalia în amintirea Sfântului Voievod

Neagoe Basarab, domnitorul care a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeş, biserica Sf.
Gheorghe şi Mitropolia din Târgovişte. Această medalie placată cu aur şi argint,
prezintă portretul voievodului, un fragment din învăţăturile lui către fiul său Teodosie
şi Mănăstirea Curtea de Argeş.
 Capitale medievale

Suceava, in plina istorie

Printre capitalele moldovenesti inca invaluite in taina, se afla si Suceava,

in privinta careia hrisoavele sunt mult mai bogate si mai exacte. Prima
mentiune a acestei glorioase cetati dateaza din leatul 1388. A fost ridicata pe
vremea lui Petru I Musat (1375-1391), cand devine cetate de scaun a
Moldovei. La intarirea fortaretei a contribuit si voievodul Alexandru cel Bun
(1400-1432). Meritul de a fi pus-o in slujba apararii tarii ii revine lui stefan cel
Mare (1457-1504), care i-a si adus faima de cetate inexpugnabila. Cel mai
grozav asediu asupra ei a fost la leatul 1476, intreprins de sultanul Mahomed al
II-lea, cuceritorul Constantinopolului. In timpul ultimei domnii a lui Alexandru
Lapusneanu, in a doua jumatate a veacului al XVI-lea, cetatea a fost vremelnic
parasita. In luna mai a binecuvantatului an 1600, garnizoana a deschis larg
portile cetatii in fata lui Mihai Viteazu, iar noul parcalab, Ioan Captoriu, a
depus juramantul de credinta domnului Tarii Romanesti, al Ardealului si al
Moldovei. In veacul al XVII-lea, cetatea a cunoscut un ultim rastimp de
inflorire, ce a coincis cu domnia lui Vasile Lupu (1634-1653). Cetatea de scaun
a fost distrusa, ca si alte cetati, din porunca Imparatiei Otomane, la 1675, in
timpul voievodului Dumitrascu Cantacuzino. Exact dupa un veac, in anul 1775,
Bucovina era rapita de austrieci, iar Suceava devenea un biet targ, la marginea
Imperiului Habsburgic. Tot atunci, din ordinul Vienei, cele mai multe manastiri
romanesti din imprejurimi au fost desfiintate. Mareata capitala in vremurile de
glorie ale Moldovei, Suceava ramanea un simbol de maxima sensibilitatea al
istoriei noastre, mai ales ca nu prea departe de ea, la Putna, se afla si
mormantul lui stefan cel Mare si Sfant, cum il numea poporul. Mihai
Eminescu, nascut si el in apropiere, o pomeneste, in poezii si articole, de cate
ori are prilejul. Iata un fragment dintr-unul din poemele lui: "La Suceava
laudata, / Cu ziduri inconjurata, / Zid de piatra nalt si gros, / Ca pe el merg
cinci pe jos / si au loc ca de prisos; / Ca merg trei calari alaturi / si mai au loc
pe de laturi / Caii mandri sa si-i joace / Cand incolo, cand incoace…" Ca multi
alti calatori in Moldova de Miazanoapte, daca tot am trecut recent prin vechile
cetati de scaun, am trecut si pe la casa memoriala de la Ipotesti, ca pelerinajul
sa fie implinit.
 Zece lucruri mai puţin cunoscute despre Mircea cel
Bătrân: originea mamei lui era incertă, iar numele său
nu avea legătură cu vârsta înaintată

30

Mircea cel Bătrân a fost primul domnitor al Cetăţii de Scaun care şi-a pus
amprenta pe Târgovişte, dar şi pe dezvoltarea drumurilor comerciale cu Braşovul şi
cu Brăila. El a domnit între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 şi între ianuarie
1397 - 31 ianuarie 1418.
1. Mircea cel Bătrân dă prima capitală a Ţării
“El îi dă calitatea de capitală Târgovişte, pentru că în 1396, un cavaler bavarez
Hans Schiltberger, care luptase în bătălia de la Rovine, când a venit ca să lupte la
cruciada, la care a participat şi Mircea, spune într-o cronică mai târzie, că a trecut
spre Rovine, prin cele două capitale ale Ţării Româneşti, Argeş şi Târgovişte”, ne-a
spu istoricul George Coandă.
Târgovişte se dezvoltă rapid, în primul rând datorită construirii drumului
comercial care făcea legătura între Braşov şi portul Brăila, situat în extrema estică a
statului muntean, iar în cel de-al doilea rând datorită poziţiei strategice a oraşului,
devenit în anii 1368-1369 refugiu al familiei domneşti şi principalul centru de
comandă al operaţiunilor militare din timpul războiului dintre Vladislav Vlaicu şi
regele Ungariei, Ludovic de Anjou, conflict finalizat prin înfrângerea oştilor
maghiare pe frontul de luptă de pe valea Ialomiţei.

2. Originea mamei, incertă

Potrivit istoricilor, Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana şi
pe Mircea, cu doamna Calinichia. De doamna Calinichia există mai multe supoziţii.
Acestea ar fi că ea este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici
sârbeşti târzii (sec. al XVII-lea), o prinţesă bizantină, pentru că numele ei este grecesc
sau că provine dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după întinsele moşii
pe care le deţine acolo.

3. “..singur stăpânitorul, Io Mircea mare

voievod şi domn...”
A fost fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea
acestuia, la 23 septembrie 1386. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu,
binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod
şi domn...” . În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare

4. Originea supranumelui de „cel Bătrân”

Pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul, care
a domnit în secolul al XVI-lea, logofeţii vremii, care ţineau hrisoavele importante l-
au numit “cel Bătrân”. Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din
trecut), însă odată cu evoluţia limbii a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, deoarece
numele în sine s-a păstrat neschimbat.

5. Ce teritorii a stăpânit Mircea

În timpul domniei sale, graniţele Valahiei au cunoscut întinderea teritorială
maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în
vest până la Marea Neagră în est. Mircea a stăpânit Banatul Severinului (din 1388/9),
Ducatele Amlaşul şi Făgăraşul, Cetatea Bran, Cetatea Bologa, Graniţa dinspre
Moldova, graniţa dintre Moldova şi Ţara Românească (sectorul dintre Carpaţi şi
Prut) şi Dobrogea.
După 1404 Mircea îşi extinde stăpânirea şi la nordul gurilor Dunării,
cuprinzând cetatea Licostomo.

6. Cel mai lung titlu al lui Mircea

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârşitul domniei sale,
sub forma: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos
iubitor şi autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu
darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor
de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi
domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă
până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”.

7. Moneda. Schimburile în natură

În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini şi
negustori. În ţară, tranzacţiile se făceau însă preponderent în natură, iar moneda Ţării
Româneşti era ducatul de argint. În vremea lui Mircea cel Bătrân s-au emis mari
cantităţi de monedă având un număr însemnat de sigle diferite. Pe fiecare dintre
acestea pe lângă legenda obişnuită, era trecută câte o literă, pentru a putea identifica
meşterul monetar care le-a bătut. Ducaţii de tipul I au pe avers stema dinastică a
domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila valahă. Ducaţii de tipul al II-
lea au pe avers stema dinastică a lui Mircea, timbrată cu un coif peste care se află
stema ţării, iar pe revers reprezentarea lui Mircea în costum bizantin, cu lancea în
mâna dreaptă şi globul crucifer în mâna stângă. Pe lângă aceste tipuri de ducaţi,
realizaţi din argint, a fost bătută şi o serie redusă din aramă amestecată cu argint.

8. Ctitoria lui Mircea

Biserica mănăstirii Cozia este ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Pridvorul cu
stâlpi datează din vremea lui Constantin Brâncoveanu, iar fântâna din timpul lui
Neagoe Basarab. Zidită între 1387-1388 pe locul unui vechi lăcaş de cult, mănăstirea
a rămas, cu toate adăugirile şi prefacerile aduse în veacurile următoare, cea mai
frumoasă ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, al cărui portret şi mormânt se află
aici. Lânga mormântul domnului isi doarme somnul de veci mama a lui Mihai
Viteazul, calugarita sub numele de Teofana.
 9. Cunoscut datorită lui Eminescu
Mircea a devenit cunoscut după secolul al XIX-lea datorită lui Mihai
Eminescu, cel care a scris “Scrisoarea a III-a”. Mircea a domnit cu ajutorul boierilor,
cei care puneau domnitorul cu ajutorul turcilor, iar într-o lucrare a celui mai
important istoric bizantin, Laonic Chalcocondil citim despre un Mircea uzurpator:
“Pe acest Mircea, născut din neamul străbun al conducătorilor lor, chemându-l,
conducător l-au făcut, tăindu-l pe Dan în a cărui putere erau mai înainte lucrurile”,
vorbind de uciderea fratelui său vitreg, căruia i-a luat locul.

10. Politica externă

Domnitorul Mircea cel Bătrân a fost nevoit, ca mulţi alţi urmaşi ai săi, să facă
faţă imperiorului otoman. El a fost nevoit să facă şi o înţelegere cu Poarta. Plătind
haraciul a reuşit un lucru esenţial: şi-a asigurat continuitatea vieţii politice şi a păstrat
fiinţa statului muntean.