Cetatea antica Tomis până la cucerirea Romană

Cu mult înainte, pe locul unde se afla

azi Constanța, lua naștere un oraș creeat de
greci și anume Tomis. Unele harți pun în
acest punct sau în apropiere orașul Heraclea.
Nu se știe dacă a existat acest oraș sau dacă
tomis a purtat acest nume1.

Este clar faptul că Tomisul a apărut în

jurul secolelor VII-V î.Hr, în urma venirii în
bazinul Mării Negre a coloniștilor greci din
Milet. Grecii reușesc să întemeieze colonii pe
întreg țărmul Mării Negre, în urmatoarele
secole bucurându-se de o înflorire. Nume de
Tomis este probabil derivat din cuvântul
grecesc τομή (tomí) însemnând tăietură,
despicătură. Orașul avea mai multe denumiri: în izvoarele greceşti, când Tomis, când
Tomeus, mai rar Tomoi, iar în cele latineşti mai des Tomi, dar şi Tomis sau Tomoe. De aici în
literatura modernă, formele Tomis şi Tomi-aceasta din urmă frecventă în istoriografia română.

Din toate știrile pe care le avem despre originile orașului Tomis, cele mai sigure, mai
numeroase și mai consecvente sunt acelea care îi atriIbuie o obârsie milesiană. O spune
categoric competentul Demetrios din Oallatis și o repeta insistent oaspetele tomiților Ovidiu2.

Conform legendei, Iason și argonauții săi ar fi poposit aici după ce fuseseră trimiși în Caucaz
să fure „Lâna de Aur”. Urmăriți de flota regelui Colhidei, Aietes „Uliul”, l-ar fi tăiat în bucăți
pe fiul acestuia, Absyrtos, până atunci ținut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute
și să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauților timpul necesar
pentru a fugi spre Bosfor. Însă arheologii consideră mai plauzibil ca tăietura (din linia
țărmului) să fi desemnat mai degrabă portul antic, astăzi submers, în fața Cazinoului. O altă
posibilă origine a numelui ar fi Tomiris, regină mitică a masageților, un popor scitic ce trăia
între Marea Neagră și Marea Caspică, citat de Herodot.
1
Lt.-Colonel Mih. Drăghicescu, Istoria Principalelor Puncte pe Dunare, București, 1943, p:437
2
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Revista Pontica, 2012, pp: 150-152
Mult mai credibilă pare însă
varianta arheologilor, care
consideră că denumirea
provine de la tăietura din
linia ţărmului a portului antic
(astăzi submers, în zona din
faţa Cazinoului)3.

Toponimul a
ocazionat căutarea unor etimologii legate de uciderea lui Absyrtos, la Ovidiu și într-un
compendiu de mitologie de sec. I-II, cunoscut ca Biblioteca lui Apollodor. Ambele surse
apropie numele așezării de substantivele grecești: tăietură sau bucată și cutit sau lamă. Nu
lipsesc nici credințele într-un „erou fondator” sau „eroină fondatoare”, primul recunoscut pe
monedele locale, iar ultima variantă întâlnită la un scriitor de sec. VI p. Chr. – Iordanes.
Dincolo de aceste etimologii populare reținem notația lui Ovidiu conform cărora numele
acestui loc este mai vechi decât așezarea cetății. Așadar aducera și îngroparea membrelor lui
Absyrte, poate chiar în marea movilă de la Constanța, a fost motivul pentru care greci venind
pe acest teritoriu l-au numit Tomis4.

Tomisul a fost un polis democratic, cele mai importante magistraturi tomitane erau:
eponimul cetăţii preotul-magistrat, magistrtura supremă era arhontatul.

Alte funcţii erau: funcţia de agronom-supravegherea măsurilor şi greutăţilor, Sitonia-

se ocupau cu aprovizionarea oraşului cu pîine, Astynomii- se ocupau în afară de poliţia
moravurilor şi curăţenia oraşului, grija de buna rînduială în privinţa construcţiilor, reparaţia
zidului de incintă al cetăţii.Gymnasiarchia- avea în grija sa educarea tineretului, mai precis a
efebilor (concursuri de tot felul, însoţite de jertfe şi banchete, conferinţe), ceia ce nu era cu
putinţă deţinătorilor unor importante averi.

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constan%C8%9Ba#Istorie, 17.11.2020, 10:30
4
LIVIA BUZOIANU MARIA BăRBULESCU, Tomis-Comentariu Istoric și Arheologic , Editura Ex Ponto, Constanța,
2012, pp:12-13
 Tomisul se situează pe coasta Mării Negre, într-o zonă lagunară la est, deluroasă la
nord și în partea centrală, și de câmpie la sud și vest. 5

Tomisul este una din numeroasele factorii devenite mai apoi colonii, întemeiate
începînd cu sec.VII a.Chr., de către Milet.

Baza milesiană a Tomisului, este prezentată şi prin alte dovezi, între care, prezenţa
triburilor ionio-milesiene (Argadeis, Aigikoreis, Oinopes şi Hopleites), apoi a unor culte
specific ioniene , ca acela a lui Poseidon Helikonios dar mai ales al lui Apollon, al cărui preot
va fi deţinut şi aici eponimatul cetăţii, în sfîrşit, prezenţa, în calendarul tomitan, a lunii ioniene
Apatureon. Despre data întemeierii Tomisului, izvoarele nu ne dau nici o informaţie precisă.

Însă este mult mai ca sigur că, cel puţin sub forma de emporie, existenţa lui poate fi tot
atât de veche ca Histriei, de pildă, şi nici un caz mai târzie de a doua jum. a sec. al VI-lea
a.Chr6.

Pentru existenţa unei aşezări timpurii pledează, în primul rând, unele descoperiri
arheologice făcute la Constanţa – în zona dintre actuala Piaţă Ovidiu şi moschee, dar mai ales

5
http://istoria.md/articol/116/Tomis__ast%C4%83zi_Constan%C5%A3a,_Rom%C3%A2nia_, 17.11.2020,13:00
6
LIVIA BUZOIANU MARIA BăRBULESCU, Ibidem, pp:200-204
în “Parcul Catedralei” (secolul al VI-lea a. Chr.) – şi, într-o mică măsură, câteva inscripţii (de
caracter privat însă) din secolul al IV-lea.

Încă la mij.sec. al III-lea a.Chr. în izvoare Tomisul e întîlnit cu denumirea tot de

emporia . Pentru explicarea cestei situaţii, se poate invoca şi s-au invocat mai multe cauze,
dintre care nu putea lipsi, fireşte, concurenţa, mai mult chiar presiunea exercitată asupra sa de
Histria şi Callatis, care ar fi reuşit să facă din Tomis, alternativ sau simultan, o simplă
dependenţă a lor. Aşa s-ar explica împrejuraea că, pînă către mijlocul sec. al III-lea a.Chr.,
Tomisul, deşi va fi trecut, în general prin aceleaşi vicesitudini ca şi ele, evenimente petrecute
în această regiune, ca de pildă luptele cu Alexandru şi mai ales cu Lysimach7.

La mijlocul sec. al III-lea mai precis pe la 260 a.Chr.-Tomisul devine obiect de litigiu între
Callatis, ajutată de Histria, şi Byzanţ, aceasta din urmă înţelegând să ia locul celor dintâi sau
numai să declare Tomisul port liber, situaşie din urma căreia nu avea decât de câştigat.

Locul Callatidei va fi luat tot mai mult de către Tomis, strîngînd graţie monetei proprii,
tot mai mult legăturile cu băştinaşii şi cu sciţii aşezaţi în împrejurimile sale.

În sec.III-I a.Chr. prezenţa unei sau unor formaţiuni statale statale scite este copios
atestată, între Tomis şi Odessos, mai ales prin numeroase monete, asemănătoare ca tip, al unui
şir întreg de regi sciţi: Tanusa, Kanites, Charaspes, Akrosas şi Sarias. În plus, pentru Tomis
avem în ceia ce priveşte cuprinderea lui în regatul scitic, mărturie a lui Pseudo-Scymnos
(sec.III a.Chr.). Influienţa de care se bucură un negustor la curtea lui Kanites ne probează că
acest suveran era pătruns de civilizaţia elenă, el proteja şi oraşul Odessos, situat în afara
teritoriului său. Pentru epoca imediat următoare conflictului Byzanţ-Tomis cu Callatis-
Histria-cotitură importantă în istoria Tomisului.

Astfel nu încape în nici o îndoială că şi el va fi avut de suferit, într-o măsură mai mare
sau mai mică, în tot cursul sec. III-II a.Chr. de pe urma nesiguranţei provocate de desele
atacuri ale tracilor şi bastarnilor, la care se vor adăuga în sec. al II-lea a.Chr. incursiunile tot
mai frecvente ale piraţilor, cu toată protecţia temporară şi mai mult sau mai puţin eficace
acordată poate şi Tomisului de unii şefi geţi, ca Rhemaxos de pildă8.

Despre activităţile comerciale intese ale Tomisului ne-o dovedeşte prezenţa , în inscripţii şi
pe emblema oraşului a Dioscurilor, cum şi menţionarea, în inscripţii şi în plastică, dar mai

7
Idem, pp:208-213
8
Lt.-Colonel Mih. Drăghicescu, Ibidem, pp: 438-442
ales pe monete, a divinităţilor legate de comerţ (Poseidon, Hermes). Reprezentarea pe monete
a spicului sau a Demetrei cu spicul.

Ofensiva economică şi politică a romanilor nu merge însă fără rezistenţe serioase, mai
ales din partea geţilor şi sciţilor băştinaşi, la care se vor alătura în curînd, şi cetăţile greceşti,
mai cu seamă în urma formidabilei coaliţei formate, la sf. sec.II şi înc. sec.I a.Chr., împotriva
Romei de către Mythridates al VI-lea Eupator.

Dovada aderării la această luptă, împotriva cotropirii romane, a Tomisului, de celelalte

cetăţi pontice în cadrul coaliţiei lui Mythridates, o constituie în primul rînd numeroşii stateri
de aur găsiţi aici-mai numeroşi decît la Callatis şi Histria- purtînd chipul regelui Pontului sau
al unui membru al familiei sale, de pildă Pharnaces. Aceşti bani serveau, desigur la
întreţinirea trupelor, formate aici împotriva romanilor, mai ales din geţi şi sciţi băştinaşi.

În urma victoriei celor doi Lucullus împotriva lui Mythridates. Dobrogea este cucerită
în 72/71 a.Chr. Odată cu aceasta, Tomisul ca şi celelalte cetăţi greceşti din Pontul stîng, este
forţat să accepte “ alianţa“ Romei, fiind încorporată, împreună cu surorile sale, desigur, ca
civitas foederata, la provincia Macedonia.

După cucerirea Tomisului de către Burebista se produce o anumită getizare a oraşului.

În teritoriul rural, geţii formau, dacă nu majoritatea, o bună parte a populaţiei. În această
privinţă, documentele tomitane sînt foarte numeroase, de şi aproape numai din epoca romană.
Ele reflectă, însă, cu siguranţă, o realitate mult mai veche.

Strabon spune că în timpul său, Tomisul era un mic castel, dar și că antichitatea sa este
incontetabilă, iar moartea lui Absyrte este probă. Atunci cand Ovid a ajuns în Tomis era in
floarea vărstei, el lăsând prin scrisorile lui o importantă descriere a stării sociale și politice.

Orașele gete, înconjurate de ziduri, erau locuite de Greci și Geți sedentari și ocupate de
garnizoane romane, câmpurile vecine populate de păstori geți supuși Romei, erau neîncetat
infestate de bande de traci, independente, din balcani și mai adesea încă pustiițe de barbari
după malul stâng, care treceau dunărea îndată ce înghetul o făcea practicabilă cailor, jefuind
în depărtare și neoprindu-se decât la zidurile orașelor. Romanii se mulțumeau să apere
orașele și punctele strategice să distrugă câteodată cetățile barbarilor, dar și să ajute la
ridicarea orașelor invadate9.

9
Idem, pp:443-446
Cetatea Tomis