Dacia romana Din teritoriul cucerit, doar o parte a format provincia Dacia romana[1], sudul Moldovei, cmpia munteana

si coltul sud-estic al Transilvaniei - erau sub controlul provinciei romane Moesia Inferior. Primul guvernator al noii provincii romane a fost Decimus Terentius Scaurianus,iar capitala noii provincii a fost fixata la Ulpia Traiana - ntemeiata prin anii 108 - 110 (nu pe locul capitalei lui Decebal). Partile nordice, zona Maramuresului, Crisanei, nordului Moldovei - nu au fost ocupate de catre romani si au continuat sa fie locuite de catre dacii liberi (carpi, costoboci). La moartea mparatului Traian (11 august 117), n Dacia a avut loc o mare rascoala, nfrnta de Hadrian; acesta a fost silit de mpre 444j96e jurari sa abandoneze sudul Moldovei si o mare parte din Muntenia de mai apoi (erau greu de aparat!). Din celelalte teritorii nord-dunarene (apartinnd Moesiei Inferioare), adica coltul sud-estic al Transilvaniei, mpreuna cu vestul Olteniei, va organiza o provincie aparte - Dacia Inferioara (prima reorganizare administrativa - n anul 118),iar provincia organizata de catre mparatul Traian a primit numele de Dacia Superioara. n anul 124, sub Hadrian, are loc a II-a reorganizare administrativa a Daciei. Marcus Aurelius, ntre anii 168 - 169 face cea de-a III-a si ultima reorganizare a Daciei: Dacia Apulensis, Dacia Malvensis si Dacia Porolissensis). Organizarea militara a provinciei: n Dacia stationau 30.000 - 40.000 de soldati (cca. 10% din totalul armatei Romei).Armata consta din legiuni (unitati pedestre, de elita, formate doar din romani), trupe auxiliare (dintre provincialii necetateni), formate din cohortes (trupe de pedestrasi) si alae (trupe de calareti). Serviciul militar avea o durata de 25 de ani,la lasarea la vatra, se primea cetatenia romana, pamnt si alte avantaje de natura economico-sociala. Dacia era aparata de castre (tabere ntarite, permanente),cum au fost cele de la Apulum (Legiunea a XIII-a Gemina), Potaissa (Legiunea a V-a Macedonica) s.a.;pentru aparare,ele erau prevazute cu 1-2 santuri, un val de pamnt (sau zid din piatra). Dintre unitatile militare romane, 15 cohorte au fost formate doar din daci. Dupa anul 230, atacurile migratorilor si ale dacilor liberi asupra provinciei romane se intensifica. Aurelian hotaraste parasirea provinciei Dacia - ntre 271 - 272 este parasit nordul si centrul provinciei, iar n anul 275 si partea de sud a acesteia.

n tot acest rastimp, de la retragerea aureliana din Dacia si pna la nceputul secolului al VII-lea, Dobrogea a facut parte din Imperiul Roman (de rasarit), apartenenta care a avut o certa nsemnatate pentru consolidarea romanitatii nord-dunarene; Pe tarmul drept al Dunarii, Aurelian nfiinteaza o noua Dacie (ntre cele doua Moesii). 4.2. COLONIZAREA DACIEI O norma fixata de catre mparatul Traian, interzicea folosirea populatiei din Italia la colonizari (exista pericolul depopularii, Italia neavnd atunci un surplus de populatie n raport cu pamntul arabil existent). Eutropius a scris ca n noua provincie romana au fost adusi colonisti "ex toto orbe Romano" (din ntregul Imperiu roman). Colonizarea a fost oficiala si masiva, cuprinznd deopotriva centrele urbane si zonele rurale. Originea colonistilor a fost diversa,ei provenind din cele doua Moesii, Dalmatia, Pannonia, Noricum, Tracia, Grecia, Asia Mica, Siria s.a. Colonizarea s-a realizat cu rapiditate din urmatoarele motive : imperiul voia sa mpnzeasca acest bastion naintat cu ct mai multe elemente romane (sau romanizate); pierderile umane suferite de daci n razboaiele cu romanii; romanii doreau sa exploateze ct mai rapid si eficient bogatele resurse economice ale subsolului si solului dacic. Un aspect foarte important, mai putin relevant pna n prezent se refera la faptul ca mparatul Traian a efectuat un recensamnt al pamnturilor (centuratio).Obiectivele acestuia priveau : ce pamnturi au primit veteranii, colonistii?; cui au apartinut ele nainte de 106? ( cu dacii deposedati de pamnturi, colonistilor romani le-ar fi fost aproape imposibil sa convietuiasca!...). Romanii au mpartit pamnturile libere n acel moment! (ale sustinatorilor lui Decebal, ale paturii locale bogate, retrase n teritoriile dacice neintrate n componenta noii provincii romane , ale celor ucisi n lupte). Altfel nu se explica de ce ar fi avut nevoie mparatul Traian de un recensamnt, ci ar fi mpartit pur si simplu pamnturile dupa pofta lui! Traian si administratia romana aveau interesul sa pacifice Dacia - sa faca un adevarat model de provincie pacificata!... -, sa prezerve locuitorii Daciei, ca sursa de venituri pentru Imperiul roman, nu sa i alunge de pe propriile pamnturi, pe care sa le atribuie arbitrar noilor adusi n provincie! n strategia politica a Imperiului roman, colonizarea era un instrument de asimilare a provinciei, de integrare a acesteia n noul complex politico-statal. Colonizarea nu a luat sfrsit odata cu domnia lui Traian, noi mestesugari au fost adusi aici n secolul III, acestora adaugndu-se noile unitati militare aduse n Dacia romana ntre anii 106-275. Limba vorbita de catre colonisti a fost limba latina,iar dovezile n acest sens nu lipsesc,dimpotriva : exista descoperite peste 3.000 de inscriptii n limba latina (fata de doar 40 n limba greaca); inscriptiile nchinate zeilor stramosesti - tot n latina; marea majoritate a colonistilor erau elemente latinofone (indiferent de originea etnica sau

provincia din care au fost adusi); acest fapt a facut din Dacia, chiar de la nceput, o provincie de limba latina, comparabila, din acest punct de vedere, cu provinciile romane occidentale : Hispania, Gallia, Pannonia, Dalmatia s.a. 4.3. AUTOHTONI sI COLONIsTI N PROVINCIA DACIA n ciuda pierderilor umane suferite de daci n timpul razboaielor cu romanii, continuitatea (dainuirea) acestora a fost o realitate ce nu poate fi contestata, faptul fiind demonstrat de numeroase si variate argumente: au existat pe vremea lui Traian si a mparatilor ulteriori, o serie de unitati militare auxiliare (cohorte, alae) formate din daci; elementele de origine dacica sunt atestate epigrafic si n unele legiuni romane precum si ntre equites singulares de la Roma; (2%); informatiile furnizate de catre Ptolemeu despre Dacia (si care nu reflecta exclusiv realitati de dinainte de 106 ci si realitati din perioada imediat urmatoare), atesta numele de localitati si "popoare" (adica semintii), triburi dacice caresi continua existenta dupa anul 106; cimitirele din sec. II-III (de la Obreja si Noslac, jud. Alba ; Moresti, jud. Mures; Lacusteni, jud. Dolj s.a.), prin ritul de nmormntare si inventarul specific (ndeosebi ceramica) sunt cea mai buna dovada a dainuirii masive a dacilor; toponimia este un alt argument; majoritatea covrsitoare a oraselor Daciei romane poarta numele vechilor asezari dacice, acest fapt explicndu-se prin preluarea lor de catre administratia romana (Apulum, Napoca, Drobeta, Potaissa, Tibiscum, Porolissum, Dierna, Ampelum, Buridava, Piroborodava, Sucidava, Malva, Durostorum, Dinogetia, Capidava s.a.); dacice sunt si numele rurilor: Maris (Mures), Samus (Somes), Alutus (Olt), Tibiscum (Timis), Sargetia (Strei) s.a.;sunt atestate astfel sigur 25 de toponime dacice si 33 de hidronime; semnificativ este cazul numelui capitalei Daciei; ntemeiata n 108110 acest oras s-a numit la nceput Colonia Dacia; dezvoltata apoi de Hadrian, i s-a adaagat si apelativul indigen Sarmizegetusa (vechea denumire, de pe timpul lui Decebal); n cca 100 de puncte de pe teritoriul Daciei romane s-au descoperit urme decultura materiala dacica (Angustia - Bretcu, Cumidava - Rsnov, Micia - Vetel, Porolissum - Moigrad, Gilau, Bologa, Buciumi, Orheiu Bistritei, Drajna de Sus, Barbosi, Cincis, Sntamaria Orlea, Stolniceni pe Olt s.a.). Datorita sapaturilor arheologice din ultimele decenii, astazi se cunosc o serie de asezari rurale apartinnd populatiei dacice din provincie: Lechinta de Mures, Casolt, sura Mica, Slimnic, Obreja, Noslac, Lacusteni, Dinogetia, Capidava s.a. n inscriptiile latine din Dacia romana apar si nume traco-dacice

Materiale arheologice dacice au fost descoperite (si) n trguri si orase (Barbosi, Romula, Tibiscum, Micia, Apulum s.a.) demonstrnd ca dacii n-au fost legati exclusiv de sat si ca au jucat un rol chiar si n viata urbana a provinciei. Convietuirea colonistilor cu autohtonii a sters treptat granitele dintre ei, n locul deosebirilor etnice impunndu-se ncetul cu ncetul cele economice si sociale. Constitutia antoniana (212) a acordat cetatenia romana tuturor locuitorilor provinciei. 4.4. VALORILE CIVILIZAIEI ROMANE nflorirea civilizatiei dacice a sec. I .Hr. - I d.Hr. apartine prin nsasi esenta sa, lumii clasice. Roma a introdus o civilizatie tehnica superioara : brazdarul de plug de tip roman; uneltele mestesugaresti s-au perfectionat; mestesugurile s-au diversificat, productivitatea a crescut; apar mestesuguri noi (cioplitori de statui si inscriptii n piatra, scluptori de geme s.a.); s-a dezvoltat comertul; s-a edificat o vasta si buna retea de drumuri; viata urbana a nflorit; se raspndeste stiinta de carte si utilizarea scrierii. Asezarea romana n Dacia a nsemnat o reala si puternica dezvoltare economica si culturala a provinciei; aceasta dezvoltare a provinciei a fost platita greu prin : numeroase jertfe umane n razboaiele cu romanii; pierderea independentei Daciei; curmarea brutala a evolutiei firesti a civilizatiei autohtone; exploatarea populatiei autohtone si a resurselor provinciei. 4.5. ROMANIZAREA A fost nlesnita de contactele dintre civilizatia autohtona si cea romana nca din sec. II .Hr.,dacii utiliznd de timpuriu alfabetul latin. Principalii factori ai romanizarii au fost: limba latina - limba oficiala a provinciei, armatei, administratiei si a justitiei (care contribuiau la difuzarea ei); armata - era latina din punct de vedere lingvistic (comenzile - n latina; ceremoniile - n latina; mijloc de comunicare; dupa 25 de ani de serviciu orice soldat - veteran era latinofon); urbanizarea - a fost un factor important (nu cel mai important);romanizarea a nceput cu orasele; majoritatea populatiei locuia la tara; unele asezari dispar, aparnd n schimb altele noi; scoala (latina era principalul obiect de nvatamnt);

religia romana - a adoptat divinitati autohtone, mbracndu-le haina romana; a difuzat obiceiul ridicarii de statui, inscriptii; a introdus cultul imperial n rndul autohtonilor s.a.;

Nu trebuie neglijat faptul ca romanitatea prezenta o atractie incontestabila : cunoasterea latinei era o conditie indispensabila pentru orice ascensiune sociala; dobndirea cetateniei romane conferea locuitorilor provinciei avantaje certe. Actiunea conjugata a tuturor factorilor romanizatori a avut drept rezultat asimilarea lingvistica pe scara larga a populatiei autohtone. Cercetarea lexicului mostenit de limba romna din antichitate atesta prezenta a cca. 200 de cuvinte de origine dacica: nume de plante si arbori: mazare, gorun, brad, brnduse; nume de animale: mnz, crlan, mistret; termeni legati de ocupatii: tarc, brnza, grapa; termeni referitori la anumite parti ale corpului omenesc: buza; termeni privind viata de familie: zestre, baiat, prunc, mire; termeni ce privesc forme de teren, casa: vatra, catun, bordei etc.

ntre structurile gramaticale se numara prezenta, numai n limba romna, a articolului enclitic, exprimarea genitivului si dativului ntr-o singura forma, nlocuirea infinitivului prin conjunctiv, constructia viitorului cu "a vrea" nu cu "a avea". Prezenta acestora reprezinta rezultatul simbiozei colonistilor latinofoni cu masa populatiei autohtone dace. Adoptarea pe scara mereu mai larga a limbii latine de catre autohtoni implica formarea unei mentalitati romane, caci mutatia lingvistica nseamna nlocuirea treptata a unei spiritualitati cu alta. Faptele dovedesc ca nca din primii ani de dupa cucerire a Daciei, aceasta oferea tabloul unei provincii puternic romanizate. Romanitatea implantata n Dacia dupa 106 a crescut si s-a dezvoltat rapid datorita romanizarii autohtonilor; n preajma retragerii aureliene Dacia prezenta imaginea unei provincii puternic si ireversibil romanizate. 4.6. DACII LIBERI Dacia romana n-a cuprins ntreaga Dacie; regiuni relativ ntinse (Muntenia aproape toata, Moldova - cu exceptia enclavei de la Barbosi - sendreni, Crisana si Maramuresul) au ramas n afara provinciei si au continuat sa fie locuite de cei pe care istoriografia i numeste ndeobste "daci liberi".Dintre ei se remarca: costobocii(n N. Moldovei si n Ucraina subcarpatica), carpii (Podisul central moldovenesc), asa numitii "daci mari" (n nordul provinciei Dacia romana; unora nu le cunoastem numele, prezenta lor fiind atestata de descoperirile arheologice (Mediesu Aurit, Lazuri, Calinesti etc.). Vecinatatea provinciilor romane Dacia, Moesia Inferioara, Pannonia au facut ca pe planul culturii materiale dacii liberi sa fie destul de puternic influentati de civilizatia

romana (n acest sens continundu-se un proces mai vechi care se facuse simtit n ntreaga Dacie nainte de cucerire). n absenta unei colonizari romane, a unei convietuiri directe ntre colonistii latinofoni si dacii liberi, n sec. II-III, procesul romanizarii ultimilor s-a desfasurat mai lent dar rezultatul final a fost cuprinderea lor n procesul de formare a poporului romn.