Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
101b istorie
Perioada formări:
În anul 148 a.Chr., după distrugerea regatului macedonean, sa format provincia romană
Macedonia, care îngloba, alături de fostul regat barbar, şi întreg spaţiul grec peninsular. Ea
era condusă de un proconsul şi ocupa aproape zona central-vestică a Peninsulei Balcanice.
Ca atare, provincia era vizată în permanenţă dinspre nord, nordvest, est de către triburile
barbare locale sau chiar de către cele situate la nord de Dunăre.
Odată cu epoca lui Augustus, începe să se contureze tot mai clar intenţia romană de a
rezolva această problemă, cu atât mai mult, cu cât, după dispariţia lui Burebista, în nordul
Dunării nu mai exista o forţă militară puternică, precum cea a regatului dacic, de acum mult
slăbit prin împărţirea în cinci sau patru mici formaţiuni politice. În spaţiul central-vestic al
Peninsulei Balcanice, domnia lui Augustus se caracterizează prin câteva evenimente militare
care au contribuit direct la integrarea teritoriului în sfera romană de influenţă şi apoi de
ocupare efectivă a teritoriului până la Dunăre. În acest sens, pot fi departajate trei perioade
distincte.
Provincia romană Macedonia a devenit țintă multor atacuri repetate și raiduri de jaf. În 109-
106 i.en., guvernatorul Macedoniei, Minicius Rufus respinge invazia dacilor și scordiscilor.
În 97 i.en., dardanii conduc primul atac. Romanii au început să cucerească Dardania sub
guvernarea lui Appius Claudius Pulcher, acțiune pe care o continuă și succesorul său, C.
Scribonius Curios.
Curio îi ajunge pe năvălitori până la Dunăre, dar nu traversează fluviul din cauza pădurilor
întinse. Își celebrează triumful chiar dacă nu i-a supus pe deplin pe dardani. În anii 72-71
i.en., Terentius Varro Lucullus, proconsulul Macedoniei, a condus o demonstrație militară.
Expediția pentru ocuparea Dobrogei actuale a lui C. Antonius Hybrida eșuează în 61 i.en. [1]
În timpul regelui Burebista, triburile geto-dace sunt unificate, formând o forță militară și
inițiază campanii spre vest, învingându-i pe Boii, și spre est, devastând Olbia și supune
cetățile din Pontul vestic, de la Histria la Apollonia. Burebista devine cel dintâi rege trac,
stăpânitor al ținuturilor de dincoace și de dincolo de Dunăre. Însă fulgerătoarea creștere a
forței geto-dacilor se stinge.
După lungi războaie civile, Octavian Augustus instaurează regimul politic Principatul,
devenind împărat și depune eforturi pentru a stabiliza frontierele imperiului pe obstacole
naturale: Rin, Dunăre în Europa, și Eufrat în Orient.
Moesia Superior
Fortificațiile erau întărite cu pământ bătut, pe un fundament de pietre sparte sau de lut ars.
De asemenea, există o circulație monetară la Syrna și Novae. Fortificațiile ar fi fost distruse
în anii 68-69.
Sub dinastia flaviana, limesul este reorganizat în zona Porților de Fier, castrele de la Smyrna
și Novae fiind refăcute, iar la Donji Milanovac, castrul a fost mărit. A fost clădit fortificația
de la Saldum și Kostol, fiind grav afectate de pe urmă invaziei din 85-86 conform
descoperirilor numismatice.
Sediul legiunii VII Claudia era la Viminacium, iar Legiunea III Flavia a fost adusă de
Domitian din Dalmația, iar după războaiele daco-romane, timp în care legiunea a fost
staționată temporar în Dacia, a fost readusă în Moesia Superioară și stabilită la Singidunum,
împreună cu trupe auxiliare numeroase.
Castrele de la limes erau legate de un drum, întreținut de legiuni, iar în anii 92/93, este
refăcut drumul în Ad Scrofulas, distrus de Dunăre. În anul 100, Traian a dispus tăierea unui
drum în stanca în zona cazanelor conform unei inscripții.
După cucerirea Daciei, limesul între cele două provincii a devenit superfluent, însă numărul
auxiliilor a scăzut, iar porțiunea vestică a limesului Moesiei Superioare era controlată de
două legiuni. Malul Dunării de la est de Viminacium era în continuare fortificat, în zona
Porților de Fier. Pentru a face față iazigilor ce atacau Dacia Superioară, împăratul Marcus
Aurelius a unificat temporar comandamentele Moesiei Superioare și Daciei, fiind menținute
fortificațiile de peste Dunăre, la est de Drobeta, precum și clădirea castrelor romane de pe
răul Timoc, la Aquae și la Almus.
Moesia Inferior
Provincia Moesia Inferior era mărginită la nord de cursul inferior al Dunării, la est de
vărsarea râului Ciabrus. Cuprindea ținutul locuit de tribali cu Oescus, rîpă Thraciae și
Scythia Minor cu orașele grecești Histria, Tomis, Callatis, Odessos ,Dionysopolis și
Messambria. Orașele Nicopolis și Marcianopolis din Thracia, fondate de Traian, trec în
Moesia Inferioară.
Era o provincie imperială, a cărei guvernare era încredințată unui legatus Augusti pro
praetore, care avea în subordine trei legiuni.
Finanțele provinciei erau încredințate unui procurator Augusti, personaj de rang edvestru,
salarizat cu 100 000 de sesterti. Era insarcinat cu un titlu interimar, atunci când postul de
guvernator era vacant.
În timpul domniei împăratului Traian, limesul moesic a fost reorganizat, limesul Moesiei
Inferior începând de la capătul sectorului Dunărean comun cu Dacia Inferioară, cele trei
legiuni având garnizoane la Novael, Durostorum și Troesmis-legiu I Italică, legio XI Claudia
și legio V Macedonica, pe lângă trupele auxiliare.
Ulterior, o parte din trupe au fost transferate la nordul Dunării, formând nucleul armatei
Daciei Inferioare, stabilite în sectorul dobrogean al Dunării.
De asemenea, provincia era sub rază de acțiune a flotei classis Flavia Moesica, legiunile
Moesiei Inferior având la dispoziție și escadre navale proprii.