Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) mări – întinderi vaste de apă sărată relativ izolate de ocean prin uscat sau înălţimi
subacvatice. Se deosebesc de ocean atât după suprafaţă (ele sunt cu mult mai mici), cât
şi după regimul hidrologic şi climatic. Mările se împart în următoarele tipuri: mări
continentale – sunt situate pe continente (ex: Marea Neagră,); mări intercontinentale –
sunt situate între continente (ex: Marea Mediterană,); mări marginale – sunt parţial
înconjurate de porţiuni continentale şi separate de ocean prin arhipelaguri insulare şi
peninsule (ex: Marea Barents,); mări semideschise – ele comunică foarte mult cu
oceanul (Marea Arabică,); mări intrainsulare – sunt situate între insule mari (Marea
Iawa); mări fără maluri (Marea Sargasselor);
b) golfuri – prezintă nişte scobituri în litoral prin care apa unui bazin acvatic pătrunde în
interiorul uscatului şi are schimb liber cu bazinul principal, având acelaşi regim
hidrologic şi hidrobiologic. Exemple sunt golfurile: Persan, Mexican, Hudson etc.
c) strâmtori – prezintă nişte fâşii relativ înguste de apă marină, care despart două porţiuni
de uscat (între continente şi insule) şi fac legătură între două bazine mari acvatice. Cea
mai lungă de pe Terra este strâmtoarea Mozambic – 1 670 km, iar cea mai lată este
strâmtoarea Drake, având în lăţime 1 140 km.
d) strâmtori artificiale (canale marine) – sunt săpate de om: canalul Panama – uneşte
oceanele Atlantic şi Pacific, are lungimea de 81,3 km, până la 300 m lăţime şi 12,5 m
adâncime, se caracterizează cu cel mai mare sistem de ecluze – 6 la număr; canalul de
Suez – cel mai lung, cu cca 161 km – leagă Marea Mediterană cu Marea Roşie.
izvor – locul de unde îşi ea începutul un curs de apă. De obicei, acesta-i o baltă, un
izvor subteran puternic, un lac, gheţarii alpini.
albie (cursul de apă) – sectorul cel mai de jos al văii fluviului prin care curge,
permanent sau temporar, cursul de apă. Ea este în funcţie de roca de bază unde se află,
de relief, învelişul pedologic (de sol) şi cel vegetal, de gradul de eroziune şi de
acumulare a materialului transportat;
gură de vărsare – locul de vărsare a cursului de apă poate fi Oceanul Planetar, mările,
lacurile, un alt râu mai mare, fluviile, unele însă 182 se pierd în nisipuri.
deltă – prezintă o câmpie în gura de vărsare a unui curs mare de apă (râu, fluviu). Se
formează datorită predominării acţiunii de acumulare a aluviunilor asupra spălării
acestora de către curenţii litorali. Condiţiile cele mai favorabile de formare a deltelor
sunt caracterul de câmpie al cursului de apă, adâncimea mică a bazinelor în care se
varsă fluviul, cantităţile enorme de aluviuni.
vale – prezintă o depresiune în care se află albia unui curs de apă, creată prin acţiunea
dominantă a apelor curgătoare