Piatra Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând
butonul Modificare.

Piatra Neamț

— Municipiu —

Curtea domnească

Stemă

Piatra Neamț

Piatra Neamț (România)

Poziția geografică
Piatra Neamț

Piatra Neamț (Județul Neamț)

Localizarea orașului pe harta județului Neamț

Coordonate: Coordonate:
46°55′39″N 26°22′15″E46°55′39″N 26°22′15″E

Țară România

Județ Neamț

SIRUTA 120726

Reședință Piatra Neamț[*]

Componență [ascunde]

Piatra Neamț[*]

Ciritei

Doamna
Văleni

Guvernare

- Primar Dragoș Chitic[3] (PNL, 2016)

Suprafață

- Total 77,4 km²

Altitudine 345 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]

- Total ▼ 85055 locuitori

- Densitate 1.098,9 loc./km²

- Recensământul anterior,
104.914 locuitori
2002

Fus orar UTC+2

Cod poștal 610004–610292

Prefix telefonic 0233

Localități înfrățite

- Lod Israel

- Bergama Turcia

- Orhei Republica Moldova

- Verbania Italia

- Beinasco Italia

- Kiryat Malakhi[*] Israel

Prezență online

site web oficial

GeoNames
 Localizarea administrativă în cadrul județului

Amplasare zonală 3D

Modifică date / text

Piatra Neamț este municipiul de reședință al județului Neamț, Moldova, România, format din
localitățile componente Ciritei, Doamna, Piatra Neamț (reședința) și Văleni. Situat pe
valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85.055 de
locuitori. În Piatra-Neamț se află sediul Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Est.[4]

Cuprins
[ascunde]

 1Geografie
o 1.1Date generale
o 1.2Climă
o 1.3Rețeaua hidrografică
o 1.4Ecosistem
 2Demografie
 3Politică și administrație
 4Istorie
 5Repere administrative sociale și politice
 6Transportul
o 6.1Taximetria
 7Economie
 8Obiective turistice locale
o 8.1Muzee
o 8.2Cetatea dacică de la Bâtca Doamnei
o 8.3Obiective ecleziastice de interes arhitectural și istoric
 8.3.1Arhitectură ecleziastică veche din lemn
o 8.4Arealele protejate Cozla, Pietricica, Cernegura, Agârcia și Dealul Vulpii-Botoaia
o 8.5Colinele Cozla, Cernegura, Cârloman și Pietricica
o 8.6Facilități turistice
 9Personalități asociate cu Piatra Neamț
o 9.1Cultură[42]
o 9.2Sport[42]
o 9.3Media
o 9.4Varia
 10Studii monografice
 11Vezi și
 12Note de completare
 13Note bibliografice
 14Bibliografie
 15Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]

Date generale[modificare | modificare sursă]

Piatra Neamț, vedere aeriană; dealul Pietricica, în fundal

Municipiul Piatra-Neamț se află în centrul județului, pe malurile râului Bistrița, mai exact la ieșirea
acestuia dintre munți, la confluența cu pârâul Cuejdiu.[5]
Orașul este traversat de șoseaua națională DN15, care o leagă spre sud-est de Bacău și spre
vest de Toplița, Târgu Mureș și Turda. Din acest drum, la Piatra-Neamț se ramifică șoseaua
națională DN15C, care duce spre nord la Fălticeni, iar din acest drum se ramifică șoseaua
națională DN15D care duce spre est la Roman și Vaslui. Din DN15, în oraș se mai ramifică și
șoseaua județeană DJ157, care duce spre sud-est la Dumbrava
Roșie, Dochia, Mărgineni, Făurei, Trifești și Horia (unde se termină în DN15D).[6]
Este amplasat parțial (zona centrală și cartierele vestice) la altitudinea de 310 m, într-un bazin
intramontan străjuit de culmile Pietricica (590 m) la sud-est, Cozla (679 m) la nord, Cernegura
(852 m) la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest și,
parțial extramontan în zona subcarpatică spre est, pe o parte dintre terasele Bistriței și
din Depresiunea Cracău-Bistrița.[7]
În onoarea acestui oraș, numele lui a fost atribuit asteroidului cu indicativul 100897 de către
Alfredo Caronia (care actual trăiește în Piatra Neamț), atunci când asteroidul a fost descoperit
la San Marcello, Italia în 1998.[8]
Climă[modificare | modificare sursă]
Orașul se bucură de câteva avantaje, o climă temperat continentală[9] cu veri scurte răcoroase,
toamne lungi, ierni blânde, fără geruri mari. Beneficiind de un cadru natural avantajos și de
legături ușoare spre toate punctele cardinale, teritoriul de astăzi al municipiului Piatra Neamț a
constituit o permanentă vatră de locuire.
Rețeaua hidrografică[modificare | modificare sursă]

Râul Bistrița în aval de barajul de la Bâtca Doamnei

În Piatra Neamț, apele curgătoare cele mai importante sunt Bistrița și Cuiejdi. Printre pârâiașele
cu debite variabile mai pot fi amintite: Doamna, Sărata, Borzoghean.
Lacurile[9] de pe raza municipiului Piatra Neamț sunt acumularea Lacul Bâtca Doamnei (255 ha și
un volum de cca. 10 mil. mc, format de barajul cu același nume) și lacul Reconstrucția (10 ha și
un volum de cca. 250 mii mc, din care se desprinde canalul hidrotehnic al Bistriței). Ambele sunt
lacuri de acumulare pe râul Bistrița.

Lacul și dealul Bâtca Doamnei

Altitudinea medie[9] a bazinului hidrografic este de cca. 920 m, iar relieful se caracterizează prin
masivitate și altitudini mai mari în vest și în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai
reduse spre est și sud-est.
Ecosistem[modificare | modificare sursă]
Pădurile din jur[5] sunt formate în general din conifere: brad, molid și pin; și din
foioase: fag, mesteacăn, carpen, stejar, plop; dar și din arbuști: corn, măceș, alun, etc.
Alături de conifere, foioase și arbuști mai sunt prezente și numeroase specii de graminee, flori și
plante caracteristice stepei.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a municipiului Piatra-Neamț

Români (88,94%)

Necunoscută (9,77%)

Altă etnie (1,27%)

Componența confesională a municipiului Piatra-Neamț

Ortodocși (87,14%)

Romano-catolici (1,63%)

Necunoscută (9,85%)

Altă religie (1,36%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Piatra-Neamț se ridică la

85.055 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
104.914 locuitori.[1]Majoritatea locuitorilor sunt români (88,95%). Pentru 9,77% din populație,
apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (87,14%), cu o minoritate de romano-catolici (1,64%). Pentru 9,85% din populație,
nu este cunoscută apartenența confesională.[10]
Piatra Neamț - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Piatra Neamț este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23
consilieri. Primarul, Dragoș Chitic, de la Partidul Național Liberal, a fost ales în 2016. Începând cu
alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[11]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Partidul Național Liberal 9

Alianța Electorală PSD + UNPR 8

Partidul Mișcarea Populară 3

Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 3

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi urme de locuire umană — ce datează din Preistorie — se regăsesc pe teritoriul
actual al orașului în așezarea de la Poiana Cireșului (pe culmea Cernegura - spre gura de
vărsare a pârâului Bâtca Doamnei), datată din mezolitic (cca. 12.000 î.e.n.).[12]
Antichitatea este reprezentată inițial prin fragmente de ceramică, obiecte de piatră
și silexuri aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3.600 - 2.600 i.e.n.) și epocii bronzului (mileniul II
i.e.n.), descoperite în Ciritei, Lutărie, Văleni - zona Bolovoaia. La Bâtca Doamnei, Cozla și
Dărmănești s-au evidențiat elemente aparținând civilizației geto-dacice (sec. II î.e.n. - II e.n.),
căreia îi aparține un segment semnificativ al istoriei locale. Așezările fortificate de la Bâtca
Doamnei și Cozla (sec. I i.e.n. - I e.n.) sunt marca existenței unui centru politic, economic și
spiritual, cetatea Petrodava fiind menționată în Geographica lui Ptolemeu. După cucerirea
romană, rolul de punct fortificat a dispărut, dar continuarea locuirii pe teritoriul orașului s-a
menținut.[12]
Evul Mediu începe cu un nivel de locuire al așezării de la Lutărie - datat din secolele V-VI - când
influența popoarelor migratoare dar și cea a civilizației romane sau romano-bizantine a dus la
apariția culturii Costișa-Botoșana (secolele V-VII e.n.). Pentru perioada secolelor VIII-IX,
semnificativă este așezarea limitrofă de la Brășăuți-Dumbrava Roșie,[13] care aparțin culturii
Dridu.
Informațiile privitoare la primele două secole ale mileniului II sunt insuficiente. În schimb se
cunosc elemente legate de populația din secolului XIII, dar mai ales despre așezările medievale
de la Piatra-Neamț - Bâtca Doamnei și Pietricica. Astfel, primele mențiuni scrise despre Piatra
Neamț[a] se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) -
în Lista orașelor valahe de la Dunare[13] și în documentele asociate cu expediția regelui
maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395, cand apare prima mențiune
maghiară a localității: Karácsonkő: „in terra nostra Molduana ante villam Karácsonkő.”[15]. În actul
din 31 iulie 1431 prin care Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Bistrița două prisăci, este
menționată și o "casă a lui Crăciun de la Piatra".[12] Dreptul de târg este atestat din evul mediu,
însă statutul de târg domnesc îl primește doar în anul 1453. Conform datelor strânse în Codex
Bandini (sec. al XVII-lea), Piatra a fost locuită în majoritate de maghiari și de sași.[16] Cu timpul
Târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între
1468-1475[17]) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri - 1552, 1570,
1594), de către Ștefan cel Mare.[12]Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan
economic, politic, cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală. În urma
săpăturilor efectuate în anii 1950, atât aici, cât și la Bâtca Doamnei, au fost descoperite vestigii
medievale. Marco Bandini menționează că în anul 1646 încă mai erau vizibile ruinele vechii
biserici catolice medievale.[18]
În perioada Renașterii și Revoluției industriale evoluția continuă. Spre începutul secolului
XVII orașul devenise un centru de producție, iar în 1797 Piatra încetează de a mai fi târg
voievodal. Pe fondul diversificării producției meșteșugărești și comerciale, spre sfârșitul secolului
al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea, orașul devine cel mai important centru urban și
comercial al ținutului Neamț.[12] Treptat construcțiile încep să acopere și terasele mai joase ale
Bistriței și Cuejdiului, iar la mijlocul secolului al XIX-lea sunt incluse în perimetrul orașului și satele
Mărăței și Dărmănești.[13]
În Epoca Modernă revoluția tehnică, reformele de după 1859, cucerirea independenței de stat
în 1877 și măsurile legislative ce au urmat au dus la dezvoltarea capitalismului industrial și în
această parte a țării. La 8 noiembrie 1841 prima „moară" de hârtie (prima, de altfel, de acest fel)
din Moldova este deschisă de Gheorghe Asachi, iar din 1852 aici a funcționat fabrica
de postav și sumane Grulich. Apar apoi fabrici de cherestea, săpun, chibrituri, bere și
mori.[12] În 1864 la numele de Piatra se adaugă cuvântul Neamț, măsura necesară pentru a
deosebi orașul de Piatra din județul Olt.[17] 15 februarie 1885 este asociat cu construirea căii
ferate Piatra-Neamț - Bacău. Se deschide și filiala locală a Băncii Naționale, în 1832 apare prima
școală publică, iar în 1871 este construit primul teatru.[12] Râul Bistrița a jucat rolul[9] de veritabilă
arteră de comunicație de care depindea viața economică a orașului. Pe Bistrița veneau plutele
care asigurau materia primă necesară fabricilor de cherestea și de hârtie și tot ea constituia o
cale de legătură cu Bacău și porturile dunărene. În zona orașului, râul avea o lățime medie de 50
m și un debit de 50mc/s, care însă avea variații impresionante ce oscilau între 3 și 1080 mc/s,
astfel că uneori marile viituri aveau caracter devastator pentru zona riverană.
Localitatea era frecvent afectată de calamități — inundații și, mai ales, incendii, (mai 1847, 9 iulie
1883, 14 iunie 1887, 6 iulie 1889, 18 august 1891 și 26 martie 1902).[19] În anul 1897 o porțiune
din dealul Cozla alunecă. În 1901 se începe consolidarea și amenajarea terenului alunecat, se
plantează arbori și se construiesc alei, luînd astfel naștere "Parcul Cozla", iar în august 1904 se
deschide Parcul zoologic.[17]
Reorganizarea armatei din 1 ianuarie 1877, face ca județele Neamț și Suceava să devină baze
de recrutare pentru al XV-lea regiment de Dorobanți, compus din 2 batalioane și cu reședința la
Piatra (primul comandant fiind Locotenent colonelul Alexandru Fotea). Regimentul a participat în
Războiului de independență de la 1877-1878 la luptele de la Plevna, Grivița II (citat fiind aici
printr-un ordin de zi de către domnitorul Carol I), Rahova, Vidin și Smârdan. La 15 martie 1878
regimentul este retras în țară. Acesta este în august 1891 desființat, fiind înlocuit de Regimentul
15 infanterie "Războieni", care participă în 1913 la campania din Bulgaria, fiind printre unitățile
care au ajuns până aproape de Sofia.[12]

Piatra Neamț în 1901

În ultima parte a secolului XIX se adoptă măsuri semnificative de sistematizare (adaptarea

străzilor la circulația trăsurilor și pavarea lor, amenajarea de piețe, canalizarea apelor uzate și a
pârâului Cuiejdi, modernizarea centrului orașului și instituirea iluminatului public, amenajarea
unor bulevarde, scuaruri, grădini și parcuri), controlul riguros al construcțiilor, norme de
construcție și planuri urbanistice, extindere și modernizare, construcție de monumente.[19]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Piatra-Muntele și a județului Neamț și
avea 17.391 de locuitori, aproximativ jumătate fiind de confesiune iudaică, iar cartierele lui erau:
Mahalaua Poștei, Dărmănești, Bordeiele, Mărăței, Bistrița, Precista, Borzogheanu, Preideanu și
Valea Viei. În oraș se aflau trei școli primare de băieți cu 619 elevi, trei școli de fete cu 409 eleve,
un gimnaziu real cu 120 de elevi, trei pensioane private cu 90 de eleve și o școală de muzică
bisericească; un spital cu 45 de paturi și două farmacii; și șapte biserici.[20]
La începutul Secolului XX, intrarea României în Primul Război Mondial a făcut ca situația locală
să aibă mult de suferit. În campaniile acestuia, unitatea din Piatra - Neamț a pierdut peste 2.000
de ostași.[12]
Articol principal: Regimentul 15 Infanterie (1916-1918).
În anii de după război s-a reușit refacerea vieții economice, perioada interbelică fiind o perioadă
relativ prosperă. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut, având 18981 de
locuitori.[21] În 1929 este finalizată o a doua uzină electrică.[12] În 1925 satele Sărata, Văleni și
Vânători intră în compunerea localității.[13]
Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, moment ce l-a găsit pe mareșalul Ion
Antonescu la Piatra Neamț, a determinat trimiterea pe front a unităților militare din zonă. Evoluția
ulterioară a evenimentelor, mai ales după străpungerea de către armata sovietică a fortificației
Târgu Neamț-Pașcani, a făcut ca multe dintre localitățile aflate în estul orașului și județului să
sufere mari distrugeri. Anii de după război și schimbarea regimului politic în 1947, au determinat
o nouă etapă în evoluția istorică locală, în care se pot distinge, totuși, și transformări pozitive,
care și-au pus amprenta asupra zonei și locuitorilor săi. În 1950, orașul a primit statut de oraș
regional și a devenit reședința raionului Piatra Neamț din Regiunea Bacău. În 1968, în urma
reformei administrativ-teritoriale, orașul redevine reședința județului Neamț,[22][23] ceea ce dă pe
plan local un nou impuls economic. După construirea barajului de la Bicaz și punerea în funcțiune
a întregului sistem hidroenergetic pe cursul mijlociu și inferior ale râului Bistrița — în anii 1960,
rolul economic și aspectul râului s-au schimbat. Plutele au dispărut, au apărut hidrocentralele ca
sursă nepoluantă de energie, debitul apei nu mai cunoaște variațiile din trecut, au apărut lacuri de
acumulare și baraje care modifică în întregime aspectul albiei.
La apogeu, zona industrială și agricolă a municipiului includea:[necesită citare] un combinat de
îngrășăminte chimice și unul de fire și fibre sintetice (Platforma Săvinești-Roznov) o fabrică de
utilaje agricole (Mecanica Ceahlău), o fabrică de hârtie și cartoane (Comuna din Paris), una de
celuloză și hârtie (Reconstrucția), o fabrică de mobilă, una de semifabricate lemnoase
(Combinatul de Prelucrare a Lemnului), una de cărămidă și țiglă (Zonoceram), una de tricotaje (8
Martie) un abator de păsări (Izvoare), 2 fabrici de pâine, o fabrică de industrializare a laptelui
(Montana), o fabrică de bere (Steagul Roșu --> Zimca), un complex de sere (Izvoare), o
întreprindere de industrializare a viei și vinului, un IAS, o herghelie de cabaline (Dumbrava) și o
întreprindere de exploatare forestieră și transport.
În perioada contemporană, căderea regimului comunist s-a asociat cu falimentul masiv al
activității industriale, scăderea dramatică a investițiilor pe plan local, creșterea șomajului și
scăderea nivelului de trai, precum și cu depopularea semnificativă[12]. După anul 2000 o serie de
investiții edilitare și comerciale sprijinite direct de primărie - cu suportul unor credite bancare -
apar în oraș,[24] revigorându-i aspectul. Tot în primul deceniu al secolului XXI se conturează
proiectul de transformare a municipiului în oraș turistic.[25] În 2009 evoluția acestui proiect face ca
orașul să fie atestat drept stațiune de interes național, dar ulterior pe fondul crizei economice și a
unor dificultăți suplimentare, derularea sa capătă aspecte controversate.[25]

Repere administrative sociale și politice[modificare | modificare sursă]

Repere administrative
Suprafața totală a orașului este de 7743 ha. În componența zonei periurbane intră
localitățile: Doamna (situtată pe valea pârâului Doamna) și Văleni (situată la confluența cu Pârâul
Turcului, pe dreapta Bistriței la poalele Cernegurei) - spre sud și Ciritei (situat spre est între
Pietricica și Dealul Vulpii).[7].
Municipiul este împărțit între micro-cartierele[26]: Sărata, Valea Viei, Țărăncuța, Precista, Ștefan
cel Mare(nord-est), Centru, Dacia (centru), Obor, Ocol, Dărmănești (nord), Pietricica, Speranța
(est), Gara Veche, Mărăței, 1 Mai, Vânători (sud-est).
Se învecinează cu comunele[26]: Gârcina - nord-vest, Dobreni - nord-est, Girov - spre
est, Dumbrava Roșie - sud-est, Piatra-Șoimului - sud, Alexandru cel Bun - vest.
Repere sociale
Asistența medicală este structurată în jurul unui Spital Județean de Urgență de categoria a III-
a[27].
Există mai multe cluburi sportive susținute de administrația locală[28]: Fotbal Club
Ceahlăul, Volei Club "Unic" Piatra-Neamț și Volei Club Municipal LPS Piatra-
Neamț, Handbal Club Municipal Piatra Neamț și Handbal Club Feminin Piatra Neamț, a căror
activitate este susținută de o serie de baze sportive ca Stadionul, Complexul Sportiv «Ceahlăul»,
Sala Polivalentă.
Mass-media locală are în componență: o serie de televiziuni (1 TV și Tele M), radiouri (Terra),
ziare (tipărite: Cehlăul, Monitorul de Neamț și Roman, Mesagerul de Neamț, Realitatea Media,
online: CityNeamț, Ziar Piatra Neamț).

Colegiul Național Petru Rareș

Învățământul, pe plan local, are în componență:

 12 Școli Gimnaziale, un Centru școlar pentru Educație incluzivă „Alexandru Roșca”[29]

 Liceul Tehnologic economic - administrativ, Liceul Tehnologic„Spiru Haret”, Liceul Tehnologic
„Dimitrie Leonida”, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”, Colegiul Tehnic de transporturi,
Colegiul Tehnic forestier, Liceul cu program sportiv, Liceul de Arte „Victor Brauner”,
Seminarul teologic ortodox „Sfinții Împărați Constantin și Elena”
 Colegiul Național Petru Rareș, Colegiul Național Calistrat Hogaș, Colegiul Național de
Informatică, Colegiul Național „Gheorghe Asachi”
 O Școală postliceală sanitară
 Filiale ale Universităților Petre Andrei din Iași, Spiru Haret și Titu Maiorescu din București, ale
Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității Alexandru Ioan Cuza din
Iași și ASE București[30].
Rețeaua instituțiilor culturale din Piatra Neamț se compune din[28]:

 Galeriile de artă „Lascar Vorel”

 Teatrul Tineretului
 Complexul Muzeal Neamț
Repere politice
Localitatea este condusă de un Primar ca organ executiv împreună cu un Consiliu Local ca organ
deliberativ[31] (format din 23 de consilieri[32]) - aleși odată la 4 ani.
Consulate:
 Consulatul onorific al Italiei.
Următoarele orașe[33] s-au înfrățit cu Municipiul Piatra-Neamț:

 Roanne, Franța (din 1992)

 Riorges, Franța (din 1992)
 Villerest, Franța (din 1992)
 Hliboca, Ucraina (din 1992)
 Kiriat Malachi, Israel (din 1994)
 Alpharetta, SUA (din 1994)
 Lod, Israel (din 1994)
 Orhei, Republica Moldova (din 1999)
 Beinasco, Italia (din 2001)
 Manilva, Spania (din 2002)
 Bergama, Turcia (din 2007)[34]
 Chișinău, Republica Moldova (din 2010)

Transportul[modificare | modificare sursă]

Gara din Piatra Neamț

Troleibuz Renault ER100 pe o linie din oraș

Transportul public local

Activitatea de transport public local este asigurata in mare parte de compania S.C. Troleibuzul
S.A.. Aceasta detine troleibuzele din oras (de tip Renault Berliet ER 100, Rocar 112E și Rocar de
Simon) si autobuzele (de tip MAN si Higer)

 Există 7 linii de troleibuz între cartierele orașului și între acesta și platforma industrială
Săvinești
 Exista 7 linii de autobuz care leagă suburbiile de centru
 Mai multe firme private operează transportul local pe microbuze (tip Mercedes-
Benz, Volkswagen, Iveco și Ford)
 Troleibuz Berliet ER100 din oras (cumpărat second hand de la TCL Lyon)

Troleibuz Rocar de Simon 412E (cumpărat second hand de la RATC Constanța)

Legătura cu alte localități

Legătura cu alte localități se face printr-o gară și 3 autogări.
Taximetria[modificare | modificare sursă]
Mai multe firme locale își desfasoara activitatea in regim de taxi.

Economie[modificare | modificare sursă]

Puteți îmbunătăți această secțiune, extinzând-o.
Mai multe informații ar putea fi găsite pe pagina de discuții sau la cereri de
extindere.

Există câteva proiecte de dezvoltare, printre care:

 Proiectul de amenajare turistică[35], ce implică:

1. Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice „Curtea Domnească”

2. Amenajarea pârâului Cuiejdi
3. Dezvoltarea infrastructurii turistice pe dealul Cozla
4. Amenajarea traseelor de drumeție din jurul municipiului
5. Constructia unei baze pentru practicarea sporturilor nautice pe lacul Bâtca Doamnei

Obiective turistice locale[modificare | modificare sursă]

 Muzeul de istorie și arheologie

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni

Muzee[modificare | modificare sursă]

Orașul conține următoarele muzee[28]:

 Muzeul de Istorie și arheologie

 Muzeul de Artă eneolitică Cucuteni
 Muzeul de Artă
 Muzeul de Etnografie
 Muzeul de Științe naturale
 Muzeul Memorial Calistrat Hogaș
 Curtea Domnească

Muzeul de Artă
 Muzeul de Etnografie

Cetatea dacică de la Bâtca Doamnei[modificare | modificare sursă]

Situată la 4 km sud-vest de oraș. Primele elemente de cultură materială aparțin epocii neolitice
(faza Cucuteni), peste care se află un nivel de locuințe din epoca bronzului și apoi stratul daco-
getic. Perioada de maximă dezvoltare a fost între sec. I î.e.n. și I e.n. Monument istoric accesibil
doar arheologic.
Obiective ecleziastice de interes arhitectural și istoric[modificare | modificare
sursă]
Curtea domnească, Biserica Sf. Ioan și Turnul Clopotnița

Curtea Domnească

Situat în centrul orașului, în Piața Libertății, acest ansamblu arhitectural alcătuit din Curtea
Domnească, Biserica "Sf. Ioan" și Turnul Clopotnița își are începuturile, potrivit izvoarelor istorice,
în perioada 1468-1475, fiind ctitorit de Ștefan cel Mare. Din Curtea Domnească s-a mai păstrat
doar o parte din pivnițele casei domnești (unde se află acum o expoziție muzeală) și porțiuni din
zidul de incintă. Biserica zidită în 1497-1498, monumentală și elegantă, este caracteristică stilului
arhitectural moldovenesc din acea perioadă, îmbinând tipul cu plan dreptunghiular și bolți
semicilindrice cu cel trilobat și turla pe naos. Turnul, construit în 1499 din piatră brută și întărit cu
patru contraforturi ce-i subliniază profilul zvelt, are 19 m înălțime. Foișorul de pază a fost adăugat
în epoca modernă.
 Biserica Sfântul Ioan – Curtea Domnească

Biserica Precista

Biserica Precista
Biserica Sfinții Petru și Pavel
Arhitectură ecleziastică veche din lemn[modificare | modificare sursă]
Biserica schitului Draga

Biserica de lemn a Schitului Draga-Cozla (adusă din cartierul Sărata

Biserica “Buna Vestire” este construită între anii 1779-1780. A fost situată inițial în vestul orașului
în cartierul Sărata. După incendiul din 1992 care a distrus biserica de lemn a Schitului Draga, a
fost mutată pe amplasamentul acesteia. Actual, se poate vizita pornind din centrul orașului spre
Tîrgu Neamț. Schitul se află într-o poiană de pe malul drept al Cuiejdiului, pe versantul Dealului
Cozla, către limita nord-vestică a cartierului Dărmănești lângă DN 15C. Punctul de reper este la
1,5-1,6 km anterior de ieșirea DN din oraș, unde un indicator arată o străduță aflată pe stînga
sensului de mers. Cu mașina se poate merge numai pînă la o punte aruncată peste Cuiejdi, de
unde accesul se face pe jos. Clădirea este din bârne de brad. Actual restaurarea nu este
terminată și cercevelele ferestrelor nu au geamuri, astfel că icoanele dinăuntru și iconostasul sunt
supuse variațiilor termice și de umiditate ambientale. Nu se slujește în biserica de lemn, ci în cea
nouă.
Biserica de lemn din cartierul Văleni
Este situată în Văleni pe strada Magnoliei, având drept ctitori mai întâi de Petru Rareș și apoi de
Alexandru Lăpușneanu în 1574.
Construcția este executată din bârne și scânduri groase de brad și de ștejar pe temelie de piatră,
fiind de tipul bisericilor cu plan simplu în formă de navă, fără sânuri laterale și cu altar pentagonal,
clopotnița aflându-se în imediata apropiere, spre sud. Acoperișul de șindrilă este unitar, fără a
sublinia la exterior decât prezența altarului. Interiorul este împărțit în pronaos, naos și altar.
Pridvorul de la apus reprezintă un adaos recent (1924).
Chenarele ferestrelor și cel al ușii de la intrare sunt ornamentate cu încrustații dense, care
alcătuiesc motive geometrice de o meticuloasă execuție. La ușă, frecventul decor al șnurului în
relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Ștefan cel Mare.
Boltirea semicilindrică a pronaosului este rezolvată în mod original, mai ales în ceea ce privește
susținerea ce se realizează în trepte de formă poligonală, ale căror dimensiuni se reduc în partea
superioară. Catapeteasma actuală este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavând nici pe
departe forma tradițională. În trecut în locul fundalului de lemn sculptat care separă naosul de
altar și pe care sunt pictate scenele și portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci
rânduri de icoane așezate pe un perete de scânduri, fără a se respecta o succesiune prestabilită.
Aceste icoane însă, în marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistică deosebită. Este
vorba de cel puțin trei grupe de icoane distincte ca stil și chiar ca structură plastică, fiind
executate, fără nicio excepție, pe bucăți de scândură atent pregătite cu un glet de ipsos. Din
punct de vedere cronologic ele acopereau în întregime secolele XVI și XVII, iar ca factură
artistică multe dintre ele se impun printre cele mai reușite creații ale genului iconografic.
Biserica de lemn din cartierul Vânători

Biserica de lemn din cartierul Vânători

Este citorie din 1774 a lui Ioil Egumen de Bisericani.

Este construită din bârne de brad pe temelie de piatră, în stil specific moldovenesc, cu un plan
trilobat, absidele laterale și cea a altarului fiind ușor pronunțate. Pridvorul de la sud și pronaosul
ce prelungește spre vest nava bisericii, sunt adaosuri ulterioare, ca și turla oarbă cu
acoperământul bulbat. Acoperișul de draniță, în două ape, cu margini evazate, se rotunjește la
absidele laterale și cea a altarului, închizându-se în unghiuri drepte.
În interior, pridvorul și pronaosul prezintă un acoperământ plan, însă naosul se înalță printr-o
elegantă boltă en berceau (semicilindrică), ce se desfășoară până la catapeteasmă. Absidele
laterale sunt acoperite în arc, iar altarul este dominat de un arc transversal de susținere spre care
converg nervurile unui segment de sferă. Catapeteasma originară este lucrată în lemn de tei și
ștejar, respectând cu strictețe dispunerea ierarhică și spațială specifică iconografiei
creștine ortodoxe. Psihologia personajelor biblice emană un anume hieratism bizantin, cromatica
folosită creează o transparență renascentistă, iar frecvența planurilor secundare de inspirație
locală trimite cu insistență la frescele de la Mănăstirea Voroneț și Mănăstirea Sucevița. Ușile
împărătești sunt tratate preponderent pictural și mai puțin sculptural.
Sinagoga
 Sinagoga veche

Sinagoga nouă

Sinagoga de lemn aflată la extremitatea estică a fostei Curți Domnești în imediata apropiere a
Liceului "Petru Rareș", este o mărturie a numeroasei comunități evreiești care a existat în acest
oraș încă din Evul Mediu.
Actuala construcție s-a ridicat pe locul alteia mai vechi, în baza hrisovului din 19
iulie 1766 semnat de voievodul Grigore III Ghica. Vechea sinagogă a fost de piatră, dar de la
începutul secolului al XVIII-lea nu s-a mai îngăduit decât ridicarea unor sinagogi de lemn, ceea ce
explică și materialul folosit la construirea acestui monument.
Construcția este făcută din bârne groase învelite cu taban atât la interior cât și la exterior.
Temelia înaltă de piatră face ca intrarea în edificiu să se realizeze prin coborârea mai multor
trepte, iar interiorul se prezintă ca o galerie închisă cu două etaje la nord și un singur etaj la vest,
unde e sinagoga femeilor, la sud aflându-se o altă galerie de mai mici dimensiuni destinată
copiilor. Cupola și pereții laterali sunt părțile originale ale construcției. Altarul, suflat cu aur, are o
vechime de 250 de ani. Sinagoga este legată de numele lui Baal Shemtov, întemeietorul
hasidismului.
În peretele estic al sinagogii este așezată Urna Sfântă, operă de artă executată în lemn sculptat
și dispusă în trei etaje, fiecare nivel fiind așezat pe coloane rotunde acoperite cu bronz și argint.
Această urnă a fost lucrată în 1835 de Saraga Itchok ben Moische, În patrimoniul lăcașului s-a
mai păstrat și o frumoasă perdea cu șapte triunghiuri și o inscripție în ebraică din care rezultă că
a fost realizată în 1767, deci la numai un an de la construirea actualului edificiu.
Faptul că Sinagoga se află atât de aproape de Biserica "Sf. Ioan", nerespectându-se tradiționala
distanță de 150 de stânjeni (aproximativ 300 m) care trebuie s-o despartă de o biserică creștină,
a fost explicat de regulă prin marea vechime a edificiului inițial, care ar fi precedat construirea
ansamblului arhitectural din epoca lui Ștefan cel Mare. Adepții acestui punct de vedere pleacă de
la premiza că nimeni nu ar fi îngăduit ridicarea unei sinagogi sub zidurile Curții și Bisericii
Domnești și că aceasta deja exista în 1497-1499 când Ștefan cel Mare a construit biserica și
turnul-clopotniță, lăsând-o apoi pe vechiul amplasament. Se consideră că este vorba de o simplă
nesocotire a regulilor tradiționale, deoarece dacă s-ar fi avut în vedere stricta respectare a
acestora, nimic nu l-ar fi împiedicat pe Ștefan cel Mare să dispună demolarea și strămutarea
sinagogii la o distanță convenabilă. Nu trebuie să se uite că în vechiul cimitir evreiesc de pe
muntele Cârloman, cele mai vechi pietre de mormânt datează din a doua jumătate a secolului al
XVII-lea și că Sinagoga se află pe pământ domnesc, comunitatea evreiască plătind o dare anuală
(bezman) pentru folosirea acestuia. Foarte probabil că vechea construcție de piatră să se fi ridicat
pe la mijlocul secolului al XVII-lea pe actualul amplasament, cu aprobare domnească, fără a se
ține seamă de respectarea distanței prestabilite față de Biserica "Sf. Ioan" așa cum a procedat de
altfel și Grigore III Ghica în 1766 când a încuviințat actuala sinagogă de lemn.
Arealele protejate Cozla, Pietricica, Cernegura, Agârcia și Dealul Vulpii-
Botoaia[modificare | modificare sursă]

Amplasarea culmilor cu depozite fosilifere - Cernegura Cozla și Pietricica, în arealul orașului Piatra Neamț

Rușcuță de primăvară (Adonis vernalis)

Zonele au fost declarate arie protejate prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[36].
În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone
fosilifere: Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia, reprezentând zone de
interes paleontologic situate în Oligocen pe fundul Mării Paratethys[37][38]. Aici, în stratele
de rocă moale alcătuită din conglomerate de marne, gresii și șisturi disodilice s-au descoperit
depozite fosilifere de pești și scoici, caracteristice zonelor cu un climat subtropical[39] ale acestei
perioade. Fauna marină fosilă găsită aici[37] este foarte bogată, acoperind toate nișele
ecologicedisponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Fosilele
identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț[39].
Dealul Vulpii-Botoaia (Ochiul de Stepă) este o arie protejată de tip floristic)situată în partea estică
a orașului pe versantul sud-vestic al dealului Vulpea (478 m). Aici vegetează mai multe elemente
floristice xerofite[40] de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia.
Colinele Cozla, Cernegura, Cârloman și Pietricica[modificare | modificare sursă]
Dealurile Pietricica (530 m), Cozla (679 m), Cârloman (617 m) și Cernegura (852 m) străjuiesc
orașul Piatra Neamț la est, nord și respectiv sud, reprezentând - cu excepția Pietricicăi care
reprezintă un deal subcarpatic - ultima treaptă a Carpaților Orientali la zona de contact
cu Subcarpații Moldovei.
Dealul Cozla
În partea de nord a orașului se ridică dealul Cozla, cu altitudini de 657 m în punctul numit „Trei
Coline” și 679 m în punctul „Trei Căldări” (aproape de satul Gârcina). Muntele Cozla are forma
unei culmi alungite de la nord la sud și este alcătuit din straturi de marne diferite, șisturi argiloase,
straturi bogate în fosile de pești și alge, reprezentate și la Muzeul de Științe Naturale din Piatra
Neamț.
Din punctul numit „Trei Coline” pornesc trasee turistice care duc spre Dărmănești, spre Cârloman
sau spre zona marmitelor de piatră numite de localnici „La trei căldări”. Aici într-o stâncă izolată
se află săpate trei scobituri rotunde cu diametrul de cca. 60 cm, a căror origine nu a întrunit
consensul, considerându-se că ne aflăm fie în fața unui fenomen carstic, [necesită citare] fie
periglaciar[necesită citare], sau cu caracter de marmite eoliene formate prin acțiunea îndelungată a
vânturilor[41].

„La trei căldări” - vedere panoramică

Pe Cozla au fost descoperite în 1882 izvoare de ape minerale cloruro-sodice și sulfuroase,

caracterizate de analizele făcute la vremea respectivă de Petru Poni, și care se foloseau în
tratarea afecțiunilor digestive și circulatorii. În timp exploatarea nerațională a dus la colmatarea
lor.
La poalele colinei se află Parcul și Grădina Zoologică cu același nume. Un drum șerpuit pavat cu
piatră de granit duce de la poale până în vârf, de-a lungul lui fiind amplasate locuri special
amenajate de unde se poate privi spre oraș. Deasupra Parcului Zoologic se află restaurantul
Colibele Haiducilor iar puțin mai sus restaurantul Gospodina și barul-restaurant Grădina cu Flori.

Pietricica

Dealul Cernegura
Dealul Cârloman
Dealul Pietricica
Facilități turistice[modificare | modificare sursă]
Ștrandul municipal
Telegondola, telescaunul și pârtia de schi

Telegondola Piatra Neamț

Telegondola face legătura dintre gară și cota Trei Coline de pe Cozla. Traseul are o lungime de
1.915 m, la punctele finale ale traseului fiind amenajate spații comerciale și cafenele (sunt în
construcție pe deal și spații de cazare,).
Iarna se schiază pe pârtia special amenajată, iluminată noaptea.
Există telescaun pentru transportul de la bază până în vârful pârtiei, precum și centru de închirieri
echipament necesar pentru schi.[necesită citare]
Baza Hipică „Virgil Bărbuceanu”

Personalități asociate cu Piatra Neamț[modificare | modificare sursă]

Cultură[42][modificare | modificare sursă]

Calistrat Hogaș

 Calistrat Hogaș (1847 - 1917), scriitor;

 Florina Cercel (n. 1943), actriță;
 Mihai Trăistariu (n. 1979), muzician;
 Cristian Grețcu (n. 1960), umorist, membru al grupului Divertis;
 Victor Brauner (1903 - 1966), pictor suprarealist, poet;
 Vasile Urechea-Alexandrescu (1834 - 1901), istoric, scriitor, membru fondator al Academiei
Române
 Gheorghe Teodorescu Kirileanu (1872 - 1960), enciclopedist, bibliotecar regal
 Constantin Matase, prozator, folclorist, arheolog și lingvist
 Iulian Antonescu (1932 - 1991), profesor universitar, istoric;
 Vincenzo Puschiasis, sculptor
 Vasile Baghiu, scriitor
 Aurel Dumitrașcu, poet
 Mihaela Enăchescu, arhitect
 Vladimir Tescanu, scriitor
 Adrian Alui Gheorghe, scriitor
 Emil Nicolae, poet
 Radu Florescu , poet
 Nicolae Sava, poet
 Grigore Caraza, scriitor
 Laura Vasiliu, actriță
 Adolphe Ad. Chevallier, artist fotograf
 Lascăr Vorel, pictor
 Iulia Hălăucescu, pictor
 Tereza Gogu, artist plastic
 Vasile Trăistariu, artist plastic
 Dumitru Bezem, pictor
 Virginia Rogin, actriță
 Daniel Tătaru, matematician
 Richard Hette (1890 - 1981), sculptor;
 Avram Leib Zissu (1888 - 1956), scriitor, om de afaceri, emigrat în Israel.
Sport[42][modificare | modificare sursă]

 Constantin Lăcătușu, geolog, alpinist

 Adrian Iencsi, fotbalist
 Lucian Burdujan, fotbalist
 Bogdan Țăruș, sportiv
 Luminița Dinu-Huțupan, sportivă
 Paula Pavăl, sportivă
 Dragoș Cîmpanu, sportiv
Medicină[42]

 Anton Vorel, farmacist, consul austriac la Piatra-Neamț

 Iuliu Nițulescu, medic anatomo-patolog, profesor universitar, membru titular
al Academiei Române
 Alfred T. Sapse, medic oftalmolog, profesor universitar, membru de onoare al
Academiei Române de Știinte Medicale;

 Leon Sculy Logothetides (1853 - 1912), medic chirurg, deputat, profesor

la Facultatea de Medicină din Iași, unul din întemeietorii școlii de chirurgie ieșene.
Media[modificare | modificare sursă]

 Mihaela Rădulescu, prezentatoare TV

 Adelina Elisei, prezentatoare TV
Varia[modificare | modificare sursă]

 Emil Costinescu, ministru de finanțe

 Nicu Albu, primar, prefect, deputat și senator
 Constantin I. Borș, profesor universitar, om de știință
 Ioan I. Costinescu, primar al Bucureștilor (1923-1928)
 Carol Zani, antreprenor în construcții
 Eugen Herovanu (1874 - 1956), jurist, prozator și om politic român, care a îndeplinit
funcția de primar al municipiului Iași.

Studii monografice[modificare | modificare sursă]

 Monografia localității Piatra Neamț, Ginju Tamara-Silvica, Ed.
Rovimed, ISBN 978-606-583-287-9
 Piatra-Neamț. Plimbări la pas și cu telegondola (Ghid turistic trilingv), Bostan
Constantin, Ed. Acțiunea, 2011, ISBN 978-606-93052-0-1
 Bine ați venit la Piatra-Neamț, (Ghid turistic trilingv), Bostan Constantin, Ed.
Acțiunea, Piatra-Neamț, 2010, ISBN 978-973-88811-7-4
 Piatra-Neamț și împrejurimi: Parfumul amintirilor, aroma evocărilor; Bostan
Constantin, Ed. Acțiunea, Piatra-Neamț, 2009, ISBN 978-973-88811-3-6
 Piatra-Neamț file de monografie, Marcel Drăgotescu, Ed. Cetatea Doamnei,
Piatra Neamț, 2004, ISBN 978-973-99857-5-8
 Piatra-Neamț la început de mileniu, Damian P., Ing.Homoc Nicolae, Editura
Alfa a corpului Didactic, Piatra-Neamț, 2002, ISBN 978-973-85209-6-7
 La pas prin Piatra-Neamț, Găbureac Sergiu-Marin, Ed. Cetatea doamnei,
Piatra Neamț, 2001, ISBN 978-973-99857-1-0
 Monografia orașului Piatra-Neamț, Apăvaloae M.,Editura Cetatea Doamnei,
Piatra-Neamț, 2000, ISBN 978-973-99857-8-9
 Piatra-Neamț - monografie ilustrată, Constantin Pațilea, Ed. Cetatea
Doamnei, Piatra Neamț, 1996
 Ghidul turistic Piatra - Neamț, Gicoveanu Mihai & Pruteanu Vasile, Ed.
Panteon, Piatra Neamț, 1995, ISBN 978-973-96844-7-5
 Piatra-Neamț, Nădrag Ion, Ed. Sport-Turism, București, 1986
 Piatra Neamț : mic îndreptar turistic, Drăgotescu Mircea, Ed. Sport-Turism,
București, 1980
 Mic ghid turistic Piatra-Neamț, Nămolaru Victor, Ed. Meridiane, București,
1969
 Pași prin Piatra-Neamț. Album-monografie, Găbureac Sergiu-Marin, Ed.
Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, ISBN 978-973-8369-38-2.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Lista primarilor din Piatra Neamț
 Teatrul Tineretului Piatra Neamț

Note de completare[modificare | modificare sursă]

1. ^ După alte surse[14],cea mai veche menționare a orașului (aproximativ anul
1000) apare într-o cronică în limba slavonă, Cronica lui Nestor. În slavonă,
orașul este numit Korociunov Cameni(Piatra lui Crăciun), într-o listă împreună
cu Romanov Torg (Roman), Askai Torg (Iași), etc.

Note bibliografice[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților
administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația
Culturală pentru Inovație). Accesat la 6 august 2013.
2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă
după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de
Statistică din România. iulie 2013. Accesat la 5 august 2013.
3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
4. ^ Organisme intermediare POR accesat 16 februarie 2016
5. ^ a b Portal virtual al Orașului Piatra Neamț accesat 2012.06.23
6. ^ Google Inc. Google Maps – Piatra Neamț. Cartografiere de Google, Inc.
Accesat la 17 aprilie 2014.
7. ^ a b Art. 2 a) Delimitarea teritorială, relief, climă; Statutul Municipiului Piatra
Neamț; Primăria Piatra-Neamț
8. ^ Nume românești pe cer; Observatorul Astronomic „Amiral Vasiel Urseanu”,
astro-urseanu.ro
9. ^ a b c d Portalul Piatra Neamț Net despre oraș accesat 2012.06.23
10. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă
după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de
Statistică din România. iulie 2013. Accesat la 5 august 2013.
 11. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central
pentru alegerile locale din 2016.
12. ^ a b c d e f g h i j k Portal piatra-neamt.net despre istoricul orașului Piatra
Neamț Accesat pe 3 februarie 2013
13. ^ a b c d Art. 2, b) Scurt istoric; Statutul Municipiului Piatra Neamț; Primăria
Piatra-Neamț
14. ^ Boldur, A., Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunză, București, 1992, p. 142-
143
15. ^ Karácsonykő – Magyar Katolikus Lexikon
16. ^ Pál Péter Domokos, Moldvai magyarság [Maghiarii din Moldova], Budapesta,
1987, pag. 584.
17. ^ a b c Piatra Neamț - Istoric, portal neamt.ro accesat 2013.02.03
18. ^ Domokos, op. cit., 584.
19. ^ a b Piatra Neamț - un salt istoric, Ziar Piatra-Neamț, ziarpiatraneamt.ro accesat
2013.02.03
20. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Piatra, oraș”. Marele Dicționar Geografic al
Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 693–694.
21. ^ „Orașul Piatra-Neamț în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca
Congresului SUA. Accesat la 17 aprilie 2014.
22. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat la 17 aprilie 2014.
23. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat la 17 aprilie 2014.
24. ^ Piatra Neamț - Evoluție, portal neamt.ro accesat 2013.02.03
25. ^ a b Piatra Neamț - Oraș turistic, portal neamt.ro
26. ^ a b Portal maps.google.com
27. ^ Lista clasificării spitalelor din România, Radio România Actualități,
2011.06.17 accesat 2013.02.15
28. ^ a b c Art. 2 f) Educatie, cultură, sănătate, asistență socială, sport, mass-media;
Statutul Municipiului Piatra Neamț; Primăria Piatra-Neamț
29. ^ Rețeaua școlară din Piatra Neamț, Inspectoratul Școlar la Județului
Neamț accesat 2013.02.15
30. ^ [Neamț: Absolvenții vânează câte două facultăți, ziarul Adevărul, știri locale
din 2010.07.13] accesat 2013.02.15
31. ^ Art. 2. e) Autoritățile administrației publice locale; Statutul Municipiului Piatra
Neamț; Primăria Piatra-Neamț
32. ^ Art. 4 Numărul și structura politică a membrilor Consiliului Local; Statutul
Municipiului Piatra Neamț; Primăria Piatra-Neamț
33. ^ Anexa5 - Orașe înfrățite, Statutul Municipiului Piatra Neamț, Primăria Piatra-
Neamțaccesat 2012.10.20
34. ^ Monitorul de Neamț, 30 noiembrie 2007:„Piatra Neamț și Bergama, frați cu
acte în regulă”
35. ^ Proiecte structurale 2007-2013, portal primariapn.ro accesat 2013.02.14
36. ^ Cdep.ro - Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României Nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 26 octombrie 2012
37. ^ a b Acvariul de Piatră, Supliment Zoom, Nr. 59, 2008.12.06, Jurnalul
Național accesat 26 octombrie 2012
38. ^ Acvariul de Piatră, p. 48 , Marea Noastră, serie nouă an XX, Nr. 1 (74),
ianarie-martie 2010 accesat 2012.10.10
39. ^ a b Rezervația paleontologică Cozla-Pietricica- Cernegura pe portalul
viziteazaneamt.roaccesat 19 octombrie 2012
40. ^ Webdex.ro - Dicționar online - Definiție xerofite; accesat la 9 octombrie 2012
41. ^ Geologul Constantin Grasu în articolul - Expediție la pas spre stâncile Trei
Căldări, Adevărul, 2011.07.03 accesat 2012.06.09
42. ^ a b c Anexa 4 - Cetățeni de onoare, Statutul Municipiului Piatra Neamț, Primăria
Piatra-Neamț accesat 2012.10.20

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Itinerare turistice nemțene, Casa editorială pentru turism și cultură Abeona,
București, 1992, ISBN 973-48-0072-8
 Monografia localității Piatra Neamț accesat 2012.06.23
 Portalul Neamț Ro accesat 2012.06.23
 Statutul Municipiului Piatra Neamț accesat pe 3 februarie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Piatra Neamț

Instituții

 Complexul Muzeal Județean Neamț

Portale

 Portalul nemțean piatra-neamt.net accesat 2013.02.03

 Piatra-Neamt văzut la 360 de grade accesat 2013.02.03
Despre

 Piatra Neamț - istorie și edilitate, portal bucurestiivechisinoi.ro accesat

2013.02.03
 FOTO Piatra Neamț de altădată. Prima urbe din Moldova în care s-a
introdus energia electrică, 24 mai 2013, Florin Jbanca, Adevărul
 Piatra-Neamț, de la străvechea Petrodava, la Piatra lui Crăciun. Cum s-a
schimbat denumirea orașului de la poalele Pietricicăi, 28 mai 2013, Florin
Jbanca, Adevărul
 Piatra Neamț - De ce e numit Perla Moldovei 26-Jan-2014, Cătălin
Țînțăreanu, România Turistică

[arată]
v•d•m
Municipiul Piatra N
[arată]
v•d•m
Subdiviziunile administrative al
[arată]
v•d•m
Reședințele județelor R
[ascunde]
v•d•m
Cele mai populate orașe a
Orașele cu mai mult de 50 000 de locuitori conform
Peste 1 000 000 de locuitori București (1.883.425 loc.)

Peste 300 000 de locuitori Cluj-Napoca (324.576 loc.) · Timișoara (319.279 loc.)

Peste 200 000 de locuitori Iași (290.422 loc.) · Constanța (283.872 loc.) · Craiova (269.506 loc.) · Brașov (253.200 loc.) ·

Oradea (196.367 loc.) · Brăila (180.302 loc.) · Arad (159.074 loc.) · Pitești (155.383 loc.) · Sib
Peste 100 000 de locuitori
loc.) · Buzău (115.494 loc.) · Botoșani (106.847 loc.) · Satu Mare (102.411 loc.)

Râmnicu Vâlcea (98.776 loc.) · Drobeta-Turnu Severin (92.617 loc.) · Suceava (92.121 loc
Peste 75 000 de locuitori
loc.) · Bistrița (75.076 loc.)
 Tulcea (73.707 loc.) · Reșița (73.282 loc.) · Slatina (70.293 loc.) · Călărași (65.181 loc.) · Alb
Peste 50 000 de locuitori
loc.) · Sfântu Gheorghe (56.006 loc.) · Bârlad (55.837 loc.) · Vaslui (55.407 loc.) · Roman (5