Craiova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Craiova este municipiul de reședință al județului Dolj, Oltenia, România,

format din localitățile componente Craiova (reședința), Făcăi, Mofleni, Craiova
Popoveni și Șimnicu de Jos, și din satele Cernele, Cernelele de Sus, Izvorul
— municipiu, reședință de județ[*] și oraș
Rece și Rovine. Conform recensământului din anul 2011 orașul avea o
mare[*] —
populație de 269.506 de locuitori.[2]

Orașul Craiova este situat în centrul regiunii istorice Oltenia, într-o zonă de
relief relativ joasă de câmpie, făcând parte din întinsa Câmpie Română. Mai
exact, Craiova este așezată în Câmpia Olteniei, iar altitudinea medie la care se
află orașul este de 100 m înălțime. Clima din orașul Craiova este temperat-
continentală de câmpie cu puternice influențe venite dinspre Marea
Mediterană datorită situării orașului în sudul României. Datorită acestui fapt,
verile sunt lungi, călduroase și uscate, iar iernile blânde și scurte. Temperatura
medie anuală este de 11-12° C. Orașul Craiova este traversat de râul Jiu, unul
dintre cele mai importante din țară, lacurile Balta Craioviței și Izvorului
aflându-se pe teritoriul său.

Cuprins
Numele, istoria și populația orașului Craiova Craiova
Geografie
Demografie
Evoluție istorică
Istorie
Antichitate
Controverse și legende privind actuala denumire a orașului Stemă
Secolele XIV-XVII
Poreclă: Orașul Băniei
Secolul al XVIII-lea
Secolul al XIX-lea
Secolul XX
Împărțirea urbanistică a Craiovei în secolele XVIII și XIX
Mahalale
Catagrafia din 1835
Catagrafia din 1838
Cultură Craiova
Biserici
Construcții laice
Muzeul de artă Craiova (România)
Alte edificii Poziția geografică

Presa Coordonate: 44°20′N 23°49′E

Personalități
Cetățeni de onoare Țară România

Transport Județ Dolj

Transport aerian
Taxi SIRUTA 69900 (http://colectaredat
Educație e.insse.ro/senin/classificati
 Învățământ preuniversitar ons.htm?selectedClassifica
Învățământ universitar tion=SIRUTA_AN_2015&ac
tion=search&resetCount=tr
Biblioteci
ue&firstOperator=%3D&ite
Economie mCode=69900&locale=ro)
Centre comerciale Atestare
225
Administrație și politică documentară
Cartierele din Craiova
Cartierele rezidențiale din Craiova Reședință Craiova[*]
Zona Metropolitană Componență
Primăria
Prefectura și Consiliul Județean Dolj Guvernare
Sport - Primar Mihail Genoiu (PSD, iunie
Relații externe 2017)
Orașe înfrățite
Orașe partenere Suprafață[4]
Consulate - Total 81,41 km²
Galerie de imagini Altitudine 90 m.d.m.
Note
Populație (Populatie 2019: 312.065)[1][2]
Bibliografie
- municipiu 269.506 locuitori
Legături externe
- Densitate 3.717 loc./km²
- Metropolitană 420.000
Numele, istoria și populația orașului Craiova - Recensământul
302.601 locuitori
anterior, 2002
Numele orașului Craiova are două origini. Prima este dată de cuvântul slavon
Krajl care înseamnă Crai, Craiova însemnând „națiune sau ținut”, iar a doua
Fus orar EET (+2)
de Craiul Iovan care a domnit pentru o perioadă de timp. Ca multe alte orașe
ale României, Craiova este un oraș cu o istorie pe cât de bogată și interesantă, - Ora de vară (DST) EEST (+3)
pe atât de complicată. Dacă pe teritoriul actual al Craiovei s-a întemeiat o Cod poștal 200008–200820
așezare romană (Pelendava) cu câteva secole Î.Hr., numele actual a fost pus în
Prefix telefonic +40 x51[3]
folosință abia de la sfârșitul secolului XV. Fiind dintotdeauna capitala regiunii
Oltenia, a fost și este cel mai important centru cultural, istoric și economic din
zonă. Populația a crescut treptat de la 4.000 de locuitori în secolul XVIII până Localități înfrățite
la 300.000 în secolul XXI. - Patras Grecia
- Kuopio Finlanda
Geografie - Lyon Franța

Localizare: Municipiul Craiova este situat în sudul României, pe - Nanterre Franța

malul stâng al Jiului, la ieșirea acestuia din regiunea deluroasă, Republica Populară
la o altitudine cuprinsă între 75 și 116 m. Craiova face parte din - Shiyan[*]
Chineză
Câmpia Română, mai precis din Câmpia Olteniei care se întinde
între Dunăre, Olt și podișul Getic, fiind străbătută prin mijloc de - Skopje Macedonia de Nord
Valea Jiului. Orașul este așezat aproximativ în centrul Olteniei, la - Vrața Bulgaria
o distanță de 227 km de București și 68 km de Dunăre. Forma - Figueras Spania
orașului este foarte neregulată, în special spre partea vestică și
nordică, iar interiorul orașului, spre deosebire de marginea - Ferrara Italia
acestuia, este foarte compact.
Vecinătăți: Municipiul Craiova se învecinează cu localitățile: Prezență online

în nord – Șimnicu de Sus, Mischii site web oficial (https://primariacraiova.ro/ro)

în nord-vest - Ișalnița GeoNames (https://www.geonames.org/833460
în nord-est – Mischii 7)
în est – Ghercești, Pielești, Robănești Facebook Places (https://www.facebook.com/pa
ges/-/109365729090108)
în sud-est – Coșoveni, Malu Mare, Cârcea
în sud – Malu Mare, Podari
 în vest – Bucovăț, Breasta, Predești.
Climă: Regimul climatic este temperat continental specific de
câmpie, cu influențe submediteraneene datorate poziției
depresionare pe care o ocupă județul în sud-vestul țării. Valorile
medii ale temperaturii sunt cuprinse între 10-11,5 °C iar
precipitațiile sunt mai scăzute decât în restul teritoriului.
Relief: Relieful orașului Craiova se identifică cu relieful județului
Dolj, respectiv de câmpie. Spre partea nordică se observă o
ușoară influență a colinelor, în timp ce partea sudică tinde spre
luncă.

Demografie

Poziția localității Craiova

Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cr

aiova&action=edit&section=0)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația

municipiului Craiova se ridica la 269.506 locuitori, în
scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră 302.601 locuitori.[1] Majoritatea
locuitorilor sunt români (89,49%), cu o minoritate de
Componența etnică a Componența confesională romi (1,96%). Pentru 8,25% din populație, apartenența
municipiului Craiova a municipiului Craiova etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere
Români (89,48%) Ortodocși (91,03%)
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși
Romi (1,96%) Necunoscută (8,1%) (91,03%). Pentru 8,11% din populație, nu este
Necunoscută (8,24%) Altă religie (0,85%) cunoscută apartenența confesională.[5]
Altă etnie (0,29%)
Dupa datele INSSE, populatia cu domiciliul stabil in
Craiova la 1 ianuarie 2015 era de 307.022 locuitori.

Evoluție istorică

Silezianul Balthazar Walther, care a petrecut câțiva ani în Țara Românească la începutul secolului al XVII-lea, a transmis cele zise
de Logofătul Teodosie Rudeanu al lui Mihai Viteazul. Acela zicea în anul 1596: „Craiova, reședința Banului, oraș mare,
împoporat și plin de tot belșugul, dar și fără ziduri și cetățuie.”
Din Catagrafia din anul 1835 rezultă existența a 1653 de familii -ctrștini i dajnici-, deci un număr aproximativ de 10-11.000 de
locuitori creștini. La aceștia trebuie adăugați, tot cu aproximație, străinii, necredincioșii ortodocși, slugile și alte categorii. Se obține
astfel o populație totală de circa 16.000 de locuitori. Considerând drept bun numărul de 9.000 de locuitori ai Craiovei în 1821, se
poate aproxima în același fel o populație totală de 12-13.000 de locuitori. Pare naturală creșterea populației la 16.000 de locuitori
în 1835 și apoi la 20.000 în 1838.

În perioadele de liniște și prosperitate economică, sau pe timpul târgurilor, populația creștea simțitor cu până la o pătrime sau chiar
mai mult. În perioadele de restriște, cu epidemii sau războaie, populația putea scădea cu până la jumătate, datorită refugiului spre
lumea satului. Economia predominant agricolă a începutului și întregului secol al 19-lea a determinat o creștere foarte lentă a
populației orășenești în țările române. La această cauză de natură economică trebuie adăugată și condițiile generale social-istorice,
care încetineau creșterea populației: mortalitatea mare datorată epidemiilor, condițiilor de salubritate dăunătoare, asistenței medicale
aproape inexistente, jafurilor străine și războaielor. După alte două decenii, în 1859, populația Craiovei a ajuns la 25-30.000 de
locuitori. În 1898 avea 39.000 de locuitori, deci în patru decenii, între 1859 și 1898, populația a crescut cu numai 9-14.000 de
oameni, ceea ce înseamnă o creștere cu o treime. Pentru viitorii 30 de ani creșterea a fost mult mai semnificativă, trecându-se de la
39.000 de locuitori la 63.000 în 1930. O creștere de 61%. La jumătatea intervalului, în 1915, se ajunsese la 51.927 locuitori. În
anul 1930 Craiova se află pe locul al 12-lea în constelația orașelor României Mari. În continuare populația s-a ridicat la 60.000 de
locuitori în 1946, după război, apoi la 85.000 de locuitori, în 1948, la 97.000 de locuitori, în 1956, la 149.000 în 1966 și la
222.000 locuitori, în 1977, împreună cu comunele suburbane (fără acestea numai 194.000 de locuitori). În anul 1980 s-a atins o
populație de 240.000 de locuitori, fără comunele suburbane și o suprafață de 34.159 hectare. Creșterea economică și mai ales
industrializarea de pe parcursul secolului al XX-lea a condus la o creștere accelerată a populației orășenești, asemănător tuturor
țărilor lumii.
 Recensământul Structura etnică
Alte
Anul Populația Români Maghiari Germani Evrei Rromi Ucrainieni Sârbi Slovaci
etnii
1930 63.215 54.971 1.082 1.458 2.176 ? ? 216 ? ?
2002[1] 302.601 292.487 218 173 37 8.820 32 34 5 300
Craiova - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Istorie
Articol principal: Istoria Craiovei.

Antichitate

În Craiova de azi se află ruinele Pelendavei capitala

pelilor, un trib dacic, încă din perioada 400-350 î.Hr.
Aceasta a fost atestată documentar pentru prima oară
pe Tabula Peutingeriana, o hartă (http://www.fh-augs
burg.de/~harsch/Chronologia/Lspost03/Tabula/tab_p
e08.html) probabil din anul 225 d.Hr.

Castrul roman Pelendava a fost construit în Timbru comemorativ al primei atestări documentare a Pelendavei
vecinătatea mănăstirii Coșuna - Bucovățul Vechi,
construită probabil în anii 1442-1443.

Controverse și legende privind actuala denumire a orașului

Originea numelui actual al orașului este subiectul multor controverse și plutește în legendă; singurul lucru care se poate spune cu
certitudine este că numele vine de la slavonescul „kralj” (rege, crai). „Craiova” poate însemna ținut, țară, națiune și a fost dată
probabil de slavii care au numit așa populația latină-romană din cetatea naturală a Craiovei – națiunea sau ținutul.

După unii oameni, numele ar veni de la craiul Iovan (Ioniță Asan sau Ioniță Caloian), mezinul fraților Petru al IV-lea al Bulgariei
și Ioan Asan I, care devine pentru o perioadă împărat al celui de al Doilea Țarat Bulgar, dar care, potrivit cronicii grecești a
istoricului Niketas Choniates este nevoit să se refugieze la sfârșitul domniei sale la nord de Dunăre, unde devine „domn peste niște
vlahi din neamul lui”. Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formațiuni pe care a întemeiat-o el este susținută de
cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița (Balta Craioviței) și fata craiului
înecată. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan (voievod), care apare pe Diploma
Ioaniților, cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi. Există și o altă legendă locală potrivit căreia, în dealul Sf. Dumitru, un
oarecare Iovan, a descoperit în timp ce săpa o fântână un mare tezaur și a devenit rege peste craioveni. S-a păstrat până în zilele
noastre în satele din jurul Craiovei (pe dealul Bucovățului și Palilula) expresia „norocos ca Iovan”.

Sub acest nume, așezarea Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov
al domnului Laiotă Basarab.

În afara denumirii așezării antice, Pelendava și a numelui actual (Craiova), pe teritoriul actual al orașului a mai existat prin secolele
al VII-lea și al VIII-lea o așezare denumită în latină „Ponsiona” (pod peste Jiu), denumire aflată pe o inscripție găsită pe un
fragment de stelă în apropierea castrului roman Pelendava care datează din secolul al VII-lea. Acest nume apare și într-o hartă
alcătuită în timpul bătăliei de la Nicopole din anul 1396, inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Bibliothèque nationale de
France (în traducere din limba română - Biblioteca națională a Franței) din Paris.

Secolele XIV-XVII
Istoria apartenenței statale
România 1866–
Principatele Unite 1859–1866
Țara Românească 1739–1859
Imperiul Habsburgic 1718–1739
Țara Românească –1718
important loc al schimburilor din zonă.
O parte a istoricilor, în frunte cu Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu-Hașdeu și
Alexandru D. Xenopol consideră că pe teritoriul de azi al Craiovei a fost
teatrul bătăliei de la Rovine din timpul lui Mircea cel Bătrân.
La sfârșitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moșia
puternicilor boieri Craiovești și a Basarabilor. După prima jumătate a
secolului al XVI-lea, Craiova este numită frecvent oraș, fiind cel mai

Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, "Marea Bănie de Craiova" a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua
instituție politică a țării ca importanță, după domnie.

În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orașul ca un important
centru politic și militar. Craiova a fost în evul mediu și un centru cu un important rol militar și strategic, fiind un loc de grupare sau
regrupare a forțelor militare și centru de declanșare a acțiunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste (soldați călare) pus
la dispoziția Marelui Ban, compus din forța militară a țăranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregători ai Băniei, din
țăranii liberi și din mercenari. În acțiunea de aducere sub stăpânirea sa a Transilvaniei și Moldovei, lui Mihai Viteazul i-au stat
alături frații Buzești—Stroe, Radu și Preda, Baba Novac, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Mârza, Matei Basarab și Radu
Șerban.

Secolul al XVIII-lea

Acesta a reprezentat un secol zbuciumat pentru viața urbei. În 1735 în Craiova existau 836 de familii, numărând peste 4000
locuitori.

Boierimea craioveană întâmpină cu ostilitate venirea primului domn fanariot al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat în 1716.
După înfrângerea turcilor și Pacea de la Passarowitz (1718), boierimea a salutat stăpînirea austriacă a Olteniei (1718 - 1739), dar
deja din 1726, când banul Gheorghe Cantacuzino este destituit, boierii din Craiova încep acțiunile de împotrivire față de
administrația habsburgică. Nemulțumirea populației era provocată de caracterul sistematic al exploatării, precum și de colectarea
centralizată a veniturilor provinciilor în visteria Curții Imperiale. Amploarea haiduciei din Oltenia a atins cote nemaintâlnite în
Europa, habsburgii eșuează în tentativa de a prelua puterea de facto în provincie fapt care îi determină să părăsească Oltenia.
Craiova devine între 1735-1770 capitala unei regiuni cufundată în anarhie fără o apartenență statală reală, în care haiduci ca Iancu
Jianu făceau legea. În această perioadă s-au produs în Craiova importante schimbări și în domeniul instituțional. Bănia craioveană
nu mai constituia instituția care în perioada anterioară concura pe plan politic domnia țării. În 1761 reședința permanentă a banilor
este mutată de domn la București.

Revenirea la normalitate se petrece în 1770-1771, când Craiova devine capitala Țării Românești. Bucureștiul era disputat între
armatele invadatoare rusești și cele turcești; iar capitala Țării Românești este mutată la Craiova, domnul Emanuel Giani-Ruset
urmărind de aici desfășurarea ostilităților.

Economia regiunii și prosperitatea Craiovei au avut de suferit din nou la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al
XIX-lea în urma teribilului cutremur din 1790, a ciumei din 1795, a marelui incendiu din 1796, și datorită transformării orașului în
teatru de război în urma atacului turcesc al pașei Pazvan-Oglu din Vidin, în 1806.

Secolul al XIX-lea
În primele două decenii ale secolului al XIX-lea, Craiova se bucură de înflorire economică și urbanist-edilitară; un număr tot mai
însemnat de locuitori se ocupă cu meșteșugurile, comerțul și serviciile publice. Craiova ajunge un nod comercial, administrativ și
cultural de prim rang.

Redresarea orașului după dezastrele de la începutul secolului a venit în deceniul al patrulea, când după pacea de la Adrianopol
(1829 și după războiul ruso-turc dintre anii 1828-1829) au apărut posibilități pentru mai mulți ani de liniște în țările române.

În timpul revoluției de la 1821 Craiova devine bază militară pentru pandurii conduși de Tudor Vladimirescu, fost sluger pe moșia
boierului craiovean Ion Glogoveanu.

În timpul ocupației țariste (1828 - 1834), Craiova cunoaște creșteri economice importante. Existau în 1832 un număr de 595 de
prăvălii, din care „197 de lemn și 398 de zid”. Orașul se menține ca centru comercial al Olteniei; exportă în Austria și Turcia
cereale, piei, ceară, animale, seu și cervis. În 1846 la Craiova s-a înființat prima societate românească pe acțiuni pentru transportul
cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila.

În jurul anului 1848 populația Craiovei număra circa 20.000 de locuitori.

Intelectualitatea Craiovei s-a situat ferm în primele rânduri ale înnoirilor, atât în viața urbei, cât și a țării. Un rol deosebit de
important în pregătirea și desfășurarea Revoluției de la 1848 avea să-l aibă corpul profesoral de la Școala Centrală din Craiova, în
frunte cu Ioan Maiorescu.

Dintre revoluționarii care aveau să dețină un rol marcant în desfășurarea evenimentelor revoluționare la Craiova se impun
Gheorghe Magheru și Costache Romanescu care au intrat după 1845 în rândurile societății secrete cu caracter politic „Frăția”.

Nu întâmplător orașul Craiova a fost ales drept loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor
pașoptiști înainte ca aceștia să ajungă la București. Se confirma astfel faptul că orașul prezenta o deosebită importanță în mersul
revoluției pașoptiste, că trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigură revoluției o bază puternică în întreaga Oltenie.

Populația Craiovei s-a ridicat la jumătatea lui septembrie pentru a-și declara sprijinul față de revoluția lovită de armatele străine. La
30 noiembrie 1848, în ajunul intrării în Craiova a primei divizii otomane, evaluată la 10.000 de ostași și comandată de Hussein-
Pașa, sute de săteni din jurul Craiovei și locuitori ai orașului, înarmați cu puști, sulițe, topoare și coase, au întâmpinat trupele
străine, neținând seama de superioritatea numerică covârșitoare a acestora.

După retragerea trupelor țariste din Oltenia, în mai 1854, starea de spirit revoluționară a maselor a sporit. În lunile februarie -
martie 1855 avea loc la Craiova o puternică revoltă, socotită de istorici momentul de vârf al raporturilor de încordare ce au existat
între poporul român și ocupanții săi din anii 1854 - 1856.

Una dintre marile familii boierești din Craiova - familia Bibescu - a dat Țării Românești
pe ultimii săi doi domnitori: frații Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) și Barbu
Dimitrie Știrbei (1849-1856). Uniunea vamală a Țării Românești și a Moldovei (1848) -
un prim pas pe calea unirii definitive a celor două țări românești - preocupările pentru
întărirea capacității militare de apărare a țării etc., toate aceste fapte dovedesc
receptivitatea celor doi domnitori la unele imperative ale vremii. Atunci când a fost vorba
însă de o nouă organizare socială, concepută la 1848 și apoi în anii 1857-1859, ei s-au
opus.

În primăvara anului 1857 s-a constituit la Craiova, Comitetul Unionist, în rândul căruia se Biserica Sf. Dumitru, din Craiova,
remarcau foștii luptători de la 1848: Petrache Cernătescu, Emanoil Chinezu, Gheorghe rezidită din temelii de arhitectul
Chițu, ș. a. francez André Lecomte du Noüy
(1844-1914), între anii 1889 - 1893,
La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Țării Românești a votat în unanimitate pentru cu sprijinul regelui Carol I și al
Unirea Principatelor. A doua zi, seara, peste 5-6.000 de oameni din toate clasele societății Reginei Elisabeta
se adunaseră la flacăra torțelor și ovaționau. Participând la această istorică manifestație,
pictorul Theodor Aman avea să o imortalizeze în celebrul său tablou.

În preajma Unirii, Craiova număra circa 25.000 de locuitori, situându-se din acest punct de vedere imediat după capitala Țării
Românești, Bucureștiul.

Încă de la începutul pregătirilor pentru intrarea în Războiul de independență (1877 - 1878), când trupele românești au fost
concentrate la Dunăre, au participat și unități din Craiova.

Craiova se afla în centrul unei zone direct afectate de războiul antiotoman. Era, prin poziția sa, un centru important, unde se
luaseră măsurile necesare sprijinirii desfășurării viitoarelor operații militare, Craiova fiind atunci ca și astazi sediul Armatei I
române.
Secolul XX

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Craiova - cu cei peste 40.000 de locuitori - era un oraș
ce avea mici fabrici și ateliere de produse chimice, mașini agricole, arte grafice, tăbăcării,
textile, materiale de construcții etc.

Populația crește, astfel încât în 1910 s-au înregistrat 51.404 locuitori. Era al doilea oraș al
fostei Țări Românești, după București.

În 1913 în timpul guvernului Titu Maiorescu se semnează tratatul de pace prin care se Th. Aman - Hora Unirii la Craiova
încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut în istorie sub numele de „Pacea de la Craiova”.

Izbucnirea primului război mondial (1914-1918) a fost receptată în mod diferit de populația Craiovei. Marea majoritate condamna
deschis războiul, ca aducător de mizerie. După doi ani de neutralitate, România intră în război (1916) de partea Antantei în
speranța împlinirii idealurilor de unitate națională.

În anii neutralității (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al „Armatei I”. În august
1916, în momentul intrării în război, Armata I avea un efectiv de 134.400 de oameni.

Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane și austro-ungare - bine pregătite, dotate cu
tehnică de luptă și având experiența a doi ani de război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă. Craiova
este ocupată de trupele germane și austro-ungare la 21 noiembrie 1916. În periferia Craiovei are loc celebra „șarjă de la
Robănești”, acțiune eroică a cavaleriei române, unde escadronul 3 se sacrifică pentru a neutraliza poziția turnurilor germane care
atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 și 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 soldați
au mai fost recuperați atunci. Jertfa escadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-și
continue marșul în acel întunecat noiembrie al lui 1916.

Timp de doi ani cât a durat administrația militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată.

În perioada interbelică, orașul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu pași prea mici pe calea industrializării, în raport
cu alte zone urbane ale țării. Marii moșieri din Oltenia, depozitării unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la
împroprietărirea țăranilor, își vor investi fondurile în bănci și instituții comerciale, în acțiuni neproductive. Numărul celor ce s-au
apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia orașului, lipsită de marea producție de fabrică, este ponderea
însemnată pe care o ocupă munca la domiciliu.

În 1940 Craiova devine locul „conferinței româno-bulgare”, în urma discuțiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat,
în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei.

Populația orașului crește: 63.215 locuitori în 1930, 84.574 în 1948, 96.897 în 1956, 194.235 în 1974.

Începând cu anii 1960 orașul devine un puternic centru industrial; se dezvoltă industria constructoare de mașini și utilaje, de
avioane, industria chimică, alimentară, ușoară, a materialelor de construcții, industria electrotehnică, industria extractivă, industria
energetică. Între ele se pot enumera Electroputere Craiova, fabrica de avioane, cea de automobile sau Combinatul de la Ișalnița.

Astăzi, Craiova este un important centru economic și universitar-cultural.

Numele orașului Craiova are două origini. Prima este dată de cuvântul slavon Krajl care înseamnă Crai, Craiova însemnând
„națiune sau ținut”, iar a doua de Craiul Iovan care a domnit pentru o perioadă de timp. Ca multe alte orașe ale României, Craiova
este un oraș cu o istorie pe cât de bogată și interesantă, pe atât de complicată. Dacă pe teritoriul actual al Craiovei s-a întemeiat o
așezare romană (Pelendava) cu câteva secole Î.Hr., numele actual a fost pus în folosință abia de la sfârșitul secolului XV. (Găsiți
mai multe călătorii pe blog.worldlifetimejourneys.com) Fiind dintotdeauna capitala regiunii Oltenia, a fost și este cel mai important
centru cultural, istoric și economic din zonă. Populația a crescut treptat de la 4.000 de locuitori în secolul XVIII până la 300.000 în
secolul XXI.

Împărțirea urbanistică a Craiovei în secolele XVIII și XIX

Mahalale

De-a lungul dezvoltării lor istorice, toate localitățile noastre din fostele principate s-au subîmpărțit în mahalale, formațiuni
urbanistice echivalente astăzi cu termenul de cartier sau de suburbie. Termenul are rădăcini în limba turcă. Mahalalele și-au luat
numele, prin tradiție, de la numele, de la hramul bisericii sau mănăstirii în jurul căreia se formau, odată cu lărgirea teritorială a
așezării și cu creșterea numerică a locuitorilor. Mahalalele își mai luau numele de la numele moșiei pe care se întindeau, de la
numele proprietarului, dacă acesta nu corespundea cu al moșiei, de la numele unei personalități marcante a cărei viață, ale cărei
calități și activități lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastică), de la anumite îndeletniciri
sau meșteșuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente
istorice marcante din viața localității sau a mahalalei, precum și de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă.
În cazul bisericilor sau al mănăstirilor, mahalaua dezvoltată împrejur lua numele acesteia, sau a hramului. În unele cazuri mahalaua
împrumuta chiar numele unui slujitor bisericesc mult respectat, care rămânea imprimat prin numele său în tradiția locală.

Cu excepția unor localități care s-au suprapus pe locuiri antice grecești sau romane, toate localitățile noastre au apărut și s-au
dezvoltat mai ales în perioada lungă a evului mediu, chiar dacă au urmat unele rădăcini geto-dace. Localitățile născute în evul
mediu au avut legături cu anumite moșii cu caracter feudal. Moșiile erau boierești sau domnești. Ele purtau denumiri care numai
uneori corespundeau cu numele proprietarului. Localitățile au luat naștere pe anumite moșii, dar au rămas înconjurate de alte moșii
peste care urmau a se întinde în cursul dezvoltării ulterioare. Această evoluție istorică a determinat ca localitățile și mahalalele lor
să împrumute numele moșiilor pe care se dezvoltau. Se poate aprecia că tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care
determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor
mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Craiova, localitate cu
tradiție medievală, centru polarizator de primă mărime în Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de
început, a mahalalelor, după tradițiile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităților românești.

Catagrafia din 1835

O primă subîmpărțire a Craiovei în mahalale am găsit-o întocmită la 18 Ghenar 1835 în "Arhivele Statului - Bunuri publice -
Condica nr. 26". Ea a apărut sub denumirea: „Catagrafia plășii orașului Craiovii, capitala județului Doljiu, arătând
mahalalele, numele moșiilor, bisericile cu hramul lor, preoți, diaconi și țârcovnici” - în publicația Arhivele Olteniei Nr.
53/1931. Această catagrafie prezintă următoarele 27 de mahalale: (numărul familiilor se referă numai la „dajnici i boieri”, adică
numai la cei ce plăteau bir și la boieri)

1. Mahalaua Obedeanu - moșie domnească - 30 de familii - hramul bisericii Sfinții Împărați.

2. Mahalaua Oăta - ipac (înseamnă idem), adică tot moșie domnească - 49 de familii - hramul bisericii Adormirea
(...Maicii Domnului).
3. Mahalaua Sf. Dimitrie - ipac - 93 de familii - hramul bisericii Sfântul Dimitrie.
4. Mahalaua lui Fir - ipac - 93 de familii - hramul bisericii Sfinții Ierarhi.
5. Mahalaua Târgul de afară - ipac - 85 de familii - hramul bisericii Toți Sfinții.
6. Mahalaua Sf. Gheorghe Vechi - ipac - 100 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe.
7. Mahalaua Valea Vlăicii - ipac - 40 de familii - hramul bisericii Sfântul Spiridon.
8. Mahalaua Sevastian - ipac - 16 familii - hramul bisericii Sfântul Ioan.
9. Mahalaua Bășica - ipac - 58 de familii - - hramul bisericii Toți Sfinții.
10. Mahalaua Popii Hristii - ipac - 91 de familii - hramul bisericii Sfinții Apostoli.
11. Mahalaua Haralambie - hramul bisericii Sfinții Împărați - nu se precizează nimic despre moșie și despre
numărul de familii (biserica avea un pronunțat caracter particular).
12. Mahalaua Hașu - moșie domnească - 90 de familii - hramul bisericii Sfinții Ioachim și Ana.
13. Mahalaua Petru Boji - ipac - 47 de familii - hramul bisericii Adormirea (...Maicii Domnului).
14. Mahalaua Sfinții Voevozi - ipac - 40 de familii - hramul bisericii Sfinții Îngeri.
15. Mahalaua Craiovița - ipac - 70 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
16. Mahalaua Sfântul Gheorghe Nou - ipac - 76 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe.
17. Mahalaua Ungurenilor - ipac - 136 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
18. Mahalaua Dorobănția - ipac - 40 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
19. Mahalaua Hera - ipac - 70 de familii - hramul bisericii Sfântul Ioan.
20. Mahalaua Belivacă - ipac - 30 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
21. Mahalaua Podbanița - ipac - 16 familii - hramul bisericii Schimbarea la față.
22. Mahalaua Dud - ipac - 25 de familii - hramul bisericii Adormirea (...Maicii Domnului).
23. Mahalaua Brândușa - ipac - 14 familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
24. Mahalaua Mântuleasa - ipac - 88 de familii - hramul bisericii Sfânta Troiță.
25. Mahalaua Troiții - ipac - 50 de familii - hramul bisericii Sfânta Troiță.
26. Mahalaua din Târg - ipac - 168 de familii - hramul bisericii Sfântul Ilie.
27. Mahalaua Piscupia (Episcopia) - ipac - 46 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae.
Catagrafia din 1838

La numai trei ani după catagrafia anului 1835 s-a procedat la o alta, probabil ca urmare a cutremurului memorabil din 1838.
Totodată s-a procedat și la o inventariere amănunțită a stricăciunilor provocate bisericilor cu ocazia cutremurului. Noua catagrafie
s-a întocmit „potrivit cu așezarea cinstitei comisii catagraficești”. Orașul a fost împărțit și de această dată în mahalale grupate în
jurul bisericilor parohiale. La socotirea populației s-au luat în considerație tot „numai creștini dajnici i boieri”. La statistica din
1838 s-au enumerat numai 26 de mahalale, cu una mai puțin decât în 1835, eliminându-se Mahalaua Haralambie. Despre aceasta
nu s-a precizat pe ce moșie s-ar fi aflat și nici numărul de familii păstorite de parohie. Nu s-a precizat nici dacă era cu adevărat o
parohie sau o proprietate de familie. O parte din mahalale au fost altfel definite, probabil cu mai multă atenție :

1. Mahalaua Mănăstirii Domnești - 122 dev familii - hramul bisericii Sfântul Dimitrie - numită în 1835 Mahalaua Sf.
Dimitrie.
2. Mahalaua Brândușa - 52 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Brândușa.
3. Mahalaua Mântuleasa - 97 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua
Mântuleasa.
4. Mahalaua Bășica - 97 de familii - hramul bisericii Toți Sfinții - numită în 1835 Mahalaua Bășica.
5. Mahalaua Dorobănția - 80 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Dorobănția.
6. Mahalaua Popa Hristea - 73 de familii - hramul bisericii Sfinții Apostoli - numită în 1835 Mahalaua popii Hristii.
7. Mahalaua Oota - 61 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua Oăta.
8. Mahalaua Chițăra Nouă - 90 de familii - hramul bisericii Sfântul Ioan botezătorul - numită în 1835 Mahalaua
Hera.
9. Mahalaua Ungureni - 154 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Ungurenilor.
10. Mahalaua Sfinții Voevozi - 41 de familii - hramul bisericii Sfinții Voevozi - numită în 1835 Mahalaua Sfinții
Voevozi.
11. Mahalaua Sfântul Ilie - 72 de familii - hramul bisericii Sfântul Ilie - numită în 1835 Mahalaua din Târg.
12. Mahalaua Sfântul Gheorghe Nou - 93 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe - numită în 1835 Mahalaua
Sfântul Gheorghe Nou.
13. Mahalaua Petru Boji - 67 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua
Petru Boji.
14. Mahalaua Postelnicul Fir - 93 de familii - hramul bisericii Sfinții Trei Ierarhi - numită în 1835 Mahalaua Fir.
15. Mahalaua Târgul de afară ot Hagiu - 101 de familii - hramul bisericii Toți Sfinții - numită în 1835 Mahalaua
Târgu de afară.
16. Mahalaua Sfântul Spiridon - 44 de familii - hramul bisericii Sfântul Spiridon - numită în 1835 Mahalaua Valea
Vlăicii.
17. Mahalaua ot Hașu - 88 de familii - hramul bisericii Sfinții Ioachim și Ana - numită în 1835 Mahalaua Hașu.
18. Mahalaua Episcopia - 18 familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Piscupia.
19. Mahalaua Sfântul Gheoghe Vechi - 187 de familii - hramul bisericii Sfântul Gheorghe - numită în 1835
Mahalaua Sfântul Gheorghe Vechi.
20. Mahalaua Craiovița - 80 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Craiovița.
21. Mahalaua Potbanița - 17 familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua
Podbanița.
22. Mahalaua Belivacă - 30 de familii - hramul bisericii Sfântul Nicolae - numită în 1835 Mahalaua Belivacă.
23. Mahalaua Sevastian - 18 familii - hramul bisericii Sfântul Ioan Botezătorul - numită în 1835 Mahalaua
Sevastian.
24. Mahalaua Obedeanu - 46 de familii - hramul bisericii Sfinții Impărați - numită în 1835 Mahalaua Obedeanu.
25. Mahalaua Sfânta Troiță - 65 de familii - hramul bisericii Sfânta Troiță - numită în 1835 Mahalaua Trioții.
26. Mahalaua ot Dud - 40 de familii - hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului - numită în 1835 Mahalaua Dud.

În comparație cu catagrafia din 1835, în 1838 nu mai apare Mahalaua Haralambie, despre care, nici anterior, nu se consemnase
pe ce moșie se afla și nici numărul de familii din parohie.

Cultură
Craiova este un oraș cu numeroase construcții vechi: biserici, case și palate boierești sau alte construcții laice.

Biserici
Biserica Madona Dudu, catedrala Maicii Domnului, este un adevărat loc de pelerinaj. Ridicată între anii 1750 - 1756, biserica a
fost refăcută în 1844 după ce a fost distrusă de cutremurul din 1831. Pictura bisericii poartă semnătura lui Gheorghe Tattarescu.
Biserica a fost numită astfel după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care - spune legenda - ar fi fost găsită într-un dud
aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul.

Cea mai veche construcție din zona Craiovei care s-a păstrat, atestată ca atare, este mănăstirea Coșuna - Bucovățul Vechi. Ea se
înscrie în categoria construcțiilor religioase-monumente din Țara Românească. O veche cartografiere susține că mănăstirea ar fi
fost zidită în 1483 (părere la care subscriu, deopotrivă, istoricii Bogdan Petriceicu Hașdeu și Nicolae Iorga). Pentru zidirea bisericii
s-a folosit piatră (pentru temelie) și cărămidă (pentru soclu și ziduri) din castrul roman Pelendava.

O altă biserică importantă este biserica Sfântul Dimitrie a mănăstirii Jitianu în satul Braniște, ctitorie a lui Șerban Voievod
(1654 - 1658). Biserica a fost restaurată în 1717, 1852, 1910, 1926 și 1958. Astăzi, în interiorul clădirii civile a mănăstirii se află o
bogată colecție de odoare ale artei medievale din Oltenia.

Alte biserici importante sunt: Biserica Sfântul Ilie, construită în 1720 de vornicul Ilie Oteteleșanu și marii negustori ai orașului și
zugrăvită de pictorul Constantin Lecca între anii 1840 - 1841, refăcută în 1893, pictura actuală fiind cea executată de George
Ioanid și Gheorghe Tattarescu, Biserica Tuturor Sfinților (1700), Biserica Sfântu Gheorghe -Vechi (1730), Mănăstirea
Obedeanu (1747), Biserica Mântuleasa (1786), Biserica Sfântul Nicolae - Amaradia (1794), Biserica Evanghelică (1872).

Un loc aparte între construcțiile vechi îl ocupă Catedrala Mitropolitană Sf. Mare Mucenic Dimitrie, protectorul orașului
Craiova, care apare și pe blazonul orașului. Ridicată pe locul unei biserici mai vechi ctitorită de boierii Craiovești la sfârșitul
secolului al XV-lea (1483) sau începutul secolului al XVI-lea, Biserica Domnească este considerată a fi opera lui Matei Basarab -
după cele scrise în pisania din 1652. Catedrala actuală Sfântul Dumitru a fost ridicată în 1889 pe locul fostei biserici distruse de
cutremurul din 1840 în vatra veche a orașului, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy. Picturile interioare au
fost realizate între anii 1907-1933. Fosta Biserică Domnească a devenit catedrală ortodoxă în 1940. Icoana Sfântului Dumitru a
fost executată în mozaic venețian. Patrimoniul metropolitan păstrează odoare valoroase, printre care se numără un vas bizantin
datând din secolul al XV-lea - mărturie a continuității spirituale românești în acest spațiu.

Construcții laice

Casa Băniei este cea mai veche clădire laică existentă azi în oraș, datând din anul 1699; după aprecierile istoricilor de artă, ea
continuă una mai veche, din secolul al XV-lea, clădită de Barbu Craiovescu. Refăcută de Constantin Brâncoveanu, Casa Baniei
are două nivele, cu camere cu bolți de cărămidă la parter, cu camere și cerdace la etaj. Aici se aduna divanul Craiovei.

În Craiova există mai multe fântâni vechi celebre, printre care:

Fântâna Jianu (în Grădina Botanică), construită în jurul anului 1800 de boierul Hagi Stan Jianu, unchiul lui
Iancu Jianu. Este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Craiova care pe vremuri era un popas
pentru căruțașii care își adăpau animalele
Fântâna Purcarului (pe strada Matei Basarab), a fost construită în 1818 de jupânul și negustorul de porci Pavel
Teodor și Kir (jupânul) Marin Bulugbașa
Fântâna Popova (pe strada Fântâna Popova), (mai este cunoscută și sub numele de Fântâna Basarabeștilor).
Aceasta există încă de la începutul secolului al XVII-lea, fapt reieșit dintr-un act datând din anul 1613.

După 1800 se încearcă o sistematizare a orașului: se pavează principalele străzi cu bazalt artificial, gresie de Yvoir sau porfir aduse
din Elveția, Franța sau Belgia; se fac trotuare, iar pe marginea acestora se plantează pomi.

În 1854 se introduce iluminatul public, prin lămpi cu ulei de rapiță, apoi începând cu anul 1858 se folosesc lămpi cu petrol, pentru
ca în 1887, la Teatrul de Operă și Operetă "Elena Teodorini" (azi Opera Română Craiova), să se aprindă primele becuri
electrice, iar din 1896 orașul să aibă propria sa uzină electrică.

Noile clădiri sunt construite în diferite stiluri: renaștere, baroc, clasic, neoclasic, romantic, românesc, de către arhitecți francezi,
italieni, nemți sau români. În plastica arhitecturală domină formele caracteristice eclectismului european, în special academismul
francez.

O ilustrare a acestui stil la Craiova o constituie Palatul Jean Mihail realizat între anii 1899 - 1907 de către arhitectul francez Paul
Gottereau, la cererea lui Constantin Mihail - unul dintre cei mai bogați oameni ai României din acele vremuri. Palatul era conceput
pentru a servi ca locuință particulară. La construcția sa s-au folosit materiale de cea mai bună calitate: valoroasa stucatură, în parte
aurită, luminatoarele, oglinzile venețiene, plafoanele pictate, candelabrele din cristal de Murano, coloanele, scările din marmură de
Carrara, pereții tapisați cu mătase de Lyon, lambriurile, mobilierul stilat, feroneria, toate dădeau încăperilor un aer de eleganță și
gust rafinat. Palatul a fost acoperit cu ardezie și dotat de la început cu instalație electrică și încălzire centrală. Constantin Mihail
moare în 1908, iar palatul îi va reveni fiului său cel mic, Jean Mihail. Palatul a fost donat statului în anul 1936. Astăzi clădirea
adăpostește Muzeul de Artă din Craiova.

Palatul Vorvoreanu – actualul sediu al Mitropoliei Olteniei – este un palat cu aspect

impresionant, realizat după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu; el prezintă influența
mai târzie a Renașterii franceze, caracterizată prin acoperișuri mansardate, multitudine de
ornamentări și stucaturi, respectiv interioare bogat decorate.

Realizarea fostului Palat de Justiție (astăzi sediul central al Universității din Craiova) a fost
proiectată, în 1890, de arhitectul Ion Socolescu. Edificiul este o ilustrare a neoclasicismului
în arhitectură.

O altă construcție deosebită este clădirea fostei Bănci a Comerțului, acum sediul Primăriei
Craiovei. Proiectată de arhitectul Ion Mincu, este terminată în 1916 de către elevul său
Constantin Iotzu. Clădirea are un interior bogat decorat cu stucaturi, vitrouri, mozaicuri
venețiene și grilaje de fier forjat.

O construcție interesantă, viguroasă, cu caractere arhitectonice populare, este fostul Palat

Administrativ, astăzi sediul Prefecturii și Consiliului Județean Dolj. Operă a arhitectului Mitropolia Olteniei (Palatul
Petre Antonescu, această clădire a fost realizată între anii 1912-1913. Vorvoreanu)

Muzeul de artă

Clădirea care adăpostește muzeul a fost ridicată în 1896 după planurile arhitectului
francez Paul Gottereau. Unul din principalele puncte de interes ale muzeului este
reprezentat de galeria care expune câteva din operele marelui sculptor Constantin
Brâncuși. Lucrările expuse aici datează din prima perioadă de creație a artistului, care
a urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova. În cele două săli ale muzeului oferite
cabinetului Constantin Brâncuși sunt expuse șase lucrări: „Sărutul” - realizat în piatră
în 1907, „Vitellius” - cea mai veche lucrare a sculptorului, realizată în 1898 din
ghips, „Tors de femeie” - lucrare din marmură ce datează din 1909, „Orgoliul” -
executat în 1905, „Cap de băiat” realizat în 1906, „Domnișoara Pogany”, „Scaun” și
respectiv „Ecorșeul” - executat în ghips în 1902.
Muzeul de artă

Alte edificii

Muzeul Olteniei este unul dintre cele mai cunoscute muzee ale orașului. Înființat în
1915, muzeul este organizat în 3 secții: etnografie, istorie și științele naturii. Muzeul
dispune de un bogat patrimoniu ce cuprinde colecții de numismatică și arheologie
precum și diverse obiecte și documente ce ilustrează principalele evenimente istorice
ale acestor meleaguri. Muzeul a fost organizat pe baza donațiilor făcute în 1908.

În Craiova interbelică se construiește așa-numita Casa Alba (pe una din laturile
grădinii centrale – English Park – realizată în stilul unui scuar londonez), după
planurile arhitectului Constantin Iotzu.

Dintre realizările contemporane trebuie amintit noul edificiu al Teatrului Național Teatrul Național "Marin Sorescu" Craiova
"Marin Sorescu", inaugurat în 1973, aflat printre primele trei teatre din România,
Filarmonica de Stat „Oltenia” , înființată în 1947 (gazda unor festivaluri naționale
și internaționale de renume), precum și Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini (fostul Teatru Liric).

Lista reperelor arhitectonice craiovene mai cuprinde:

Parcul Nicolae Romanescu, care dispune de lacuri, debarcader, restaurante, stadion (Parc), velodrom, teatru
de vară, hipodrom, multe specii rare de arbori și plante precum și o grădină zoologică, fiind unul dintre cele mai
mari parcuri din Europa.
Grădina Botanică a fost amenajată din inițiativa botanistului craiovean Alexandru Buia (n. 23 martie 1911
Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud - d. 4 octombrie 1964, Craiova), cu scopul de a servi ca bază de studiu
pentru studenții facultăților de agronomie și horticultură, dar și ca zonă de agrement. Grădina cuprinde o
 suprafață de 17 ha și este delimitată pe sectoare distincte: ornamental (aproape 4,5 ha), sistematic, flora
globului, economic.

O altă zonă vegetală și turistică deosebită o reprezintă Terasa (Lunca) Jiului, un parc-pădure întins pe o suprafață de peste 60 ha,
pe malul stâng al râului Jiu.

Presa

La ora actuală, În Craiova apar 16 publicații, printre cele mai importante ar fi:

CraiovaForum (http://www.craiovaforum.ro/stiri)
Gazeta de Sud (http://www.gds.ro) și suplimentul *Anunțuri gds (http://anunturi.gds.ro/)
Cuvântul Libertății (http://cvlpress.ro/)
Indiscret (http://www.indiscret.ro)
Revista de cultură Mozaicul (http://www.revista-mozaicul.ro/)
Radical de Dolj (http://www.dolj.radicalonline.info/)
PUNCT OCHIT (http://www.punctochit.info)
Ora de Dolj (http://www.oradedolj.ro)
Ediție Specială (http://www.editie.ro)

Personalități
Articol principal: Listă de personalități din Craiova.
Petrache Poenaru (1799-1875), fondatorul colegiilor naționale din București și
Craiova, organizatorul învățământului național românesc, inventatorul tocului
rezervor, brevetat de guvernul francez în mai 1827. În tinerețe a fost pandur în armata
lui Tudor Vladimirescu (șef al cancelariei și conțopiștilor), „foaia de propagandă” a
armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la inițiativa sa, a însemnat și primul ziar
românesc.
Nicolae Titulescu, diplomat și om politic.
Gogu Constantinescu, inginer
Ilie G. Murgulescu (n.1902 -m.1991), om de știință, chimist, academician român.
Eugeniu Carada (1836-1910) fondatorul Băncii Naționale a României
Nicolae Titulescu
Horia Macellariu, contraamiral român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial
Gheorghe Țițeica, matematician
Traian Lalescu, matematician
Nicolae Coculescu, fondatorul Observatorului Astronomic din București
Dimitrie Gerota, medic
Nicolae Vasilescu Karpen, om de știință, inginer și inventator.
Alexandru Macedonski, scriitor
Ion Minulescu, scriitor
Adrian Păunescu, scriitor
Traian Demetrescu, scriitor
Gib I. Mihăescu, scriitor
Alexandru Mitru, scriitor
Petrache Poenaru
Marin Sorescu, scriitor
Constantin Rădulescu-Motru, filozof
Constantin Brâncuși a urmat Școala de arte și meserii din Craiova (între anii 1894 - 1898)

Theodor Aman, pictor

Constantin Lecca, pictor
Eustațiu Stoenescu, pictor
Ion Țuculescu, pictor
 Corneliu Baba, pictor
Francisc Șirato, pictor
Sever Burada, pictor
Doina Badea, cântăreață
Ion Vasilescu, compozitor
Virgil Popescu, compozitor
Mia Braia, cântăreață
Gaby Michailescu, cronicar, impresar de teatru și memorialist român
Tudor Gheorghe, cântăreț, compozitor și actor român,
Jean Negulescu, regizor, scenarist, actor, producător
Titu Maiorescu (1840 - 1917) academician, avocat, critic literar, eseist, estetician,
filozof, pedagog, politician și scriitor român, prim-ministru al României între 1912 și Eugeniu Carada
1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate
remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.
Ludovic Mrazek (1867 - 1944), om de știință român, specialist în geologie și în
exploatarea petrolului, membru al Academiei Române
Dan Sava (1966-1999), umorist român, membru al grupului de umor Vacanța Mare
(1988-1999)
Ioana Bulcă (n. 1933, Podari), actriță
Flavia Buref (1934-2016), actriță
Dionisie M. Pippidi, arheolog
Ion Marinescu (n. 1930-m.1998), actor
Marcel Anghelescu (n.1909-m.1977), actor
Nicolae Petrescu-Găină (1871-1931), caricaturist
Gheorghe Țițeica
George Fotino (1896-1969), istoric
Ștefan Vellescu (1838-1899), actor, regizor
Aristizza Romanescu (1854-1918), actriță
Lari Giorgescu, actor

Cetățeni de onoare
Articol principal: Lista cetățenilor de onoare ai municipiului Craiova.

Titlul de cetățean de onoare al orașului Craiova a început să fie acordat din anul 1993
personalităților care au contribuit la dezvoltarea și promovarea orașului dar și celor care s-au distins
în mod deosebit în diverse domenii.

Transport Traian Demetrescu

Articol principal: Transportul în Craiova.

Transport local

Transportul în comun în orașul Craiova a fost înființat în septembrie 1948 având în parcul auto 2
autobuze primite de la București. La ora actuală Craiova beneficiază de o varietate de trasee rapide,
normale, dar și de o linie de tramvai ce se întinde pe o distanță de 18,4 km.

RAT SRL Craiova

Trasee tramvai:
100: Electroputere – Calea București – Piața Centrală – Craiovița Nouă – PECO
Severinului
101: Ford România – Electroputere – Calea București – Piața Centrală – Craiovița
Nouă – PECO Severinului – CLF (Izvorul Rece). Alexandru Macedonski
102: Ford România – Electroputere – Calea București – Piața Centrală – Craiovița
Nouă – PECO Severinului – CLF (Izvorul Rece)– Termocentrală Ișalnița.
 Trasee rapide autobuze:
E1 Traseu tur: Craiovița Nouă - Stația 30 (Cinema) - Stația 10 (Orizont) – bloc 83 –
Unitatea Militară – Olimp – bloc F8 – Complex Vechi – Gară (BRD) – Bacriz –
Rovine – Vama Lăpuș – SUCPI – Pasaj Electro – Electroputere – MAT SA – Shell
– Bănie – Spitalul Militar – IRA 8 – Piața Chiriac – Confecții – Liceul de Artă –
Stadion – Sfântul Dumitru - Agronomie – Obedeanu – Craiovița Veche – Compania
de Apă – Casa Tineretului – Liceul de Chimie – Segarcea – Craiovița Nouă
E1 Traseu retur: Craiovița Nouă - Stația 10 (Orizont) – Stația 30 (Cinema) -
Segarcea – Liceul de Chimie – Casa Tineretului – Compania de Apă – Agronomie
– Madona Dudu – Helin – Spitalul 1 – Confecții – Parc – Piața Chiriac – IRA 8 –
Spitalul Militar – Bănie – Shell – MAT SA – Electroputere – Pasaj Electro – IML –
Vama Lăpuș – Rovine – Bacriz – Gară (Peron 1) – Bloc 41 – Bloc B2 – Olimp – Dimitrie Gerota
Unitatea Militară – BIG Vechi – Craiovița Nouă

Trasee autobuz:
1: Gară - Olteț - PECO Romanești
1b: Gară - Olteț - Romanești
2b: Cernele - Compania de Apă - Piața Centrală
3b: Craiovița Nouă - Olteț - IRA 8 - Bănie
4: Piața Centrală - Olteț - Spitalul 1 - PECO Romanești - Făcăi
5b: Piața Centrală - Olteț - IRA 8 - ANL - Fântana Popova
9: Craiovița Nouă - Teatrul Național - Electroputere - Aeroport - Metro
10: Fântâna Popoveni - Spitalul 1 - Râului - Spitalul nr. 2 - Piața Centrală Constantin Lecca
11: Rovine 2 - CLF - PECO Severinului - Casa Tineretului - Spitalul 2 - Piața
Centrală
13: Gară - Spitalul 2 - Casa Tineretului - Compania de Apă
17: Gară - CET 2 - Șimnic
20: Gară - Spitalul 2 - Agronomie - Spitalul nr. 1 - Parcul Tineretului
20b: Gară - Spitalul 2 - Agronomie - Spitalul nr. 1 - Parcul Tineretului - Mofleni
23b: Piața Centrală - Bariera Vâlcii - Dezbenzinare
24: PECO Romanești - Parc - Olteț - Siloz - Institut - Vama Lăpuș - Olteț - Spitalul
1 - PECO Romanești
24b: Romanești - Parc - Olteț - Institut -Siloz - Vama Lăpuș - Olteț - Spitalul 1 -
Romanești
25: Gară - Spitalul 2 - Olteț - Siloz - Bănie - Ford - Selgros
29b: Bucovăț - Mofleni - Spitalul 1 - Centru Olteț - Piața Centrală
Titu Maiorescu

Tarife:
Bilet traseu interior (1, 1b, 2b, 3b, 4, 5b, 9, 10, 11, 13, 17, 20, 20b, 23b, 24, 24b,
25, 29b, 100, 101, 102 Ford - CLF) - 2,00 lei
Bilet traseu interior cumpărat de la șoferi - 2,50 lei
Bilet traseu exterior 102 CLF - Termocentrală - Ișalnița - 3,00 lei
Bilet traseu exterior 102 CLF - Termocentrală - Ișalnița - 3,50 lei

Transport aerian

Transportul aerian este asigurat de Aeroportul Internațional Craiova care este așezat la ieșirea
estică a orașului la 7 km de centru.
Ludovic Mrazek
Destinațiile disponibile de la aeroportul din Craiova:
 WizzAir:

- Milano (Bergamo) - 3 zboruri/săptămână

- Londra (Luton) - 5 zboruri/săptămână
- Roma (Ciampino) - 2 zboruri/săptămână
- Bologna (Guglielmo Marconi BLQ) - 2 zboruri/săptămână
- Barcelona (El Prat BCN) - 2 zboruri/săptămână
- Paris (Beauvais) - 2 zboruri/săptămână
- Köln (Köln-Bonn) - 2 zboruri/săptămână
- Veneția (Treviso) - 2 zboruri/săptămână
- Liverpool (John Lennon) - 2 zboruri/săptămână
Autobuz MAN EL 283 circulând pe fostul
- Madrid (Madrid-Barajas) - 2 zboruri/săptămână
traseu 6.
- Tel Aviv (Ben Gurion) - 1 zbor/săptămână

La aeroport se poate ajunge cu:

Autovehiculul personal: Calea București – Electroputere – Metro;

Taxi – tarif aproximativ 1,99, 1,98 lei/km;
Transportul în comun: traseul 9 (Craiovița Nouă – Centru – Institut – Spitalul Nr.3 – Hotel Helin – Aeroport –
Metro) - preț 2,0 lei.

Taxi

În Craiova se poate circula și cu taxiul, orașul având la dispoziție 4 dispecerate de taxi (http://www.craiova.org/listare-categorie/tax
i/) (Barby, Favorit, PMI și Romnicon) care funcționează non-stop.

Educație
Articol principal: Universitatea din Craiova.

Craiova este un vechi centru universitar de prestigiu al învățământului românesc.

Învățământul organizat este instituit aici în 1759 de boierul Constantin Obedeanu. În
primăvara anului 1826 școala Obedeanu este transformată în Școala Națională de Limba
Română. Ca vechime este a doua școală românească de grad mediu, după Colegiul
Național „Sfântul Sava” din București (1818).

Învățământ preuniversitar
Universitatea de Medicină și
Colegii Farmacie - vedere dinspre
Spitalul Clinic Județean de
Colegiul Național Militar "Tudor Vladimirescu" Craiova Urgență Craiova

Colegiul Național "Carol I”

Colegiul Național Economic "Gheorghe Chițu"
Colegiul Național "Elena Cuza”
Colegiul Național "Frații Buzești”
Colegiul Național "Nicolae Titulescu”
Colegiul Național "Ștefan Velovan”
Colegiul "Ștefan Odobleja"

Grupuri școlare

Grupul Școlar "Traian Vuia” Craiova

Grupul Școlar Industrial Energetic Craiova
Grupul Școlar Industrial "Electroputere”
Grupul Școlar "Traian Demetrescu"
Grupul Școlar "Charles Laugier"
Grupul Școlar "Matei Basarab"
 Grupul Școlar Industrial Transporturi Căi Ferate
Grupul Școlar de Transporturi Auto

Licee teoretice

Liceul de Informatică "Ștefan Odobleja" (Colegiul Ștefan Odobleja)

Liceul Teoretic ''Tudor Arghezi"
Liceul Teoretic "Henri Coandă"
Liceul Tehnologic "George Bibescu"

Școli de arte și meserii

Colegiul Tehnic "Costin D. Nenițescu"

Colegiul Tehnic de Arte și Meserii "Constantin Brâncuși"
Colegiul Tehnic "Ion Mincu"
Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară
Liceul de Arte "Marin Sorescu"
Școala Populară de Arte și Meserii "Cornetti"
Liceul Tehnologic UCECOM Spiru Haret

Învățământ universitar
Universitatea din Craiova
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
Universitatea Spiru Haret
Universitatea Mihai Viteazul

Biblioteci
Biblioteca Universității din Craiova (http://biblio.central.ucv.ro/)
Biblioteca Județeană “Alexandru și Aristia Aman” (http://aman.ro/istoric/)
Biblioteca Franceză Omnia (http://www.bibnat.ro/Filiala-Biblioteca-Omnia-s74-ro.htm)

Economie
Craiova a fost, de-a lungul timpului, un important târg, principala îndeletnicire fiind comerțul, întreaga istorie a orașului fiind
marcată de poziția de nod comercial și administrativ. Orașul s-a menținut ca centru comercial în care se tranzacționau: cereale,
animale, sare, piei, seu și cervis.

Ca urmare a cerințelor mereu crescânde ale exportului s-a înființat la Craiova, în 1846, prima societate românească pe acțiuni
pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila.

În preajma anului 1860 în Craiova existau 4.633 clădiri, dintre care 3.220 case, 26 biserici, 11 școli, 60 fabrici-ateliere. Existau și
aproximativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz și ulei, 4 tăbăcării, 2
tipografii. Statisticile înscriu existența la Craiova a 57,7% din numărul total al meseriașilor din cuprinsul județului Dolj (1.088
meseriași, 697 calfe și 485 ucenici).

Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Craiova era un oraș ce avea mici fabrici și ateliere de produse chimice, mașini agricole, arte
grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcții etc.

La 26 octombrie 1896 intră în funcțiune uzina electrică a Craiovei (cu echipamente AEG - Allgemeine Elektricitäts-Gesellschaft),
având o putere instalată de 310 cai-putere, și care alimenta 365 de lămpi de pe 39 de străzi într-o rețea de 30 de kilometri. Craiova
a fost primul oraș al țării alimentat cu curent electric pe bază de motoare cu combustie internă.

În anul 1900, Craiova deținea 43,1% din numărul întreprinderilor din Oltenia, cuprinzând 924 de firme (dintre care 20 aparțineau
industriei mari, folosind 1078 de muncitori). În 1925, numărul firmelor încadrabile în „industria mare” se ridică la 40, iar în 1930
numărul de muncitori este de 5.530.
Se afirmă și comerțul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja șase bănci și două case de schimb valutar.

În perioada interbelică, orașul, fiind situat într-o zona eminamente agrară, înaintează cu pași prea mici pe calea industrializării.
Astfel, în 1939, în Craiova existau numai 7 întreprinderi cu peste 100 de muncitori: Fabrica de postav „Oltenia”, „Scrisul
Românesc, Fabrica de paste făinoase „Concordia”, Fabrica de pâine și paste făinoase „Barbu Druga”, „Semănătoarea”, Uzina
Electrică și Fabrica de pâine „Traiul”.

Singura ramură industrială ale cărei întreprinderi puteau fi comparate cu unități similare din alte centre ale țării era industria artelor
grafice. Cele două întreprinderi tipografice craiovene „Ramuri” și „Scrisul Românesc” se bucurau de un bun renume în țară și
chiar peste hotare.

Începând cu anii 1960 orașul devine un puternic centru industrial; se dezvoltă industria constructoare de mașini și utilaje, de
avioane, industria chimică, alimentară, ușoară, a materialelor de construcții, industria electrotehnică, industria extractivă și industria
energetică.

După decembrie 1989, s-a remarcat o scădere a producției în domeniul industrial, totuși industria continuă să reprezinte ramura de
activitate cu mare pondere în economia orașului (70%).

În perioada ulterioară revoluției se înregistrează progrese reale în dezvoltarea serviciilor de telecomunicații, a serviciilor bancare și
de asigurări, a serviciilor de consultanță în afaceri (CDIMM, Centrul Româno-American). La nivelul județului are loc o creștere
spectaculoasă a numărului de firme mixte și a valorii capitalului investit. Raportându-ne la mărimea capitalului străin investit, după
Coreea de Sud (care a investit în Daewoo Automobile Romania), cel mai mare volum de investiții provine, în ordine
descrescătoare, din: Italia, Belgia, Austria, Germania, Elveția, Grecia, Israel.

Populația ocupată actual - de circa 260.000 persoane - se repartizează astfel: 38% în industrie, 15% în comerț și reparații, 10% în
transporturi și depozitare, 8% în învățământ și 5,7% în domeniul medical.

Craiova este și nod feroviar cu stație de triaj în vestul orașului (Craiova Triaj).

Lista firmelor din Craiova poate fi gasita aici (https://termene.ro/firme/Dolj/Craiova/0)

Centre comerciale
Articol principal: Lista centrelor comerciale din Craiova.

Craiova este sediul a numeroase centre comerciale cum ar fi hypermarket-uri și supermarket-uri dar și târguri. În anul 2008 a
început construcția primelor centre de cumpărături (mall-uri). În prezent sunt funcționale "Electroputere Parc" și "Mercur Center".
Printre centrele comerciale din Craiova se numără și:

Decathlon
Selgros
Dedeman
Arabesque
Aliss Shopping City
Bănie
Auchan (Electroputere Parc)
Auchan (Calea Severinului)
MyAuchan (Olteț)
Kaufland (Calea București)
Kaufland (Craiovița Nouă)
Kaufland (1 Mai)
Lidl (Gară)
Lidl (Valea Roșie)
Lidl (Craiovița Nouă)
Lidl (Calea București)
Lidl (Romanești)
Lidl (Brestei)
Profi (Brazda lui Novac - Complex Vechi)
Profi (Brazda lui Novac - Complex Nou)
Profi (Craiovița Nouă - strada Elena Farago)
 Profi (Valea Roșie)
Profi (Centru - Unirii)
Profi (strada Împăratul Traian)
Profi (Craiovița Nouă - strada Castanilor)
Profi (Calea București)
Profi (Craiovița Nouă - Bulevardul Tineretului)
Profi (Valea Roșie - str. Caracal)
Profi (Brestei)
Profi City (strada Sfântu Dumitru)
Profi City (Brazda lui Novac)

Carrefour Market (Piața 1 Mai)

Carrefour Market (Craiovița Nouă)
Carrefour Market (Piața Centrală)
Carrefour Market (Calea București)
Carrefour Market (Centru - închis în mai 2020)
Carrefour Express (Rovine)
Carrefour Express (Valea Roșie)
Penny Market (Craiovița Nouă)
Penny Market (strada Amaradia)
Metro
Supeco (Calea Severinului, fostul "Billa", închis în mai 2017)
Brico Dépôt (Calea Severinului, amplasat în locul magazinului Praktiker)
Leroy Merlin (Calea București, Eletroputere Parc)
Leroy Merlin (Calea Severinului)
Marlorex
Oltenia Sucpi
Succes (fostul "Pic", închis în decembrie 2014)
Exflor (Calea București, lângă Oltenia Sucpi)
Exflor (Calea Severinului, fostul "Interhome")

Administrație și politică
Municipiul Craiova este administrat de un primar și un consiliu local compus din 27 consilieri. Primarul, Mihail Genoiu, de la
Partidul Social Democrat, a fost ales în iunie 2017. Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea
componență pe partide politice:[6]

Partid Consilieri Componența Consiliului

Alianța Electorală PSD + UNPR 19
Partidul Național Liberal 6
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2

Cartierele din Craiova

Articol principal: Lista cartierelor din Craiova.

Craiova este împărțită în 17 cartiere. Printre ele se numără și cartierul Craiovița Nouă cu o populație de peste 100.000 de locuitori.

Cartierele rezidențiale din Craiova

Sectorul construcțiilor rezidențiale din Craiova luptă din greu cu criza financiară.[7]

Cartierul Metropolis
Mara Residence
Ferval Residence
 Rezidential Construct
Casa Noastra

Zona Metropolitană
Articol principal: Zona metropolitană Craiova.

Primăria
Articol principal: Lista primarilor Craiovei.

Prefectura și Consiliul Județean Dolj

Prefect: Nicolae Sorin Răducan
Președintele Consiliului Județean: Ion Prioteasa, membru PSD

Sport
În fotbal, CS Universitatea Craiova este echipa municipiului, care a fost înființată în 1948, câștigătoare a patru campionate ale
Ligii I, de 7 ori câștigătoare a cupei României, prima echipă românească de fotbal ajunsă în semifinalele Cupei UEFA ediția 1982-
1983. În sezonul 2017–2018, a obținut calificarea în preliminariile UEFA Europa League, după ce a ocupat locul 5, profitând de
faptul că CFR Cluj și FC Voluntari nu aveau licență de participare în cupele europene. Printre altele se mai numără echipa de
baschet masculin SCM Universitatea Craiova și echipa de handbal feminin SCM Craiova.[8]

Relații externe

Orașe înfrățite
Kuopio, Finlanda
Nanterre, Franța
Shiyan, China
Skopje, Macedonia
Vrața, Bulgaria

Orașe partenere
Lyon, Franța
Uppsala, Suedia

Consulate
Consulatul onorific al Franței
Consulatul onorific al Italiei

Galerie de imagini

Prefectura Județului Primăria Municipiului Catedrala Sfântul Teatrul Național din Casa Băniei
Dolj Craiova Dumitru Craiova
 Parcul Nicolae Universitatea de Universitatea din Colegiul Național
Piața Mihai Viteazul
Romanescu Medicină și Farmacie Craiova Carol I din Craiova

Note
1. ^ a b c „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii” (http://www.
kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip). Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală
pentru Inovație). Accesat în 6 august 2013.
2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii,
orașe, comune” (http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls). Institutul
Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
3. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
4. ^ Populație și suprafață - Zona Metropolitană Craiova (http://www.primariacraiova.ro/ro.primariacraiova.ro/inform
atii-publice/zona-metropolitana-craiova/zona-metropolitana-craiova/index.html)
5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii,
orașe, comune” (http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls). Institutul
Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_man
date-2.xlsx) (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016.
7. ^ Cum au trecut prin criză rezidențialele din Craiova (http://www.gds.ro/Bani-afaceri/2010-04-23/Cum+au+trecut+
prin+criza+rezidentialele+din+Craiova/), 23 aprilie 2010, gds.ro
8. ^ „Gigi Mulțescu nu mai este antrenorul lui CSU Craiova : Europa FM” (https://www.europafm.ro/gigi-multescu-nu
-mai-este-antrenorul-lui-csu-craiova/), Https://www.europafm.ro, accesat în 9 iunie 2017 Legătură externa în
|newspaper= (ajutor)

Bibliografie
"Istoria Craiovei" - colectiv de autori Editura Scrisul Românesc 1977
Bogdan Petriceicu Hașdeu, "Originile Craiovei" - Editura Scrisul Românesc 1978
Nicolae Iorga, "Orașele oltene și mai ales Craiova în pragul vremurile noua" - editura Sache Pavlovici 1908
Nicolae Iorga, "Rolul haiduciei" - calendar revista Ramuri
Constantin S. Nicolaescu-Plopșor, "Însemnări din trecutul Craiovei", Arhivele Craiovei an II, ian-feb 1925
Constantin C. Giurescu, "Din nou despre localizarea bătăliei de la Rovine"
Petre Panaitescu, "Istoria românilor" - Editura Didactică și pedagogică 1990
BIBLIOGRAFIA CRAIOVEI (http://memorielocala.aman.ro/files/bibliografia.html), memorielocala.aman.ro

Legături externe
Saituri oficiale

Primăria municipiului Craiova (http://www.primariacraiova.ro/)

Învățământ

Universitatea din Craiova (http://www.ucv.ro/)

Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova (http://www.umfcv.ro/)

Cultură
 Teatrul Național Marin Sorescu Craiova (http://www.tncms.ro/)
Biblioteca județeană Dolj „Alexandru și Aristia Aman“ Craiova (http://www.aman.ro/)
Muzeul Olteniei Craiova (http://www.muzeulolteniei.ro/)

Istorie

Craiova, “capitala pandurilor” (http://www.evz.ro/detalii/stiri/craiova-capitala-pandurilor-895086.html), 17 mai

2010, Gabriela Zanfir, Evenimentul zilei
Craiova, orașul sufletului oltenesc (http://ziarullumina.ro/documentar/craiova-orasul-sufletului-oltenesc), 5 august
2009, Diac. Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina

Transport

Regia Autonomă de Transport în Comun Craiova (http://www.rat-craiova.ro/index.php)

Aeroportul Internațional Craiova (http://www.aeroportcraiova.ro)

Altele

Harta Craiovei (http://www.craiovamap.ro/)

Harta interactiva Craiova (http://www.nanoterra.ro/hartacraiova/)
Prognoza meteo Craiova (http://romanian.wunderground.com/global/stations/15450.html)
Craiova Forum (http://www.craiovaforum.ro)
Ghidul virtual Craiova (http://www.craiova-virtuala.ro)
Fântâna muzicală (http://www.fantanamuzicala.ro)
Craiova Maxima (http://www.craiova-maxima.ro)

Canale IRC

#CraiovaOnline (irc://irc.freenode.net/craiovaonline)
#CraiovaIRC (irc://irc.freenode.net/craiovairc)
#CraiovaHub (irc://irc.freenode.net/craiovahub)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Craiova&oldid=13530542

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 28 iulie 2020, ora 22:57.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.