Alba Iulia, în româna veche 

Bălgrad, (în maghiară Gyulafehérvár, în traducere: Cetatea Albă a lui

Iuliu, în latina medievală Albensis Transsilvane, în germană Weißenburg, apoi Karlsburg)
este municipiul de reședință al județului Alba, Transilvania, România, format din localitățile
componente Alba Iulia (reședința), Bărăbanț, Micești, Oarda și Pâclișa. Se află în zona de sud-vest
a Transilvaniei, pe malul râului Mureș.
În antichitate, pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul roman Apulum. Orașul a fost între
anii 1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului
Transilvaniei. Între 1595–1596, sub Sigismund Báthory, respectiv între 1600–1601, sub Mihai
Viteazul, a fost reședința conducătorului politic al Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești, aflate
în uniune personală. La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări Naționale de
la Alba Iulia, care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României. În
anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României
Mari, Ferdinand I și Maria, moment care a consfințit importanța simbolică a orașului, datorită rolului
său de capitală istorică.

Cuprins

 1Etimologie
 2Stemă
 3Istoric
o 3.1După 1918
o 3.2Plasa Alba Iulia
o 3.3Din oraș municipiu
o 3.4După 21 decembrie 1989
 4Date geografice
 5Demografie
 6Sport
 7Educație
 8Politică și administrație
o 8.1Administrație regională
 9Obiective turistice
 10Transporturi
 11Personalități
 12Orașe înfrățite
 13Galerie de imagini
 14Vezi și
 15Note
 16Bibliografie
 17Lectură suplimentară
 18Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă
sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon,
important centru fortificat menționat pe hărțile vremii. După cucerirea Daciei de către Traian, orașul
s-a numit Apulum, iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a
XIII-a Gemina staționate aici. În Evul Mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199,[necesită  citare] de
această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un conducător local din secolul al X-lea), centru al
administrației Regatul Ungariei din Transilvania. În documentele medievale redactate în limba
slavonă orașul apare sub numele Bălgrad (Cetatea Albă).

Stemă[modificare | modificare sursă]
Stema municipiului Alba Iulia se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare, scut tăiat
în bandă și în bară, cu trei cartiere. În primul cartier, de azur, se află pasărea cruciată a Țării
Românești, de aur, însoțită de soare în dreapta și de lună în stânga, tot de aur. În cartierul doi, în
câmp roșu, este reprezentat capul de bour al Moldovei, de argint, însoțit în dreapta de o rază
luminoasă și în stânga de semilună crai nou, tot de argint. Între coarnele bourului se află o stea de
argint cu cinci raze. În vârful scutului, în câmp de aur, pe o terasă neagră din șapte dealuri, se află
doi lei rampanți, afrontați, de culoare roșie, ținând între labe o spadă neagră. În șef, în câmp de
hermină, se regăsește coroana de oțel a României, în culoare naturală. Scutul este surmontat de o
acvilă cruciată ieșind.
Semnificațiile elementelor însumate:
Coroana din șef, plasată pe hermină, este coroana României. Ea amintește atât de independența
României, obținută în anul 1877, cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918. Acvila cruciată, capul
de bour și leii rampanți sunt simbolurile tradiționale pentru provinciile României, a căror unitate s-a
desăvârșit în anul 1918. Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a
Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul și este semnul distinctiv adoptat pentru toate
localitățile, foste capitale ale românilor, în decursul istoriei. Coroana murală cu șapte turnuri
crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reședință de județ [1].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Castrul roman Apulum
Alba Iulia pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Biserica română unită din cartierul Maieri (1713)

Poarta a III-a, cu statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea

Ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”-Lipoveni (1691), str. Mărășești 17

Numeroase izvoare atestă, înainte de a fi fost atestat numele prin documente istorice scrise,
existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate a unor așezări preistorice datând din
mileniul al V-lea î.C.; în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă
așezare neolitică (5000-1900 î.C.), care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori. În
numeroase puncte de pe teritoriul orașului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală
obiecte din epoca bronzului (1700-1000 î.C.).
Demnă de menționat este și cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălțimile din
stânga Mureșului, la Teleac (4 km spre nord-est de Alba Iulia). Această cetate, datată pe la
jumătatea mileniului I î.C., este fortificată cu valuri de pământ și șanțuri, înglobând un teren de
aproape 30 ha. Aici, pe cursul mijlociu al Mureșului, a fost, probabil, un centru tribal dacic de seamă.
[cercetare  originală]
 Dacii au atins aici un apogeu politic, social și economic. Ei au pus bazele unei așezări
puternice - Apoulon - ce se va impune mai târziu.
În jurul castrului întemeiat de romani, au luat naștere două orașe cu numele de Colonia Aurelia
Apulensis și Colonia Nova Apulensis.
Articol principal: Castrul roman Apulum.
Există și date concrete despre voievodatul transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus
de Iula cunoscut și sub numele de Geula sau Gyula (în maghiară). Voievodul Gyula, de la care
provine denumirea maghiară Gyulafehérvár, a ctitorit la sfârșitul secolului al X-lea la Alba Iulia o
bazilică mai veche decât actuala Catedrală Sfântul Mihail, având ca episcop pe grecul Ieroteu. [2] Într-
o cronică germană Iula era considerat rege:
„Stephen rex Ungaricus super avunculum suum regem Iulum cum exercitum venit”
—Annales Hildesheimenses - text original[3]
Ruinele bazilicii lui Gyula au fost descoperite în 2011. După integrarea Transilvaniei în regatul
Ungariei orașul a Alba Iulia a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane din
perioada dinastiei arpadiene. În urma unor ordonanțe regale a fost stabilită structura administrativă
și religioasă a țării, în urma căreia la Alba Iulia a fost stabilită o reședință episcopală. După victoria
trupelor regelui Ștefan asupra fratelui său Cupan (în latină) (sau Koppány în maghiară), trupul
acestuia a fost tăiat în patru și una din cele patru bucăți a fost trimisă la Alba Iulia.
Între anii 997-1006 Ștefan a reușit centralizarea regatului Ungariei, după consumarea unui violent
conflict armat care i-a opus lui Ștefan cel Sfânt pe Iula sau Gyula cel Tânăr, unchiul său. Alba Iulia a
fost capitala principatului Transilvaniei (1542-1690), după ce în prima fază a fost posesiune
a Episcopiei Transilvaniei. Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dupa dezmembrarea
Regatului Ungar în urma înfrângerii suferite în Bătălia de la Mohács (1526), Transilvania devine
tributară Porții otomane, bucurându-se de o deplină autonomie internă.
Palatul principilor Transilvaniei, inițial unul episcopal, a fost refăcut din temelii de către Ioan al II-lea
Sigismund (1540-1551, 1556-1571). Bathoreștii au fost cei care i-au dat strălucirea. Primul, în ordine
cronologică, Ștefan Báthory, l-a refacut în stil italian. El și-a legat numele și de alte construcții, cum
ar fi podul peste Mureș și apeductul din palat. Iar nepotul său, principele Sigismund (1581-1597,
1598-1599, 1600-1601), s-a remarcat și el prin mici adaosuri. În 1590 a cerut să fie
reconstruită orga catedralei, distrusă în timpul confruntărilor religioase din 1566.
În data de 14 decembrie 1576 principele Ștefan Báthory a fost ales rege al Poloniei, iar Transilvania
a fost guvernată, în numele lui Ștefan Báthory, de fratele acestuia, Cristofor Báthory, iar apoi
de Sigismund Báthory, fiul lui Cristofor. Autoritatea centrală a principelui a fost consolidată, iar
drepturile Dietei au fost restrânse. În anul 1584 atât Aron Vodă, domnul Moldovei, cât și Mihai
Viteazul, domnul Țării Românești, au recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a
însemnat prima unire politică a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești.
La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică
a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești sub cârmuirea sa. Cheile orașului i-au fost înmânate de
episcopul Demetrius Napragyi, cel care deținea funcția de cancelar al Transilvaniei.
La 7 octombrie 1698 a avut loc la Alba Iulia Sinodul de Unire cu Biserica Romei, sinod prezidat de
mitropolitul Atanasie Anghel.
După 1918[modificare | modificare sursă]
Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România a fost proclamată la 1
decembrie 1918 prin Declarația de la Alba Iulia.
Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc în data de 15 octombrie 1922 în
fața Catedralei Încoronării, act care a simbolizat unirea tuturor provinciilor istorice ale României sub
sceptrul aceluiași monarh.
La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Național-Țărănesc, în cadrul unei vaste campanii de
răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetățeni.
În anul 1933 orașul nord-italian Alessandria a donat orașului Alba Iulia o copie a “Statuii
Lupoaicei” (“Lupa Capitolina”), ca semn al moștenirii culturale latine comune. La data de 13 aprilie
2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieței Allessandria” în Alba Iulia, în care este amplasată
statuia „Lupa Capitolina”, ca simbol al înfrățirii dintre cele două orașe.

Plasa Alba Iulia[modificare | modificare sursă]

Între 1938 și 1950, Alba Iulia a fost reședinței plășii omonime Alba Iulia, unitate administrativă sub-
divizionară de ordin doi în cadrul județului interbelic Alba.
Plasa Alba Iulia, înființată în anul 1938, prin desprinderea unor localități din plasa Ighiu, a fost
desființată, prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950, atunci când au fost desființate județele și plășile
din țară, pentru a fi înlocuite cu regiuni și raioane, unități administrative organizate după model
sovietic.

Din oraș municipiu[modificare | modificare sursă]

În urma reformei administrative din 1968 orașul a devenit municipiu.

După 21 decembrie 1989[modificare | modificare sursă]

La 1 decembrie 1990 a avut loc la Alba Iulia prima sărbătorire centrală a zilei de 1 decembrie ca zi
națională a României, organizată de regimul Ion Iliescu (FSN). Cuvântarea lui Corneliu Coposu,
liderul opoziției anticomuniste, a fost perturbată de huiduieli.