EXAMEN OADSR

1.Spațiul ecologic global

Cadru natural: relief, clima, soluri, ape, vegetație, resurse naturale
Factori naturali care influențează zonalitatea climei: așezare, relief, variația de temperatură, mase de aer,
precipitații.
Mase de aer boreale, arctic-siberiene, pontice (Nipru – Cadrilater)
Soluri zonale și azonale condiționate de altitudine și relief: cernoziom, brune, brun-roșcate, podzolice, alpine
Apele
1. Subterane
a) Izvoare
b) Pânza de apă freatică
c) Pânza acviferă
d) Izvoarele minerale
2. Ape de suprafață
a) Ape curgătoare (pâraie, râuri, fluvii)
b) Lacuri:
- Naturale: vulcanice (Sfânta Ana), pe sare (Ocna Sibiului, Sovata, Baia Baciului), pe gips (Nucșoara,
Învârtita), de baraj natural (Lacul Roșu), limane fluviale (Tașaul, Căldărușani), fluvio-maritime (complexul
Razim – Zmeica, Sinoe, Golovița.
- Artificiale
Vegetația aparține zonei temperat-continentale, specific foioase-conifere, de stepă, silvostepă (zona de tranziție
dintre stepă și pădurile de stejar – ecoton).
Pădurile:
- Etajul stejarului
- Etajul fagului
- Etajul rășinoaselor
- Etajul pajiștilor alpine
Dunărea este al doilea fluviu ca mărime din Europa după Volga, izvorăște din Munții Pădurea Neagră din izvoarele
Brigach și Breg care se unesc la Donauschingen. Străbate Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia,
România, Bulgaria, Moldova, Ucraina.
Cetăți antice de pe Marea Neagră (Pontus Euxinus): Tomis, Callatis, Histria, Enisala, Jurilovca, Olbia, Aegyssus,
Halmyris, Argamum, Carsium, etc..
Atmosfera (aer) este un amestec de gaze care înconjoară Pământul, menținut de forța gravitației.
Hidrosfera (apă) este constituită în mare parte de mări și oceane.
Litosfera (sol) este scoarța terestră care se rezeamă pe magmă. Componente: vegetația, fauna și solurile.
Biosfera este alcătuită din plante (95%), animale, om și microorganisme. Ea reprezintă sursa de hrană, de
combustibili, materiale de construcție, de adăpostire a așezărilor omenești, etc..
2. Dimensiunea istorică a globalizării
Procesul de globalizare este caracterizat prin slăbirea controlului statului într-o serie de sectoare ale vieții
economice și sociale: finanțe, informatică, transportul bunurilor, serviciile, protecția mediului și a resurselor,
mișcarea populației. Globalizarea este în speță și prin definiția sa ireversibilă și inevitabilă.

3. Creșterea populației
Ultimele decenii reprezintă pentru populația mondială perioada creșterii exponențiale, în care durata de dublare a
populației s-a diminuat constant. Prin urmare, momentele în care un miliard de locuitori se adaugă la populația
lumii se apropie din ce în ce mai mult:

1 mld.  2 mld. (100 ani)  3 mld. (30 ani)  4 mld. (15 ani)  5 mld. (13 ani)  6 mld. (12 ani)  7 mld. (11
ani)  8 mld. (12 ani)
4. Relația dintre suportul ecologic și viață
Înfăptuirea activităților pe care le presupune protecția mediului presupune antrenarea unor resurse importante. În
aceste condiții, atât deciziile individuale, cât și cele ale întreprinderilor, vor necesita o fundamentare cuprinzătoare.
Natura trebuie conturată ca un cumul de condiții și circumstanțe care permit progresul mediului și coabitarea
speciilor, inclusiv speciei umane.
Resurse epuizabile energetice: cărbune, petrol, gaze naturale. Resurse neconsumabile: maree, eoliene, solar, pe
șisturi. Resurse epuizabile metalogenetice: feroase, minereuri de fier, metale colorate și ușoare – Cu, Zn; metale
rare – Wolfram, Tungsten, Uraniu, Seleniu, Radiu.
5. Spațiul geografic și tipuri de spațiu
Spațiul geografic se identifică într-un anumit teritoriu și sub raport filosofic, reprezintă o formă obiectivă,
universală a existenței materiei. Exprimă ordinea conexiunii lumii reale. Are loc în acest spațiu, mișcarea materiei,
mișcarea spirituală, reprezintă un adevărat segment conceptual al multor științe. Spațiul geografic este un spațiu
particular de mare complexitate; reflectă o realitate obiectivă. Supradimensionarea spațiului, ordonarea lui pe
diferite niveluri, particularizarea lui pe activități conferă complexitatea economică a spațiului.
Spațiul geografic:
- Spațiu geografic natural
- Spațiu geografic antropizat, umanizat
Spațiile se diferențiază după următoarele criterii:
Criteriul extensiunii Criteriul tipurilor majore de relief Criteriul funcțional
Spații continentale Spațiu muntos Spații industriale
Sp. naționale Sp. deluros Sp. agricole
Sp. regionale de dif. tipuri Sp. de câmpie Sp. Turistice
Sp. locale Sp. deltaic Sp. verzi productive și de agrement
Sp. rezidențiale
Sp. Comerciale
6. Planul de amenajare teritorială
Componente:
o Așezarea
o Cadrul natural – principalele trepte de relief, clima, rețeaua hidrografică, resursele solului și subsolului
o Potențialul economic – potențial agricol și silvic, activitatea industrială, turismul
o Populația și rețeaua de localități – resurse de muncă, aspecte sociale privind mobilitatea populației și
ocuparea resurselor de muncă (navetism), ierarhizarea localităților, locuirea și situația locuirii, sisteme de
servicii publice (STV, TFC, etc.)
o Infrastructura tehnico-edilitară – cai de comunicații și transport, gospodărirea apelor, echiparea energetică
o Conservarea, protecția și reabilitarea mediului – surse de poluare (coșuri de fum, etc.), eliminarea
deșeurilor, protecția factorilor de mediu (aer, apă, sol)
Tipuri de planuri: PATN (național), PATJ (județean), PATZ (zonal), PATI (interorășenesc/intercomunal), PATD
(orășenesc), PATC (comunal), PATM (municipal).
7. Forme de organizare a administrației teritoriale
Politico-administrativă de tipul regiunilor istorico-geografice, s-a realizat 10 ani mai târziu după cucerirea Daciei
de către romani. S-a împărțit în Dacia superioară (Banat, Transilvania; cap. Sarmizegetusa-Ulpia-Traiana), Dacia
inferioară (Oltenia, S-E Transilvaniei; cap. Romula). În 123 D.Hr. din Dacia superioară se desprinde Dacia
Porolissensis (cap. Porolissum). Dacia Apulensis se alipește Daciei superioare, se desprinde Banatul de V cu
numele de Dacia Malvensis.
Forme de organizare specifice:
- Obștea sătească (comunitate de-a lungul apelor curgătoare)
- Țările/Uniunile obștești (Țara lui Farcaș, Ioan, Seneslau, Țara lui Litovoi – Litva, Țara Bârsei, Oașului,
Dornelor, Maramureșului, Hațegului). Alți termeni: Câmpulung, Câmpul, Codrii, ducate, județe.
- Cnezate, voievodate (Gelu, Glad și Menumorut)
- Formarea Țării Românești și Moldova
- Apariția provinciilor istorice (Țara de Sus, Jos, Bucovina, Basarabia, Oltenia, Muntenia, Maramureș,
Banat, Crișana, Transilvania, etc.)
8. Localizați pe harta administrativă județele și reședințele de județ din perioada 1918-40
Moldova:
Cernăuți
Hotin
Soroca Siret – Nistru
Storojneț Dorohoi

Rădăuți Bălți Moldova

Botoșani Orhei
SV
Câmpulung
Baia - Fălticeni Iași
Lăpușna -
Neamț –
Chișinău
Piatra Neamț
Vaslui
Roman
Fălciu Tighina
- Huși
Bacău Tutova - Cetatea Albă
Bârlad Cahul
Putna - Tecuci
Focșani Covurlui
- Galați Ismail

9. Si 11. Transilvania:

Maramureș - Centrul țării

Sighet
Satu Mare
Vest și nord
Năsăud -
Sălaj - Zalău Someș- Dej Bistrița

Mureș – Ciuc –
Bihor - Cojocna - Târgu Miercurea
Oradea Cluj Mureș Ciuc

Turda Odorhei

Alba – T. mică - Blaj

Arad Alba T. mare - Sighișoara Trei Scaune –
Iulia Sf. Gheorghe

Timiș-Torontal - Sibiu Făgăraș Brașov

Timișoara
Severin - Hunedoara -
Lugoj Deva

Caraș -
 10. Sudul României:
Câmpia Română
Sudul țării

Putna - Tecuci
Focșani Covurlui -
Galați

Râmnicu Sărat
Muscel -
Câmpulung
Buzău
Prahova - Brăila Tulcea
Ploiești
Vâlcea – Argeș -
Gorj – Tg. Jiu
Râmnicu Pitești
Vâlcea Dâmbovița -
Ialomița -
Târgoviște
Călărași
Olt -
Mehedinți - Slatina Ilfov -
Turnu
Vlașca -
București Constanța
Giurgiu
Romanați - Durostor - Silistra Caliacra -
Dolj - Craiova Caracal Teleorman – Bazargic
Tg. Măgurele

11. –
12. Conceptul de dezvoltare locală
Dezvoltarea locală integrează mai multe niveluri de acțiune ale intervenției publice, plecând de la politicile
economice locale și ajungând la politicile urbane sau politicile de amenajare a teritoriului.
Caracteristicile dezvoltării economice locale pot fi enunțate astfel:
- Dezvoltarea locală poate fi, în același timp, economică, socială și culturală;
- Se poate realiza pe teritorii ce se suprapun sau nu cu cele rezultate din împărțirea administrativă;
- Nu este caracteristică doar micilor colectivități teritoriale, putându-se manifesta la nivel de județ, dar și de
regiuni între care există o anumită coeziune etc.;
- Este expresia solidarității locale și a voinței locuitorilor unui spațiu de a valorifica resursele locale;
- Instrumentul de bază în politicile de dezvoltare locală îl reprezintă inițiativele antreprenoriale, care
contribuie la dezvoltarea și diversificarea activităților economice și sociale.
Dezvoltarea economiei locale trebuie să respecte următoarele principii:
- Principiul politic al autonomiei teritoriale
- Principiul geografic al echității teritoriale
- Principiul economic al creșterii endogene
- Principiul sociologic al echității sociale
- Principiul ecologic al protecției ecosistemului
13. Zone defavorizate
În România, în perioada 1998-2003 au fost declarate 38 de zone defavorizate, ocupând o suprafață totală de aprox
17 mil. km2 și având o populație de cca. 1,5 mil. loc..
1998-1999: 25 zone defavorizate (ex.: Ceptura, Rusca Montană)
2000-2003: 13 zone defavorizate
Zone miniere sau extractive: Valea Jiului, Anina (huilă); Motru (lignit); Comănești (cărbune brun); Baia Mare
(minereuri neferoase); Borșa, Rodna, Bucovina, Filipești, Albeni (petrol); Schela, Bocșa (minereuri feroase); Brad,
Apuseni (minereuri complexe).
Zone fost-industriale: Hunedoara, Cugir, Copșa Mică, Zimnicea, Pașcani, Roman.
Condiții pentru zonele defavorizate:
- Zone izolate lipsite de mijloace de comunicații
- Infrastructură slab dezvoltată
- Ponderea șomerilor de cel puțin 3 ori mai mare decât ponderea celorlalți din zona respectivă
14. Dezechilibre economice din România
Dimensiunea dezechilibrelor regionale nu diferă semnificativ în România față de unele țări din UE, cu un nivel de
dezvoltare mult mai ridicat.
După 1989, restructurarea economică a afectat în primul rând, zonele unde industria s-a dezvoltat forțat în perioada
postbelică. Declinul a fost mai puțin intens în județele deja dezvoltate. Disparitățile economice apărute s-au
manifestat, în principal, în domeniul:
- Ocupării forței de muncă și producției industriale
- Veniturilor și a resurselor financiare ale gospodăriilor
- Unor indicatori sociali – educație, asistență medicală, servicii publice locale, ș.a.
15. Conceptul de spațiu rural
Spațiul rural = expresia efortului îndelungat al omului pentru a pune în serviciul său componentele fizico-
geografice ale spațiului, ale naturii. Este un spațiu pe care omul l-a modelat în funcție de nevoile sale, pe care l-a
creat prin munca sa și l-a umplut cu creațiile sale de natură antropică, fiind deci o adevărată „capodoperă rustică” a
omului.
Față de spațiul urban, mediul rural se caracterizează astfel:
- Economic, mediul rural se caracterizează prin predominarea activităților agricole și a industriei de
prelucrare, spațiul rural având ca funcție esențială specifică producția agricolă;
- Sociologic, societatea rurală se caracterizează printr-un specific al modului de viață, comportament și un
sistem de valori distincte față de cel urban;
- Geografic, mediul rural se diferențiază prin modul de ocupare a spațiului, modul de locuire, grupat sau
dispersat.
În majoritatea țărilor, spațiul urban este caracterizat de activitățile agriculturale petrecute aici.
Indiferent de regiunea geografică în care se află, de epocă, de sistemul economic și tradiții sau de nivelul de
dezvoltare a tehnicii – spațiile rurale au câteva elemente fundamentale comune:
a) Terenul cultivat, pășunile și fânețele (și uneori pădurea)
b) Așezarea rurală – grupată, risipită sau răsfirată
c) Grupul uman (populația)
Funcțiile spațiului rural pot fi: economică, ecologică sau socio-culturală (Dragoslavele).
16. Clasificarea spațiilor rurale
Din punct de vedere structural, spațiul rural se diferențiază prin prisma economică și socială în:
a) Spațiul rural periurban
b) Spațiul rural intermediar (agricol)
c) Spațiul rural marginal sau periferic
În funcție de capacitatea spațiilor rurale de a se integra în economia națională, ele pot fi grupate în trei categorii:
- Spații rurale integrate economic (situate în apropierea centrelor industrial-urbane dezvoltate)
 - Spații rurale intermediare (relativ departe de marile orașe dar au acces la căile de comunicații)
- Spații rurale îndepărtate (densitate a populației scăzută, structură demografică nefavorabilă, venituri mici și
dependență de agricultură)
17. Tipuri genetice de sate
 Pagi și vici
 Sate devălmașe ale obștii țărănești  sate răzășești (Moldova)/moșnenești (Țara Românească) (țărani
liberi)
 Sate de clăcași
 Săliști și slobozii
 Sate roite
Sălașe = odăi

 Alte sate din colonizare liberă

 Așezări de împroprietărire
18. Tipuri morfostructurale de așezări rurale
Clasificarea satelor:
- După poziția geografică: de munte, deal, podiș, câmpie, luncă și deltă
- După configurația răspândirii caselor: risipite, adunate, răsfirate
- După funcțiile economice: predominant agricole (agroindustriale) sau agro-industriale, vitipomicole
(Rădășeni, Voinești), miniere sau predominant miniere (Slatna, Dobra) și predominant forestiere și
prelucrare a lemnului.
- Sate formate prin roire, sate sezoniere
Tipuri morfostructurale:
- Sate risipite (Zagon, Comandău)
- Sate adunate (Podoleni)
- Sate răsfirate (Fundeni)
19. Ce reprezintă activitățile economice neagricole?
Activitățile economice neagricole desfășurate în mediul rural determină creșterea gradului de utilizare a forței de
muncă și asigură venituri complementare comunităților rurale.
Majoritatea inițiativelor antreprenoriale se concretizează în mediul rural, în întreprinderi mici, mai ales în domeniul
comerțului. Numeroase zone rurale din România dispun valori naturale și culturale care pot fi integrate în
agroturism sau turismul național și chiar internațional.
20. Spațiul agricol/Ecosistemul agricol
Def.: O suprafață unde omul practică agricultura (arat, semănat, cules) valorificat în produsele necesare omului.
Ecosistemul agricol este format din solă și asolament. Acesta este o unitate funcțională a biosferei cu o structură
generală unde oamenii practică cultura agricolă. El reprezintă un ansamblu de suprafețe de la munte până la câmpie
(luncă). Principalele funcții îndeplinite de spațiul agricol vizează: preluarea și producerea de materii prime
alimentare necesare aprovizionării populației dar și pentru industria prelucrătoare (alimentară).
Țările Române au practicat și practică în continuare cultura plantelor (cereale – grâu, orz, secară, etc.; plante
tehnice – sfeclă de zahăr, oleaginoase), pomicultura, viticultura (drumul vinului), plante textile (in, cânepă,
bumbac).
România are un potențial agricol enorm, poate să hrănească din producție peste 80 mil. loc..
Creșterea animalelor = bovine, ovine, cabaline, buvaline (bivolițe), caprine, avicultură, apicultură, vânătoare și
pescuit.
Pârloagă = teren lăsat să se odihnească până la 7 ani, pentru a se încărca cu resurse necesare pentru recultivarea
terenului (K).
Asolament = rotația culturii
21. Amenajarea teritoriului
Amenajarea teritoriului reprezintă ansamblul acțiunilor de pregătire a unui teritoriu, prin executarea lucrărilor de
echipare, asanare, nivelare, defrișare, etc. Pentru a-l face corespunzător unor destinații și funcțiuni stabilite prin
studiile de organizare a teritoriului respectiv.
Irigațiile reprezintă mijlocul prin care se poate asigura optimul de umiditate pentru culturile agricole. Sunt
amenajate mai ales în zonele aride și semiaride.
Tipuri de irigare: prin inundare completă (submersie) care se aplică în irigarea culturilor de orez; irigare prin
scurgere la suprafață, pe brazde sau fâșii, se aplică la livezi, vii, porumb, etc.; irigare prin aspersiune (ploaie
artificială); irigare prin udare subterană.
22. Hartă bazine hidrografice *completat de mână
Baseu
Tisa
Suceava
Vișeu Jijia
Iza Moldova
Crasna Someșul Mare
Barcău Someș
Crișul Repede Bistrița
Bahlui Prut
Crișul Negru Someșul Mic Bistrița
Bârlad
Crișul Alb Arieș Asău
Târnava Mică
Trotuș
Târnava Mare Siret
Bega Veche
Bega Mureș Putna
Cibin Olt
Râmnicu Sărat
Timiș Bistra
Bârzava Chilia
Lotru
Moravița Prahova
Teleajen
Cerna Sulina
Sf. Gheorghe
Gilort Buzău
Caraș Motru
Călmățui
Olteț Argeș Casimcea
Nera
Teleorman Dâmbovița Ialomița
Desnățui Jiu Vedea

Neajlov

D U N Ă R EA

23. Dezvoltarea durabilă a agriculturii

Agricultura României se confruntă cu grave probleme de poluare, prezența unităților industriale gigant, echiparea
acestora cu instalații și echipamente poluante au condus, pe suprafețe întinse, la deteriorarea gravă a factorilor de
mediu, a echilibrului ecologic.
Poluarea cu praf de ciment a devenit o problemă alarmantă, iar ploile acide, formate din oxizi de S și N, acidizează
solurile.
Realizarea unei agriculturi durabile în cazul României trebuie să pornească de la:
 - Creșterea dimensiunii proprietății și formarea exploatațiilor țărănești mijlocii prin: cumpărarea de pământ,
arendarea terenurilor agricole de către posesorii de terenuri neagricultori sau de proprietarii vârstnici,
asociere – cu menținerea dreptului de proprietate asupra pământului.
- Formarea unei agriculturi competitive, care să creeze un surplus economic necesar propriei dezvoltări
- Dezvoltarea unei agriculturi ecologice prin stabilirea unor norme
Confruntarea dezvoltării durabile a agriculturii:
- Agricultura intensivă, de tip industrial
- Agricultura „biologică” sau „organică”
Agricultura durabilă, de tip ecologic, va trebui să se concretizeze prin:
- Creșterea fertilității solului
- Utilizarea de culturi săritoare
- Diversificarea producției
- Adaptarea creșterii și ameliorării animalelor la condițiile locale
- Utilizarea de preparate fitosanitare pe bază vegetală
- Promovarea unor concepte și măsuri specifice agriculturii biodinamice
- Promovarea utilizării durabile
24. Spații verzi și caracteristici
Spații verzi: forestier, intraurban (intravilan) și spațiu verde de agrement și recreare periurban.
Clasificarea spațiilor verzi după folosință:
1. Spații verzi de folosință generală (publice sau cu acces limitat): scuar, grădini de cartier sau complex de
locuit, parcuri, grădini botanice/zoologice.
2. Spații verzi de folosință specială: sp industriale, sp verzi din jurul unităților de învățământ, spitalizare
3. Spații verzi din perimetrul urban: profil specializat, de protecție, recreere.
Sisteme de spații verzi:
- Sub formă de fâșii
- Sub formă de pete (predomină în orașe mici)
- Sub formă de pană
- Sistem mixt
Principalele spații verzi urbane: scuar, parc, grădini de cartier/zoologice/botanice, plantații de arbori, fâșii plantate
de-a lungul drumurilor.
25. Pădurea – componentă de bază a spațiului verde
Pădurea – spațiu polifuncțional
Factorii importanți care determină zonalitatea pădurii sunt: așezarea geografică, relieful, clima, apele solului.
Așezarea geografică pe glob determină zonele de climă: caldă, temperată sau rece.
Elementele climei favorabile:
- Temperaturi constante (22-25℃)
- Ploaie de 2 ori pe zi
- Nu bat vânturi (calme ecuatoriale)
Răspândire: în Câmpia Amazoniei, zona Africii, S-E Asiei, unele zone din ocean.
Lemn prețios: mahon, tecu, caju, arbore de trandafir, santal, chinina, cafor, etc..
Vegetația veșnic verde: maquis (Europa), chaparral (California), scrub (Australia).
Tipuri de păduri: ecuatoriale, din zona temperată, tropicale umede musonice.
26. Pădurea – Spațiu verde polifuncțional
Pădurile sunt împărțite în 2 mari categorii:
- Păduri de producție (de lemn și alte produse)
- Păduri de protecție, pe baza principiului utilizării efective
Există 2 grupe funcționale de pădure:
- Grupa I: păduri cu funcții speciale de protecție
- Grupa II: păduri cu funcții de producție și protecție
27. Funcțiile pădurii
 Funcții de protecție a mediului
 Protecție hidrografică
 Protecție antierozională
 Protecție climatică
 Funcții sociale de protecție
 Protecție igienico-sanitară
 Funcție recreativă
 Funcție estetică peisagistică
 Funcție științifică
 Funcții de producție
 Producție de biomasă vegetală
 Producție de biomasă animală
28. Presiunea antropică asupra pădurilor, disfuncționalități și riscuri
Presiunea antropică asupra pădurilor se referă la impactul uman asupra ecosistemelor forestiere și la consecințele
acestui impact.
Unul dintre principalele aspecte este defrișarea masivă a pădurilor, care are loc pentru a face loc agriculturii
extinse, dezvoltării urbane, exploatării forestiere ilegale sau a altor activități umane. Aceasta duce la pierderea
habitatelor naturale, distrugerea biodiversității și creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, contribuind la
schimbările climatice. Exploatarea forestieră excesivă este o altă formă de presiune antropică asupra pădurilor.
Incendiile forestiere, fie ca rezultat al activităților umane sau ca urmare a schimbărilor climatice, reprezintă un alt
risc major pentru păduri. Alte disfuncționalități și riscuri includ suprasolicitarea pășunatului și pășunatul excesiv de
animale, invazia speciilor străine, fragmentarea habitatelor prin construcția de drumuri și infrastructură, precum și
poluarea și contaminarea pădurilor prin substanțe chimice și deșeuri.
29. Ce s-ar întâmpla dacă dispar plantele?
Dacă plantele ar dispărea de pe Terra, ar fi consecințe dramatice pentru viață pe planeta noastră. Plantele sunt
fundamentale pentru supraviețuirea multor organisme, inclusiv a noastră. Consecințe:
a) Scăderea nivelului de oxigen: Plantele produc oxigen prin fotosinteză. Fără plante, nivelul de oxigen din
atmosferă ar scădea drastic și s-ar pune în pericol supraviețuirea multor organisme.
b) Dispariția lanțului alimentar: Plantele sunt baza lanțului alimentar. Ele oferă hrana necesară pentru
animalele erbivore, care la rândul lor sunt hrana pentru animalele carnivore. Dacă plantele ar dispărea,
întregul lanț alimentar ar fi perturbat și s-ar produce un efect de domino în întreaga ecologie a planetei.
c) Schimbări climatice: Plantele ajută la menținerea echilibrului climatic prin absorbția dioxidului de carbon.
Fără plante, cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă ar crește drastic, ceea ce ar duce la încălzirea
globală și alte schimbări climatice periculoase.
d) Eroziunea solului: Rădăcinile plantelor stabilizează solul și previn eroziunea. Fără plante, solul ar fi mult
mai vulnerabil la eroziune, ceea ce ar putea duce la inundații, avalanșe și alte catastrofe naturale.
În concluzie, dispariția plantelor de pe Terra ar avea consecințe dramatice pentru întreaga planetă și ar pune în
pericol supraviețuirea multor organisme, inclusiv a noastră.
30. Starea pădurilor în România
Dezvoltarea normală a pădurilor poate fi stânjenită de numeroși factori dăunători, care apar periodic sau accidental.
Deupă natura lor, acești factori sunt fie abiotici (climatici dăunători, incendii, pulberile și gazele toxice) și biotici
(insecte fitofage dăunătoare, agenți criptogami).
Starea de sănătate relativ proastă a arborilor din pădure poate fi explicată și prin prezența secetei excesive din
ultimul deceniu, la care s-a adăugat poluarea, factorii agresivi, măsuri de amenajare și organizare greșit aplicate,
etc..
Procesul de uscare al arborilor din ultimii ani a crescut alarmant.
Zonele prioritare, care ridică probleme de poluare a fondului forestier, sunt: Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică,
Ploiești, Borzești, Ișalnița, Suceava, Govora, Târgu Mureș, etc..
31. Spații verzi intraurbane și periurbane. Clasificare.
Clasificarea spațiilor verzi intraurbane:

 După criteriul folosinței:

A) Spații verzi de folosință generală (publice, cu acces nelimitat)
 Scuaruri
 Parcuri
 Grădini (orășenești, de cartier, grădina complexului de locuit, etc.)
 Grădini botanice și zoologice
 Spații verzi aferente căilor de circulație din oraș, de-a lungul cursurilor de apă, din jurul unor dotări
publice, etc.
B) Spații verzi de folosință specială (cu acces limitat) care aparțin unităților industriale, de învățământ,
culturale, sanitare și curative, locuințelor individuale
 După profilul predominant
A) Spații verzi cu profil specializat: grădini botanice, parcuri dendrologice, grădini zoo, grădini de trandafiri,
parcuri pentru expoziții, spațiile verzi din cimitire
B) Spațiile verzi cu profil de protecție: plantații de consolidare a terenurilor, plantațiile de protecție a
cursurilor de apă, etc.
C) Spații verzi cu profil de recreere cotidiană: scuar, grădină, parc.
Spații verzi periurbane:
- Pădurea-parc
- Păduri de agrement
32. Parcuri și grădini din București
Parcuri: Herăstrău (Regele Mihai I al României), Cișmigiu, Carol, Tineretului, Plumbuita, Kiseleff, Circului,
Moghioroș, Pantelimon, IOR (Alexandru Ioan Cuza), Morarilor, Florilor, Ioanid, Izvor, etc.
Grădini: Grădina Botanică Dimitrie Brîndză, Cișmigiu, Icoanei, Japoneză, Palatului Șuțu, Morii, Floreasca
33. Spațiul turistic – concept
Orice spațiu geografic este un potențial purtător al activității turistice care, prin dezvoltare și intensificare,
specializare sau diversificare pot crea spații turistice de diferite tipuri și dimensiuni variabile.
Un spațiu turistic se poate defini ca regiune turistică din momentul în care există o prezență turistică semnificativă,
spații de primire corespunzătoare, unde organizarea transporturilor și serviciilor este parțial sau total subordonată
turismului.
34. Zonarea turistică din România
Zonarea turistică se conturează ca un proces obiectiv care urmărește delimitarea unor spații geografice cu condiții
favorabile derulării fenomenului turistic, ținând cont de calitatea resurselor turistice, de profilul diferitelor spații.
Valorificarea spațiului se face în funcție de:
- Obiectivul turistic
- Localitatea turistică
- Complexul turistic
- Arealul turistic (zona)
- Regiunea turistică

35. Obiective turistice în Carpații Meridionali

Castelul de lut
Păltiniș – V. Zânelor
Sarmisegetuza
Regia Vf. Mdv.
Vf. Retezat

Călimănești-Căciulata
Băile Herculane
Sfinxul Bănățean

36. ---„--- Occidentali

Arborele
Fântâna de
Sequoia
la Hășmas

Cheile Caprei

Parcul Comunal Rusca Montană

Semenic
Cheile Peștera Comarnic
Nerei
Orșova – Muzeul Porților de Fier

Cascada Bigăr
37. ---„--- Orientali

Negrești-Oaș Putna
Moldovița
Borșa

Vatra Dornei

Ceahlău

Balta Dracului

Versanții de sare

Muzeul Amintirilor din Comunism

Pâclele – Vulcanii noroioși
Bușteni, Azuga, Predeal,
Timișu de Sus, Timișu de Jos

38. ---„--- zona litoralului și Dobrogea

 Parcul Natural
Munții Măcinului Sulina
Mănăstirile Celic Dere și
Cocoș

Cramele Constanța
Murfatlar Eforie Nord
Mănăstirea Adamclisi Eforie Sud
Costinești
Olimp-Neptun
Jupiter-Cap Aurora-Venus
Saturn
Mangalia
2 Mai
Vama Veche

39. ---„--- balneoclimaterice.

Mi-e lene să fac harta așa că uite stațiunile: Sovata, Băile Tușnad, Vatra Dornei, Călimănești, Căciulata, Covasna,
Sângeorz Băi, Slănic Moldova, Amara, etc..
40. ---„--- de dominație albă
Idem: Poiana Brașov, Azuga, Predeal, Sinaia, Semenic, Cavnic, Rânca, Straja, Bâlea, Vatra Dornei, Parâng,
Ceahlău, Păltiniș, etc..
41. Conceptul de spațiu industrial
Spațiul industrial este o componentă a spațiului geografic și reprezintă o concentrare de unități de producție
industrială, de mijloace de transport, spații de depozitare, spații pentru administrarea și servirea acestora. Este un
spațiu afectat de industrie atât din punctul de vedere al caracteristicilor sale, cât, mai ales, din punct de vedere
funcțional, integrându-se în spațiul urban, rural sau periurban.
Elemente componente:
- Subspații cu alimentare cu materii prime
- Subspații cu alimentare cu energie, apă, etc.
- Subspații industriale propriu-zise reprezentate de întreprinderile industriale
- Subspații de transport
- Subspații de depozitare a materiilor prime sau produselor finisate
- Subspații administrative și de coordonare a activitășilor industriale
- Subspații de cercetare
42. Reconstruirea industriei după 89
Anul 1989 a constituit, în cazul României, o reală și bruscă ruptură în relația industrializare-urbanizare, ruptură
accentuată pe măsura încercărilor de apropiere legislativă față de țările UE și de integrare economică, în tendințele
mondiale din acest domeniu.
43. Orașul și industria
- Coexistența spațială – orașe cu vechi nuclee industriale, în jurul cărora s-a extins ulterior spațiul urban
(Arad, București, Brașov, Timișoara)
- Alternanța spațială – evoluția industrială și urbană au avut loc în etape succesive (Reșița, Cluj-Napoca,
Iași)
- Disocierea spațială – orașe industriale noi cu platforme industriale la periferie (Slatina, Galați, Piatra
Neamț)
- Interdependența spațială – activități industriale poluante (Câmpulung, Tg. Jiu, Deva, Ploiești)
- Flancarea spațială – orașe mijlocii cu activități industriale în 2 zone (Tulcea, Corabia, Turnu Măgurele,
Râmnicu Vâlcea)
- Continuitatea spațială – dezvoltarea paralelă a zonelor industriale și urbane
44. Conceptul de spațiu urban
Orașele (spațiile urbane) sunt formațiuni spațiale distincte care, prin modul de organizare teritorială, dar mai ales
prin funcțiile pe care le îndeplinesc, se afirmă ca un sistem economic-geografic.
Trăsături:
- Opoziția dintre oraș și sat
- Concentrarea considerabilă a populației
- Confort social ridicat
- Concentrarea activităților economice neagricole
45. Orașul ecologic colectiv
Orașul ecologic se individualizează prin măsura în care considerentele de mediu sunt încorporările în elaborarea
deciziilor atât în sectorul public, cât și în cel privat.
„Construirea” orașului ecologic în România nu este o prerogativă a statului. Conceptul de oraș ecologic asigură o
legătură între politicile de mediu și cele economice.
46. Clasificarea orașelor și particularități ale rețelei urbane
I. După nr. de locuitori
a) Orașele mici:
- Condiții ecologice relativ optime, grad redus de poluare
- Populație redusă
b) Orașe mijlocii:
- 17 orașe mijlocii ca reședințe de județ
- Aprox. 2/3 aparțin tipului genetic de oraș-târg
c) Orașe mari:
- Peste 100.000 locuitori
- Concentrare intensă a populației
- Sunt poli de creștere și polarizare
- Au caracter multifuncțional și o rată mică a natalității
d) Orașe foarte mari
II. Orașe antice
a) Cetăți grecești de pe litoral: Tomis, Histria, Halmiris (Murighiol), Aegyssus (Tulcea), Carsium (Hârșova)
b) Orașe cetăți dacice: Sucidava (Celei), Pelendava (Turda), Napoca (Cluj), Drobeta (Drobeta-Turnu-Severin)
c) Orașe apărute inițial ca târguri/Cetăți: Curtea de Argeș, Baia, Siret, Câmpulung (Muscel), București,
Târgoviște, Suceava, Iași
d) Orașe legate de exploatare: Alburnus Maior (Roșia Montană), Moldova Nouă, Dierna (Orșova), Abrud,
Brad, Slatna, Baia, Sprie, Cavnic, Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc
e) Oraș-târg: Fălticeni, Suceava, Roman, Piatra Neamț
f) Cărbune: Comănești
g) Portuare: pe Dunăre și litoralul Mării Negre
 III. După funcție
a) Industrial-agrare
b) Agro-industriale
c) Comerciale
d) Funcțiuni complexe
e) Activitate turistică
47. Spațiul periurban. Concept.
Este spațiul situat la periferia orașului, apare ca un franjur urban, cei care sunt adepții concepției rurale îl văd ca pe
o acompanie a spațiului urban unde funcția orașului este teritorială/de extindereși există datorită demografiei care
este în creștere.
Caracteristici:
- Caracter rezidențial
- Pregnanța migranților
- Calitatea orașului
Spațiul periurban evoluează printr-o serie de factori:
- Creșterea demografiei
- Creșterea nevoii de locuințe
- Creșterea nevoii de trai
- Lipsa unor măsuri concrete nepermisibile contruirii
Păduri recreative: Băneasa, Sinești, Snagov, Căldărușani, Cernica, Pustnicu, Islaz, Luceanca
Orașe satelit: Otopeni, Voluntari, Pantelimon, Popești-Leordeni, Bragadiru, Roșu, Chiajna, Domnești, Mogoșoaia,
etc.