FIȘĂ JUDEȚUL ARGEŞ

Informații și date statistice

1.Informații geografice

Județul Suprafața km2 Populație Municipii și orașe Comune

Argeş 6.862 km2 591.353 Piteşti municipiu - 95 comune
reşedinţă judeţ
Câmpulung -
municipiu
Curtea de Argeş –
municipiu
Costeşti
Mioveni
Topoloveni
Ştefăneşti

2.Structuri de cazare clasificate (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Hoteluri Pensiuni Alte tipuri TOTAL

Număr 41 200 119 360
Locuri 2.692 3.408 2.457 8.557

3.Agenții de turism licențiate - (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Turoperatoare Detailiste TOTAL

Agenții 49 21 70

4.Centre de informare turistică, indiferent de sursa de finanțare - (vz.și

http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/- informațiile vor cuprinde adresa centrului, web-ul, date de
contact persoane

Nr Centrul de
Reprezentant Adresă mail Adresă centru Telefon:
crt informare turistică
CNIPT Mioveni Duţulescu andreea.tudor@cniptmioveni.ro Bdul. Dacia nr. 51 0348.455.089
1 Mioveni
Claudiu Robert
CNIPT Pitești Bianca contact@travelpitesti.ro Calea Bucureşti nr. 0248.290.677
2 2B, Piteşti
Abrudeanu
CNIPT Ștefănești Rădulescu zonastefanesti@yahoo.com Calea Bucureşti nr. 0248.266.325
3 1, Ştefăneşti
Alexandru Ioan
CNIPT Topoloveni Boboc Ileana cnipt.topoloveni@yahoo.com Calae Bucureşti nr. 0248.666.362
4 107B, Ştefăneşti
Cristina
CIT Dâmbovicioara Raluca centruldeinformaredambovicioar Str. Braşovului, Nr. 0744.524.874
5 Costina a@yahoo.com 337, Sat Podu 0743.996.225
Dâmboviţei

5.Localități atestate ca stațiuni turistice - (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Interes național Interes local

Argeş Dâmbovicioara Albeştii de
 Muscel (Bughea
de Sus)

6.Localități și areale atestate ca stațiuni balneare și balneoclimatice - (vz. HOTĂRÂRE nr.

1.072 din 11 decembrie 2013) – pe tritoriul judeţului Argeş nu sunt atestate ştaţiuni balneare sau
balneoclimatice.

7.Pârtii de schi omologate -(vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/ , cu detalii privind

transportul pe cablu folosit, alte facilități (ex. instalație nocturnă, tunuri de zăpadă, alte dotări)

Județul Nr. pârtii schi Lungime metri

Argeş - -

8.Trasee turistice omologate în județ (vz. http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/

Județul Trasee turistice Propuneri

omologate
Argeş 35 -

9.Date statistice număr turiști- total sosiri în ultimii trei ani (2015-2017)

Județul Total turiști Români Străini

2017 230.517 184.080 46.437
2016 209.359 171.049 38.310
2015 195.200 163.189 32.011

10. Forme de turism din județul

Principala formă de turism din judeţul Argeş o reprezintă turismul cultural şi ecumenic.
Punctul de atracţie este municipiul Curtea de Argeş unde pot fi vizitate vestigiile Curţii Domnesţi, a bisericii
şi a Mănăstirii Curtea de Argeş, edificii încărcate de istorie şi legende. Pe teritoriul judeţului se găsesc un
număr impresionant de biserici şi mănăstiri, care atrag anual un număr foarte mare de turişti Dintre cele
mai cunoscute menţionăm Biserica Negru Vodă din municipiul Câmpulung Muscel, mănăstirea Nămăeşti din
sau schitul Cetăţuia Negru Vodă situată pe un vărf de munte în satul Cetăţuia. Iubitorii de istorie pot vizita
Monumentul de la Mateiaşu ridicat în memoria soldaţilor căzuţi la datorie în timpul primului război mondial
sau Castrul Roman de la Jidava.
O altă formă de turism intens practicată în judeţ, este turismul activ şi de aventură. În nordul
judeţului se află cel mai înalt munte din România – Făgăraşul, masiv unde au fost omologate trasee cu grade
diferite de dificultate care traversează muntele şi care duc către obiectivele turistice consacrate (Bâlea Lac
şi Bâlea Cascadă) sau care parcurg Transfăgărăşanul, pe una din cele mai frumoase şosele alpine din lume, a
doua ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România.
Turismul rural este prezent în satele din zona de munte, respectiv în localităţile aflate la nordul
comunei Albeştii de Argeş către Transfăgărăşan şi în localităţile din zona Rucăr. Anual sunt organizate
evenimente culturale şi târguri tradiţionale având legătură cu anumite evenimente din viaţa oamenilor sau
cu activităţile din agricultură sau legate de tranhumanţă.
Cel mai cunoscut eveniment este „Lada cu zestre”, care se desfăşoară pe o perioadă de câteva
săptămâni în satele situate pe Valea Superioară a Argeşului, între Albesţii de Argeş şi Arefu. Alte manifestări
tradiţionale au loc în zona Rucăr şi se referă la activităţi legate creşterea animalelor (Răvăşitul Oilor, Focul
lui Şumedru etc.)
Turismul de city-break se manifestă în special în municipiul Piteşti şi este favorizat de distanţa mică
la care este situată localitatea Mioveni, sediul uzinelor Renault în România. Acesta se adresează persoanelor
venite în delegaţie la sediul uzinelor şi care trebuie să-şi petreacă într-un mod plăcut timpul liber, în
special pe perioada week-end-ului. Astfel în oraş au fost inaugurate mai multe mall-uri, s-au deschis unităţi
de alimentaţie publică sau centre de relaxare. Prezenţa, chiar numai pentru o perioadă relativ scurtă a
personalului detaşat la uzine din Mioveni a dus şi la dezvoltarea puternică a turismului de bussiness.
Pentru turismul de agrement vă prezint următoarele puncte de interes:
 Parcurile de aventură din zona Piscu Negru - Cabana Capra în număr de două cu o suprafaţă
totală de aproape 9.000 de metri pătraţi. Cele două parcuri au fost concepute de salvamontistul
Aurelian (Relu) Nica, alpinist cu aproape trei decenii de experienţă, dar şi pasionat sculptor în lemn.
Parcul are două trasee, unul de dificultate medie destinat adulţilor şi unul pentru copii. Turiştii mai au
la dispoziţie două tiroliene peste râu, dintre care una lungă de peste 100 de metri, un traseu de
pregătire militară şi un poligon de tir cu arcul, putând participa şi la un workshop de cioplit şi sculptură
în lemn.
 Parcul de Distracţii "ALEX & EMMA'S LAND" este situat în localitatea Pietroşani. Pe lângă
parcul de distracţii mai sunt organizate activităţi educative, sub egida povestilor ,,Alex & Emma`s
Land”, unde cei mici pot cunoaşte tainele artei olăritului şi picturii pe sticlă, vor învăţa tradiţionalele
ţesături şi vor deveni maeştri în modelarea ciocolatei, priceputi brutari, sau vor afla totul despre ferma
animalelor. Detalii pe pagina web: http://activitatidistractive.ro/
 Parcul din Lemn din Arefu este un loc ce reunește dea lungul întregului an aventura cu arta.
Partea de aventură este reprezentată pe timpul verii de trasee ce oferă distracție maximă dar solicită și
efort pe măsură atât pentru adulți cât și pentru copii. Alături de traseele menționate veți găsi și
tiroliana și un poligon de tir cu arcul de agreement. Pe timpul iernii zona este propice organizării
drumețiilor prin zăpadă si sporturilor de iarnă. Activitatea culturală din parc vă invită să vă descoperiți
potențialul artistic în cadrul workshopurilor de sculptură în lemn. Detalii pe pagina web:
http://www.365romania.ro/parcul-din-lemn-transfagarasan
 Parcul de aventură ˝La Liane˝este situat în satul Prislopu Mic din comuna Bascov. Acestă
oferă pasionaţior de aventură trasee de aventură la înălţime, tir cu arcul , trasee de căţărare şi
tiroliene. Detalii pe pagina web: http://laliane.ro/#home
 Parcul de aventură Dracula este situat în incinta Complexului Dracula din apropierea Cetăţii
Poienari. În incinta acestuia se poate practica escalada pe panou,traseu de aventură la înălţine, tir cu
arcul şi cu arme air soft,cursuri de orientare şi supravieţuire, bile gonflabile pe apă, plimbare cu
bărcuţa. Detalii pe pagina: http://e-tabara.ro/index.php/parcuri-de-aventura/parc-dracula/
 Parcul de aventură Bughea este situat în incinta Complexului Casa Bell din localitatea
Bughea de Sus. În incinta acestuia se poate practica escalada pe panou,traseu de aventură la înălţine, tir
cu arcul şi cu arme air soft,cursuri de orientare şi supravieţuire, bile gonflabile pe apă, plimbare cu
bărcuţa. Detalii pe pagina: http://e-tabara.ro/index.php/parcuri-de-aventura/parc-bughea/
 Centrul de echitaţie Andaluz este situat pe Aleea Marghiolilor nr. 16, sat Ciocănei din
comuna Moşoaia. A luat naştere din pură pasiune pentru cai, deschiderea oficială fiind în anul 2014. În
urmă cu 35 de ani, în locul unde astăzi este amplasat centrul nostru de echitaţie, existau aceleaşi
dealuri, păduri şi caii localnicilor . Bucuriile copilăriei se rezumau la jocuri cu prietenii şi la călăritul
cailor pe câmpii, însă nu se foloseau şei, scăriţe sau alte elemente care usureaza aceasta. Detalii pe
pagina web: http://andaluz-echitatie.ro/prezentare-cai/
 Centrul de echitaţie din cadrul muzeului Goleşti. La Muzeul Golești acest sport capătă o
ținută autentică și se realizează într-un mediu minunat, în aer liber, pe o suprafață ce răspunde oricărei
exigențe. Detalii pe pagina web: https://www.muzeulgolesti.ro/echitatie.php
 Aeromdromul Geamănă este locul unde poţi învăţa să pilotezi avionul gratuit. Situat la câţiva
km de Piteşti, aerodromul dispune de un avion pentru obţinerea licenţei de pilot particupar, trei
planoare cu dublă comandă pentru instruirea cursanţilor şi două planoare cu simplă comandă pentru cei
care vor să se perfecţioneze în arta zborului. Cursurile pentru cei care vor să piloteze avionul sau
planorul, sau pentru cei care vor să facă salturi cu paraşuta au loc o dată pe an. Cursurile teoretice,
perdate de instructori specializaţi de la Aeroclubul „Hendri Coandă” din Piteşti, ţin trei luni, din
ianuarie şi până în martie, şi se vor termina cu examenul pentru obţinere unui atestat care îţi conferă
dreptul să urmezi cursurile practice de mânuire a avionului sau planorului.
 Grădina Zoologică este amenajată în Pădurea Trivale din municipiul Piteşti. Aic se pot
vedea un număr de peste 130 de animale, din 39 de specii, printre care enumerăm: struț Emu, păun,
 tigru, lei, urși, bourul alb, căprioare, maimuțe, vulpi, lupi, nutrii, capre de Camerun, precum si diferite
specii de păsări de pradă. Grădina Zoologică rămâne unul dintre locurile preferate de copii și părinți în
zilele cu soare. Detalii pe pagina web: http://visitarges.ro/2012/03/gradina-zoologica-pitesti/
 Camping Curtea de Argeş – este format dintr-o cabană dotată cu sală de mese, bucătărie,
terasa şi două camere la etaj. Cele cinci casuţe de lemn au fiecare câte două paturi simple şi o baie
(dus, toaleta). Se poate caza la cort existând pentru campare alte 3 duşuri separate şi toalete.
În curte nu este un spaţiu imens, dar se pot parca 5-8 caravane care pot fi alimentate la curent. Detalii
pe pagina web: http://www.camping-arges.ro/ro/
 Camping Dracula - este amplasat la baza Cetății Poenari a lui Vlad Țepeș. La 25 km depărtare
față de orașul Regal Curtea de Argeș şi 56 de km de Municipiul Piteşti. Se poate ajunge cu mașina sau cu
autobuzul până la cea mai apropiată localitate Căpățâneni . Campingul este compus din 10 căsuțe tip cu
câte 2 locuri, (paturi single sau matrimoniale) dotate cu terasa, curent electric, televizor și un peisaj
superb. Grupurile sanitare și dușurile cu apa calda permanent sunt comune și sunt amplasate în
apropierea căsuțelor. În curtea complexului există un loc amenajat pentru grătar și pentru servit masa.
În incinta campingului este permisă amplasarea de corturi și rulote. Aprinderea focului de asemenea
este permisă doar în locul special amenajat pentru grătar. Detalii pe pagina web:
http://www.campingdracula.ro/
 Camping Ursa Mica Glamping Resort - este primul resort de glamping din Romania, un loc
unde te poți bucura de aerul Carpaților sub cerul liber, fără a renunța la confortul urban. Situat în
localitatea Nucșoara, Argeș, la aproximativ 136 de km de Sibiu, campingul de lux include aproximativ 10
corturi amenajate în stilul unei camere de hotel. Fiecare cort are câte patru paturi, iar în preț sunt
incluse: cazare cu acces la grupuri sanitare și dușuri separate pentru femei și bărbați, cu trei mese/zi în
restaurantul propriu, acces la sauna, la ciubere cu apa caldă și la tot ce ofera resortul, ghid de grup
pentru activități montane, drumeții sau plimbări cu bicicleta. Bauturile de la bar nu sunt incluse in pret
si se platesc separat. Detalii pe pagina web: http://www.voxturism.com/index.php?page=item&id=1254
 Camping Dragoske - este situat în localitatea Burluşi, judeţul Argeş, o zonă care vă oferă
diferite modalităţi de petrecere a timpului liber şi odihnă. Există posibilitate de cazare la căsuţe din
lemn cu paturi duble, rulote dotate cu pat şi mini bucătărie şi zonă pentru amplasarea corturilor. În
incinta campingului se află amenajată o clădire cu facilităţi - toalete şi duşuri. Detalii pe pagina web:
http://camping-romania.info/campinguri-in-muntenia/campinguri-in-arges/camping-dragoske.html

11.Destinații europene de excelență - EDEN, pe teritoriul județului (rugăm colaborare cu doamna

Iulia Dangulea, informațiile vor cuprinde câteva detalii și fotografii) – pe teritoriul judeţului Argeş nu există
destinaţii europene de excelenţă.
12.Obiective turistice pe raza județului (denumirea obiectivului – eventual www., unde se află
situate, cum se ajunge, facilități, cost bilete de intrare, o fotografie etc)

- UNESCO
- Curtea Domnească - din orașul Curtea de Argeș
reprezintă și astăzi un portret important al istoriei și tradițiilor
românești. Curtea Domnească de la Argeș a fost de-a lungul
timpului un punct de referință istoric, Curtea devenind în timp
resedință domnească pe vrema lui Basarab I, dar și în timpul
domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Prima atestare a Argeșului, oraș istoric al vremii, a avut
loc în anul 1330. În anul 1510 un alt document menționa în
inscrisurile sale faptul că la Curtea Domnească de la Argeș își
stabilise resedința mai multi domnitori. În aceste locuri s-au
produs numeroase schimbări– s-a înființat prima școală locală,
prima Mitropolie a țării, prima monetărie, aceasta fiind prima capitală a Țării Românești.
Curtea Domnească de la Argeș datează din secolul al XIII-lea. Arhitectura sa a fost destul de
impunătoare, imitând pe alocuri modelul caselor tradiționale ale regiunii. Fiind delimitată de un perimetru
dreptunghiular, de ziduri groase, casa domnească a avut o structura destul de masivă, fiind locuită de mai
mulți domnitori precum Neagoe Basarab.
Curtea Domneasca de la Argeș a fost reabilitatată de mai multe ori. Basarab I a refăcut structura
Curții Domnești de la Argeș odată cu începerea construcției Sfântul Nicolae Domnesc. Acesta și-a dorit să
construiască un amplasament în stil bizantin care să îi asigure atât lui, cât și familiei împacarea sufletului cu
Dumnezeu.
În prezent, Curtea Domnească de la Argeș se prezintă sub forma unor ruine, însă bine conservate
întrucât au intrat în circuitul European al istoriografiei de artă, fiind inclusă și pe lista monumentelor
istorice ale UNESCO.
Tot în interiorul Curtii Domnești de la Argeș, turiștii pot admira și Biserica Sân Nicoară sau Nicolae
cel Mic care a fost construită din ordinal Doamnei Clara, mama vitregă a domnitorului Vladislav Vlaicu, fiind
dăruită pentru oficierea slujbelor preoților catolici. Detalii pe pagina web:
https://www.welcometoromania.ro/Curtea_de_Arges/Curtea_de_Arges_Curtea_Domneasca_r.htm
- Peșteri

În Argeş, există peste 2.000 de peşteri care ar putea fi obiective turistice deosebite, însă inexistenţa
finanţărilor ne privează de minunăţii nemaivăzute. Argeşul se poate mândri, la capitolul speologie, cu
câteva peşteri speciale, deşi nu se regăsesc între cele mai cunoscute sau cele mai mari din România.
Acestea sunt numai câteva dintre locurile care suscită interesul cercetătorilor şi ar putea fi puncte de
atracţie deosebite. Din păcate însă, ele nu sunt puse în valoare aşa cum ar trebui.

- Peștera Dâmbovicioara - este situată în partea de sud

a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara
afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de
satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Aici au fost turnate secvenţe
din celebrele filme din seria Drumul Oaselor, Trandafirul Galben
etc. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului
Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale
Masivului Piatra Craiului. Peștera Dâm bovicioara este formată
dintr-o galerie unică, cu o lungime totală, de 555 m, cu are lățimi
ce variază între 3-4 m și înălțimi de 4-5 m, cu puține ramificații de
dimensiuni mici. După 150 m de la intrare, galeria se îngustează
foarte mult. Peştera Dâmbovicioara este singura din judeţul Argeş
care se vizitează organizat şi care este amenajată corespunzător. Peştera Dâmbovicioara, se află localizată
în Parcul Naţional Piatra Craiului, pe culoarul Rucăr – Bran, la aproximativ 25 km de Câmpulung Muscel şi 60
km de Braşov, pe DN73 Braşov - Piteşti.

- Peştera Colţul Surpat - e situată pe Valea

Dâmboviţei, la 2 km distanţă de localitatea Podul
Dâmboviţei, este peştera unde s-au filmat episoade din
serialul ˝Cireşarii˝. Intrarea în peşteră se face într-o galerie
spaţioasă, cu lăţimi de până la 10 m, numită şi ˝Galeria
Largă˝. Această galerie are podea suborizontală, acoperită
cu argilă şi material elastic fin, nisip şi pietriş. Tavanul,
înalt de 2-4 m, se sprijină pe 7 palieri, coloane masive ce
unesc podeaua cu bolta, dând galeriei un aspect labirintic.
Pereţii şi tavanul mai prezintă ici-colo formaţiuni calcitice.
După 130 m, galeria se desface în două ramuri.
Galeria cu Şanţ care merge către dreapta este înaltă
la început până la 6-8 m. Apoi tavanul coboară treptat şi
după încă 100 m se închide. Ramura din stânga, numită Galeria cu Nisip, are un traseu sinuos şi poartă
urmele clare ale curgerii apei. Ea obligă în mai multe locuri să se meargă aplecat sau chiar să târească prin
nisip. Lungimea totală a peşterii este de 370 m.
Până în Podul Dâmboviţei există şosea asfaltată iar de aici în sus pe valea Dâmboviţei drum
forestier. La 300 m după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept porneşte o potecă
amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc după un urcuş de numai 20 m (alt. relativa), la intrarea în
peşteră aflată la o altitudine de 850 m.
- Peşterile de la Piscul Negru s-au descoperit în timpul
lucrărilor în Galeria de prospecţiune minieră din această
localitate, în anii ’80. Această galerie a fost săpată la baza
muntelui de pe versantul drept al Văii Capra unde se
intersectează cu valea pârâul Izvorul Sec. Peşterile sunt
accesibile din interiorul galeriei de prospecţiune, situată în
imediata apropiere a pensiunilor din staţiunea Piscu Negru.
Galeria este parţial inundată de un pârâu care curge în interior.
Peşterile sunt dezvoltate într-un bloc de roci dolomitice, calcare
cristaline şi roci impermiabile şi se intersectează în mai multe
puncte cu galeria de prospecţiune. Accesul către peşterile de la
Piscul Negru se face doar de pe Transfăgărăşan, din Nord – prin
tunelul de la Bâlea, iar din Sud – dinspre localitatea Curtea de
Argeş, cu excepţia lunilor de iarnă, perioadă în care partea alpină a traseului este închisă.
Peştera 1 se găseşte la aproximativ 310m de la intrarea în galerie, pe o ramificaţie spre dreapta.
Declarată ca fiind cea mai lungă din munţii Făgăraş, cu o lungime cartată iniţial la 447m, peştera a ajuns
astăzi la o desfăşurare cunoscută de 791m, o denivelare de cca. 43m şi o extensie laterală de 182m. Este
străbătută de două cursuri de apă, pe cele două ramuri ale peşterii, care se unesc mai jos. Pe ramura
vestică, care are şi debitul cel mai mare, s-au creat câteva cascade spectaculoase, una dintre ele atingând
aproximativ 8m înălţime. Cursul de apă din galeria estică are un debit mai mic şi dispare brusc la un
moment dat.
Peştera 2 se află în apropierea primei, pe o
galerie lateral stânga, la 348m de la intrare. Datorită
poziţionării intrării, respetiv la baza galeriei de
prospecţiune, aceasta a fost folosită de mineri pentru
deversarea apei care venea din amonte. Ea are o
dezvoltare de cca. 150m şi o denivelare de 22m.
Peştera 3 se află la 165m de la intrarea în
galerie şi a necesitat, la început, eforturi considerabile
pentru derocare, dezvoltându-se pe ambele părţi ale
galeriei, dar în special spre Sud. Are 115m dezvoltare şi
cca. 7m denivelare, cu o extensie de aproximativ 47m.
Este în mare parte joasă, strâmtă, cu acces anevoios.
Speologii consideră că ea s-a format prin curgere sub
presiune şi remodelată apoi prin curgere liberă.
Peştera 4 a fost descoperită pe o laterală, spre
dreapta, între peşterile 3 şi 1 ale galeriei principale şi
se dezvoltă paralel cu aceastea. Are două accese prin două galerii mici şi asemeni celei dinainte, are în
general spaţii incomode, greu de parcurs. Cavitatea are o dezvoltare de 348m şi aproximativ 34m
denivelare. Pe toată întinderea, se constată existenţa unor cantităţi mari de sedimente.
Peştera 5 se află pe prima latură spre stânga, după Peştera 3, spre Peştera 1. Pentru a fi accesibilă,
a fost nevoie de decolmatări şi derocări succesive pe o galerie ascendentă, ajungându-se astfel la cartarea
unei dezvoltări de cca. 17m şi a unei denivelări de aproximativ 14m.
Peşterile din galeria de prospecţiune “Piscul Negru” sunt în curs de cercetare şi cartare şi necesită
măsuri majore de consolidare şi întreţinere ale tronsoanelor de galerii ce conduc spre ele. Debitele
importante de apă ce le parcurg, dar şi galeriile cu lungimi apreciabile, fac din aceste peşteri obiective
turistice de interes pentru turismul de explorare şi aventură, dar şi o grea încercare pentru temerari.
 - Peştera Albeşti - se află situată în comuna Bughea de Sus, judeţul Argeş. Peştera face parte din
rezervaţia geologică, granitul de Albeşti şi paleontologică, calcarul de Albeşti. Este un punct fosilifer cu
calcare numulitice, în care se găsesc pietrificaţi crabi, arici de mare, dinţi fosili de rechini.
Peştera Albeşti este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Muntenia, obiectiv pe
care trebuie vizitat.

- Saline – pe teritoriul judeţului Argeş nu există amenajate saline.

- Crame, podgorii (cu soiurile de vin)
- Casa de Vinuri Ştefăneşti apartinând SC Casa de Vinuri Ştefăneşti
SRL este situată in localitatea Ştefăneşti, str Morii nr. 150. Produce brandurile
de vin Sumedru, Marcea, Truda Fanny şi cultivă următoarele soiuri de stuguri:
Fetească Albă, Fetească Regală, Tămâioasă Romanească, Chardonnay,
Sauvignon Blanc, Rihn Riesling, Fetească Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon.
Detalii pe pagina web:
http://www.crameromania.ro/crame/casa-de-vinuri-%C8%98tefane%C8%98ti-232.html
- Biserici de lemn, mănăstiri, cule etc

- Mănăstirea Aninoasa - este situată în localitatea Berevoieşti, pe DN

73C, la 16 km de Câmpulung Muscel şi la 30 km de Curtea de Argeş. Se
parcurge DJ 732 B spre sud distanţa de 3 km până în comuna Aninoasa.
Mănăstirea datează din secolul al XVII-lea, din 1677 şi este ctitoria unui
boier din zonă, Tudoran Vlădescu. Între 1722 şi 1730, episcopul de Buzău,
viitorul Mitropolit al Ungro-Vlahiei Daniil, fost egumen la Aninoasa în anii
1704-1716, renovează mănăstirea. Biserica mare păstrează picturi ale lui
Pârvu Mutu. Stilul architectonic al ansamblului mănăstiresc este unul
brâncovenesc. După 1864 mănăstirea devine biserică de mir, iar din 2001,
doar mănăstire.

- Mănăstirea Antoneşti – La mănăstire se ajunge plecând din Curtea de Argeş

20 km pe DN 7C (spre Transfăgăraşan) până în comuna Corbeni. Din centrul comumei
se parcurge cca 1 km până la mănăstire. Zidirea bisericii din Antoneşti a început în
anul 1943 pe un teren donat de Gheorghe Erbaşu. Prin grija IPS Calinic al Argeşului şi
Muscelului , biserica devine mănăstire în 1995. Biserica a fost
sfinţită pe data de 24 iunie 2004.

- Mănăstirea Bascovele - are o poziţie geografică privilegiată, fiind situată la o

distanţă de 25 km de Piteşti pe şoseaua ce duce spre Râmnicu-Vâlcea. Pentru a ajunge la
mănăstire se pleacă din Piteti şi se parcurg 22 km pe DN 7/E 81. La ieşirea din localitatea
Dumbrăveşti se ia pe ramificaţia pe DJ 704E până în comuna Ursoaia. Locaşul de cult se
află la 400 m din centrul localităţii. Numele manastirii vine de la "bascov", pisc împădurit
cu stejari. Aşezată într-o depresiune larg deschisă spre soare, adăpostită de jur-împrejur
de păduri, o feresc de asprimea iernii şi de arşiţa verii. Mănăstirea Bascovele a fost zidită
în anul 1695 de către Şerban Cantacuzino. În urma cutremurului din 1838, biserica
mănăstirii este grav afectată, dar este reconstruită în 1843. Mănăstirea desfiinţată în anul 1962 când devine
biserică de parohie, dar va fi reînfiinţată în anul 1991.

- Schitul Brădetu - se află pe culmea Dealului Seci. După mai multe

surse istoriografice şi evaluări arhitectonice, dar mai ales după documentele
de cancelarie ce s-au conservat, Schitul Înălţarea Domnului – Brădetu s-a
dovedit a fi ctitorit în timpul lui Mircea cel Bătrân, cel mai probabil la finele
secolului al XIV-lea. Schitul acesta – nobil după ctitori şi părinţi spirituali – a rezistat peste secole cu toate
greutăţile evului de mijloc ca obşte de călugări, fie de sine stătătoare, fie ca subordonat al Marii Mănăstiri
Adormirea Maicii Domnului din Curtea de Argeş.Schitul păstrează Moaştele Sf ântului Nectarie din Aeghina şi
o icoană a Maicii Domnului, dăruite schitului de către Mănăstirea Sfânta Treime din Aeghina în anul 2005.
Pentru a ajunge la obiectiv se pleacă din comuna Prosia situata pe DN 73C Curtea de Argeş -
Câmpulung-Muscel, pe DJ 703111 până la Brădet. La intrarea în sat se face o ramificaţie spre stânga care
duce la schit.
- Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă - este o mănăstire ortodoxă
cu obşte de călugări aflatî în comuna Cetăţeni. Cunoscută iniţial sub
denumirea de "Schitul Cetăţuia Negru Vodă", mănăstirea este
construită pe o stâncă înaltă, la altitudinea de 881 de metri, pe malul
stâng al râului Dâmboviţa, între "Valea lui Coman" şi "Valea Chiliilor".
De la şoseaua principală şi până la mănăstire, pe o potecă îngusta, se
face mai puţin de un ceas. Potrivit tradiţiei locale, pe culmea abruptă
de piatră, a existat o cetate de rezistenţă, zidită pe vremea ocupaţiei
romane. Cetatea ar fi fost loc de refugiu şi pentru domnitorul Negru
Vodă al Ţării Româneşti care îşi avea aici şi o peştera de taină,
numită până astăzi "Peştera lui Negru Vodă". De la această cetate şi-
ar fi luat numele, atât muntele, cât şi satele din apropiere.
Unul şihaştrii care au vieţuit în zonă a fost descoperit în
ultimele decenii, într-o peşteră suspendată pe peretele abrupt al
muntelui. Moaştele
acestui Cuvios, galbene precum ceara, frumos mirositoare
şi nemişcate de mâna omului, erau aşezate într-o scobitură
de piatră, în formă de mormânt, iar deasupra, pe perete,
era scris în piatră: "Ioanichie Schimonah 1638." Acestea
sunt singurele Moaşte întregi ale unui Cuvios roman din
secolul al XVII-lea, păstrate până în zilele noastre.
Ctitorul mănăstirii nu a fost încă stabilit cu
certitudine. Se crede că principalul ctitor al mănăstirii a
fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab
I. Acesta apare în al treilea strat de frescî, în naos. Cu
toate acestea, tradiţia locală susţine că primul c titor a
fost Negru Vodă, urmele paşilor acestuia rămânând
imprimate în piatra muntelui, alături de ale doamnei sale, Margareta.
Biserica din peşteră, atribuită voievodului Negru Vodă, a fost construită în secolul al XIII-lea, odată
cu cetatea Câmpulung Muscel, care a fost prima capitală a Ţării Româneşti. În mănăstire se află două
biserici: biserica veche, aflată într-o peşteră naturală şi biserica nouă construită din lemn în stil
maramureşan. Biserica rupestră este lungă de 12 metri, lată de 4 metri şi înaltă de peste 3 metri. Această
este împărţită clasic în Sfânt Altar, naos şi pronaos. La intrarea în peşteră, a fost construit un pridvor, din
lemn. În naos se intră printr-o uşă săpată în peretele despărţitor. Naosul este înzestrat cu toate cele
necesare serviciului divin, iar clopotniţa din lemn este construită deasupra bisericii din piatră. Lângă
"Pesterea Moşului", silueta dăltuită a "Cavalerului Trac" stă de veghe la capătul cimitirului în care se află
câteva cruci, pe care nu stau scrise decât nume, fără să se precizeze momentul trecerii la cele veşnice.
Celebrul şi misterios ul "Cavaler Trac" avea un cult răspândit din Carpaţi, până la Marea Mediteran.
Pentru a ajunge la mănăstire se parcurge pedestru drumul şerpuit prin pădure ce pleacă dintre satele
Coteneşti şi Stoeneşti.

- Manastirea Ciocanu - este situată în comuna Bughea de Jos la 9 Km de

municipiul Câmpulung Muscel. Mănăstirea Ciocanu este o mânăstire de călugări și
datează din secolul XVI, fiind amintită în hrisoavele din anii 1677, 1776, 1827.
Biserica veche, construita in anul 1825 pe locul unei biserici vechi ce s-a prăbușit
cu ocazia cutremurului devastator din 1802, poarta hramul “Intrarea în Biserică a
Maicii Domnului”, iar biserica nouă “Sfinții Apostoli”. Ruinată în 1922, Mănăstirea Ciocanu a fost refăcută şi
repictată în 1932 de Nicandru Manu arhimandritul, care face o biserică nouă lângă construcţia veche..
Manastirea Ciocanu este ctitorita in sec. XVII de Nifon monahul (+687).
Pentru a ajunge la mănăstire se pleacă din Câmpulung Muscel pe DJ 732C spre Bughea de Jos, apoi
încă 3 km până la obiectiv (ultimii 2 km, prin pădure, fără asfalt). Pe traseu sunt încă două porţiuni de drum
neasfaltate cu o lungime de aproximativ 1 km.

- Mănăstirea Corbii de Piatră - începuturile vieţii

monahale la Corbii de Piatră sunt mai puţin cunoscute.
Majoritatea aşezămintelor monahale au apărut în locul altora
mai vechi, lucru ce se crede că s-a întâmplat şi la Corbii de
Piatră. Locul este recunoscut drept o vatră ascetică
românească. Prima atestare documentară de la 23 iunie 1512,
nu reprezintă şi înfiinţarea mănăstirii. Există mărturii certe
conform cărora locaşul ar fi existat şi înainte de această dată.
Biserica rupestră de la Corbi derivă tipologic din bisericile tip
sală, cu două altare dedicate unui hram dublu şi caracteristice
lumii bizantine din secolul al X-lea. Ea se înrudeste tipologic cu
grupul de biserici rupestre din Capadocia. O particularitate
unică la noi în ţară este altarul dublu racordat la o singura sală. Ea poate fi regăsită numai în Bulgaria la
Saborenata Tarcva şi Tarcvata. Această soluţie apare probabil în cazul unor mici comunităţi de călugări care
se pot lipsi de diaconicon. Caracteristicile stilistice, calitatea picturii, însoţite în exclusivitate de inscripţii
greceşti, coroborate cu ştirile documentare, permit datarea cu certitudine a ansamblului la începutul
secolului al XIV-lea. Ansamblul rupestru de la Corbii de Piatră constituie dovada concretă a existenţei unor
nuclee monastice de tip anahoretic în Ţara Românească încă înainte de organizarea bisericii muntene din
secolul al XIV-lea.
În anul 1882, în timpul slujbei de Înviere, peretele vestic al naosului s-a surpat, nerănind pe nimeni,
iar credincioşii, în acelaşi an au adus nişte meşteri italieni cioplitori în piatra de la Albeştii de Argeş care au
reconstruit peretele surpat. Deasupra bisericii încastrată în stâncă, se află crucea de piatră de la 1700, iar
în faţa bisericii este paraclisul de lemn cu clopotniţă construit în 1890.
Pentru a ajunge la mănăstire se parcurge DN 73C, Curtea de Argeş – Câmpulung Muscel, până la
Domneşti unde există o ramificaţie la stânga pe DJ 731 spre Nucşoara (Domneşti - Stăneşti-Corbşori-Corbi).

- Mănăstirea Cotmeana – este o mănăstire ortodoxă

de călugări din judeţ. Locaşul de rugăciune din Comtmeana se
află cu acelaşi nume aflată la doar 30 de kilometri de
Râmnicu Vâlcea şi la 32 de kilometri de Piteşti, pe drumul
naţional ce leagă cele două oraşe.
Important monument istoric medieval din sud-estul
Europei, Mănăstirea Cotmeana poate fi chiar cea mai veche
mănăstire din Ţara Românească. Construită în mijlocul
pădurilor în apropierea râului de munte Cotmeana, ctitoria
lui Mircea cel Bătrân duce în spate o istorie fabuloasă.
Edificiul este un monument de sinteză arhitecturală
reprezentativ pentru asimilarea şi dezvoltarea arhitecturii
munteneşti din secolul al XIV-lea: faţadele bisericii sunt din
cărămidă aparentă, decoraţiunile sunt realizate în stil
bizantino-balcanic specific secolelor XIII-XIV, iar clopotele sunt lucrate pe la începutul secolului al XIV-lea.
Prima atestare documentară în care apare Cotmeana datează din anul 1388, în timpul lui Mircea cel
Bătrân, care printr-un hrisov, anunţă existenţa acestui sfânt lăcaş odată cu ridicarea Mănăstirii Cozia. Se
presupune însă că Mănăstirea Cotmeana este mult mai veche, dacă nu cumva cea mai veche mănăstire din
Ţara Românescă, mulţi cercetători susţinind că este chiar o ctitorie a lui Vladislav Vlaicu (1325 - 1377).
 Vechimea mănăstirii este împinsă de către unii cercetători până la sfârşitul secolului al XIII-lea, data
de 1292 fiind avansată pe baza trăsăturilor arhitectonice ale mănăstirii. Însuşi termenul "cotmeana" provine,
pare-se, de la hoardele cumane care au trecut prin aceste locuri.
Săpăturile arheologice din jurul bisericii au scos la iveala o serie de morminte de tip athonit, de o
mare sobrietate. Călugării secolului al XIV-lea erau înmormântaţi cu o cărămidă drept căpătâi, iar o cruce
de lemn le vegheaza şi acum somnul de veci. Săpăturile arheologice au scos la iveală şi un tezaur de monede
de aur şi discuri ornamentale din teracotă, care sunt expuse la Muzeul Judeţean Argeş.
Mănăstirea Cotmeana a fost scena luptelor sângeroase pentru domnie din vremea lui Mihnea cel Rău,
declanşate din cauza politicii autoritare a acestuia. Conflictul
dintre domn şi boierii Craioveşti culminează cu bătălia din
februarie 1510 de la Mănăstirea Cotmeana, unde fiul sau,
Mircea, este înfrânt, iar Mihnea cel Rău abia scăpa cu viaţa şi
se refugia în Transilvania. Vremurile tulburi au facut ca în
interiorul bisericii să existe o uşă secretă de refugiu a
domnitorului în timpul bătăliilor.
Biserica mănăstirii este o construcţie care
impresionează prin originalitatea arhitecturii: faţade din
cărămidă aparentă, decorate cu lungi firide ce pornesc de la
nivelul solului şi se termina cu arcaturi sub cornişe, formează
firide încoronate de câte un şir de discuri din cărămidă
smălţuită. În patrimoniul Mănăstirii Cotmeana se afla cel mai
vechi clopot din Ţara Românească, dăruit de jupânul Dragomir în anul 1385. În vremea Primului Război
Mondial, între anii 1916-1918, aliaţii germano-maghiari au strâns şi au topit mai toate clopotele din Ţara
Românească. Istoricul Drăghicescu, care rămăsese la Bucureşti în timpul ocupaţiei germane, după disperate
insistente a obtinut "favoarea" de a salva un singur clopot din cele colectat el. Cu inima sfâşiată de durere,
Drăghicescu a ales clopotul cel mai vechi, cel de la Cotmeana.
Accesul la mănăstire se face pe DN7/E81 până la Linţeşti unde se ia pe DJ 703A,până la Cotmeana.
- Mănăstirea Curtea de Argeş – se află în centrul
municipiului cu acelaşi nume.Este ctitorită de domnitorul
Neagoe Basarab(1512-1517) şi are hramul Adormirea Maicii
Domnului.
Monumentele de arhitectură şi de artă religioasă,
precum şi cultura generală din epoca feudală din Ţările
Române, au rămas unice în istoria civilizaţiei noastre,
pentru faptul că în esenţa lor aceste monumente erau
generate de o noua şi superioară învăţătură despre om,
despre viaţă şi despre lume în general. Prin urmare,
mănăstirile şi monumentele istorice, artele aplicate,
tiparul şi alte manifestări culturale ale epocii feudale, pe
lângă importanţa lor religioasă, au avut totdeauna şi un rol
naţional, cultural şi artistic pentru popor.
Privită din acest punct de vedere, Mănăstirea Curtea de Argeş, care prin aşezarea şi farmecul ei
natural, arhitectural şi artistic întrece în frumuseţe tot ce s-a construit în ţara noastră până în secolul al
XVI-lea, reprezintă o continuare a tradiţiei şi a vieţii religioase a poporului român şi apogeul unei epoci
înfloritoare în arhitectură şi artă.
Mănăstirea Curtea de Argeş, prin măr eţia, perfecţiunea proporţiilor şi prin bogăţia decoraţiei
acesteia, a găsit un puternic ecou în sufletul cântăreţilor populari care i-au învăluit obârşia în umbra
legendei. Asa cum glăsuieşte balada populară culeasă de Alecsandri, zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş s-ar
datora "Meşterului Manole", care împreună cu "nouă meşteri mari, calfe şi zidari" au lucrat cu multă trudă şi
cu preţul unor mari sacrificii la ctitoria voievodului Neagoe Basarab.
 Mănăstirea Curtea de Argeş nu este însă o legendă; ea este expresia sentimentelor celor mai sincere
ale poporului român despre jertfa lui, pe care a pus-o şi la baza construirii acestei mănăstiri, după cum a
pus-o şi la baza tuturor marilor opere de construcţie
din ţara noastră.
Mănăstirea din Curtea de Argeş nu este
numai un simplu locaş de închinare, ci este un
simbol al jertfei poporului român. Zidirea mănăstirii
a durat trei ani (1515-1517). Domnitorul Neagoe,
care avea bune cunoştinte despre arhitectura
bisericească, a dat şi ideea planului bisericii şi
sfaturi pentru mesterii, în fruntea carora se afla
legendarul Meşter Manole.
Tot Neagoe Voievod şi soţia sa, Despina
Doamna, au procurat materialul cel mai bun pentru
zidirea mănăstirii, precum şi metalele preţioase -
aur şi argint - pentru împodobirea ei.
Cu trecerea timpului au venit peste această
mănăstire multe necazuri şi primejdii. În iarna anului 1610, Gabriel Bathory cu oastea lui, a jefuit biserică şi
din morminte tot ce era preţio, luând acoperişul de plumb si cositor al bisericii şi lăsând-o expusă la
stricăciuni. Domnitorul Matei Basarab a refăcut biserica şi a înzestrat-o, urmând ca Şerban Cantacuzino să
întreprindă la rândul lui lucrări de restaurare la mănăstire.
Războaiele dintre ruşi şi turci de la 1769-1774 şi 1787-1791 au adus Mănăstirii Curtea de Argeş alte
jefuiri şi stricăciuni. Cutremurul la 29 octombrie 1802, cutremurul anul 1838 şi nenumărate incendii au adus
mănăstirii noi deteriorari şi pagube mari.
Biserica mănăstirea Curtea de Argeş, a fost refacută în forma de azi după planul arhitectului francez
Andre Leco mte de Nouy între anii 1875-1885. Aceasta refacere a despărţit în mare parte mănăstirea de
ansamblul ei, prin înlăturarea marii cetăţi de măreaţa clopotniţă ridicată de Matei Basarab.
În pronaosul bisericii, se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab și Doamna Despina,
soția lui Neagoe Basarab, Doamna Stana, fiica lui Neagoe Basarab, soția lui Ștefăniță Vodă al Moldovei,
voievod Radu de la Afumați şi soțul Doamnei Ruxandra.
Tot aici se găsesc pe o parte apronaosului mormintele Regelui Carol I și al Reginei Elisabeta între
care se află o cutiuță pirogravată cu osemintele micuței prințese Maria, iar de cealaltă a pronaosului parte
mormintele Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

- Schitul Dragoslavele - a luat fiinţă în anul 1929, ca reşedinţă

patriarhală de odihnă, în localitatea Dragoslavele. Pe una din vilele
aşezământului este montată în zid o placă memorială în care se
consemneaza: "Această casă s-a zidit din temelie, iar celelalte s-au
refăcut cu cheltuiala preoţimii muscelene, care le-a dăruit Patriarhului
Miron în 1929 ca să fie reşedinta de odihn pentru Patriarhul Romaniei." În
1949, PF Justinian a adus la Dragoslavele o biserică de lemn, construită
la sfârşitul sec. al XVII-lea de credincioşii din Borşa, jud. Maramureş,
care va fi sfinţită în 1949. Este subordonat al Arhiepiescopiei
Bucurestilor. Pentru a ajunge la schit se parcurge şoseaua Câmpulung
Muscel - Braşov până în localitatea Dragoslavele. Schitul se afla la 500 m de centrul comunie.

- Mănăstirea Glavacioc - prima atestare documentară a Mănăstirii

Glavacioc datează din anul 1441, când Vlad Dracul întăreşte proprietatea
mănăstirii asupra unui sat dăruit de banul Radu. Mănăstirea Glavacioc este
consemnată şi într-un hrisov al lui Radu cel Mare din anul 1507. Mănăstirea
Glavacioc s-a aflat sub administrarea a mai multor domnitori - Radu cel Mare,
Neagoe Basarab, Mihnea Turcitul. A fost recladită în forma actuală de
paharnicul Constantin Foca între 1841 şi 1844.
 Paul de Alep, care a însoţit pe patriarhul Macarie de Antiohia în ţările române, scrie în notele lui din
anul 1657: "Biserica este mare şi cu o arhitectură frumoasă, având două turle, una deasupra navei, cealaltă
deasupra corului. Pe cele patru coloane sunt patru arcuri pe care este rezemată turla. (..) Chiliile mănăstirii
toate sunt din piatră". Asemănând-o cu "biserica Adda din ţinutul Tripoli", Paul de Alep menţionează că nu a
mai "văzut în această ţară nici o altă biserică care să poată fi asemănată acesteia".
Mănăstirea Glavacioc a fost transformată în biserica de parohie din cauza comuniştilor redeschiderea
ei făcându-se în anul 1991, de către IPS Calinic al Argeşului şi Muscelului.
Pentru a ajunge la mănăstire se parcurge drumul DN 6/E 70 Draganesti-Vlasca, iar din localitatea Videle se
ia pe DJ 503 către Glavacioc.

- Mănăstirea Gorganu se află în satul Drăghiceşti. Biserica de lemn este

datată încă din anul 1744. În anul 1986, mănăstirea devine subordonată
Episcopiei Argeşului. În anul 1996, metocul se va transforma în mănăstire de
călugări. Pentru a ajunge la edificiu se ia din centrul comunei Călineşti,
localitate situată pe DN 7 Bucureşti-Piteşti, pe DJ 704B si DL 500 m până în
Drăghiceşti.

- Mănăstirea Înfricoşata Judecată a fost ridicată la iniţiativa preotului Corneliu Popescu, din Ioneşti.
Este o mănăstire nouă, aflându-se încă în stare de construcţie. Pentru a ajunge la mănăstire se parcurge
drumul DN 65A Costeşti-Roşiorii de Vede, până în apropierea localităţii Ioneşti unde există o ramificaţie
până la mănăstire.

- Mănăstirea Nămăieşti - Documentele istorice în

legatura cu satul şi cu mănăstirea Nămăieşti atestează anii
1503-1547 în hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare şi Mircea
Ciobanul. Biserica mănăstirii este considerată monument istoric
încă din secolul al XIV-lea. Date exacte în legătură cu
întemeierea mănăstirii şi a bisericii săpată în piatră nu se
cunosc. Însă, legendele transmise oral, din moşi strămoşi, în
satul Nămăieşti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru
Vodă.
Tot tradiţia povesteşte şi despre ctitorul anonim al
bisericii: Se zice că un cioban păştea oile prin partea locului.
Ajungând la stânca în care a fost apoi săpată biserica, ciobanul
a facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe această piatra mare, rămănând cu oile peste
noapte. Ciobanului i s-a arătat în vis Maica Domnului care i-a spus: “Scoală-te, sapă sub tine şi vei găsi o
icoană într-o bisericuţă de piatră. Aici vei face tu biserica în
cinstea şi slava Intrării în Biserică a Sfintei Fecioare Maria, izvor
de viaţă şi de tămăduire”. Trezindu-se din acest vis ciobanul
începu să sape cu râvnă şi după trei zile şi trei nopţi dădu de
bisericuţa de piatră, în formă de peşteră, cu icoane şi odoare
bisericeşti.
Legenda spune că icoana visată de cioban este chiar
aceea care se află şi în prezent în mănăstire, în partea stângă,
lângă altar şi este numită ˝Icoana cu Maica Domnului la
Mănăstirea Nămăieşti, făcătoare de minuni˝. Această icoană o
reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Pictura a
fost deteriorată de vreme. Este considerată ca una dintre cele mai vechi icoane, nu numai din ţară, ci şi din
întreaga creştinatate. Se presupune ca a fost zugravită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Se mai presupune că biserica din grota săpată în piatră, în stânca muntelui unde a fost descoperită
această antică icoană, datează din timpul când creştinismul se propovăduia în taină, în grote, din cauza
persecuţiilor, poate chiar din epoca primilor daci creştinaţi.
 Pentru a ajunge la mănăstire se parcurerge şoseaua Târgovişte-Campulung Muscel până în localitatea
Nămăieşti, unde exista o ramificaţie către mănăstire.

- Mănăstirea Negru Vodă – este situată la ieşirea din municipiul Câmpulung Muscel către Piteşti.
Potrivit tradiţiei, Mănăstirea Negru Vodă a fost ctitorită în anul 1215 de Radu Negru Voievod, fiind apoi
rezidită de Basarab I şi fiul său, Nicolae Alexandru Basarab. A fost reconstruită în întregime, pe aceeaşi
temelie şi cu pietrele ctitoriei iniţiale, în 1635, de Matei Basarab, aceasta fiind surpată după un puternic
cutremur din 1628. În 1827, arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface
pentru a treia oară şi o târnoseşte în 1832.
Biserica Mănăstirii Negru Vodă este
necropolă domnească şi păstrează un
document epigrafic însemnat, cea mai veche
lespede de mormânt voievodal, scrisă în
limba slavonă, aparţinând lui Nicolae
Alexandru Basarab.
Actualul complex monastic cuprinde
turnul clopotniţă, paraclisul domnesc, casa
domnească şi anexa acesteia, casa
egumenească, biserica bolniţă şi chiliile.
Turnul clopotniţă este unul dintre
cele mai înalte turnuri de clopotniţă din
România – 35 de metri, care, în plus, nu a fost dărâmat niciodată. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele
porţi de stejar din 1749. Casa domnească a lui Matei Basarab a fost ridicată în secolul al XVII-lea, constituind
locul unde a funcţionat şi prima tiparniţă din Ţara Românească. Casa egumenească a fost ridicată în trei
etape, între secolele XVII-XVIII, ultima dată fiind modificată în stil brâncovenesc. În 1987 a fost restaurată
prin purtarea de grijă a patriarhului Iustin Moisescu.
În extremitatea estică a curţii domneşti se află Biserica Bolniţă, ridicată în anul 1714 de descendenţii
familiei brâncoveneşti. Ansamblul Negru Vodă a avut o împrejmuire în palisadă (bârne groase din lemn cu
pământ bătut) ridicată în timpul domniei lui Matei Basarab, apoi în 1712, în timpul domniei lui Constantin
Brâncoveanu, împrejmuirea a fost refăcută din zid masiv. În anul 1985, în cadrul restaurării generale a
mânăstirii, împrejmuirea a fost refăcută pe toate laturile din zid de piatră.
Din ansamblul de la Negru Vodă a mai făcut parte şi marele han al mănăstirii. Acesta a fost construit
în anul 1647, fiind realizat după moda orientală cu prăvălii la parter şi încăperi pentru călători la etaj. Avea
funcţionalitate de bazar şi depozit pentru mărfurile aduse în Câmpulung de negustori cu ocazia marelui bâlci
al Câmpulungului. Hanul a funcţionat până în jurul anului 1746.

- Mănăstirea Râncaciov se află la mică distanţă faţă de Mănăstirea

Gorganu, în satul Cârstieni. Pisania mănăstirii menţionează că aceasta a
fost rezidită de capitanul Arsenie Şoimul, între 10 iunie 1647 şi 17
septembrie 1648. Mănăstirea este rezidită în anul 1848. Obştea locuieşte
în mănăstire începând cu 1996. Pentru a ajunge la edificiu se ia din
centrul comunei Călineşti, localitate situată pe DN 7 Bucureşti-Piteşti, pe
DJ 704B m până în Cârstieni.

- Mănăstirea Robaia se află pe locul unui vechi schit, ridicat în

mijlocul pădurii, în vremea în care încă se mai luau robi de prin sate.
Mănăstirea Robaia este menţionată într-un hrisov din anul 1593, de către
Alexandru cel Rău. Biserica de lemn a fost ridicată de Banul Armega. În anul 1644, pe locul acesteia se va
ridica o biserică de cărămidă, de către Sava Şufarul şi soţia lui, Livera. Sfântul Sofronie de la Cioara a fost
egumen al acestei mănăstiri între anii 1764-1766. Aici adoarme somnul de veci renumitul zugrav Pârvu Mutu
(+1735), călugărit cu numele Pafnutie. Accesul la mănăstire se face din localitatea Prosia, situată pe DN 73C
Curtea de Argeş - Câmpulung-Muscel de unde se ia pe DC267, prin satul Robaia până la mănăstire.
 - Schitul Sfântul Ierarh Modest - a fost ridicat la iniţiativa părintelui
Modest Ghinea, stareţul Mănăstirii Cetăţuia, Negru Vodă. Bisericuţa este de lemn
în stil maramureşean. Schitul Sfântul Ierarh Modest nu este electrificat.
Gândit şi hotărât a fi un Schit de maici, micuţa insulă de credinţă va
adăposti şi un adăpost pentru bătrânii defavorizaţi de soartă, bătrâni ce se vor afla
în grija maicilor. La ora actuală numărul locuitorilor din schit este mic, Deşi toate
sunt trecute de vârsta de mijloc a vieţii, totuşi hotărârea şi voinţa lor
nestrămutată de a finaliza toate lucrările, nu le opreşte de la nici un efort; iar ca
un paradox, toate au ajuns aici, prin voia divinităţii, tocmai de la malul marii.
Accesul la schit se face din satul Coteneşti-Stoeneşti, situat pe DN 72A Câmpulung-
Muscel - Târgovişte pe drum forestier neasfaltat, dar bine întreţinut.

- Mănăstirea Sfântul Prorooc Ilie Paltinu - se află în comuna Arefu, pe

Transfăgărășan (DN7C) , la 70,5 km N de Curtea de Argeș, 15,5 km de Bâlea Lac, la
aproximativ 100 m de drum. Este ctitorită de IPS Calinic al Argeșului și Muscelului, fiind
înființată în anul 1995. Drumul către cabana Bâlea fiind tranzitat de foarte mulți turiști se
poate spune că mănăstirea Sf. Ilie Paltinul se incadreaza între cele mai importante
așezăminte monahale din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, fiind inclusă în circuitul
turismului ecumenic.

- Mănăstirea Slănic - se află în localitatea cu acelaşi nume. Veche vatră de nevoinţe, din vremuri
imemoriale, tradiţia menţionează că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi primul ctitor acreditat, în urma unor bătălii
cu turcii în această zonă.
Prima atestare survine la 16 mai 1679, când, printr-un act oficial, popa Nica, „fiul lui Macarie
călugărul”, donează şi închină Mănăstirii Aninoasa „biserica cu delniţa ei din
Slănicul de Jos”. Dar vine anul 1805, când, din motive obscure, schitul de
desfiinţează, iar biserica lui este mutată la poalele ţării, undeva în Vlasca.
Monahul Irinarh Pulpea va sta singur pe acest munte până în 1922 când i se
alatură un ieromonah de toată isprava: Isidor Ghimpeteanu, venit din obştea
Robaiei. Împreună încep zidirea unei biserici închinate Maicii Domnului, şi toată
suflarea creştinească de pe aceste deluri li se alatură, contribuind şi cu 5 ha de
teren. În câţiva ani biserica este gata, după ce călugării au cărat cu spinarea
materialele de construcţie. Aşadar fiecare cărămidă folosită la construcţie are
valoare mucenicească, fiind purtată pe spete de calugări La 19 octombrie 1930
are loc sfintirea.
În plin război mondial, în 1944, Schitul Slănic primeşte darul numirii unui
nou stareţ: protos. Vitimion Niţoiu. Acesta introduce rânduielile slujbe i zilnice,
după tipicul mănăstiresc şi instaurează regulamentul vieţii de obşte. Acest mare călugar a murit în cursul
anului 1990; o cruce îi veghează cuvioasa odihnă, în recunoştinţa întregii lumi.
Accesul la mănăstire se face din apropierea localităţii Domneşti de pe DN 73C Curtea de Argeş –
Câmpulung Muscel, luând pe un drum local către localitatea Slănic.

- Mănăstirea Trivale - a fost ctitorită de Trifan şi Stanca Stăncescu, în cea de-a doua jumătate a
veacului al XV-lea. Prima biserică a fost din lemn. Va fi recladită din piatră de evlaviosul domnitor Matei
Basarab (1632-1654). Între 1670 şi 1673 aceasta ajunge în ruină, fiind refacută din piatra şi cărămidă;
mănăstirea va fi pictată în 1731, de Ioasaf Grecu. Mănăstirea a fost reînfiinţată în 1991. Aceasta se află în
parcul Trivale din Piteşti.
- Mănăstirea Valea Mănăstirii - este o mănăstire ortodoxă, mai
puţin cunoscută, însă de o minunaţie rară, aflată în satul cu acelaşi nume
din comuna.
 Începuturile Mănăstirii se pierd în negura veacurilor ce au trecut. Construcţia bisericii din Mănăstirea
Valea a început în anul 1512, ctitor fiind Radu Paisie. Amintim ca tot el a ctitorit şi Mănăstirea Mislea din
Prahova. Se crede ca Radu Paisie a fost fiul natural al lui Radu cel Mare. El ajunge domn al Ţării Româneşti
între anii 1535-1545, fiind mazilit, din motive necunoscute, de către turci şi surghiunit în Egipt unde a şi
murit. Radu Paisie Voievod (1535-1545) apare şi astăzi în mărturiile mănăstirii. Tabloul votiv îl înfăţişează pe
voievod în partea vestică a pronaosului. El mai este menţionat şi în pisania repictată la mijlocul secolului al
XIX-lea, ce se regăseşte în n aosul bisericii. Noua biserică, închinată în cinstea sărbătorilor Pogorârea
Sfântului Duh şi Sfânta Treime, a fost terminată în anul 1544, când Radu Paisie era încă domn, în anul
respectiv fiind realizată şi o parte din pictură. Altarul şi naosul bisericii ctitorite de Radu Paisie, vor fi
pictate în 1548, în vremea lui Mircea Ciobanul. Pronaosul a rămas nepictat având funcţionalitate de tindă.
În satul Valea Mănăstirii se face din comuna Cişmea situat pe DN 73/E 574 Piteşti-Câmpulung, la km 19 unde
se află o ramificaţie către sat.

- Mănăstirea Văleni - Mănăstirea de la Văleni a fost ctitorită de schimonahul

Zosima, între anii 1691 – 1692 și poartă hramul “Invierea lui Lazăr”. Prima biserică de la
Văleni a fost mărită în anul 1810, apoi reclădită între anii 1826 – 1829, iar forma finală i-
a fost dată în anul 1888. În anul 1940 a fost distrusă de cutremur și reclădită între 1948 –
1955. În cadrul Mănăstirii Văleni se găsește o importantă colecție de obiecte
bisericești.În biserică se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Mănăstirea
este una de maici. Accesul la edificiu se face din Curtea de Arges pe DJ 703H, trecând
prin Valea Danului, până în satul Văleni. Din centrul localităţii mai sunt 2 km până la
mănăstire.

- Mănăstirea Vieroşi - aflată astăzi în localitatea Mioveni, a fost

întemeiată în anul 1573, în zilele lui Alexandru Vodă cel Bun, de către
boierul Ivaşcu Golescu, descendent din neamul Basarabilor Craioveşti. La
zidirea ei au lucrat meşteri locali şi credincioşii satului. Precum ne
demonstrează pisania şi ruinele din jurul mănăstirii, acest locaş de cult a
fost înconjurat cu ziduri fortificate, precum o cetate, late de doi metri şi
înalte de zece metri şi a avut multe chilii monahale.
Deşi a avut în posesie multe moşii, dăruite de domnii şi boierii
vremii, astăzi mănăstirea se află aproape în stare de ruină, zidurile şi chiliile fiind dărămate. Dintre cele
patru clopote ale vechii mănăstiri, unul este la Colibaşi, unul la Mărăcineni, altul la Bucureşti si cel mic a
rămas la Vieroşi. Din cărămida luată din vechile ziduri s-a construit şcoala şi primăria din Colibaşi.
În interiorul bisericii se află mormântul ctitorilor acesteia, Ivaşcu Golescu şi Albul clucerul Golescu,
care a murit în luptele de la Rimna, lângă satul Jiliştea. Pe piatra de mormânt, Albul clucerul Golescu este
înfăţişat călare pe un cal ager, cu buzduganul în mână.
Se crede ca în această mănăstire s-a adapostit, pentru un timp, Sfântul Sofronie de la Cioara, cel
care a condus răscoala populară împotriva habsburgilor şi a uniaţilor, în anul 1760.
Multă vreme, ceea ce a mai rămas din vechea mănăstire s-a folosit ca biserică parohială. Biserica
mănăstirii a fost restaurată din nou, între anii 1955-1956. Mănăstirea Vieroşi a fost reînfiinţată în anul 1998.

- Muzee
- Muzeul Judeţean Argeş – situat în Piteşti str.
Armand Călinescu, nr. 44, este instituţia muzeală argeşeană
proeminentă care tezaurizează colecţii de obiecte
remarcabile spre ilustrarea civilizaţiei argeşene şi româneşti.
Începuturile activităţii muzeale la Piteşti datează din
anul 1928.Din anul 1977 Muzeul Judeţean Argeş este prima
instituţie muzeală românească şi Sud-Est europeană ale cărei
obiective şi resurse sunt dedicate răspândirii informaţiilor necesare conservării mediului. Detalii pe pagina
web: http://www.muzeul-judetean-arges.ro/

- Secţia de Istorie şi Ştiinţele Naturii - secţie al Muzeului Judeţean Argeş funcţionează în clădirea
construită în 1898-1899 ca sediu pentru Prefectura Judeţului Argeş. Monument istoric, clădirea a fost
edificată după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu pe locul unde s-a aflat schitul Buliga. În anul 1970
clădirea a fost dată Muzeului Judeţean Argeş care a deschis la etaj, în 1974, expoziţia de bază a Secţiei de
Istorie şi în 1977, la parter, expoziţia de bază a secţiei de Ştiinţele Naturii. Printr-un sistem de diorame şi
piese naturalizate se prezintă originea vieţii şi evoluţia vieţuitoarelor pe pământ, organizarea materiei vii,
relaţia om-natură, întrucât tematica expoziţiei de bază a Ştiinţelor Naturii este ecologia şi protecţia
mediului ambiant. Întrucât spaţiul aflat în această clădire era insuficient, prin eforturile Consiliului
Judeţean Argeş, în noiembrie 1997, a început extinderea muzeului. La 30 mai 2000 şi 22 mai 2004 au fost
inaugurate cele două noi corpuri de clădire. În Corpul A s-au organizat depozite, laboratoare şi birouri.
Corpul B adăposteşte: expoziţia naţională de artă naivă, planetariu, observator astronomic, amfiteatru şi
bibliotecă.
Expoziţia de bază a Secţiei de Istorie prezintă, în contextul istoriei naţionale, evoluţia societăţii
omeneşti de pe teritoriul judeţului Argeş din paleolitic până la 1947. În cadrul expoziţiei Secţiei de Istorie
sunt prezentate obiecte aparţinând culturii de prund, piese neolitice găsite în aşezările gumelniţene de la
Teiu şi Popeşti, obiecte de tip Ferigile, probând civilizaţia fierului, descoperite pe Valea Topologului. O
pondere deosebită este acordată procesului de romanizare, dat fiind faptul că în Argeş se află marea
aşezare dacică de la Cetăţ eni ca şi castrele de pe Limes transalutanus, cel mai important fiind cel de la
Jidava. Reşedinţele domneşti de la Curtea de Argeş, Câmpulung, Piteşti, cetăţile argeşene Poenari şi Oratia,
rolul Argeşului în evul mediu sunt prezentate prin intermediul obiectelor descoperite arheologic, prin
fotografii, hărţi şi documente. Marile evenimente ale secolului al XIX-lea ocupă un loc deosebit în expoziţie,
datorită rolului important pe care argeşenii şi personalităţile de aici l-au jucat în cadrul acestor eveniment.
Rolul monarhiei în istoria României, Argeşul – leagăn al liberalismului românesc şi al ţărănismului, Făurirea
României Mari, Viaţa culturală în perioada 1878-1947, Viaţa politică în perioada interbelică şi până la 1947 şi
participarea argeşenilor şi a muşcelenilor la cel de-al doilea război mondial sunt teme istorice prezentate în
sălile deschide în 2004 şi 2006.

- Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna" - este

o secţie a Muzeului Judeţean Argeş situată pe B-dul Republicii,
nr. 33, Piteşti.
Expoziţia de artă românească modernă şi contemporană
a fost deschisă, în 1969, în clădirea construită în 1886, după
planurile arhitectului Ioan N. Socolescu, ca sediu al Primăriei
Piteşti. Aici sunt expuse tablouri care au aparţinut marilor
pictori români: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Sava
Henţia, Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Dimitrie Ghiaţă , Ion
Ţuculescu, Vasile Popescu, Ştefan Luchian, Rudolf Schweitzer -
Cumpăna ş. a., ca şi sculpturi ale lui Gheorghe Iliescu -
Călineşti, Ovidiu Maitec, Radu Aftenie, Ion Iancuţ, Grigore
Patrichi, Adrian Popovici ş. a.
Galeria Naţională de Artă Naivă (Str. Armand Călinescu, nr.44, Corp C, Intrarea Bulevardul Eroilor).
A fost deschisă în anul 1971, fiind primul muzeu de acest gen din ţară ce cuprinde lucrări ale
pictorilor consacraţi: Babeţ Gheorghe, Boancă Gheorghe, Bogatu Costel, Boţa Anca, Boţa Valentin, Dascălu
Mihai, Măric Ion, Mihuţ Petru, Mitrăchiţă Ghiţă, Negru Ion, Nicodim Ion, Doja Gheorghe, Debreczeny Ştefan,
Debreczeny Lupaşcu Alexandrina.
Expoziţia Memorială „Dinu Lipatti" (sat Ciolceşti, com. Leordeni, jud. Argeş).
Casa a fost construită între 1939 şi 1942 de către marele pianist Dinu Lipatti pentru a-i servi ca loc
de odihnă şi creaţie, de întâlnire cu prieteni şi muzicieni. La 17 decembrie 1985 a fost deschisă expoziţia
memorială ce cuprinde obiecte care au aparţinut lui Dinu Lipatti, fotografii, afişe, diplome, periodice şi
discuri.
 - Muzeul şi Rezervaţia Arheologică Castrul Roman Jidava - este o secţie a Muzeului Judeţean Argeş
situată Câmpulung, Şoseaua naţională, nr. 127.
Expoziţia, deschisă în 1970, cuprinde obiecte
descoperite în cercetările arheologice de pe Limes alutanus
şi transalutanus şi cu precădere obiecte descoperite în
cercetările din Castrul Jidava. Edificiul militar roman a fost
construit în cea de a doua jumătate a secolului al II-lea
d.Hr. şi este astăzi unul dintre cele mai bine conservate
castre permenente de limes din România. Sunt expuse
obiecte din ceramică (opaiţe, cărămizi şi fragmente de ţigle
cu inscripţii, amfore, piese de pavimentum şi mozaic, piese
pentru hypocaustum), arme (vârfuri de săgeţi, suliţe,
cuţite), piese din fier, şi obiecte din piatră care se pare că
provin de la subunitatea militară romană de arcaşi călări
care a construit castrul (Cohors Prima Flavia Comagenorum.
În incinta castrului se păstrează o parte din clădirile romane (Principia - comandamentul, Praetorium -
clădirea comandantului, clădirea ofiţerilor, Horreum - magazia de cereale). Pe latura de sud a fost
reconstituit un turn de curtină şi, parţial, turnurile porţii Praetoria (poarta principală de intrare), turnul
semirotund din colţul de sud-vest, cât şi celelalte turnuri ale porţilor Decumana, Dextra şi Sinistra de pe
laturile nord, est şi vest.

- Cetatea POENARI- este o secţie a Muzeului

Judeţean Argeş situată în comuna Arefu pe vârful Muntelui
Cetăţuia, într-un cadru natural fortificat. La o distanţă de
25 km faţă de municipiul Curtea de Argeş, se înalţă Cetatea
Poenari, nominalizată astfel, cu precădere, atât de
izvoarele vremii, cât şi în istoriografia de specialitate, după
satul din apropiere, aflat la circa 6 km depărtare. Deşi
cetatea este amplasată la numai doi kilometri de satul
Căpăţâneni, ea a primit numele de Poienari, de la satul
puţin mai îndepărtat, însă, foarte probabil, mai vechi, pe
care l-a şi stăpânit, după cum se arată într-un hrisov dat
hareşenilor (arefenilor) de Mircea Ciobanul la 8 aprilie
1546. Cu acest nume o întâlnim în izvoarele documentare
din veacurile XV-XVI, dar şi în cronicile din secolele XVII-XVIII.
De-a lungul vremii, fortificaţia din Cheile Argeşului a mai fost consemnată şi sub denumirile de
„Cetatea lui Ţepeş Vodă" sau „Cetatea lui Negru Vodă". Cea dintâi denumire îşi are desigur originea în
tradiţia istorică a cărei primă menţiune scrisă se regăseşte în Letopiseţul cantacuzinesc, unde se precizează:
„Vlad vodă Ţepeş. Acesta au făcut cetatea de la Poenari şi au făcut sfânta mănăstire ot Sneagov. Mai făcut-
au un lucru cu orăşanii den Târgovişte, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului vodă. Când
au fost în ziua Paştilor, fiind toţi orăşanii la ospeţe, iar cei tineri la hore, aşa fără veste pre toţi i-au
cuprins. Deci câţi au fost oameni mari, bătrâni, pre toţi i-au înţepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câţi au
fost tineri cu nevestele lor şi cu fete mari, aşa cum au fost împodobiţi în ziua Paştilor, pre toţi i-au dus la
Poenari de au tot lucrat la cetate, până s-au spart toate hainele dupre ei şi au rămas toţi dezvăscuţi în
pieile goale". O variantă asemănătoare este redată şi de către cronicarul Radu Popescu.
 - Planetariul Muzeului Judeţean Argeş, funcţionează
în incinta Muzeului Judeţean Argeş.
La Piteşti, în urmă cu 30 de ani, începea să
funcţioneze prima expoziţie multimedia din România dedicată
ştiinţelor naturii şi ecologiei. Tavanul primei săli oferă intuitiv
şi simbolic informaţii privind originea vieţii pe Terra şi
seamană cu proiecţia unui planetariu. În 2008, în primul an
naţional dedicat educaţiei cu ajutorul astronomiei şi în
avanpremiera primului an internaţional al astronomiei, anul
2009, Muzeul Judeţean Argeş inaugurează primul planetariu
digital de tip educaţional din România, îmbogăţindu-şi oferta
culturală la aniversarea a 80 de ani de la înfiinţare.
Planetariul Muzeului Judeţean Argeş, produs de firma
franceza RSA Cosmos, al doilea mare constructor european de
planetarii, este de tip ISS 2 HD, are un ecran cu diametru de 7 metri, ofera vizionarea unor proiecţii de
planetariu, de cinematografie panoramica şi simultană şi de expoziţii virtuale de înalta definiţie (1900x1900
pixeli), sonorizate cu un sistem audio 5.1 pentru săli de cinematograf. Planetariul poate gazdui între 38 de
spectatori, inclusiv persoane cu nevoi speciale de deplasare, mobilierul este proiectat şi realizat special
pentru planetariu, iar volumul de proiecţie beneficiază de un sistem de climatizare optim şi ecologic. La
nivel european, planetariul Muzeului Judeţean Argeş se încadreaza între cele mai performante planetarii
digitale aflate în funcţiune şi în curs de realizare, la categoria planetarii medii educaţionale. Echipamentul
tip ISS 2 HD poate fi interconectat prin sisteme digitale de transport a informaţiei cu echipamente de
observare astronomică pentru facilitarea unor proiecţii live de observaţii astronomice făcute oriunde pe
Terra.

- Expoziţia Flori de mină funcţionează în incinta

Muzeului Judeţean Argeş unde sunt prezentate comorile
adâncurilor prezintă lumea frumuseţilor tăcute din adâncul
Maramureşului, al Braziliei, Mexicului, Chinei, Rusiei,
Turciei, Maroc ului, Indiei, Congoului şi Madagascarului, cu
eşantioane de cuarţ, ametist, citrin, agat, labradorit,
malahit, fluorină, cuarţ fumuriu, diamant de Maramureş,
precum şi combinaţiile acestora cu alte minerale: pirită,
realgar, stibină, calcit, blendă, marcasit etc.
Spre deosebire de florile din lumea vegetală, florile
de mină nu se ofilesc niciodată după ce sunt culese, ci, din
contră, scoase din întunericul Pământului, din anonimatul
zăcămintelor mereu pline de surprize, se oferă veşnic
ochiului şi inimii celui ce priveşte încântat de neasemuita
lor frumuseţe. Renumite pentru geometria şi policromia
lor, aceste flori ale adâncurilor au fascinat şi continuă să fascineze privitorii pe care-i îndeamnă permanent
la adevărate momente de reverie în faţa tainelor naturii.
Vă invităm la Muzeul Judeţean Argeş pentru a intra dintr-o lume a zgomotului şi agitaţiei, în lumea
frumuseţilor tăcute.

- Muzeul Sportului Argeşean, funcţionează în incinta

Muzeului Judeţean Argeş
La 5 septembrie 2008, Muzeul Judeţean Argeş s-a
îmbogăţit cu o nouă expoziţie, de fapt cu un nou muzeu: Muzeul
Sportului Argeşean - Campionii.Muzeul Judeţean Argeş este
singura instituţie muzeală din România care oferă publicului
vizitator un muzeu de anvergură dedicat sportivilor merituoşi din
Argeş, un muzeu al campionilor argeşeni.Muzeul Sportului
Argeşean oferă publicului vizitator prilejul de a vedea diverse obiecte care au aparţinut unor sportivi celebri
argeşeni sau care au practicat sport la diverse cluburi din judeţul Argeş, cu cel puţin un titlu de campion
naţional la activ. Acesta se află în patru mari săli, la primul etaj al Corpului B. În circa 60 de vitrine şi pe
numoeroase panouri, sunt expuse documente, fotografii, medalii, plachete, cupe, diplome, echipament e
sportive, fanioane, afişe din cadrul competiţiilor sportive.Muzeul ilustrează următoarele ramuri sportive:
atletism, tenis de câmp, fotbal, box, judo, lupte greco-romane, karate-do, înot, kaiac-canoe,
aeromodelism, ciclism, automobilism, iar nume ca: fotbaliştii Nicolae Dobrin, Adrian Mutu, Ion Barbu, atleţii
Carol Corbu, Olimpia Cataramă, Marian Oprea, tenismena Ruxandra Dragomir, boxerii Viorel Ioana, Mircea
Fulger, Crinu Olteanu, înotătoarea Larisa Lacustă, luptătorii şi judocanii Ion Dulică, Arghira Anton, Roibu
Loredana, aeromodelistul Marian Popescu, ciclistul Gabriel Moiceanu etc. vor rămâne pentru totdeauna în
istoria sportului românesc.Muzeul Sportului Argeşean – Campionii este şi va rămâne în continuare un muzeu
deschis tinerilor sportivi, viitori campioni. Sportul e frumos şi pentru că el crează mereu idoli, iar istoria lor
trebuie consemnată.

- Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești

Muzeul viticulturii și pomiculturii în aer liber din
România face parte din categoria muzeelor specializate și este
considerat unul dintre cele mai mari și mai importante muzee
etnografice din țara noastră, întâiul dedicat ocupațiilor
poporului român, fiind realizat în corelație cu harta geografică
și istorică a României.
De asemenea, prin profilul tematic, Muzeul viticulturii
și pomiculturii este unic în Europa. Organizarea muzeului a fost
proiectată pe trei sectoare complementare:
- primul și cel mai important sector îl
constituie gospodăriile țărănești aduse din principalele zone
viticole și pomicole ale țării, grupate sub forma unui sat
românesc care urmează conturul țării și înlănțuirea provinciilor istorice naționale. Fiecare gospodărie
viticolă sau pomicolă înglobează în cadrul ei atât casa de locuit, toate dependințele aferente, cât și
uneltele de lucru specifice celor două ocupații principale, dar și celor aferente ca agricultură, creșterea
animalelor, albinăritul, etc.
- al doilea sector este constituit din instalațiile și instrumentarul specific ocupațiilor principale care
se află în afara gospodăriilor, cum sunt: cramele, conacele de deal, povernele etc.
- cel de-al treilea sector se dorește a fi unul dedicat cercetării și explorării istorice, în cadrul unui
pavilion ce va fi construit special pentru a înfățișa istoria viticulturii și pomiculturii din România din cele mai
vechi timpuri până în prezent, pe baza dovezilor arheologice, numismatice, epigrafice, documente istorice.
Detalii pe pagina web: https://www.muzeulgolesti.ro/

- Muzeul Municipal Curtea de Argeş – funcţionează în Casa D.

Norocea (monument de arhitectură populară argeşană). A fost
organizată în anul 1972 expoziţia de bază a Secţiei de etnografie şi
artă populară, ca din 1984 să se amenajeze expoziţia de bază a
Secţiei de istorie. Expoziţiile prezintă colecţii de istorie, arheologie:
obiecte din neolitic, epoca dacică, romană, bizantină, ceramică
medievală (secolele XIII - XVI); numismatică: dacică, romană,
bizantină, medievală (tezaurul de monede de la Carol Robert),
colecţii de medalii, plachete şi decoraţii româneşti (secolele XIX -
XX); etnografie: interior de casă argeşeană, piese de port, piese
pentru păstorit; artă românească: vase decorative din bronz şi cositor (secolele XVI - XVIII). Muzeul a avut
colecţii de arheologie, artă decorativă, iconografie şi numismatică din anul 1924, în interiorul Bisericii
Domneşti. Între 1969 - 1984 a funcţionat în clădirea fostei primării. În 1984 s-a mutat în actualul local, care
a fost amenajat pentru expoziţia de bază a Secţiei de istorie. În anul 1972 s-a amenajat în casa pictorului D.
Norocea expoziţia de bază a Secţiei de etnografie şi artă populară şi o colecţie de artă plastică aparţinând
pictorului restaurator al Bisericii Domneşti. Detalii pe pagina web:
http://www.primariacurteadearges.ro/portal/arges/cda/portal_cda.nsf/AllByUNID/0000112E?
OpenDocument
- Muzeul Municipal Câmpulung - la Câmpulung și în
împrejurimi istoria te apasă prin mulțimea siturilor arheologice
și a monumentelor istorice, sentiment pe care probabil l-a avut
și Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Arheologie
în timpul vizitei făcute aici în 1889.
El a recomandat și susținut ideea creării unui muzeu la
Câmpulung pentru a salva, conserva și păstra mărturiile
trecutului, lucru concretizat odată cu publicarea hotărârii de
înființare a muzeului din anul 1889.
Nucleul muzeului, adăpostit la începuturi în trapeza
mânăstirii Negru-Vodă, era administrat direct de primarul
orașului, de starețul mânăstirii și de directorul Școlii nr. 1 de
băieți din oraș.
Între timp cercetările arheologice efectuate în teren, achizițiile și donațiile au mărit colecțiile
muzeului, el fiind structurat în 1952 în colecții de istorie și științele naturii, artă în clădirea Ștefănescu. În
etapele următoare investițiile alocate au permis extinderea spațiului expozițional și modernizarea lui.
Expoziția de istorie va funcționa, din 1976, în varianta modernă în clădirea fostei Prefecturi (edificiu
ridicat în 1934 după planurile arh. D.I. Berechet) împreună cu o vastă colecție de științele naturii.
Din motive politice în 1980 întregul muzeu va fi mutat în actuala clădire, fost sediu al administrației
locale, situat pe strada Negru Vodă nr. 119. Detalii pe pagina web: http://muzeulcampulung.ro/

- Secția de etnografie și artă populară – este secţie a Muzeului Municipal Câmpulung situată pe str.
Republicii nr. 5, Câmpulung Muscel şi este adăpostită într-o clădire declarată monument de arhitectură din
sec. al XVIII-lea, construită în stil muscelean, cu parter și etaj.
Clădirea a fost construită în anul 1735 de către tetrilogofătul Ștefănescu, ultimul proprietar fiind
avocatul Gheorghe Ștefănescu, de aici și numele vila „Gică Ștefănescu”.
Este cea mai veche construcție civilă din Câmpulung.
În anul 1928 a fost restaurată de arhitectul
câmpulungean Dumitru Ionescu Berechet, luându-și
doctoratul în arhitectură cu această lucrare, pentru care a
primit premiul Salonului Oficial.
În anul 1948 clădirea este donată Academiei Române
cu scopul de a deveni muzeu, iar în anul 1952 se
reorganizeaza aici Muzeul Orășenesc Câmpulung având patru
colecții: istorie, științele naturii, artă populară, artă
plastică.
Din anul 1977 devine secția de etnografie și artă
populară având în structura sa: interioare țărănești specifice
zonei Muscel, port popular muscelean de o mare diversitate,
obiecte caracteristice ocupațiilor tradiționale din mediul rural din acest areal geografic, precum și o bogată
colecție de ceramică.

- Casa Memorială ˝George Topârceanu˝ este

secţie a Muzeului Municipal Câmpulung situată în
apropierea centrului din satul Nămăești, față în față
cu schitul de piatră ce domină de pe deal. Muzeul
este organizat într-o casă țărănească cu pridvor larg
la etaj, acoperita cu șiță și ridicată de mâini
pricepute la început de veac, în 1900. Acesta este
locul în care poetul George Topârceanu și-a petrecut 8 ani din viață, casă intrată în patrimoniul muzeului
prin donația familiei în anul 1958.
La intrarea în micul parc, printre pomi te întâmpină statuia de bronz a poetului ridicată în 1973 de
ofițerul în rezervă Marius Buturoiu, pe soclul căreia sunt așternute ultimele versuri din „Balada morții”.
Mica expoziție de la parter invită vizitatorii într-o incursiune în timp pentru a cunoaște viața și
activitatea poetului „Baladelor vesele și triste” prin intermediul fotografiilor, scrisorilor către familie,
documentelor originale sau facsimilelor și publicațiilor.
O scară interioară de lemn (element original în arhitectura țărănească) ne conduce la etaj unde, în
două încăperi dispuse simetric față de un antreu, a fost recreată atmosfera în care a trăit și a scris George
Topârceanu.
Către stradă un dormitor cu mobilier de epocă și multe țesături populare evocă pentru vizitator
calmul orelor de odihnă ale poetului.
Pașii lui traversau micul hol și ajungeau în camera de lucru unde, la biroul pirogravat așternea în
momente de inspirație versuri care au devenit subiecte de poezii: „Aeroplanul” din poezia cu același nume
și celebrul geamantan din „Balada chiriașului grăbit”. Detalii pe pagina web:
https://muscelpedia.ro/aboutus/index.php?pid=153

- Mausoleul Mateiaşu - secţie a Muzeului Municipal Câmpulung situată la pe DN73 Câmpulung –

Braşov, la ieşirea din comuna Valea Mare-Pravăt spre Braşov, este un monument dedicat eroilor din Războiul
de Întregire Națională dintre anii 1916-1918. Ridicat
din inițiativa filialei locale a societății „Cultul
eroilor” cu participarea materială a localnicilor,
mausoleul de la Mateiaș a fost construit de
antrepriza italianului De Nicolo între 1928-1935 după
planurile arhitecților D.I.Berechet și State Balosin.
Interiorul, pictat inițial de Olga Greceanu, având ca
tema eroismul Armatei române și colaborarea cu
Aliații, s-a deteriorat din cauza condițiilor climatice
și a fost înlocuit în anii 1980-1984 cu mozaicuri tip
„Murano”.
Un basorelief de mari dimensiuni, operă a
sculptorului câmpulungean Radu Adrian, prezintă o
scenă de luptă încadrată de doua texte ce redau mesajul luptătorilor de la Mateiaș și răspunsul generației
actuale.
În cele două mari săli construite la baza monumentului vizitatorii pot cunoaște contribuția României
în prima conflagrație mondială și importanța luptelor din zonă în toamna lui 1916 (în prima încăpere) și pot
intra în atmosfera momentului prin intermediul dioramei (în cea de-a doua încăpere).
Aici în zona Mateiașului, Grupul Nămăiești - condus de Generalul Traian Găiseanu - având în
componență diviziile 22 și 12 Infanterie, a reușit să reziste unui inamic net superior echipat și mult mai bine
pregătit, în perioada 25 septembrie-8 octombrie şi în perioada 10-23 noiembrie 1916. Prin luptele duse aici,
a fost oprită înaintarea Puterilor centrale spre Câmpia Română, dar datorita străpungerii frontului pe Jiu
soldații celor 2 divizii au primit ordin să se retragă, neînvinși, spre Târgoviște. Detalii pe pagina web:
https://once.mapn.ro/pages/view/124
- Cula Racovița - este situată în orașul Mioveni,
în cartierul Racovița este monument istoric împreună cu
parcul aferentPe fațada culei din partea de sud, se află o
placă datată pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe care este
inscripționată data construirii edificiului în anul 1806. Cula a
ars în anul 1877 și a fost restaurată în anul 1878. Conform
acestor date specialiștii îl indică pe polcovnicul Nicolae
Racoviceanu ca ctitor al construcției. În opoziție cu aceste
date, tradiția orală susține ca an al construcției, anul 1786, an în care proprietarul moșiei Racovița era
jupânul Dumitrașcu Brătianu.
După incendiul din 1877, prin grija polcovnicului Racoviceanu este consemnată documentar data
renovării ei în anul 1878. În anul 1925, noul proprietar al culei, I. A. Dobrovitz a executat refacerea
acoperișului și retencuirea ei. Cula Racovița are o formă paralelipipedică, sub formă de turn, cu bază
pătrată, cu latura de 8.5m și înălțime considerabilă de circa 20m. Grosimea zidurilor este de aproximativ un
metru.
Începând cu anul 1970, cula găzduiește Muzeul Etnografic din Mioveni, acesta fiind amenajat pe
următoarea tematică: îndeletniciri, obiecte de artă, port popular, ceramică, elemente de artă populară,
arme, marturii religioase, unelte de tâmplărie și dogărie, toate secțiile însumând peste 800 de obiecte și
exponate. Detalii pe pagina web:
http://www.centrulculturalmioveni.ro/index.php/centrul-cultural/monumente/649-cula-racovita

- Casa Memorială ˝Dinu Lipatti˝ sau ˝Casa de la

Fundăţeanca" este o vilă superbă ridicată în stil neoromânesc de
tatăl lui Dinu Lipatti, violonistul Constantin Lipatti, între anii
1938-1942.
Expozitia amenajată la parter vă poartă prin universul
unui artist de geniu. Puţini ştiu că Dinu Lipatti era pasionat de
fotografie, reuşind să-şi încropească un studio personal. Se
poate vedea o serie de instantanee imortalizate chiar de el,
alături de care sunt fotografii în care Dinu Lipatti apare în
diferite etape ale carierei sale artistice, copil, adolescent şi
alături de maeştrii săi.
În cadrul expoziţiei existe documente şi obiecte care i-
au aparţinut; pianul la care cânta, bustul său din bronz modelat de Ion Irimescu. Detalii pe pagina web:
https://www.cjarges.ro/expozitia-memoriala-dinu-lipatti

- Casa Memorială „Liviu Rebreanu” este un muzeu județean

din Ștefănești. Expoziția este organizată în casa în care a locuit și
creat marele prozator Liviu Rebreanu (1885 - 1944), începând din
1930, și expune mobilier, biblioteca autorului, manuscrise și
fotografii, toate amintind de romanele scriitorului: Răscoala,
Amândoi, precum și de programul revistei "România literară".
Imobilul este în curs de retrocedare (2006). În hol, un portret al lui
Rebreanu este încadrat de poze de familie și un panou cu date
legate de viața autorului. Într-o încăpere sunt prezentate ediții
princeps ale operelor autorului. În fața muzeului poate fi admirat
statuia de bronz înfățișându-l pe autor. În clădirea nouă alăturată
sunt expuse fotografii, diverse ediții de romane și reviste. Detalii pe pagina web:
http://visitarges.ro/2011/10/casa-memoriala-%E2%80%9Dliviu-rebreanu%E2%80%9D-valea-mare-stefanesti-
arges/

- Memorialul Închisoarea Pitești - este un muzeu memorial aflat în interiorul fostului penitenciar
Pitești, activ între 1941-1977. Memorialul a fost deschis publicului larg în 2014, situl găzduind expoziții,
evenimente culturale și programe educaționale pe teme legate de detenția politică anticomunistă.
Expozițiile - atât cele temporare, cât și cea permanentă - au un fir narativ cu precădere boiografic și
se bazează pe documente, studii și mărturii, intervențiile în spațiul fostei închisori fiind minimale.
În interiorul Memorialului Închisoarea Pitești se află și Librăria Manuscris, unde vizitatorii pot
achiziționa cărți, materiale audio și alte produse legate de subiectul detenției politice. Detalii pe pagina
web: http://pitestiprison.org/mip--viziteaza.html
 - Muzeul Satului Galeş – este un Muzeu Etnografic înfiinţat încă din 1976 în centrul actual al satului
Galeş, la stăruinţa învăţătorului emerit Florea State, cu aportul corpului didactic al Școlii satului, prin
mijloace şi muncă benevolă de către săteni.
Casa Muzeu a fost ridicată într-o clădire proprie, în stil argeşean, fiind concepută special cu această
destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul
secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de
piatră, cu sală la etaj, fiind acoperită cu șiță de brad.
La primul nivel, casa este compusă din şase camere: două
(bucătăria și odaia de dormit) sunt aranjate după specificul etnografic
local; celelalte încăperi prezintă exponate variate ce înfăţişează portul şi
îndeletnicirile localnicilor. Trecere se face dintr-una într-alta, pereţii
sunt albi, văruiţi iar tavanele sunt din podină de fag bătută pe grinzi
aparente din lemn. Dintre aceste 6 camere cu ferestre pe toate cele
patru laturi ale casei, două sunt amenajate cu de-amănuntul ca şi odăile
de altădată ale satului. Una este „odaia cu corlon” – bucătăria ţărăneasc ă de altădată – cu icoana în
perete, la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ, linguri de lemn, tronul
de mălai. Elementul de bază care și dă denumirea camerei este corlonul sau hornul care asigura evacuarea
fumului vetrei deschise pe care se gătea. Detalii pe pagina web: http://www.satul-gales.ro/muzeul/

- Muzeul satului Muşăteşti - în Muzeul etnografic al

Muşăteştilor se află expuse obiecte şi ustensile casnice şi
gospodăreşti, ţesături de interior, cusături, piese de port
popular tradiţional, obiecte legate de datini şi obiceiuri
locale etc, multe dintre ele fiind piese de artă populară de o
deosebita valoare. În atelierele olarilor se pot vedea tipuri
vechi, locale, de vase cum sunt: fiertura, pârnaia, oala cu
baiera, codana (oala mare de untură), oalele de moţi, etc,
ce-şi menţin până azi formele lor tradiţionale. Detalii pe
pagina web: http://visitarges.ro/2012/03/muzeul-satului-musatesti/

- Casa Memorială Vlademir Străinu - este situată în

localitatea Teiu – Vale din comuna Teiu. Casa memorială a fost
inaugurată la 28 mai 1972 în clădirea ce a aparținut familiei
Vladimir Streinu între 1902 – 1972. Sunt expuse obiecte ce au
aparținut familiei scriitorului, tablouri, costume populare
specifice zonei. Muzeul deține și o bibliotecă a Societății (cu
cărți ce au aparținut lui Vladimir Streinu și
donate de scriitori). În aceeași clădire este
amenajat și muzeul sătesc.
Vladimir Streinu (pseudonim al lui
Nicolae Iordache, a mai semnat și Apollonius;
1902 – 1970) a fost un autor, critic literar,
deputat, estetician, istoric literar, pedagog,
scriitor român. Detalii pe pagina web:
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?
k=1731&-Casa-Memoriala-Vladimir-Streinu-
TEIU-VALE-Arges

- Baraje de acumulare
 - Lacul Vidraru - este un lac de acumulare creat în anul 1965 pe râul Argeș, pentru producția de
energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor. De asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite
pentru recreere, turism și sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva
afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea), cu un debit
total de cca 5,5 m3/s.
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona
Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km. Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga
barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane
mc. Nivelul normal de retenție este de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această
realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m3 de rocă, din care
aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din care 400.000 de m3 în subteran și, de
asemenea, au fost instalate 6.300 de tone de echipament electromecanic.
La data de finalizare aceasta s-a situat, masurat la înălțime, pe locul 8 în Europa și pe locul al 20-lea
în lume.
Pe Barajul Vidraru se poate practica sportul extrem de Bungee jumping. De asemenea, pe malul
lacului există și o suprafață potrivită pentru camping. Detalii pe pagina web:
http://muntii-fagaras.ro/vidraru

- Lacul Pecineagu - Sătic: se află în satul Sătic din comuna Rucăr. Barajul este executat
din anrocamente, cu o mască amonte din beton armat. Barajul are o înălțime de 107 m și o lungime
la coronament de 267 m, având un volum de 478.000 metrii cubi de apă. La baza măștii de etanșare este
executată o galerie perimetrală pe conturul căreia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj.
Pentru evacuarea apelor mari s-a executat
un deversor pâlnie pe malul stâng, cu o capacitate de 687
m³/s, care se continuă cu un puț de 81,50 m înălțime și o
galerie de evacuare de 389 m lungime și 5,80 m diametru,
terminată cu o trambulină. În puțul vertical mai debușează
și o galerie de semiadâncime, care permite evacuarea a
105,00 m³/s.
Golirea de fund, cu o capacitate de 109 m³/s, este
realizată print-o galerie situată pe versantul drept. Debitele
evacuate prin golirea de fund sunt controlate de o casă a
vanelor subterană la care accesul este realizat print-un puț.
În casa vanelor este realizat și o conductă de bypass de
400 mm diametru pentru evacuarea unui debit de servitute
de 1,30 m³/s. La ieșirea din galerie este executat un
disipator de energie, prelungit de un canal de 80 m lungime de secțiune trapezoidală. Detalii pe pagina
web: http://www.hidroconstructia.com/dyn/2pub/proiecte_det.php?id=108&pg=14

- Obiective turistice naturale

- Staţiunea balneoclimaterică Bădeşti din

comuna Bârla. Staţiunea este situată în zona de câmpie,
în satul Bădești, comună Bârla, la o distanţă de 60 km de
Piteşti.
Factorii naturali de cură îi constituie apele
minerale sulfuroase, clorurate, sodice, hipotone şi apele
minerale sulfuroase, oligominerale. Staţiunea are un
bioclimat de cruţare.
Deşi stațiunea Bădeşti nu este acreditată ca
staţiune balneoclimaterică, aceasta dispune de aparatură
de tratament modernă, instalaţii pentru electroterapie, băi calde cu apă minerală, indicate pentru tratarea
afecţiunilor reumatismale, a celor neurologice periferice, a afecţiunilor aparatului locomotor.
Indicaţii terapeutice: afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală şi lombară,
artroze, poliartroze); afecţiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze);
afecţiuni posttraumatic (redori articulare posttraumatic, stări după entorse, luxaţii şi fracturi); afecţiuni
neurologice periferice (pareze, sechele după polineuropatii). Detalii pe pagina web:
http://visitarges.ro/2011/03/statiunea-balneoclimaterica-badesti/

- Cetatea Oratea din comuna Dâmbovicioara - Ruinele cetății Oratea sunt deosebit de atractive
pentru turiștii ajunși în această regiune, transformând
locul într-un veritabil monument istoric al țării.
Cetatea Oratea se afla situată pe Dealul Sasului
din apropierea localităţii. Conform documentelor
existente aceasta a fost construită de vestiții cavaleri
teutoni, în anul 1212. Construcţia Cetăţii Oratea a
putut fi posibilă datorită ordinelor date de regele
Andrei al II-lea al Ungariei care i-a obligat pe cavalerii
teutoni să se retragă în ținuturile Țării Bârsei şi să le
apere chiar cu preţul vieţii chiar şi în faţa invaziilor
cumanilor.
Pentru a satisface dorințele regelui, Cavalerii
Teutoni au ajuns la concluzia că singurul mod de a
proteja această regiune a fost construcția Cetății
Oratea. În acest fel, cetatea stătea de pază și peste
trecătoarea Branului. În prezent, cetatea Oratea a
devenit o ruina, conservata de autoritati datorita istoriei sale demne de atata admiratie. Detalii pe pagina
web: https://www.calebatuta.ro/cetatea-oratea/p39

- Avenul din Grind din comuna Dâmbovicioara - Avenul din Grind reprezintă unul dintre cele mai
însemnate obiective turistice ale județului Argeș. În anul 1985, mai multi speologi din Câmpulung Muscel au
ajuns în regiunea Văii Grindu, foarte aproape de creasta munților Piatra Craiului, reușind să descopere acest
aven.
Aceasta reprezintă de fapt, o serie de puţuri
verticale, situate foarte aproape unul de celălalt,
pe anumite galerii orizontale. Acesta este situat la
o altitudine destul de ridicată, de aproape 2000 de
metri.
Odată ce pătrunzi în interiorul său, nu ai
cum să nu remarci modul în care timpul și-a pus
amprenta asupra acestor locuri. Bazinele apelor
care circulă prin interiorul său crează
extraordinarul, pe care speologii au încercat de
nenumărate ori să îl descopere până la capăt. Cu
alte cuvinte, Avenul din Grind reprezintă, pe lângă
un obiectiv turistic destul de frumos, un loc plin de
mister, oferind unicitate întregii zone în care se
află.
Intrarea în aven se face printr-o regiune din creasta munților, destul de mică, ușor ascunsă de ochii
turiștilor. Placută de la intrare este închinată în memoria unui speolog care s-a dedicat trup și suflet acestui
fenomen, destul de recent descoperit.
Acesta mai poarta denumirea de Avenul din Colții Grindului, fiind considerat un loc protejat, de
interes al țării. Detalii pe pagina web: https://sites.google.com/site/romanianatura2/carpatii-meridionali/
piatra-craiului/avenul-din-grind-funduri
 - Cheile Dâmbovicioarei din comuna Rucăr - Cheile Dâmbovicioarei reprezintă un veritabil punct de
atracţie pentru turiştii ajunşi în regiune. Sunt
situate în culoarul Rucăr-Bran, în Munţii Piatra
Craiului, fiind destul de întinse, pe circa doi
kilometri.
Cheile Dâmbovicioarei sunt aşezate pe cursul
izvorului cu acelaşi nume. „Dâmbovicioara”
izvorăște pe versantul sudic al Vârfului „La Om”
(2230) m din munții Piatra Craiului şi este unul
dintre afluenții Dâmboviței, care curge pe direcția
de nord-sud.
În amonte de chei se află la confluența cu Valea
Muierii un izvor numit „La Galgoaie” de unde apa
curge cu o viteză torențială în Dâmbovicioara,
urmat de o cheie îngustă, aprope inaccesibilă
presărată cu mai multe cascade.
Cheile Dâmbovicioarei au un aspect impunător și
face parte dintr-o serie de cel puțin 20 de chei situate în bazinul hidrografic al Dâmboviței. Dâmbovicioara a
săpat în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, și gresii, conglomerate un adevărat canion lung de 8
km, care în unele porțiuni valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime.
Apele râului prin acțiunea de eroziune au creat forme bizare de turnuri, sau creste ascuțite, având
subteran goluri carstice, astfel în această zonă se pot număra peste 50 de peșteri, cea mai cunoscută
fiind Peștera Dâmbovicioara. Detalii pe pagina web: http://drumliber.ro/cheile-dambovicioarei-tablou-de-
expeditie/
- Conacul Brătienilor din comuna Ștefănești
- Conacul familiei Brătianu se găseşte în comuna
Ştefăneşti, pe domeniul Florica care este unul
dintre cele mai frumoase domenii boiereşti din
România.
În acest conac s-a născut şi a trăit cea mai
importantă familie de oameni politici români, o
adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai
puţin de trei prim-miniştrii, dintre care, primii doi,
Ion şi Ionel Brătianu au avut un rol covârşitor în
formarea României moderne.
Acest conac este opera primilor doi, Ion şi
Ionel, tată şi fiu, care au transformat o
cochetă casă într-o reşedinţă boierească, în care s-
au luat importante decizii privind istoria noastra.
Domeniul Florica este format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi un observator astronomic, toate fiind
înconjurate de inunatele podgorii ale Stefanestiului.
În imediata vecinătate a conacului de la Florica se află Capela familiei Brătianu, ctitorită în anul
1898 cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan
Botezătorul”. De-a lungul timpului au fost
înmormântaţi aici I.C. Brătianu, Ionel Brătianu şi
Vintilă Brătianu. Dinu şi Gheorghe Brătianu, morţi în
închisoarea comunistă de la Sighetul Marmaţiei, au
fost şi ei aduşi peste ani în capela de la Florica.
Detalii pe pagina web:
https://www.cjarges.ro/conacul-bratianu-de-la-
florica
 - Biserica Bărăția – este situată în municipiul Câmpulung Muscel. Având hramul Sfântul Iacob, este un
monument istoric și de arhitectură din municipiu. Edificiul, construit în secolul al XIII-lea, este cel mai vechi
lăcaș de cult al Diecezei de București. Din biserica inițială se păstrează până astăzi corul construit în stil
gotic, pe ogive. Nava bisericii a fost dezafectată de-a lungul timpului. Fundația navei, care poate fi văzută
și în prezent, arată dimensiunile inițiale ale lăcașului.
Într-o cronică realizată în 1764 de Blazius Kleiner, un călugăr franciscan din Câmpulung, se arată că
Bărăția a fost deservită mai întâi de călugări dominicani și mai apoi de franciscani.
Ansamblul a fost restaurat la începutul anilor 1960 de către arhitectul Ștefan Balș, care a despărţit
clădirile istorice de construcțiile parazitare și a redat nivelul original al pavimentului interior și exterior. În
anii 1963–1965 au fost întreprinse cercetări arheologice, conduse de Dinu V. Rosetti, în legătură cu
restaurarea ansamblului Bărăției. Cercetările au dovedit că biserica existentă reprezintă corul, ridicat în
secolul al XV-lea, în locul fundațiilor corului unui edificiu din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în
prelungirea navei acestuia, care a fost mai târziu dărâmată.
În interiorul bisericii se află mormântul comitelui sas Laurențiu de Câmpulung, decedat în anul 1300.
Lespedea funerară respectivă constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și,
în același timp, prima mențiune scrisă a orașului Câmpulung. Textul de pe piatra de mormânt, scris în limba
latină, este următorul: ˝Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini
MCCC˝ (Aici este înmormântat comitele Laurențiu din Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului
1300). Lespedea tombală din anul 1300 a comitelui Laurentius provenea din edificiul inițial, suferind în
construcția ulterioară trei mutări succesive. S-a descoperit și o criptă cu oseminte reînhumate, pe care a
stat, într-o fază intermediară, piatra de mormânt. Detalii pe pagina web:
http://visitarges.ro/2012/02/ansamblul-bisericii-catolice-sfantul-iacob-baratia/

- Biserica Domnească Sfântul Nicolae˝

din Curtea de Argeș este ctitoria lui Basarab
I (1310 - 1352), terminată în anul 1352, în
cadrul reședinței vo˝ievodale din secolul al XIII-
lea. Biserica, monument construit în cruce greacă
înscrisă, de tip complex, este unul dintre cele mai
reprezentative monumente ale arhitecturii
românești medievale, fiind cea mai veche ctitorie
voievodală din Țara Românească. Picturile murale
interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate
în 1364 - 1369.).
Arhitectura bisericii este una de tip
bizantin, planul bisericii aparținând tipului “cruce
greacă înscrisă”, varianta constantinopolitană,
încheiată cu trei abside la răsărit.
Ancadramentele din piatră sculptată ale ferestrelor datează din secolul al XVII când biserica a fost renovată.
Ctitoria Basarabilor de la Curtea de Argeș e de dimensiuni mari: dreptunghiul în care se înscrie
conturul exterior al planului său are 14,55x23,50 m, iar înălțimea, măsurată la vârful acoperișului turlei,
atinge 23,00 m. Volumul interior, bine echilibrat, cuprinde trei încăperi distincte: un pronaos îngust, un
naos spațios și altarul compus dintr-o absidă mare, centrală, încadrată de două absidiole. Naosul, încăperea
principală și cea mai caracteristică a bisericii, cuprinde în mijloc patru stâlpi, dispuși în plan pe o formă
pătrată. Prin intermediul acestora, interiorul este împărțit în trei compartimente lungi, trei nave: una
mediană, largă, și două laterale, mai înguste, prelungite fiecare spre răsărit cu câte o absidă. Detalii pe
pagina web: http://www.bisericadomneasca.ro/

- Parcul Dendrologic Trivale din orașul Pitești - Parcul

Trivale este cel mai mare parc natural din țară, numele lui fiind
strict legat de Pitești. Când spui Pitești, spui Trivale și invers!
Considerat unul dintre simbolurile oraşului, Parcul Trivale a fost
amenajat începând cu anul 1900 în cadrul unei păduri seculare de
stejar, devenind un loc favorit de promenadă al piteştenilor.
Planul de înfrumuseţare al parcului a fost proiectat de arhitectul
peisagist Edouard Redont.
Situată în partea vestică a orașului Pitești, mărginind două
cartiere, pădurea ocupă o suprafață de aproximativ 7.000 ha. Aici
se întâlnesc trei văi ale unor pâraie, de unde și denumirea de Trivale. Este formată în majoritate din stejari
termofili; diversitatea vegetației și însemnătatea fitogeografică plasează parcul în rândul pădurilor de
importanță deosebită. La intrare, se află Schitul Trivale, iar la intersectia pârâului Trivale cu drumul
principal se găsește o grotă. De interes deosebit în acest loc este și Gradina Zoologică.
Codrul piteștean este amenajat cu băncuțe, poduri, foișoare, felinare. Decorul (natural și artificial)
te determină să privești parcul dintr-o altă perspectivă: un pic ireală și plină de romantism.
Parcul a fost declarat monument al naturii în anul 1939. Detalii pe pagina web:
http://travelpitesti.ro/ro/parcul-trivale

- Grădina zoologică din orașul Pitești – a fost înfiinţată în anul

1950 pe malul drept al râului Argeş. Grădina zoologică ocupă o
suprafaţă de 12 hectare şi a fost amenajată în incinta Pădurii Triviale.
Printre cele 130 de animale adăpostite de grădina zoologică se
numară: tigrul, leul, ursul brun, vulpea argintie, capra Camerun,
căprioara de pădure, pavianul cu mantie, babuinul, lupul, câinele
dingo, calul semigreu, bivolul, lama. Adăposturile marilor feline au
fost amenajate cu grijă, astfel încât vizitatorii le pot observa printr-un
geam special.
Colecţia de păsări numară diferite specii de păsări exotice şi de
pradă: struţ Emu, păun asiatic albastru, lebăda, lebăda neagră, barza, bibilica, potârniche, fazan argintiu şi
fazan auriu rosu. Păsările au la dispozitie şi un lac amenajat în pădurea Trivale.
Grădina zoologică din Piteşti pune la dispoziţia celor mici un loc de joacă cu leagăne şi tobogane, iar
pentru vizitatori o cameră cu trofee vânătoreşti.
Grădina zoologică din Piteşti se află pe locul 4 în ţară la capitolul dotări şi investiţii realizate în
ultimii ani. Detalii pe pagina web: http://visitarges.ro/2012/03/gradina-zoologica-pitesti/

- Şoseaua Transfăgărăşan - Drumul

pornește din comuna Bascov de lângă Pitești și
urcă valea râului Argeș, trecând prin
orașul Curtea de Argeș. La nord de oraș, drumul
trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată
în masivul Cetățuia. De
aici, în
apropierea cetății
Poenari, drumul urcă pe
serpentine și viaducte,
trecând prin trei tunele
mai scurte, și ajunge
pe Barajul Vidraru, care
leagă Munții Pleașa și Vidraru. Trecând barajul, drumul continuă pe partea stângă a lacului Vidraru până la
coada acestuia. În continuare, drumul începe să urce urmând cursul văii râului Capra până la ajungerea în
golul alpin, lângă Cabana Capra; după o serie de serpentine, trecând prin dreptul Cascadei Capra, ajunge
până la intrarea sudică a tunelului Capra-Bâlea, care trece pe sub creasta Munților Făgăraș, între vârfurile
Iezerul Caprei (2414 m) și Paltinul (2398 m). Tunelul acesta este cel mai lung tunel rutier din România,
având o lungime de 887 m, cu o înălțime de 4,4 m, o lățime de 6 m și un trotuar cu o lățime de 1 m, fiind
iluminat electric și ventilat natural.
Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte, pentru construcția lui fiind necesară
dislocarea mai multor milioane de tone de rocă; pentru aceasta s-au folosit 6.520 tone de dinamită, din care
20 de tone numai la tunelul Capra-Bâlea, precum și multe alte materiale de construcții.
În anul 1974, o dată cu inaugurarea oficială a drumului, s-au ridicat și inaugurat două monumente
închinate militarilor care au contribuit inclusiv cu viața lor la construirea Transfăgărășanului. În urma
vandalizărilor și neglijenței, monumentele inițiale s-au deteriorat masiv, așa că în septembrie 2009, la
aniversarea a 35 de ani de inaugurarea șoselei și a 150 de ani de la înființarea armei geniu, acestea au fost
restaurate integral de militarii Batalionului 136 Geniu "Apulum".
Astfel, pe versantul nordic, la cota 1200, se înalță "Poarta Geniștilor", un colț de stâncă străpuns de
drum, purtând o placă pe care stă înscris: "Înfruntând greutăți deosebite, trupele de
geniu ale Armatei României au deschis drumul Transfăgărășan, străpungând această
zonă în martie 1971. În amintirea evenimentului, bravii geniști, care s-au dovedit mai
tari decât stânca, au denumit acest loc ˝POARTA GENIȘTILOR".
Urcând încă câțiva kilometri, la cota 1600 se găsește "Poarta Întâlnirii", un
monument pe a cărui placă stă înscris: "În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16
august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului
Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au
denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII".
Zona montană înaltă a DN7C este deschisă circulației rutiere în fiecare an
doar de la 30 iunie până în 1 noiembrie, întrucât drumul este înzăpezit pe timp de
iarnă, iar deszăpezirea lui este imposibil de realizat; la aceasta se adaugă riscul
căderilor de pietre și al avalanșelor de pe versanţi. Detalii pe pagina web:
https://www.transfagarasan.info/

- Cascada Capra - este situată pe versantul sudic al munţilor

Făgăraş la altitudinea de 1690 m, pe teritoriul judetului Arges.
Apa cascadei provine din Lacul Capra situat la altitudinea de
2241 m. Căderea apei se face de la o înălţime de peste 40 metri,
motiv pentru care este oferită o privelişte minunată. În plus, din
cauza debitului mare de apă, cascada rezistă şi pe timpul geros,
îngheţând numai în iernile care au temperaturi negative extrem de
scăzute.
Cascada Capra mai este cunoscută şi sub denumirea Cascada
Iezerului. Distanţa de la cascadă la Bâlea Lac este de 5 km iar până la
Barajul Vidraru de 49 de km. Detalii pe pagina web:
https://www.transfagarasan.info/locatie/cascada-capra/
 - Lacul Capra – unul dintre cele mai frumoase
lacuri de pe teritoriul ţării noastre se află pe versantul
sudic al Masivului Făgăraş îşi îmbie turiştii să-şi tragă
sufletul chiar şi pentru câteva clipe, în mijlocul
naturii. Apele glaciare se află la altitudinea de 2230
de metri, întreaga zonă oferă o privelişte greu de
descris în cuvinte asupra asupra vârfurilor Buda,
Raiosu şi Museteica. Lacul glaciar are o adâncime
medie de aproximativ 11 metri, ocupă o suprafaţă
totală de 1,80 hectare şi are o formă neregulată,
aproape rotundă. Turiştii care vizitează regiunea vor fi
răsplătiţi cu peisaje uimitoare, dar şi cu posibilitatea
de a practica o mulţime de activităţi interesante.
Iubitorii naturii pot opta pentru câteva nopţi de
cazare chiar pe malul lacului, în zona de sud se află un platou foarte potrivit pentru campare, care pe lângă
loc de popas este şi o regiune ce oferă privelişti impresionante. Tot pe malul sudic se află şi două
monumente ridicate în memoria victimelor unei avalanşe violente ce a avut loc în anul 1963. Aceştia
străbăteau pentru prima dată pe timp de iarnă traseul care duce spre Creasta Arpaselului, foarte dificil şi în
afara sezonului rece.
Lacul Capra este unul dintre cele mai importante lacuri piscicole aflate la înălţime, iubitorii acestei
activităţi pot petrece ore în şir pe malurile apelor, la pescuit. O mulţime de specii de peşti populează apele
liniştite, iar amatorii sunt bucuroşi să le captureze în undiţele lor. Detalii pe pagina web:
http://www.descoperalocuri.ro/descopera-romania/lacul-capra-comoara-ascunsa-a-muntilor-fagaras.html

- Lacul Călţun - face parte din seria de lacuri

glaciare care au contribuit la renumele Munţilor Făgăraş,
de “cea mai densă reţea hidrografică din Carpaţi”.
Lacul Călțun se situează la jumătatea drumului
dintre cabana Negoiu și cabana Bâlea Lac, în căldarea
Călțun, la altitudinea de 2.135 m, la poalele vârfului
Călțun (2510 m). Suprafața luciului de apă este de 0.8 ha
și apa are o adâncime de 11.8 m. Apele lacului ajung în
râul Argeș. Pe malul său se află un refugiu, care oferă un
loc ferit de vânturile ce străbat zona lacului. Pe malul
lacului există și locuri pentru campare. Situat la peste
2.100 de metri înălţime, Lacul Călţun, alături de Lacul
Avrig sau Bâlea, constituie un punct ideal de popas sau
chiar înnoptare pentru orice turist aflat în drumeţie prin Făgăraş.
Dezavantajele acestui loc încântător ar putea fi considerate lipsa apei potabile şi vânturile care se
simt foarte puternic noaptea. În plus, spre dezamăgirea multora, scăldatul nu este permis, ca în majoritatea
lacurilor aflate la o astfel de înălţime.
Detalii pe pagina web: http://www.turism-transilvania.ro/location/lacul-caltun

- Culoarul Rucăr-Bran - este situat în grupa

Bucegi a Carpaților Meridionali, el separând Masivele
Bucegi și Leaota de Munții Piatra Craiului și Munții Iezer-
Păpușa. La origine este un culoar tectonic în care
eroziunea diferențială s-a grefat puternic scoțând la
iveală multe particularități morfologice. Culoarul este
împărțit în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și
culmile din centru, sectorul central numit și sectorul
gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de
sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin
prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul
sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr.
Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între
cheia Peșterii și cheile Dâmbovicioarei, fiind o depresiune tectono-carstică.
Depresiunea Podul Dâmboviței este situată la sudul Pietrei Craiului acolo unde Dâmbovița Primește
Afluenți pe Dâmbovicioara și Oratia. Este o depresiune tectono-carstică, în care Dâmbovița a săpat o cheie
numită și cheia satului.
Depresiunea Rucăr este situtată la confluența Râușorului cu Dâmbovița este o depresiune tectono-
erozivă, la nord aflându-se culmea Pleașa-Posada care o separă de depresiunea Podu Dâmboviței. Între ele
se află cheile mari ale Dâmboviței, care sunt cele mai lungi de pe cursul acesteia.
Localitatea Rucăr este una dintre destinaţiile de vacanţă ideale pentru odihnă, unde aerul curat şi
peisajele liniştite sunt la ele acasă. Aceasta localitate va avea mereu o încărcătură istorică, recunoscută ca
reşedinţa vremelnică a marilor domnitori români precum Vlad Ţepeş, Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul.
Gospodăriile tipice, casele vechi boiereşti şi nu în ultimul rând Biserica Ortodoxa Sfântul Gheorghe, care
face parte din patrimoniul UNESCO, merită vizitate.
Imediat dupa Rucăr, la o distanţă de aproximativ 5 km urmează zona turistică Podu Dâmboviţei,
asezată la poalele Munţilor Piatra Craiului. Aici turismul rural este în floare, existând numeroase pensiuni şi
un complex de statui in aer liber la ieşirea din sat. Relieful carstic prezent în această zonă, materializat în
numeroase peşteri şi chei este întâlnit de-a lungul întregului culoar al Dâmboviţei. Foarte aproape de satul
Podu Dâmboviţei se află şi Parcul Naţional Piatra Craiului, situat la 5 km de Rucăr şi 25 km de Câmpulung
Muscel, ce se desfăşoara pe o suprafaţă de 14.773 hectare şi găzduieşte numeroase specii de animale şi
plante ocrotite prin lege, dintre care merită a fi amintite capra neagră sau garofiţa Pietrei Craiului.
Principalele atracţii turistice din parc sunt Creasta Pietrei Craiului, Prăpăstiile Zărneştilor, un defileu
larg de cca 4 km cu pereţi de 200 de metri înălţime, Cheile Brustuleţului, Peştera Ursilor sau Cascada La
Chişătoare. În plus, pe lângă faptul că reprezintă o mare
bogaţie naturală, acest parc oferă turiştilor mai
aventurieri şi dornici de adrenalină posibilitatea
explorării unor trasee montane dintre cele mai
spectaculoase, toate încarcate cu peisaje care te uimesc
cu toata splendoarea lor şi îţi taie pur şi simplu
respiraţia.
Să nu uităm nici de principalul afluent
al Damboviţei, Dâmbovicioara, care a făurit prin traseul
ei Cheile şi Peştera Dâmbovicioarei, peştera aflată la
altitudinea de 861 de metri. Toate localităţile întâlnite
de-a lungul Culoarului Rucar – Bran, cu aşezări rustice,
dar fermecătoare reprezintă o poartă către o lume de
poveste în care oamenii au rămas la fel de simpli ca
odinioară şi ale căror principale ocupaţii de bază
creşterea animalelor sau prelucrarea lemnului ne amintesc de cele ale străbunilor noştri. Detalii pe pagina
web: http://www.turismland.ro/zone-turistice/culoarul-rucar-bran/

- Rezervaţii naturale
 Parcul Național Piatra Craiului este o arie protejată de interes național (parc național), situat pe
teritoriile jud. Argeș (6.967 ha.) și Brașov (7.806 ha).
Aria naturală se întinde în extremitatea nord-estică a județului Argeș (pe teritoriile administrative
ale com Dâmbovicioara, Dragoslavele, Rucăr) și în cea sudică a județului Brașov (pe teritoriile
comunelor Fundata, Moieciu și Bran și pe cel al orașului Zărnești), în apropierea drumului
național DN73A care leagă
municipiul Pitești de orașul Zărnești.
Parcul național este localizat
în Masivul Piatra Craiului, grupare muntoasă
ce aparține nord-vestului lanțului
carpatic al Meridionalilor și se întinde pe o
suprafață totală de 14.773 ha
Parcul Național Piatra Craiului
reprezintă o zonă cu vârfuri abrupte (Vârful
Țimbalul Mare - 2.177 m, Vârful dintre
Țimbale - 2.170 m) din rocă metamorfică,
stâncării calcaroase de
vârstă jurasică, grohotișuri, goluri
alpine, cheiuri (Cheile Zărneștiului, Cheile
Vlădușca, Cheile Dâmbovicioarei), peșteri,
ochiuri de mlaștină, cursuri de apă sau
zone carstice (Cerdacul Stanciului, Padina
lui Calinet, Prăpastiile Zărneștiului, Fântâna Domnilor, Fântâna lui Botorog, La Zaplaz) rezultate în urma
eroziunii sau coroziunii rocilor; pajiști montane, fânețe, pășuni, zone împădurite,.
Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - Piatra Craiului și include rezervațiile
naturale: Cheile Zărneștilor (arie protejată de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic, cunoscută și
sub denumirea de Prăpăstiile Zărneștilor), Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran), Peștera Dâmbovicioara, Avenul
din Grind, Zona carstică Dâmbovicioara - Brustureţ, Peștera Dobreștilor, Peștera nr. 15, Peștera
Stanciului și Peștera Uluce.
Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale, Tufărișuri cu
specii sub-arctice de Salix, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium, Comunități rupicole
calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la
nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști calcifile alpine și subalpine, Fânețe montane, Peșteri
în care accesul publicului este interzis, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion,
Alnion incanae, Salicion albae), Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion), Păduri relictare de Pinus
sylvestris pe substrat calcaros, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri medio-europene de fag
din Cephalanthero-Fagion, Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea),
Tufărișuri cu specii sub-arctice de Salix, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase,
Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul
râurilor montane și Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin
(Thlaspietea rotundifolii) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Pietrei Craiului[10].
Detalii pe pagina web:https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Na%C8%9Bional_Piatra_Craiului

- Asociaţii profesionale din domeniul turismului

Nume,
Nr
Instituția/Asociația prenume Funcția e-mail Fax
crt
reprezentant
1 Asoc. Free World Pitesti office@freeworld.ro
Asoc. Turistic-Ecologica Coliș Radu Preşedinte office@miramont.ro 0723.984.581
2
Miramont
3 Asoc prof de turism cu Boțilă Dumitru Președinte 0348.401.938
 vocație europeană
4 ANAT reg. Sud Valeriu Stefan Preşedinte office@velmar-dreams.ro 0348.807.093

- Meșteri populari, tezaure umane vii

Un grup de tineri arhitecţi a pus bazele proiectului „Harta Meşteşugarilor”, o platformă online care
vrea să adune într-un singur loc toţi meşterii populari din ţară pentru păstrarea şi valorificarea acestui
patrimoniu naţional. Scopul final al proiectului este reînvierea şcolilor de arte şi meserii în România. Deloc
surprinzător, Argeşul este dominant pe hartă, având o „aglomeraţie” de meşteşugari ca locuri consacrate
precum Bucovina, Făgăraş-Sibiu şi Dolj. Oricum, evidenţa de până acum este incompletă, harta urmând să
fie completată pe parcurs. Iată ce au identificat până acum creatorii proiectului:
 Teofil Şut, sobar din Băiculeşti;
 Ion şi Cornel Radu, fierari din Jupâneşti;
 Codruţ Tănase, dogar din Petreşti;
 Ioana Nicolae, tâmplar din Stâlpeni;
 Pavel Iacob, tâmplar din Furnicoşi;
 Eftimie Zaharia, tâmplar din Brăduleţ;
 Tiberiu Zaharia, sobar din Corbi;
 Ion Niculeasa, tâmplar din Aninoasa;
 Nicolae Pascu, tâmplar din Berevoeşti;
 Remus Boteanu, tâmplar din Bughea de Sus;
 Ionel Moise, pietrar din Albeştii de Muscel;
 Gigi Găncilă, vărar din Lunca Gârtii;
 Gheorghe Boj, tâmplar din Valea Hotarului;
 Aron şi Stelian Pantelimon, Moise Robu, şiţari din Rucăr.
Detalii pe pagina web: https://www.hartamestesugarilor.ro/

- Tradiții și obiceiuri, legende ale locului

Triunghiul divin al chiliilor din stâncă - Cetăţuia, Neămăieşti, Corbii de Piatră

În Argeş, există un loc magic, unic prin istoria sa milenară şi prin misterul de care este învăluit.
Numit triunghiul de aur al creştinismului autohton, zona cuprinsă între cele trei biserici rupestre – Cetăţuia,
Nămăieşti şi Corbii de Piatră - fascinează prin descoperiri arheologice pe jumătate descifrate şi legende
ţesute în negura vremurilor.
Cele trei mănăstiri sunt printre puţinele aşezăminte monahale care încă funcţionează
alcătuind un triunghi echilateral cu latură de 20 de kilometri. Cunoscute şi locuite încă din vremea dacilor,
cele trei locaşuri au servit cel mai probabil drept temple
pentru Zamolxis.
Mănăstirea Cetăţuia – prima mănăstire, se găseşte pe
şoseaua Târgovişte – Câmpulung, în comuna Cetăţeni.
Săpăturile făcute în zona Cetăţeni de-a lungul mai
multor ani între 1850 şi 1982, atât în vârful muntelui, cât şi la
poalele acestuia au descoperit un important complex
arheologic geto-dac datat din secolul al V-lea î.Hr. La poalele muntelui, pe platoul de pe malul stâng al
Dâmboviţei au fost scoase la iveală rămăşiţele unei aşezări geto–dace înfloritoare.
Schitul Cetăţuia Negru Vodă fascineză prin aşezarea pe piscul unui munte, la o altitudine de
880 de metri, la confluenţa dintre Valea Chiliilor, Valea lui Coman şi apa Dâmboviţei. Numele Cetăţuii este
legat de cel al unei vestite cetăţi medievale, legendara cetate a Dâmboviţei. Cetăţuia şi întregul complex
care o înconjoară fac parte din vechile centre feudale cu caracter unicat – trei biserici mari de zid,
construite în preajma conducătorului de aici, care succed nemijlocit, una lângă alta, pe toată durata
secolelor XIII-XVIII. Dar eterna fascinaţie o reprezinţă mica biserică rupestră din stâncă unde s-au înălţat
rugăciunile sihaştrilor. Mărturiile arată că încă din vremea dacilor aici era un important centru spiritual.
Legenda leagă acest schit de numele voievozilor medievali, iar acest altar se spune că ar fi
fost construit din dorinţa domniţei Marghita a lui Basarab sau a doamnei Clara, soţia lui Nicolae Alexandru
care a vrut să se roage în acelaşi locaş ca soţul ei, fiecare după credinţa în care era botezat.
Pe Cetăţuia, fiecare piatră şi fiecare cotitură are o poveste şi toate vorbesc despre sutele de ani de
istorie şi despre oamenii care au păşit pe ele. Tot parcursul drumului este presărat cu monoliţi care par să
indice drumul către locul sacru din vârf. Pe cărarea de piatră ce coboară de la cruce se văd nişte urme de
picior săpate în piatră. Aceste urme misterioase, spune legenda, sunt ale lui Negru Vodă şi ale soţiei sale.
Rugându-se la Dumnezeu să îi apere de urgia tătarilor ce năvăleau în ţară, domnul ar fi cerut un semn că
rugăciunea i-a fost auzită. Pe când coborau de pe vârful pe care s-au rugat, stânca s-a topit sub paşii lor,
semn că rugile le-au fost îndeplinite. Cele trei rânduri de urme, ale domnului, ale soţiei sale şi ale unui
copil, au rămas peste secole mărturie a credinţei. Astfel, acest loc a rămas în legendă ca unul în care
dorinţele sunt îndeplinite şi credinţa adevărată este răsplătită.
Pe cel mai înalt colţ de stâncă de pe vârful Cetăţuia se află o cruce, numită crucea dorinţelor.
Tradiţia numeşte acest loc „Tronul lui Negru Vodă”. Legenda vorbeşte despre acest loc miraculos legându-l
de numele domnului Negru Vodă. Aici s-a rugat acesta împreună cu doamna pentru a scăpa de năvălirea
cotropitorilor. Aceeaşi legendă spune că celui care ajunge aici şi se roagă îi vor fi îndeplinite trei dorinţe dar
chibzuite cu grijă.
Nu numai muntele Cetăţuia ascunde fantastice statui cu forme misterioase. Fiecare din văile din jur
are o poveste. Călătorii pot admira formaţiuni plăsmuite din gresii şi conglomerate, de o stranie înfăţişare:
babe, ciuperci, trompe, piramide, turnuri, iar pe malul drept al dâmboviţei se află un grup de stânci golaşe
–Colţii Doamnei. Legenda spune că s-ar fi aruncat Doamna lui Negru Vodă pentru a nu cădea în mâinile
tătarilor.
Mănăstirea Nămăieşti – cea de-a doua mănăstire, se găseşte la 10 km de Câmpulung, în satul
Nămăieşti.
Una dintre cele mai frumoase biserici rupestre care încă mai adăposteşte un locaş monahal este
amenajată într-o peşteră naturală, căreia i s-au făcut modificări. Pereţii au fost regularizaţi, iar tavanul
uşor boltit.
Deşi primul document în care se vorbeşte despre existenţa
mănăstirii este emis abia în 1386, se presupune că aceasta
funcţiona cu mult înainte. Chiar dacă nu există date exacte despre
întemeierea acestui aşezământ monahal, tradiţia leagă momentul
acesta de zorii creştinismului pe teritoriul ţării noastre. Atunci când
apostolul Andrei a ajuns pe aceste meleaguri, a auzit că în grota din
stâncă ar trăi un preot păgân al lui Zamolxis. Având cu el cele 12
icoane pictate de evanghelistul Luca, acesta a intrat în peşteră cu
gândul de a propovădui preotului învăţăturile creştine, însă atunci
când a ajuns nu mai era nimeni în acest loc, iar apostolul a rostit la
ieşirea din grotă „Nemo est!”, exclamaţia a fost cea care a dat
numele localităţii, Nămăieşti. Apostolul a lăsat în grota acum
pustie icoana cu chipul Maicii Domnului. Pentru mulţi ani grota şi icoana au fost uitate.
O altă legendă, poate cea mai cunoscută despre mănăstirea săpată în piatră, vorbeşte despre
învierea acestui locaş şi transformarea fostului adăpost păgân într-un simbol al creştinismului. Se vorbeşte
că pe aceste locuri doar ciobanii cu oile mai treceau în timpurile vechi. Într-una dintre nopţi, ciobanii veniţi
cu turmele către munte au avut un vis straniu. Toţi trei au auzit zbucium de clopote şi li s-a arătat un înger.
Acesta le-a spus că în marginea pădurii, sub o stâncă mare, este o bisericuţă în piatră care adăposteşte o
icoană cu chipul Maicii Domnului. A doua zi şi-au povestit unul altuia visul şi, speriaţi, au hotărât să se mute
cu turmele mai departe. Visul cel ciudat s-a repetat şi în noaptea următoare, înfricoşându-i şi mai tare. În
cea de-a treia noapte, însăşi Maica Domnului a apărut şi i-a condus pe cei trei la stânca pe care le-o arăta
îngerul. Aceasta le-a arătat unde să sape pentru a găsi intrarea şi le-a poruncit să facă locaş de închinare pe
locul în care vor găsi icoana din inima stâncii. Legenda spune că după ce au săpat au găsit aceeaşi icoană pe
care a lăsat-o apostolul Andrei. Icoana este şi astăzi aşezată pe peretele din stânga la intrarea în biserică şi
tot legenda spune că biserica a supravieţuit nenumăratelor jafuri şi incendii datorită icoanei din interior.
Mănăstirea Corbii de Piatră - situată în comuna Corbi, pe şoseaua care duce de la Câmpulung la
Domneşi se află cea de-a treia mănăstire din triunghiul de aur al creştinităţii româneşti.
Mănăstirea este ridicată, precum Cetăţuia, pe o vatră dacică. În faţa peretelui de piatră sub care
este adăpostită biserica se găseşte o stâncă, ceva mai mică, pe suprafaţa căreia au fost săpate trei locaşuri.
Arheologii care au făcut săpături aici au concluzionat că această stâncă servea drept altar de sacrificiu al
geto-dacilor. Inscripţii încă nedescifrate sunt pretutindeni, iar stânca îşi păstreză secretele cu îndărătnicie.
În apropierea bisericii, tot săpat în stâncă, se află un platou despre
care legenda spune că aici îşi ţinea voievodul Neagoe Basarab judecăţile
publice.
Legendele plutesc în jurul mănăstirii ţesând poveşti pentru fiecare
colţ de stâncă. De la tronul pe care judeca Basarab până la uriaşii din
vechime, poveştile ştiute astăzi încântă călătorul care îşi apleacă urechea
să le asculte.
Se spune că numele mănăstirii este legat de potopul biblic. Atunci
când Noe a dat drumul corbului să cerceteze dacă s-au retras apele şi a
găsit pământ, acesta nu s-a mai întors pe arcă. Bătrânii spun că acesta ar
fi găsit pământ roditor al Ţării Româneşti şi şi-ar fi făcut cuibul aici fără
să mai plece vreodată, aşa chipul corbului a rămas pe stema ţării.
Legat de cele două altare, se spune că din dorinţa doamnei Clara
de a se ruga alături de soţul ei, voievodul Nicolae Alexandru, a fost
construit altarul catolic. Astfel cei doi se puteau ruga fiecare după ritualul
în care fusese botezat.
Cele mai fascinante sunt însă pietrele uriaşe cu fantastice forme. Trupul împietrit al unui uriaş se
poate zări puţin mai jos de intrarea în mănăstire. Din peretele de piatră iese forma acestuia încremenită de
veacuri. Cel mai clar conturat este piciorul acestuia, iar capul i se odihneşte pe iarbă, alături de celelalte
stânci prăvălite cu cine ştie câtă vreme în urmă.
O poveste mai fantastică vorbeşte despre nişte păsări uriaşe care ar fi trăit pe vremurile cele mai de
demult pe aceste plaiuri. Nişte corbi uriaşi care stârneau furtuni cu aripile lor şi-ar fi săpat în aceste stânci
cuiburi adânci cu ciocurile lor de cremene şi cu ghiarele ascuţite, dovada stau acum pietrele de la Corbi
găurite şi cu cele mai stranii forme.
Tărâm de legendă presărat cu nume care te duc cu gândul la vremuri de mult apuse, de voievozi ce
îngenuncheau ţinând sabia alături: Piatra Doamnei, Piatra Haiducului, Piciorul Uriaşului, Plaiul de Mijloc, La
Chilii, Lacul lui Şerb.
Există pe aceste plaiuri o împletire firească a istoriei pe jumătate dovedite şi a legendelor care
ascund un sâmbure de adevăr. Oamenii aşezaţi pe ruinele fostelor cetăţi povestesc despre regii din vechime
ca şi când i-ar fi cunoscut. Chiliile în care ucenicii lui Zamolxis se rugau în
urmă cu mii de ani au fost locuite mai târziu de asceţii creştini, transformând
centrele de spiritualitate în altare creştine acoperite de cărţile sfinte ale
ortodoxismului şi Sfintelor Icoane.

Legenda celei mai frumoase mănăstiri din Argeş - Balada Meşterului

Manole şi mitul jertfei pentru creaţie
Irevocabil legată de impresionanta Mănăstire Curtea de Argeş - ctitorie
a domnitorului Neagoe Basarab, aparţinând secolului al XVI-lea, Legenda
Meşterului Manole poartă în ea unul dintre miturile fundamentale ale
poporului român, acela că nimic nu se poate clădi şi nimic nu poate rezista dacă nu are la bază un
sacrificiu. Legendarul Manole, meşterul pomenit în cunoscuta baladă, nu este însă doar folclor.
Cele peste 200 de variante în care Legenda Meşterului Manole este răspândită au un numitor comun:
mitul jertfei pentru creaţie, zădărnicia muncii până la înfăptuirea unui sacrificiu, fiindcă, aşa cum spune
cunoscuta baladă, tot ce zidesc meşterii ziua, noaptea se surpă.
Balada arată cum în vis, lui Manole i se dezvăluie soluţia sacrificiului, aceea de zidi între pereţii
mănăstirii prima femeie care va veni să aducă bucate „la soţ/ ori la frate”. În ciuda rugăminţilor lui Manole
către Dumnezeu, pe care-l imploră s-o oprească din drum, cea dintâi care soseşte este Ana, soţia
meşterului.
Dumnezeu însă nu i-o-ntoarce din cale, iar Manole îşi sacrifică soţia. Zidirea Anei este cel mai
memorabil moment al baladei prin emoţia şi durerea pe care le transmite.
Prin moartea Anei, „Mănăstirea naltă/ Cum n-a mai fost altă” este ridicată, iar legendarul Manole,
rămas pe acoperiş din porunca voievodului Negru Vodă, pentru ca niciodată să nu mai poată ridică „altă
mănăstire/ pentru pomenire/ mult mai luminoasă/ şi mult mai frumoasă”, moare şi el încercând să coboare,
în zbor, cu aripi frâte de şindrilă. În locul unde meşterul piere, legenda indică Izvorul lui Manole. Balada are
echivalent în realitate, pentru că înaintea actualei fântâni din apropierea mănăstirii, lângă sfântul lăcaş,
susura un izvor care astăzi nu mai este şi despre care prea puţină lume ştie. Izvorul lui Manole, aflat iniţial
în curtea Manastrii, a secat, iar celebra fântână construită peste drum de Mănăstire, cunoscută azi sub
numele de Fântână lui Manole e făurită la iniţiativa învăţatului episcop al Argeşului, P.S. Iosif.

Legendele din jurul peșterii Dâmbovicioara

În versantul sudic al Masivului Piatra Craiului,
aproape de granița județului Brașov cu Argeșul, între
creste semețe și pereți impunători de stâncă, stă
ascunsă una dintre cele mai frumoase comori din
părțile Muscelului, Peștera Dâmbovicioara. Săpată în
roca dură, de pârâul cu acelaşi nume, peştera este
leagănul unor legende, de o vârstă cu timpul.
Aşa cum îi spune şi numele, peştera s-a
format datorită acţiunii apelor pârâului
Dâmbovicioara care a crestat rocile Pietrei Craiului.
Astăzi, nicio apă nu mai trece pe aici, pârâul şi-a
găsit o altă cale, lăsând în urma sa adevărate
sculpturi în piatr ă.
Pe pereţii celor două galerii verticale, cu
legătură spre exterior, se observă straturile noi de
calcar, ceva mai deschise la culoare. Crevasele
săpate în stâncă au servit mii de ani ca adăpost pentru sălbăticiuni precum Ursus Pelaeus, un strămoş al
ursului carpatin de astăzi. Astăzi, doar liliecii îşi mai fac veacul prin cotloanele întunecate.
Una din cele mai frumoase legende vorbeşte despre cum peştera le-a fost adăpost unor haiduci din
partea locului. Ce luau de la turişti, împărţeau copiilor săraci.
„Ei, în timpul când nu erau turişti, să intre în peşteră, ei stăteau pe vârful muntelui, iar când intrau
turiştii în peşteră, coborau pe nişte frânghii. Se legitimau din gură, că bănuiesc că nu erau legitimaţi şi
spuneau ce rol au. Aceşti haiduci se numeau Fulga şi Budac, doi frăţiori erau”, precizeaz Rodica Rădulescu,
ghidul peşterii.

Legenda oraşului Câmpulung Muscel

Se povesteşte că pe la anul 1220, Negru-Vodă voind a-şi alege loc pentru domnie, în părţile muntoase
ale Ţării Româneşti, a mers pe apa văii Râul-Târgului, în sus, până la punctul numit astăzi “Apa Sărată”, din
judetul Muscel. În acea poziţie pitorească a decis el a-şi aşeza scaunul domnesc, în care scop a zidit
o cetate, ale cărei rămăsite se văd şi în prezent.
Cauza pentru care a părăsit după un anumit timp această localitate, a fost ca apa din izvoare era
sărată, neputându-se bea. De aceea, se zice, ca ar fi purces mai în sus pe valea acestui râu, până la punctul
unde astăzi se află oraşul Câmpulung. Aici privind cu multă admiraţie frumoasul peisaj ce i se aşternea în
cale, s-ar fi suit, împreună cu ai săi, într-un plai unde se afla mănăstirea Flămânda, deoarece de aici se
putea observa mai bine frumoasa aşezare.
Rămânând fermecat de nespusa frumuseţe a colinelor şi a
deosebitelor culmi şi plaiuri, care se desfăşurau cu mândrie sub
privirea sa impunătoare, s-a decis a-şi stabili aici scaunul domnesc.
Legenda spune că Negru Vodă a luat hotărârea ca împreună
cu ai săi, să nu prânzească până ce pe drumul care trece peste
locul ce avea să primească cinstea scaunului domnesc, nu va trece
un călător oarecare. Negru-Vodă adaugă: “dacă acel călător va fi
neguţător, oraşul va fi cu noroc şi bogat, iar de va fi un cerşetor,
oraşul va să fie sărac.”
Astfel au aşteptat până ce s-a lăsat înseratul, fără a trece
cineva; foamea, oboseala şi deznădejdea îi cuprinsese pe toţi,
încât au decis într-un final să plece. Tocmai când se pregăteau de
plecare, văd un ţigan cu traista în spinare, care trecea sovăitor pe cale.
Atunci, Negru-Vodă dărui căţiva munţi din apropiere, în folosul oraşului unde zidi apoi o mănăstire
care poarta numele de Negru Vodă, iar plaiului unde au suferit foamea, pănâ la apariţia ţiganului, i s-a dat
denumirea de Flămânda, nume pe care-l poartă şi în zilele noastre.

Legendele mireselor moarte şi casa bântuită din Pădurea

Trivale
Trei poveşti terifiante, toate plasate în bătrâna PădureTrivale, duc
la o casă părăsită, demolată între timp, loc necurat de ritualuri sataniste,
despre care piteştenii mai slabi de înger spun cu înfricoşare că ar fi fost
bântuită.
Una dintre legende, cea a miresei făr cap, zugrăveşte povestea
stăpânului unui conac din pădurea Trivale, care, în speranţa de a-şi spori
avuţia, a hotărât să-şi căsătorească fiica, o tânără de o frumuseţe
copleşitoare, cu un bătrân putred de bogat. Mireasa decapiatată de propriul părinte tânără fecioară, care
iubea însă un băiat sărman ce-i slujea tatăl, ar fi fugit cu alesul inimii sale chiar în ziua în care părintele îi
stabilise nunta ce avea să-i crească averea. Furibund, tatăl, pornit în căutarea fugarilor ascunşi în pădure,
şi-ar fi obligat fiica să asiste la uciderea în chinuri şi sânge a celui pe care fata îl iubea, apoi s-a dezlănţuit şi
asupra copilei, pe care ar fi decap itat-o. Nemilosul părinte ar fi murit bântuit de coşmarurile cu fiica sa
fără cap îmbrăcată în rochie de mireasă, care s-ar mai fi arătat de câteva ori, de-a lungul timpului, în
apropierea unei vechi case părăsite din Pădurea Trivale, demolată în urmă cu doar câţiva ani, despre care
se spune că fi fost conacul tatălui său avar.
Ritualuri sataniste Imobilul demolat în jurul căruia a fost ţesută sângeroasa legendă a apărut de
mai multe ori în presa piteşteană care a adus argumente potrivit cărora locul ar fi devenit punct de întâlnire
pentru desfăşurarea unor ritualuri sataniste.
Mireasa sinucigaşă O altă legendă înfricoşătoare, plasată în aceeaşi pădure, însă într-o perioadă
mult mai recentă, vorbeşte despre fantoma unei alte mirese moarte care ar bântui de ceva vreme acele
locuri. Povestea pleacă de la o istorioară macabră care circulă printre taximetriştii piteşteni, potrivit căreia
un coleg de breaslă ar fi dus o miresa la o adresă din apropierea celebrei case bântuite. Halucinanta poveste
spune că pasagera i-a fi lăsat taximetristului, în loc de bani, propria sa verghetă, rugându-l s-o aştepte.
Bărbatul ar fi căzut însă într-un somn adânc din care s-ar fi trezit nu în Pădurea Trivale, ci în faţa unui bloc
de locuinţe din cartierul cu acelaşi nume, de unde, in urmă cu 10 ani, plecase spre sinucidere o tânără
mireasă care şi-a pierdut soţul chiar în ziua nunţii, într-un accident rutier. Şi, ca povestea să fie cu adevărat
sinistră, se spune că, întors la maşină, după aflarea istoriei miresei sinucigaşe, ar fi găsit vergheta lăsată gaj
de femeia dusă la adresa din pădure, pe un deget aflat în putrefacţie.
 Legendele cetăţii Poienari - Arefu
Una dintre aceste poveşti priveşte cea de a doua etapă a
ridicării cetăţii Poenari, prima (care datează din secolul XIII)
fiindu-i atribuită lui Negru Vodă. Se spune că, dorind să se
răzbune pe târgoviştenii vinovaţi de moartea fratelui său Mircea,
Vlad Ţepeş i-ar fi adunat pe toţi laolaltă la poalele muntelui pe
care se înalţă astăzi cetatea şi, după ce a tras câţiva în ţeapă, le-
a poruncit celorlalţi să se apuce degrabă de construit edificiul.
Potrivit cronicilor, cetatea ar fi fost terminată în doar şase luni,
asta după ce „domnul au trimis slujători şi în zioa dă Paşte
lovindu-i, au prins şi pe bărbaţi şi pă mueri şi feciorii şi featele,
împodobiţi fiind, i-au adus la cetatea Poenari de au lucrat până li
s-au spart hainele” (Radu Popescu). Letopiseţul cantacuzinesc
relatează o istorie similară: „Când a fost ziua de Paşte, aflându-se toţi orăşenii la ospeţe, iar cei tineri la
hore, aşa fără veste i-a înconjurat, iar pe cei vârstnici i-a tras în ţeapă de a ocolit tot oraşul cu ei, iar pe cei
tineri cu nevestele lor, aşa împodobiţi cum erau, pe toţi i-au dus la Poienari, de au lucrat la cetate până s-
au spart hainele de pe dânşii.”
Potrivit unei alte legende, în anul 1462, pe când era urmărit de oştile otomane, Vlad Ţepeş ar fi
căutat refugiu în interiorul cetăţii Poenari. Turcii au dărâmat zidurile cetăţii, iar Ţepeş şi ai săi însoţitori au
fugit spre satul Arefu unde, cu ajutorul a şapte fraţi fierari care le-au pus invers potcoavele cailor, reuşind
să învingă vigilenţa urmăritorilor şi să scape nevătămaţi.
O a treia legendă o are drept protagonistă pe soţia domnitorului. Se spune că aceasta, ştiind că
turcii erau aproape şi preferând să se omoare decât să cadă în mâinile lor, s-ar fi urcat pe metereze şi s-ar
fi aruncat în prăpastie. Trupul i s-a izbit de stâncile scăldate de apa râului de la poalele muntelui, iar locul
unde a căzut s-a înroşit de la sângele ei. Şi astfel râul cu pricina a căpătat numele de Râul Doamnei.
În străinătate, popularitatea cetăţii Poenari se datorează în primul rând asocierii cu imaginea
dătătoare de fiori pe şira spinării a lui Dracula, dar şi legendelor care vorbesc despre cetate ca despre unul
dintre cele mai bântuite locuri din lume J. Probabil aşa a ajuns să prindă contur festivalul medieval Dracula
Fest (aflat la cea de a doua ediţie anul acesta) al cărui loc de desfăşurare este, desigur, chiar cetatea
Poenari. Astfel, timp de trei zile aici au loc spectacole de teatru, concerte, târguri cu produse tradiţionale,
focuri de tabără (şapte la număr în amintirea celor şapte fraţi fierari) dar şi concursuri haioase: aruncarea
cu varza-n ţeapă, prinderea cocoşului pintenat, spartul lemnelor pentru iarnă, ridicarea cortului, trasul
căruţei, alergarea-n sac spre coşul cu de-ale gurii.

POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului

Transfăgărăşanul este cel mai celebru drum din România.
Construit între 1970 şi 1974, ca o cale de comunicare între
Muntenia şi Ardeal, i se mai spune “drumul dintre nori”.
Ideea construirii acestui drum i-a aparţinut lui Nicolae
Ceauşescu care a vrut să construiască un drum strategic peste
munţi, folosit
îndeosebi de militari.
Ca urmare a invaziei
Cehoslovaciei de către
trupele sovietice, în
1968, România era o
ţintă în vizorul armatei roşii. Până la construcţia acestuia,
Munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi, în acea zonă, nici măcar
folosind calul.
 La construirea lui au fost folosiţi tinerii înrolaţi obligatoriu în armată la 18 ani, constructorii civili şi
militarii, ţăranii şi intelectualii, mulţi dintre cei din urmă ce proveneau din închisorile comuniste.
Potrivit povestirilor locului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se ţineau unii de alţii,
câte 20 – 30, pentru a nu fi luaţi de vânturile puternice şi aruncaţi în prăpastie. Mulţi dintre cei care au
construit “drumul dintre nori” au murit căzând în prăpăstiile adânci ale Munţilor Făgăraş. Oficial au fost
raportaţi zeci de morţi, neoficial au fost de ordinul sutelor.
Morţi mulţi s-au înregistrat şi la construcţia barajului de la Vidaru, prin faţa căruia Transfăgărăşanul
trece. Barajul Vidraru a fost construit cu 10 ani mai devreme, ca urmare a unei mari viituri din anul 1960.
Un sat întreg a fost scufundat atunci sub apele gigantului lac Vidraru pentru a face loc barajului. Unii dintre
locuitorii satului Cumpăna au ales să moară înecaţi decât să fie strămutaţi. Oamenii spun că multe dintre
rămăşiţele caselor, inclusiv crucea de pe turla bisericii, se pot vedea atunci când apele Vidrarului scad.
Printre casele înghiţite de apă a fost şi o vilă impunătoare ce a aparţinut familiei Brătianu.
O altă povestire se referă la un călugăr pe nume Nectarie. După construirea Transfăgărăşanului
acesta a urcat cu maşina, un Trabant, până la cabana Capra, unde a fost suprins de o avalanşă. A lăsat
maşina sub copertina de la Capra iar el s-a aruncat pe zapada, fiind dus de ˝valul˝de zăpadă. Se spune că
aşa a scăpat cu viaţă, în timp ce maşina a fost găsită după 6 luni când s-a topit zăpada.

- Trasee pedestre, cicliste și off-road

Turismul pedestru este practicat în special în partea de nord al judeţului pe traseele turistice
omologate din masivul Făgăraş, care fac legătura între judeţul Argeş cu judeţele învecinate (Vâlcea, Braşov,
Sibiu şi Dâmboviţa). Parcurgerea acestor trasee nu se poate face decât de persoane care au cunoştinţe
aprofundate referitoare la deplasarea prin munţi, necesită echipament spoecializat şi transportul de provizii
de mâncare şi apă, într-un cuvânt, nu oricine le poate parcurge. Majoritatea acestor trasee sunt închise pe
timp de iarnă.
Pe teritoriul judeţului Argeş se găseşte un număr de 9 trasee de bicicletă amenajate. Detalii pe
pagina web:
http://mtb-Tours.kerucov.ro/locuri_destinatii_trasee_biciclete.php?din=Romania&prin=Judetul_Arges
Traseele de bicicletă sunt:
 Piteşti - Argeşelu - Jupăneşti - Retevoieşti - Domneşti - Corbi - Jgheaburi - Piteşti (Biserica de lemn din
Jupăneşti, Mănăstirea Corbii de Piatră, Cula Drugănescu, Vila Micescu); distanţa parcursă: +120 km; grad
de dificultate: greu.
 Munţii Făgăraş - TRANSFĂGĂRAŞAN: Bâlea Lac - Vidraru - Curtea de Arge ş; distanţa parcursă: +90 km;
grad de dificultate: greu.
 Goleşti - Stefăneşti - Mioveni - Băjeşti - Colibaşi - Făgetu - Goleşti (Curtea lui Mareş Băjescu, Cula
Racoviţă, Conacul Goleşti); distanţa parcursă: +80 km; grad de dificultate: mediu.
 Găeşti - Slobozia - Glavacioc - Negraşi - Mozacu - Răscăeţi - Găeşti (Mănăstirea Glavacioc şi Poiana cu
narcise Negraşi); distanţa parcursă: +85 km; grad de dificultate: greu.
 Topoloveni Bike Adventure - TBA Primăvara 2015: Topoloveni - Botârcani - Crinteşti - Glâmbocelu - Băila
- Topoloveni (concurs MTB); distanţa parcursă: +40 km; grad de dificultate: greu.
 Goleşti - Cătanele - Moara Mocanului - Voia - Crângurile de Sus - Găeşti ; distanţa parcursă: +50 km;
grad de dificultate: uşor.
 Băiculeşti - Tutana - Bascovele - Ursoaia - Cotmeana - Babana - Piteşti ; distanţa parcursă: +95 km; grad
de dificultate: greu.
 Curtea de Argeş - Valea Danului - Cepari - Valea Babei - Goranu – Călimaneşti; distanţa parcursă: +80 km;
grad de dificultate: greu.
 Piteşti - Mioveni - Davideşti - Vultureşti - Hărtieşti - Lucieni ; distanţa parcursă: +110 km; grad de
dificultate: greu.

13.Propuneri de trasee/itinerariu în județul Argeş (una sau mai multe zile)

 Bucureşti – Piteşti (pe DN7, nu pe A1) cu vizita obictivelor din Goleşti şi Ştefăneşti – cazare Piteşti cu
vizitarea municipiului – Curtea de Argeş cu vizitarea obiectivelor din municipiu – Arefu – Transfăgărăşan –
 barajul Vidraru – Bâlea Lac – Cârţişoara – judeţul Sibiu. La alegere, se poate vizita cetatea Poienari
(pentru a ajunge la obiectiv se urcă 1.480 de trepte) sau obiectivele din zona cabanei Capra.
 Bucureşti – Târgovişte – Câmpulung Muscel cu vizitarea vestitelor mănăstiri Negru Vodă, Nămăieşti şi a
obiectivelor din Câmpulung. De aici se poate merge la Piteşti cu vizitarea castrului roman de la Jidava,
după care la Curtea de Argeş sau direct la Curtea de Argeş vizitând mănăstirile situate în apropierea
şoşelei Câmpulung – Curtea de Argeş. De aici se poate parcurge Transfăgărăşanu vizitâbd obiectivele
propuse în prima rută.
 Bucureşti – Târgovişte (cu vizitarea obiectivelor propuse în a doua rută) – Braşov cu vizitarea mausoleului
Mateiaşu, a obiectivelor din Podul Dâmbovicioarei şi a canalului Rucăr – Bran.

Menţionez că porţiuni din şoselele care leagă Târgovişte – Cămpulung Muscel, Câmpulung Muscel – Curtea
de Argeş şi Câmpulung Muscel – Braşov, deşi sunt asfaltate, sunt puternic deterioarate necesitând
parcurgerea acestora cu viteză mică.