Sunteți pe pagina 1din 16

Infrastructura de cazare și baza de alimentatițe publică

în stațiunea
Călimănești – Căciulata – Cozia

Profesor îndrumător: Absolvent


Asist. Roangheș Mureanu Ana-Maria DINCULESCU Adrian
Prof.univ.dr. Erdeli George

2020
 
CAPITOLUL I
Asezare fizico-geografica
a staţiunii Călimăneşti – Căciulata - Cozia

Oraşul Călimăneşti constituie, fără îndoială, atât prin peisajele variate pe care le oferă, cât şi prin
diversitatea factorilor de cură, cea mai însemnată staţiune balneoclimaterică de pe Valea Oltului.

Situat la poalele Carpatilor Meridionali, pe malurile Oltului, la ieşirea acestuia din defileul de la
Cozia. Oraşul Calimăneşti cuprinde pe lângă staţiunile Călimăneşti, Căciulata si Cozia, contopite în
prezent si satele Păuşa, Jiblea Veche, Jiblea Nouă, Seaca. Oraşul Călimăneşti se învecinează la nord
cu oraşul Brezoi, la est cu comuna Sălătrucel, la sud cu comunele Dăeşti şi Bujoreni, la vest cu
comuna Muereasca si la nord-vest cu Băile Olăneşti; staţiunea fiind situată la 20 km nord de
reşedinţa, municipiul Râmnicu Vâlcea si la 80 km sud de municipiul Sibiu.

În limitele stabilite în anul 1968, teritoriul oraşului are o suprafaţă de 10 632 ha, din care 264 ha
constituite vatra oraşului.

Altitudinea medie a oraşului este de 280 m. Declarat oraş din anul 1927, cu o populaţie de peste 8
000 de locuitori (în 1977), el se desfaşoară pe traseele a 2-a şi a 3-a ale Oltului, ocupând sectorul
vestic al Depresiunii Jiblea-Berislăveşti.
 Staţiunea Călimăneşti – Căciulata – Cozia este situată în judeţul Vâlcea
(inclus administrativ în Regiunea de dezvoltare Sud – Vest Oltenia) la poalele
Carpaţilor Meridionali, pe malurile râului Olt. Staţiunea este localizată de-a lungul
drumului european E 81 (DN 7), la 18 km nord de Râmnicu Vâlcea, 81 km sud de
Sibiu şi la 187 km de Bucureşti. Oraşul Călimăneşti, împreună cu localitatea sa
componentă Căciulata, formează staţiunea balneoclimaterică de interes general
Călimăneşti – Căciulata, declarată staţiune prin HG nr. 1122/2002.

 Călimăneşti- Căciulata – Cozia are o existenţă îndelungată, semnalată prin


tezaurul de monede dacice şi castrele de la Jiblea şi Arutela. Pe timpul împăratului
Hadrian apele de la Bivolari au fost folosite de romani la termele Arutela, precum
şi de populaţia dacică.
Potentialul turistic natural

 Staţiunea Călimăneşti-Căciulata este străjuită, în partea de nord, de munţii


Coziei cu creasta lor pleşuvă şi cu vârfurile dispuse în evantai. Datorită frumuseţii
deosebite şi accesibilităţii sale, muntele Cozia este vizitat anual de peste 20.000 de
turişti. Cele mai accesibile şi cu peisaj încântător la tot pasul sunt culmile sudice
ale masivului. Ascensiunea către vârf se realizează în 5 ore, cu posibilitatea
reîntoarcerii în aceeaşi zi.

 Pe Cozia, natura a dăltuit în piatră profile bizare, amintind de formaţiunile


megalitice : Baba, Sfinxul, Moşneagul, etc.

 Aici, flora, cu elemente specifice Europei centrale, in zona înaltă trăiesc câteva
specii de plante şi animale ocrotite de lege, fiind declarate monumente ale naturii :
iedera albă, floarea de colţ şi laleaua pestriţă sau bibilica , râsul, capra neagră,
cocoşul de munte, cerbul.
Factorii naturali de cură sunt reprezentaţi de :
 a).Climă, respectiv condiţii de bioclimat sedativo-indiferent, care se

caracterizează prin solicitarea slabă a sistemului nervos central şi vegetativ,


ceea ce face ca adaptarea persoanelor venite la cură să se facă treptat, pe
nesimţite.
 b).Plante medicinale – în baza Cozia se efectuează tratamente prin băi de

plante cu efect sedativ, provenite din flora spontană autohtonă.

 c).Ape minerale, principalul potenţial turistic natural, care au făcut cunoscută


staţiunea, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.
Potentialul turistic antropic

La poalele muntelui Cozia, pe malul drept al Oltului, se află bătrâna şi frumoasa


mănăstire a Coziei, cel mai de seamă complex de artă feudală din judeţul,ctitorie şi
loc de odihnă veşnică al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418).
Dacă urcăm pe valea Păuşii şi străbatem muntele Sălbaticul, ajungem la
Mănăstirea Stânişoara, monument istoric construit din lemn la o dată necunoscută
(drum accesibil şi autoturismelor în anotimpul cald). Mănăstire de călugări, cu
hramul "Sfântul Gheorghe", mănăstirea Stânişoara este amplasată la poalele
masivului Cozia, pe versantul său sudic.
Denumirea de Stânişoara se datorează faptului că în incinta vechii biserici
părăsite se afla stâna mănăstirii Cozia.
Mănăstirea Turnu aparţine oraşului Călimaneşti şi se află la 600 m de staţia
C.F.R. Turnu. Este aşezată sub muntele cel mare al Coziei, de unde şi denumirea
de Mănăstirea Turnu. Biserica cea Mică, cu hramul "Intrarea in biserică", a fost
ridicată în anul 1676 în locul uneia din lemn, de către episcopul Râmnicului si
mitropolit al Ţării Românesti, Varlaam, stins din viaţă în anul 1702.

Ne îndreptăm spre Călimăneşti, pentru a putea vizita în insula Ostrov


(odinioară ea însăşi un punct de atracţie turistică), schitul Ostrov, refăcut de
către Radu cel Mare în anul 1500 şi reclădit între 1520-1522 de către Despina
Doamna, soţia lui Neagoe Basarab.
 Pictura interioară şi exterioară, care se păstrează şi astăzi, a fost
executată în perioada 1756-1760, după tehnica specifică şcolii
postbrâncoveneşti.
Capitolul III
Tipuri de turism existente
 

 Turism balnear
 Turism monahal
 Turism cultural
 Turism montan
Capitolul IV
Baza tehnico materială

Pentru formarea unui produs turistic competitiv este necesară existenţa


unei infrastructuri generale şi turistice adecvate.Dezvoltarea acestei
infrastructuri este condiţionată de o bună dezvoltare în ansamblu a
economiei unei ţări sau regiuni.
Ţara noastră posedă un bogat potenţial natural cât şi antropic ce
determină existenţa unei cereri turistice atât naţională cât şi din partea
turiştilor străini. Însă, aceste resurse nu sunt suficiente pentru o bază
tahnico-materială corespunzătoare exigenţelor crescânde ale turiştilor.

Bogăţiei de resurse din staţiunea Călimăneşti-Căciulata i se alătură baza


tehnico-materială, infrastructura generală şi turistică de aici.
Structuri de cazare
În staţiunea Călimăneşti-Căciulata, în ultimii ani, a avut loc o scădere a
numărului acestor structuri, deoarece unele au fost scoase din circuitul
turistic, nemairăspunzând cerinţelor, iar altele au trecut în locaţie de gestiune
sau au fost vândute.
În staţiune, îşi desfăşoară activitatea de turism societăţile: S.C.
Călimăneşti-Căciulata S.A., administrator al hotelurilor Căciulata, Cozia,
Oltul şi Hotel Central; S.C.Sind România, Filiala Căciulata-Hotel Traian,
S.C. Scorilo şi S.C Europa 15 A. În cadrul acestor societăţi, pe teritoriul
oraşului funcţionează şase hoteluri grupate în patru baze de tratament, trei
popasuri turistice şi doua hanuri, cu o capacitate totală de 3083 de locuri.
Structuri de alimentație publică

Staţiunea Călimănesti-Căciulata dispune de unităţi de alimentaţie publică, în principal


integrate unităţilor de cazare, îndeosebi marilor hoteluri, dar se evidenţiază şi unităţi
independente.
Datorită profilului staţiunii şi necesităţii unor sejururi prelungite, alimentaţia este foarte
importantă şi necesar a se realiza în incinta structurilor de cazare, serviciilor de alimentaţie
fiind chiar incluse în pachetul de servicii achiziţionat de turistul venit în cură.
 S.C. Călimăneşti-Căciulata pune la dispoziţie turiştilor veniţi în staţiune:
- 4 restaurante cu 1680 locuri în saloane şi terase acoperite sau descoperite;
- 4 baruri de zi cu 120 de locuri;
- 2 bufete cu 20 de loocuri în saloane şi 120 de locuri pe terase acoperite şi
descoperite;
Hotelul Traian, în administraţia S.C. Sind România, deţine un restaurant
de 400 de locuri şi bar. Servirea mesei se face pe bază chip-carduri.
Structuri de tratament

După naţionalizarea de la 11 iunie 1948, staţiunea a trecut în proprietatea


statului şi a luat fiinţă Întreprinderea Balneară de Stat pe principii economice, cu
director coordonator medial şi director adjunct administrativ, până în 1960. Prin
HCM 9/60 se hotărăşte o nouă organizare a staţiunilor.
Concomitent cu spaţiile de cazare s-a dezvoltat şi o bază de tratament
modernă, integrată în baza de cazare, care se compune din trei segmente
distincte:
baza de tratament Cozia cu o capacitate de 2258 proceduri pe zi;
baza de tratament Căciulata, cu o capacitate de 1942 proceduri pe zi;
baza de tratament Călimăneşti-Căciulata, cu o capacitate de 2160 proceduri pe zi.
 
Capitolul V.
Infrastructura turisticădin staţiunea
Călimăneşti – Căciulata - Cozia
Zona Călimăneşti-Căciulata înregistrează tot mai multe sosiri turistice, fapt datorat
diversităţii şi valorii potenţialului turistic antropic şi natural existent aici.

Circulaţia turistică, acest flux de turişti, este reprezentată cu ajutorul volumului şi


structurii cererii turistice.
În analiza circulaţiei turistice se au în vedere următorii indicatori:
-numărul de turişti
-numărul de înnoptări
-sejurul mediu
-densitatea circulaţiei turistice.

Structurile de primire turistică sau infrastructură turistică, împreună cu resursele


attractive şi căile de transport reprezintă însuşiri esenţiale care dau definiţia turismului
ca activitate umană.
  
Evoluția numărului de locuri in unitățile de cazare

Zona Călimăneşti-Căciulata înregistrează tot mai multe sosiri turistice, fapt


datorat diversităţii şi valorii potenţialului turistic antropic şi natural existent aici.
 
Începând cu anul 2000 se înregistrează o creştere a acestui indicator, de la
31616 în 2000 la 44600 în 2005. Această creştere se înregistrează atât la numărul
de turişti romani, cât şi la turiştii srăini.

Un alt indicator ce ajută la măsurarea şi caracterizarea fluxurilor turistice este


numărul de înnoptări sau numărul total de zile-turist calculat ca produs între
numărul total de turişti şi durata activităţii turistice efectuată acestora exprimată în
zile.
Capitolul VI.
Infrastructura turistică de alimentație publică
 

Componenta principală a bazei tehnico- materială, cazarea turistică, prin


numărul său important de locuri şi prin structura acestora, aflată într-o
permanentă adaptare la evoluţia cererii turistice, constituie un puternic sprijin
pentru întreaga activitate turistică din ţara noastră.
În ultimii ani structurile de primire turistică s-au diminuat datorită scoaterii din
circuitul turistic a unor unităţi de cazare ca necorespunzătoare, trecerea unora
dintre ele la alte departamente, schimbarea destinaţiei iniţiale sau cedarea
proprietăţilor de drept, devenind spaţii cu circuit închis.
 Astăzi structurile de primire s-au dezvoltat foarte mult, atât din punct de vedere
al numărului, tipurilor de structuri de primire, categoriei de clasificare, cât mai
ales din punct de vedere al serviciilor oferite turiştilor, serviciile de bază, funcţii
ale structurilor de primire care sunt întregite şi prin prestarea unor servicii
complementare, servicii care s-au diversificat şi ele foarte mult ţinând cont de
dorinţele şi preferinţele turiştilor de satisfacerea tuturor nevoilor acestora.
BIBLIOGRAFIE

 V. Berbece , V. Botvinic, Mic îndreptarturistic Călimăneşti – Căciulata , Ediţia a II- a adăugită, Editura Sport
Turism, Bucureşti 1978;
 V. Tufescu,"Subcarpații și depresiunile marginale ale Transilvaniei", 1966, Bucuresti;
 Gheorghe Cârstea- ,,Vâlcea – monografie’’ , Ed.Sport-Turism , Bucureşti , 1980.
 M. Davidescu- ,, MănăstireaCozia’’, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1966;
 Costin Ştefănescu, Al.Gârneaţă - ,,Călimăneşti-Căciulata – mic îndreptar turistic’’, Ed. Meridiane, Bucureşti;
 V.Berbece, C. Marinoiu- ,,Vâlcea – ghidturistic’’, Ed.Sport-Turism, Bucureşti, 1976;
 Cocean P. Geografia Turismului Editura Presa UniversitarăClujană2006;
 Dr. Ioan State, Nicolae Neacşu „Turismul balnear – Economia şi organizarea activităţii de turism în România”,
Petre Baron – Academia de studii social politice – uz intern, 1999;
 Minciu Rodica, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti2001;
 Davidescu M. Mănăstirea Cozia, Editura Meridiane, Bucureşti1996;
 Diaconu M. Hanciuc N. Iordache , Marketing în turism, Editura Independenţa Economică, 2003
 State I., Nicolae Neacşu, Turismul Balnear, Universitatea Dimitrie Cantemir, cursuri uz intern, 2002;
 Cosmescu Ion, Turismul, EdituraEconomică, Bucureşti1999;
 Berbece I., Victor BotvinicCălimăneşti – Căciulata, EditurapentruTurism, Bucureşti 1973.
 Josef – Charvat „Prezentul şi viitorul balneologiei”, Editura Lang & Co, Berna, 2000, p.119
 Dr. Ioan State, Nicolae Neacşu „Turismul balnear – Economia şi organizarea activităţii de turism în România”
 Petre Baron – Academia de studii social politice – uz intern, 1999
 Cristureanu Cristina „Economia şi politica turismului internaţional” Ed. Abeona, Bucureşti, 1992.
 Josef – Charvat „Prezentul şi viitorul balneologiei”, Editura Lang & Co, Berna, 2000, p.119
 Dr. Ioan State, Nicolae Neacşu „Turismul balnear – Economia şi organizarea activităţii de turism în România”
 Petre Baron – Academia de studii social politice – uz intern, 1999
 Cristureanu Cristina „Economia şi politica turismului internaţional” Ed. Abeona, Bucureşti, 1992.
 Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II - Localităţile urbane; Editura Fortuna, RâmnicuVâlcea, 2012 (pag. 22)

S-ar putea să vă placă și