Fig. nr.

14 – Staţiunea Băile Olăneşti – Vedere de ansamblu

BĂILE OLĂNEŞTI
Băile Olăneşti (Figura nr. 13) din judeţul Vâlcea este
staţiunea balneoclimaterică în care se găsesc cele mai multe
izvoare din ţară, în număr de 35, cuprinzând de asemenea
numeroase surse de apă sulfuroasă pentru băi de tratament a
diferitelor afecţiuni.

Astfel, Băile Olăneşti reprezintă una din cele mai cunoscute şi frecventate staţiuni
balneoclimaterice din România, având un potenţial turistic foarte dezvoltat, sprijinit şi de o
ofertă bogată de cazare. Amplasarea în zona de contact dintre Subcarpaţii Getici şi Carpaţii
Meridionali face din Băile Olăneşti o staţiune în care vizitatorii aflaţi în concediu sau la
tratament beneficiază de condiţii optime pentru practicarea unei mari varietăţi de forme de
turism, de la cel balnear la turismul montan, rural, religios, sportiv sau pur şi simplu pentru
odihnă. De asemenea, frumuseţea peisajelor din zona în care se află Băile Olaneşti atrage şi
numeroşi turişti pasionaţi de fotografie, care găsesc aici o reţea bine pusă la punct de unităţi de
cazare.
Turismul balnear rămâne însă principala formă practicată la Băile Olăneşti, unde cei care au
nevoie de tratament beneficiază de proprietăţile curative ale apelor minerale, care ajută la
ameliorarea afecţiunilor digestive, renale, respiratorii, dermatologice, endocrine sau
cardiovasculare. Pe lângă tratamentul propriu-zis, peisajele pitoreşti şi climatul specific regiunii
în care se află Băile Olăneşti contribuie în mod indirect la inducerea unei stări generale pozitive
prin relaxare şi eliberare de stres.
Băile Olăneşti reprezintă o destinaţie de vacanţă ideală, dispunând de foarte multe
obiective turistice, majoritatea fiind naturale. Între acestea se regăsesc rezervaţia de tisă şi
rezervaţia naturală Stogu din Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, rezervaţia Rădiţa-Mânzu din
Munţii Căpăţânii, rezervaţia Lacul Frumos din Mosoroasa, rezervaţia de nuferi albi şi galbeni,
râul Olăneşti, Parcul Central, Parcul Cascada, Parcul Parâng, Pădurea Olăneşti, precum şi o
multitudine de peşteri cum ar fi Peştera Munteanu-Murgoci, care adăposteşte cea mai mare
colonie de lilieci din ţară, Peştera cu lac, Peştera Pagodelor, Peştera Caprelor, Peştera cu Perle,
Peştera Rac şi Peştera Clopot.
Clima zonei se manifestă prin ierni blânde şi veri destul de răcoroase, temperatura medie
41
anuală înregistrând o valoare de 6° Celsius.

Fig. nr. 15 – Staţiunea Călimăneşti-Căciulata –

Vedere de ansamblu

CĂLIMĂNEŞTI - CĂCIULATA
Orașul Călimăneşti este situat în partea central-
sudică a României, pe malul drept al Oltului, în
Depresiunea subcarpatică Jiblea-Călimăneşti, la
altitudinea de 260-280 m şi 18 km distanţă de
municipiul Râmnicu Vâlcea, cu o populaţie de 8.633
locuitori. Împreună cu staţiunea Căciulata, acesta

http://www.pagitur.ro/informatii/B%C4%83ile+Ol%C4%83ne%C5%9Fti?t=city-13339
70
alcătuieşte staţiunea Călimăneşti-Căciulata (Figura nr. 14), staţiune deschisă în tot cursul anului.
Clima este specifică depresiunilor subcarpatice adăpostite, fără variaţii mari de temperatură, cu
veri răcoroase (în jur de 20°C în luna iulie) şi cu ierni relativ blânde (între -1° şi -5°C în luna
ianuarie). Temperatura medie anuală este de 9° C, iar precipitaţiile sunt moderate (750-800
mm anual). Factorii de cură naturală sunt reprezentaţi de clima protectoare şi izvoarele de ape
minerale Apele minerale oferă staţiunii Călimăneşti-Căciulata o valoare deosebită. Captate cu
ajutorul unor sonde de mare adâncime (peste 1200 m), cele 12 izvoare de ape minerale
atermale şi 3 termale au concentraţii şi compoziţii chimice variate. În cadrul bazelor de
tratament se poate utiliza zilnic, în cura externă, un debit de 400.000 litri de apă minerală
provenită din izvoarele locale.
Primele pavilioane pentru cura de apa minerală dateaza din anul 1910. În prezent, stațiunea
Călimăneşti-Căciulata dispune de instalaţii pentru băi calde în cadă sau bazin cu apă minerală,
electrohidroterapie şi kinetoterapie, aerosoli şi inhalaţii, bazine descoperite cu apa termală
sulfuroasă (în staţiunea Căciulata), izvoare de apă minerală pentru cură internă, săli de
gimnastică medicală, saună, bazine de înot situate pe malul râului Olt etc.
Atracţiile turistice localizate în imediata apropiere a staţiunii Călimăneşti-Căciulata sunt:
Mănăstirea Cozia (2 km de Călimăneşti), ctitorită de Mircea cel Bătrân între 1387-1388,
considerată cel mai vechi şi important monument de arhitectură şi artă medievală din Ţara
Românească.
Mănăstirea Turnu, mănăstire de călugări, construită în 1676.
Schitul Ostrov - mănăstire de călugări construită între anii 1520-1521, situată pe o insulă în mijlocul
Oltului.
Mănăstirea Stănişoara, mănăstire de călugări, zidită în anul 1747
Castrul Roman, construcţie romană deosebită, situată lângă barajul hidroenergetic de la
42
Cozia - Turnu.

Fig. nr. 16 – Staţiunea Voineasa – Vedere de

ansamblu

VOINEASA
La 80 de km de oraşul Râmnicu Vâlcea, pe valea
şi la poalele Munţilor Lotrului (Carpaţii Meridionali)
se află amplasată staţiunea Voineasa (Figura nr.
15), la o altitudine de 650 m.
Voineasa este deschisă turiştilor pe toată perioada anului, fiind una dintre cele mai
renumite şi mai importante staţiuni de odihnă şi tratament din România.
Staţiunea Voineasa este atestată documentar pentru prima dată în anul 1520, în timpul
domniei lui Neagoe Basarab. După anul 1774, mai mulţi păstori din zona Sibiului se stabilesc la
Voineasa, iar în anul 1908, aşezarea este declarată comună. O dată cu construirea
Hidrocentralei Lotru-Ciunget din anul 1960, se construiesc şi staţiunile Voineasa şi Vidra.
Climatul specific zonei este unul intramontan, ce se caracterizează prin ierni friguroase cu o
o
temperatură medie în luna ianuarie de -7 grade C şi veri răcoroase cu o temperatură a lunii
o
iulie de 14 grade C .
Staţiunea Voineasa este renumită pentru peisajul de o frumuseţe rară, fiind înconjurată de
păduri de conifere, dar şi pentru gradul zero de poluare. Climatul tonic cu aerul pur şi curat,
puternic ionizat, lipsit de praf şi de alergeni, cu o concentraţie mare de aerosoli ionizaţi şi

http://www.romturism.ro/detalii.php?din=destinatii&poz=46
71
ozonizaţi şi radiaţii ultraviolete, reprezintă principalul factor terapeutic. Baza de tratament a
staţiunii este dotată cu aparatură modernă pentru procedurile specifice locaţiei.
Turiştii pot porni din Voineasa în drumeţii înspre Munţii Lotrului, Munţii Căpăţânii şi
43
rezervaţia forestiera Latoriţa. Pentru turiştii care doresc să viziteze şi împrejurimile staţiunii
Voineasa, întreaga zonă este bogată în obiective de atracţie turistică printre cele mai diverse.
Printre cele mai apropiate se numără:
Mănăstirea Cozia, considerată o mare valoare culturală a poporului român, reprezentând o bogată
sursă documentară în pictură, sculptură şi arhitectură.
Lacul Vidra, un lac de acumulare poziîionat pe râul Lotru ce se află situat la o distanta de
30 de km de Voineasa.
Peştera Muierii, situată în comuna Baia de Fier.

Staţiuni turistice de interes local

Fig. nr. 17 – Horezu – Vedere de ansamblu

HOREZU
Oraşul Horezu (Figura nr. 16) se înscrie ca unul
dintre punctele turistice importante din ţara noastră.
Este menţionat pentru prima oară în anul 1487 de
către voievodul Vlad Călugărul, fiind organizat din
punct de vedere teritorial ca sat.
Satul este apoi donat de Constantin Brâncoveanu Mănăstirii Hurez. Aşezarea se dezvoltă
mai mult după anul 1780, când devine cunoscut sub numele de Târgul Horezu. O dată cu noua
împărţire administrativ-teritorială din 1968, localitatea este declarată oraş şi de atunci cunoaşte
o rapidă ascensiune pe treptele urbanizării.
Localitatea se află în centrul depresiunii Horezu şi este mărginită la nord de Munţii Căpăţânii
- vf. Ursu de 2124 m, la sud de Măgura Slătioarei - 767 m şi dealurile Negruleştilor, Costeştilor şi
Tomşanilor, pe râurile Luncavăţ, Rameşti şi Romani.
Teritoriul administrativ al oraşului cuprinde un număr de 7 localităţi, oraşul reşedinţă
Horezu şi 6 sate aparţinătoare: Romanii de Jos, Romanii de Sus, Rameşti, Ifrimeşti, Tănăseşti şi
Ursani. Se învecinează la nord cu comuna Mălaia, la est cu comuna Costeşti, la sud-est cu
comuna Tomşani, la sud cu comuna Măldăreşti, iar la vest cu comuna Vaideeni.
Accesul în oraş se face pe D.N. 67, care face legătura între municipiul Rm. Vâlcea (45 km) şi
municipiul Tg.-Jiu (70 km). Către sud se face legătura cu municipiul Craiova (113 km) pe D.N.
65C. Oraşul Horezu este cunoscut ca centru etnografic şi ca un vechi centru de ceramică
populară. Din punct de vedere al ocupaţiilor tradiţionale, Horezu este cunoscut ca zonă de
practicare a pomiculturii, creşterea animalelor, olăritului, exploatarea şi prelucrarea lemnului.
Olăritul continuă să reprezinte emblema locului. De asemenea trebuie remarcată poziţia
privilegiată din nordul Olteniei unde există cea mai mare concentrare de mănăstiri din ţară,
44
majoritatea din ele aflându-se în aproprierea Horezului.