UNIVERSITATEA CREŞTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ

- ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ –

Program de dezvoltare, protejare şi promovare a

oraşului Călimăneşti, judeţul Vâlcea

Coordonator ştiinţific, Student,

Conf.univ.dr. Andreea Băltăreţu Nuţu (Radu) Artemis-Florica

BUCUREŞTI 2017
Cuprins

Capitolul I: Aşezarea georgrafică şi căi de acces

Capitolul II: Scurt istoric al oraşului Călimăneşti din punct de vedere teritorial
Capitolul III:Situaţia demografică
Capitolul IV:Mediul economic, social şi forţa de muncă
Capitolul V:Atracţiile turistice
Capitolul VI:Calitatea factorilor de mediu
Capitolul VII: Serviciile publice ale oraşului
Capitolul VIII: Administraţia publică locală
Capitolul IX: Proiecte de dezvoltare a oraşului
Capitolul X: Planul Urbanistic General. Rezumat
Capitolul XI: Propuneri de regenerare
 Program de dezvoltare, protejare şi promovare a oraşului
Călimăneşti, judeţul Vâlcea

Capitolul I: Aşezarea georgrafică şi căi de acces

Călimăneşti este un oraş situat în partea central-sudică a României, pe malul drept al
Oltului, în Depresiunea subcarpatică Jiblea-Călimăneşti, la altitudinea de 260-280 m, 18 km
distanţă de municipiul Râmnicu-Vâlcea (sediul administrativ a Judeţului Vâlcea) cu o populaţie
de 8633 locuitori. Împreună cu staţiunea Căciulata acesta alcătuieşte staţiunea Călimăneşti-
Căciulata staţiune deschisă în tot cursul anului.Altitudinea staţiunii este de 260 m, climatul
subalpin.

Staţiunea Călimăneşti-Căciulata, situată în judeţul Vâlcea (inclus administrativ în

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia) la poalele Carpaţilor Meridionali, la poalele muntelui
Cozia şi Căpăţânii, pe malurile râului Olt, la ieşirea acestuia din defileu. Staţiunea este localizată
de-a lungul drumului european E81 (DN7) la 18 km nord de Râmnicu Vâlcea, 81 km sud de
Sibiu şi la 187 km de Bucureşti. Oraşul Călimăneşti, împreuna cu localitatea sa componentă
Căciulata, formează staţiunea balneoclimaterică, de interes general, Călimăneşti-Căciulata,
declarată Staţiune prin HG nr. 11222/2002.

Oraşul Călimăneşti cuprinde pe lângă staţiunile Călimăneşti, Căciulata şi Cozia şi satele

Păuşa, Jiblea Veche, Jiblea Nouă şi Seaca. Are o suprafaţă de 10453 ha din care 762,66 ha
constituie vatra oraşului sau intravilanul, iar restul reprezintă suprafaţa extravilană.
 Accesul în zonă se poate face atât pe cale rutieră (DN7, DN 65C, DN67), cât şi pe cale
feroviară (Bucureşti-Piatra Olt-Râmnicu Vâlcea-Călimăneşti-Căciulata şi altele). Din acest punct
de vedere, infrastructura este destul de bine pusă la punct, fapt ce ajută la creşterea numărului de
turişti. Lipsa aeroportului însă, poate fi considerată un punct slab, mai ales în ceea ce priveşte
turismul internaţional. Cel mai apropiat aeroport este cel de la Sibiu.

Capitolul II: Scurt istoric al oraşului Călimăneşti din punct de vedere

teritorial
Localitatea Călimăneşti, în care Mircea cel Bătrân a ctitorit Mănăstirea Cozia, este
cunoscută încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din
zonă. În anul 138 romanii cucerind Dacia ridică aici un castru de apărare în locul numit Bivolari,
sub poalele muntelui sfânt al dacilor, Kogaion (se presupune muntele Cozia de astăzi), cunoscut
sub numele de castrul roman ,,Arutela” - denumire adusă în legătură cu denumirea romană a
râului Olt – fiind un punct strategic al graniţei Limes Alutanus.

Construcţia castrului a făcut ca în jurul lui să se dezvolte o aşezare rurală bine închegată şi bine
dezvoltată pe ambele maluri ale Oltului

Această obşte sătească se va destrăma în secolul V, fiind împărţită între conducătorii ei,
Căliman, Şerban, Stoian şi Bogdan. În aceste părţi se formează noile aşezări, care se numesc
Călimăneşti, pe locul actualului oraş, Şerbăneşti şi Stoieneşti, pe dealurile de sub Masivul Cozia
şi Bogdăneşti la sud de actualul oraş pe malul drept al Oltului.

Călimăneştiul are un trecut zbuciumat, determinat de împrejurările istorice şi sociale ale

epocilor trecute. Satul lui Căliman, a luat fiinţă în jurul mânăstirii Cozia – care a fost ridicată în
apropierea alteia, zidită de Negru-Vodă, care se găseşte la poalele muntelui Capra, ceva mai la
nord de mănăstirea Cozia.

Localitatea sub denumirea Călimăneşti este atestată documentar prima dată la 20 mai
1388 de către Mircea cel Bătrân. Documentul menţionează ca Mircea cel Bătrân: ,, A binevoit
domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt care a fost mai
înainte satul boierului domniei Nan Udobă, pe care cu dragoste şi multă osârdie după voia
domniei mele l-a înclinat mai înainte zisei mănăstiri”.

În dezvoltarea ansamblului urban Călimăneşti, apele minerale au jucat un rol

decisiv.Varietatea lor din punct de vedere al compoziţiei minerale, cu privire la compoziţia
chimică (sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, magneziene, iodurate), gradul de mineralizare
(oligominerale, hipotone, izotone, hipertone), temperatură (reci şi termale) şi efectele lor curative
în afecţiunile digestive, renale, metabolice, reumatismale, alergice, dermatologice, au adus,
începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, notorietatea europeană a staţiunii Călimăneşti, prin
medaliile obţinute la Expoziţia Universală de la Viena din 1873 şi medalia de aur şi ,,Diploma de
Grand-Prix”obţinută la Bruxelles în anul 1893.

Apele sulfuroase erau cunoscute şi utilizate la începutul secolului al XVI-lea, dupî cum
atestă însemnările de la 1520, ale lui Gavriil Protul de la Sfântul Munte.

Momentele determinate în istoria viitoarei staţiuni le constituie descoperirea şi captarea

izvorului nr. 1 de la Căciulata şi recomandarea dr. Carol Davila din 27 mai 1855, de a înfiinţa la
Călimăneşti un stabilement balnear pentru militari. Lucrările propriu-zise pentru captare sunt
făcute în 1854 de Alexandru Golescu Negru, care îl consideră ,,o comoară, un izvor unic în felul
lui”. Nume celebre ca, Napoleon al III-lea al Franţei, împăratul austro-ungar Franz Joseph,
preşedintele Franţei, Emil Loubet se tratează de afecţiuni renale cu apa izvorul nr. 1 de la ,
Căciulata.

Profilarea viitoarei staţiuni are ca repere iniţiale consistente, trasarea şoselei prin centrul
staţiunii (aşa cum există ea şi astăzi) şi construirea stabilimentului balnear de la Călimăneşti
(1881-1886), investiţie a Ministerului Domeniilor, care prin remodelarea din anii 1911-1912,
operă a arhitectului Gheorghe Mandrea, devine palatul emblematic al staţiunii Călimăneşti,
cunoscut sub denumirea de Pavilionul Central (Hotel Central de astăzi).

Momente importante în dezvoltarea istorică a oraşului

În 1890 este introdusă lumina electrică, având ca sursă un motor cu abur, fapt ce înscrie
Călimăneştiul în rândul staţiunilor balneoclimaterice din ţară.

În 1902 este inaugurată calea ferată pe Valea Oltului construită de reputatul inginer Mihai
Râmniceanu, corespundent al Academiei Române (edificiul gării din Călimăneşti, finalizat în
1899, este o construcţie amintind de gara din Sinaia).

Concesionarea staţiunii, 1910, Societăţii Govora-Călimăneşti face trecerea la exploatarea

profitabilă a apelor minerale de la Călimăneşti. Construirea în 1913 a uzinei electrice care
înlocuieşte motorul iniţial cu abur; declararea Călimăneştiului ca oraş cu statut de comună
urbană de categoria a II-a,1927.
 În anul 1924, fondul construit se întregeşte cu Bazarul şi Teatrul (biblioteca orăşenească
de astăzi), iar în Ostrov se contruieşte Cazinoul, astăzi dispărut prin înălţarea insulei Ostrov, în
urma lucrărilor hidrotehnice de pe Olt., construirea Primăriei în 1927, Biserica Sf. Petru şi Pavel,
Casa Parohială, Căminul Cultural, Şcoala generală construită în 1937 şi hala din piaţă întregesc
imaginea puterii economice la care ajunsese oraşul înainte de criza economică din 1938-1939.

Teritoriul administrativ al oraşului cuprinde o suprafaţă de 104,5 kmp din care 7712 ha sunt
păduri şi aproximativ 1271 ha păşuni şi fâneţe. Relieful cuprinde forme de luncă, terase şi dealuri
piemontane.

Suprafaţa oraşului este repartizată astfel:

a. Suprafaţa agricolă = 2040 ha din care

arabilă = 525 ha
păşuni = 917 ha
fâneţe = 354 ha
vii şi pepiniere = 13 ha
livezi = 231 ha
b. păduri şi alte terenuri forestiere = 7712 ha
c. terenuri cu ape şi bălţi = 145 ha
d. căi de comunicaţie = 101 ha
e. terenuri ocupate cu construcţii şi curţi = 208 ha
f. terenuri neproductive = 247 ha
Terenuri în total = 10453 ha sau 762,66 ha intravilan şi 9690, 34 ha extravilan.
Capitolul III:Situaţia demografică

Conform recesământului efectuat în 2011, populația orașului Călimănești se ridică la

7.622 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
8.605 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (89,61%), cu o minoritate de romi (5,64%).
Pentru 4,54% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,44%). Pentru 4,53% din populație, nu este
cunoscută apartenența confesională.

Capitolul IV:Mediul economic, social şi forţa de muncă

Activităţi economic zonei:

 Turism balnear, monahal şi de agrement
 Agricole – specifice dealurilor supcarpatice
 Exploatare forestieră

Profilul economic al oraşului Călimăneşti este cel turistic, localităţile Călimăneşti şi

Căciulata formând staţiunea turistică Călimăneşti-Căciulata. Resursele naturale de care dispune
staţiunea, izvoarele minerale şi geotermale, bioclimatul zonei, stau la baza dezvoltării turismului
balnear şi a acreditării acesteia ca staţiune balneoclimatică de interes general. O componentă
importantă a turismului local este turismul monahal, dezvoltat în jurul mănăstirilor Cozia, Turnu
şi Stănişoara.
Poteţialul economic al localităţii este completat de cele două hidrocentrale producătoare de
energie electrică de la Turnu şi Călimăneşti
 Firme reprezentative:
 Călimăneşti-Căciulata SA;
 Ardava SRL;
 CSDR SIND Turism;
 Scorilo SRL;
 Francexim SRL;
 Casa Românească SRL – toate cu activităţi în domeniul turismului;
 Călimăneşti Serv SRL – prestări servicii s.a.
După cum spune primarul Dl. Constantinescu Florinel:
,,Principala calitate a staţiunii Călimăneşti-Căciulata sunt cei aproape nouă mii de
localnici. Ei dau viaţă unuia dintre cele mai frumoase locuri din România. Ei fac posibil
miracolul însănătoşirii trupeşti şi spirituale pe care o caută aici zeci şi sute de mii de turişti din
toate colţurile lumii. Specialiştii în tratamente balneare, profesioniştii în servicii de găzduire a
turiştilor, oamenii de afaceri, monahii şi oamenii de cultură, funcţionarii publici ori simpli
agricultori, cu toţii par să ştie foarte bine drumul către sufletul turistului de pretutindeni, acela
care se întoarce an de an la Călimăneşti, la Cozia, la Căciulata. De mai bine de o sută de ani,
generaţii de localnici se ocupă de bun şi de benefica şedere aici a generaţii şi generaţii de turişti
români şi străini. A fost şi rămâne de bon ton să-ţi faci vacanţa la mare într-o staţiune, ştiţi cu
siguranţă care, şi la munte, la Călimăneşti. Orice român îţi poate arăta foarte repede pe harta ţării
aceste două puncte. Unul dintre ele, cel mai important pentru noi, este la ieşirea dintre munţi a
râului Olt, într-o vatră l afel de actractivă în fiecare dintre cele patru anotimpuri. Cozia,
Căciulata, Călimăneşti, pe scurt staţiunea Călimăneşti.
În ultimii ani, s-au finalizat aici proiecte publice şi proiecte private care exploatează şi
mai bine sursele de ape minerale şi de ape termale din zonă. O Strategie de dezvoltare a
localităţii, adoptată în 2014, face ca majoritatea iniţiativelor publice şi private să se îndrepte
concentrat în direcţia dezvoltării economice prin turism şi activităţi adiacente. Parcurile publice,
căile de comunicaţii şi de promenadă pentru turişti sunt acum pe deplin modernizate li s-au
iniţiat proiecte noi pentru modernizarea drumurilor în zona montană, pe malul drept al Oltului şi
calea de acces spe mănăstirea Stănişoara, în Parcul naţional Cozia. Dintotdeauna staţiunea
Călimăneşti a fost un mare complex balnear. Prin noile proiecte destinate agrementului, staţiunea
poate fi în curând un mare şi întins complex turistic. Ne gândim ca pe viitor să contribuim la o
mai bună integrare a ofertelor turistice cu cele ale celorlalte staţiuni balneoclimaterice şi de
agrement din regiune.
Tot ceea ce se întâmplă la Călimăneşti are suportul locuitorilor staţiunii. Ei sunt
contribuabilii direcţi la acest mers al lucrărilor, cum spuneam mai înainte. Tocmai de aceea o
bună parte dintre proiectele publice sunt îndreptate în direcţia bunăstării şi a confortului
locuitorilor. Modernizări şi dezvoltări ale spaţiilor publice (parcuri, şcoli, campus şcolar,
grădiniţe...) sunt proiecte în curs de finalizare. Altele, izolări termice ale clădirilor, drumuri de
acces, parcări, se află în derulare sau în curs de iniţiere. Mulţumirea locuitorilor prin investiţii
publice este o obligaţie care se răsfrânge asupra întregii percepţii pe care lumea, în general, o are
despre staţiunea Călimăneşti.
Cozia, Căciulata, Călimăneşti, pe scurt staţiunea Călimăneşti, şi-a accelerat în ultimii ani
evoluţia în direcţia staţiunilor cu cel mai înalt renume în turismul internaţional.”

Planul urbanistic

Suprafaţa: 10453 ha
Intravilan: 762,66 ha
Extravilan: 9690,34 ha
Populaţie: 8883
Gospodării: 2684
Nr. locuinţe: 3460
Nr. grădiniţe: 4
Nr. şcoli: 4
Nr. licee: 1
Nr. universităţi: 1
Numele localităţilor aflate în administraţie: Călimăneşti, Căciulata, Jiblea Nouă, Jiblea Veche,
Păuşa, Seaca
Resursele solului sunt reprezentate de bogate păduri de foioase de pe munţii înconjurători
precum şi de cultivare cu precădere a nucului, de unde a venit şi denumirea zonei Cozia (coz =
nuc), a castanului, a prunului şi mărului şi din cultivarea viţei de vie. Fâneţele sunt o altă resursă
importantă.

Capitolul V: Atracţiile turistice

Zona Parcului Naţional Cozia şi a vecinătăţilor sale este cunoscută ca o destinaţie

turistică importantă în România, care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief,
hidrologie, faună, floră, etc) şi antropic (mănăstiri, monumente istorice) reprezintă o destinaţie
interesantă atât pentru turiştii din ţară, cât şi pentru cei din străinătate.
 Monitorizarea fluxului turistic în perioada 2003-2005 a scos în evidenţă că un număr de
aproximativ 50000 turişti pe an au vizitat această zonă, dar numărul lor a crescut foarte mult în
ultimii ani. Principalele motivaţii fiind:
 drumeţii, plimbări în natură;
 practicarea unor sporturi, organizarea unor expeditii, tabere şi concursuri în aer
liber;
 vizitarea unor lăcaşe de cult, locuri şi monumente istorice;
 vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite (Defileul Oltului, Cheile Lotrişorului,
Cascada Gardului, Bulzul);
 însuşirea unor cunoştiinţe despre natură (elevi şi studenţi).
Cea mai mare parte din vizitatori care frecventează locurile mai accesibile de la intrările în parc
sunt sosiţi în zonă pentru tratament balnear în staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia.
Formele de turism practicabile sunt:
1. Turism montan
Călătoriile în natura din zona montană a PNC, pe traseele turistice si potecile marcate, cu
vizitarea unor locuri de belvedere, este cel mai specific aspect al turismului în acest parc
naţional. Programele turistice sunt in general de 1-3 zile.

2.Monahal-istoric. Mănăstirile sunt obiectivele cu un important aflux de turişti. Acestea

oferă în anumite limite cazare, masă si ghid de prezentare pentru pelerinii şi turistii interesaţi de
obiectivele pe care le vizitează. Unele mănăstiri găzduiesc ateliere de pictură pe lemn sau sticlă,
sculptură în lemn şi puncte de vânzare a unor obiecte cu specific religios. Mănăstirile din zonă au
o vechime foarte mare, acestea fiind in general ctitoriile unor domnitori români, deci la vremea
respectiva au avut şi un important rol politic si administrativ. Arhitectura mănăstirilor de aici este
una specifică, a ortodoxiei vechi romanesti.
3. Cultural (etnofolcloric).
Zona culturală a localităţilor din apropierea PNC păstrează incă o mulţime de elemente
specifice comunităţilor din mărginimea munţilor. O bună parte dintre vizitatorii acestei zone sunt
interesaţi şi în realizarea unor filme, fotografii, achizitionarea unor obiecte, realizarea unor
monografii, etc.
4. Sportiv
Practicarea unor sporturi ( căţărări, săniuş, ciclism, sărituri cu paraşuta, lansări cu
parapanta, sporturi nautice, etc,.), câştigă tot mai mulţi amatori in zona PNC.
5. Agroturismul şi turismul rural.
Zonele agroturistice ale localitaţilor Perişani, Sălătrucel, Berislaveşti, Racoviţa au un
mare potenţial turistic, beneficiind de ambianţa montană pitorească şi nepoluată, cu factori
naturali de mediu care le recomandă ca pe nişte interesante destinaţii de cunoaştere a spaţiului
rural montan românesc, a tradiţiilor şi obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, care dau
savoare vieţii rurale din aceste locuri.
6. Balnear
Factorii de cură din staţiunea Călimăneşti- Căciulata- Cozia, atrag o mulţime de vizitatori care işi
completează timpul petrecut în zonă şi cu vizite în PNC.

7. Turismul ştiinţific.
Este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniţi în general din mediile
universitare si academice. Aceştia sunt interesaţi în completarea cunoştinţelor despre natură
pentru realizarea unor lucrari ştinţifice.
8. Turismul pentru reuniuni şi congrese.
În staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia se organizează o mulţime de simpozioane,
cursuri de perfecţionare şi pregătire, workshop-uri, olimpiade, etc, cu participanţi din ţară şi
străinătate. O parte dintre aceste programe au în completare şi ieşiri în natura din zona PNC
pentru vizitarea unor obiective (ex. vizitarea cascadei de pe Valea Lotrişor) sau a mânăstirilor
(ex. Vizitarea Mânăstirii Stanişoara).
 Oraşul Călimăneşti dispune de importante resurse naturale. Apele minerale şi izvoarele
termale, cu valoare terapeutică, sunt principalele atracţii pentru turiştii care poposesc aici pentru
îngrijirea sănătăţii. Dar natura a înobilat zona cu numeroase alte atracţii turistice, dintre care se
remarcă în mod deosebit:
 geomorfologia zonei, reprezentată prin dealurile subcarpatice domoale, împădurite, uşor
accesibile pentru drumeţie, plimbări şi prin relieful montan spectaculos al Munţilor
Căpăţânii şi Cozia;
 cursul râului Olt, deosebit de pitoresc, care formează pe teritoriul administrativ al
oraşului cel mai spectaculos sector din defileul Turnu Roşu-Câineni;
 cursurile pitoreşti ala pâraielor Păuşa, Căciulata, Lotrişor, însoţite de drumuri forestiere şi
de poteci turistice marcate sau nemarcate, cu posibilităţi de acces spre zonele înalte
montane;

Principalele atracţii antropice sunt:

Castrul Arutela - cu vestigii romane construite pe o veche aşezare dacică, situat pe
malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari (odinioară o mare bivolărie domnească). Datarea s-a
făcut pe baza unei inscripţii, descoperită în dublu exemplar, din care rezultă că acest castru a fost
construit în vremea împăratului Hadrian, de ,,Suri Sagittari”, din ordinul lui Titus Flavius
Constans, procurator imperial al Daciei inferioare. Ultima monedă, ca datare, descoperită la
Arutela, a fost emisă între anii 220-230. La Arutela, a existat şi o aşezare dacică care şi-a
prelungit existenţa şi sub stăpânire romană.
Castrul Arutela asigură circulaţia pe Valea Oltului, spre Transilvania şi făcea parte,
alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea
atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit.
De formă pătrată, castrul a fost construit din piatră. Zidul de incintă a fost ridicat din
blocuri mari de piatră de formă dreptunghiulară, şi după caz, lespezi subţiri şi piatră măruntă,
nefasonată prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea. La nord de castru se află piscul
lui Teofil, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de
metri înălţime faţă de Poiana Bivolari. Acest turn, orintat spre Olt avea rolul de a supraveghea
intrarea în defileu, către Dacia Superior, asigurând totodată şi urmărirea traficului rutier spre
Castra Traiana (Dăieşti).
În prezent se menţin urme ale castrului şi termelor romane construite de arcaşii sirieni din
armata romană, precum şi o porţiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită. Întreaga
fortificaţie care era mai amplă a fost distrusă de o mare inundaţie a Oltului fiind conservată şi
reconstituită în prezent; lângă ruinele romane se află izvoarele şi puţul cu ape termale de la
Bivolari.
 Masa lui Traian: un promontoriu stâncos ce prelungeşte Muchia lui Teofil până în albia
Oltului; în prezent apare doar că o mică insulă ieşită din apele lacului de acumulare Turnu.
Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei.
Tradiţia populară locală mai păstrează şi numele de “Masa lui Mihai”, care şi el s-ar fi oprit aici
în drumul său spre Transilvania. Dimitrie Bolintineanu a fost inspirat de acesta stâncă cand a
scris în 1846 poezia – „Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poezia „Umbra lui
Mircea la Cozia”.
Castrul Pretorium: situat pe partea stângă a Oltului lângă satul Copaceni- Racoviţa cu
două construcţii monumentale- una pe malul Oltului cu caracter de apărare şi altă construcţie pe
terasa superioară a Oltului, o adevarată aşezare romană fortificată.
Reţeaua de castre romane din apropierea Masivului Cozia se integra în vechiul sistem de
apărare roman- „Limex Alutanus”.
Monumente Istorice Medievale:

Mănăstirea Cozia – situată în oraşul Călimăneşti, pe malul drept al Oltului, locaş de călugări
cu hramul- „Sf. Treime”. În secolul al XIV-lea (20 mai 1388) apare consemnată hotărârea lui
Mircea cel Mare de a ridica o mânăstire, „la locul numit Călimăneşti-Cozia pe Olt” aşa cum
reiese din Codicele Mânăstirii Cozia. Ctitorie a marelui voievod cu o arhitectură deosebită,
mânăstirea este locul de veci al marelui voievod, alături de mama lui Mihai Viteazu.
Ansamblul monastic de la Mănăstirea Cozia se compune din: Biserica Sfânta Treime (biserica
mare), Paraclisul Adormirea Maicii Domnului (al lui Amfilohie), Paraclisul Duminica
Tuturor Sfinţilor (al lui Ioan de la Hurezi).

Bolniţa (spitalul) Mănăstirii Cozia- construită în sec. Al XVI-lea, unde incă de la

înfiinţare şi-au vindecat suferinţele o mulţime de bolnavi, atât români cât şi străini.

Mănăstirea Turnu- lăcaş de călugări cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în

Biserică”, pentru Biserica veche şi „Schimbarea la Faţă” pentru biserica nouă, ctitorite în
secolul al XVIII-lea. Este ctitoria mitropolitului Varlaam al Ţării Româneşti, fost episcop de
Râmnic. Biserica nouă a fost ridicată între 1897-1901 de episcopul Gherasim Timuş. Este situată
la poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului şi la 2 km de ctitoria voievodului Mircea
cel Bătrân, Mănăstirea Cozia. În această zonă, la poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-
a lungul timpului au existat multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, din care unele mai pot fi
văzute şi astăzi.
Schitul Ostrov-ctitorit în secolul al XVI-lea cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. În
înfăţişarea sa actuală, Biserica Maicii Domnului este ctitoria recunoscută a domnitorului Neagoe
Basarab şi a Despinei Doamna. soţia sa, fiică a despotului sârb Ioan Brancovici. După pierderea
soţului şi a fiului într-un răstimp foarte scurt, Despina Doamna, care va trăi încă 33 de ani după
moartea soţului, se călugăreşte la Schitul Ostriv, sub numele de monahia Platonida.

Mănăstirea Stânişoara- locaş de călugări, ctitorită în secolul al-XVII-lea. După tradiţie,

fondatorii mănăstirii au fost pustinicii Meletie şi Neofit. După pisania din 1747, ctitorii sunt
clucerul Gheorghe Serezli şi negustorul Martin Buliga din Piteşti, ispravnic fiind Ghenadie,
egumenul Coziei. Ansamblul se compune din bisericile Sfântul Gheorghe şi Sfânta Treime, chilii
şi trapeza. Între anii 1936-1940 a fost construită biserica paraclis, la sud de biserica mare.
Întregul aşezământ monahal se află într-un cadru natural liniştit înconjurat de frumuseţi natural
ispititoare.

Mănăstirea Frasinei- comuna Muereasca, ctitorită în secolul al XVIII-lea, lăcaş de

călugări cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” pentru biserica Veche şi „Adormirea Maicii
Domnului” pentru biserica nouă. Este un mare complex monahal;
Mănăstirea Cornet- localitatea Călineşti, locaş de călugări cu hramul „Tăierea capului
Sf. Ioan Botezătorul” – sec . XVI-lea
Biserici –monumente istorice medievale: Păuşa (sec. Al XVII-lea), Biserica Veche
Călimăneşti (sec al XVI-lea); Biserica Scăueni- replica în miniatură a Mănăstirii Cozia (sec. Al –
XV-lea); Biserica Proieni, Biserica Călineşti.
Locuri istorice: satul Pripoare, comuna Perişani. Unii istorici consideră că aici se găseşte
trecătoarea Posada, loc unde oştile conduse de domnitorul muntean Basarab I au învins armata.
Capitolul VI:Calitatea factorilor de mediu

Principala sursă de poluare a aerului estes traficul rutier. Factorii principali care pot
influenţa calitatea apei sunt:
 reţeaua învechită de colectare şi transport a apelor uzate;
 alunecări de teren pe drumul care leagă staţiunea Călimăneşti-Vârful Cozia din cauza
precipitaţiilor, a drumului rutier dintre Călimăneşti şi Brezoi;
 inundaţii în satul Jiblea Nouă
Lucrări necesare:
 indiguiri;
 consolidari de maluri.

Datorită lipsei activităţilor economice poluante, în general, starea calităţii elementelor mediului
urban (calitatea aerului, calitatea apelor subterane şi a celor de suprafaţă) este foarte bună,
neexistând ameninţări de acest gen.

Capitolul VII: Serviciile publice ale oraşului

Serviciile publice ale oraşului Călimăneşti sunt următoarele:

 încasare de taxe şi impozite;
 eliberare de autorizaţii;
 asistenţă socială;
 servicii de stare civilă;
 eliberare avize;
 investiţii publice;
 informare şi promovare turistică;
 registrul agricol;
 servicii de educaţie;
 servicii de sănătate.
Capitolul VIII: Administraţia publică locală

Primarul oraşului Călimăneşti este domnul Florinel Constantinescu (PNL), viceprimar

este Scălea Vasile, secretar este Nistor Simina Maria şi director executiv este Pripas Georgeta.
Consiliul local este format din 8 consilieri PNL, 5 consilieri PSD şi un consilier ALDE:
 Alexandru Ştefan Sorin (PNL);
 Buduleci Vasile (PNL);
 Mămularu Gheorghe Cristian (PNL);
 Nistor Petre Tiberiu (PNL);
 Oprica Gheorghe (PNL);
 Sârlea Gheorghe (PNL);
 Ungureanu Ana (PNL);
 Zgavarogea Nicolae (PNL);
 Zgripcea Dănuţ (PSD);
 Vlad Romeo (PSD);
 Dinică Răduţ Codruţ (PSD);
 Magheru Nicolae Ciprian (PSD);
 Amuzan Ilie (PSD);
 Boriceanu Constantin (ALDE).

Trei dintre hotărârile consiliului local sunt următoarele:

 Hotărârea nr. 46/29.12.2016 privind modificarea statului de funcţii al aparatului de
specialitate al primarului oraşului Călimăneşti şi al unităţilor din subordine;
 Hotărârea nr. 53/29.12.2016 privind rectificarea bugetului local al oraşului Călimăneşti
pe anul 2016;
 Hotărârea nr. 1/09.01.2017 privind aprobarea acoperirii definitive din excedentul
bugetului local a deficitului secţiuni dezvoltare în sumă de 61.193,84 lei înregistrat în
anul 2016.

Capitolul IX: Proiecte de dezvoltare a oraşului

a) Proiectul Campus şcolar la G.S.E.A.S. Călimăneşti;

b) Mirajul Oltului – Extinderea infrastructurii turistice de agrement;
c) Modernizarea parcurilor balneare din staţiunea Călimăneşti-Căciulata;
d) Modernizarea străzilor pentru îmbunătăţirea confortului în staţiunea Călimăneşti-
Căciulata;
e) Reabilitarea termică a blocurilor;
f) Reabilitarea şi modernizarea Casei de Cultură ,,Florin Zamfirescu”.
Capitolul X: Planul Urbanistic General. Rezumat

Oraşul Călimăneşti este alcătuit din următoarele unităţi teritoriale de referiţă:

C - Zona Centrală
CP - subzona centrală situată în limitele zonei de protecţie a valorilor arheologice, istorice şi
arhitectural- urbanistice, zonă centrală protejată cu funcţiuni mixte, în clădiri de înălţime mică,
cu regim de construire discontinuu- ansamblu urban de secol XIX-XX în care se menţine
configuraţia ţesutului urban tradiţional.
CA - subzona centrală situată în afara limitelor zonei protejate.
CA1 - subzona centrală cu funcţiuni de locuire şi cazare turistică, în clădiri de înălţime mică,
cu regim de construire discontinuu.
CA2 – subzona centrală cu funcţiuni mixte, în clădiri de înălţime medie, cu regim de
construire discontinuu.

B – Zona Balneară
BP – zona balneară protejată, deţinătoarea patrimoniului balnear şi de vilegiatură, în clădiri de
înalţime mică şi medie şi regim de construire discontinuu.
BT – zona balneară şi turistică situată în afara zonei protejate

PIR – Zona Protejată cu Patrimoniu Istoric şi Religios-Cozia, Ostrov

L – Zona de locuire şi cazare turistică în locuinţe, gen ,,pensiune”.

LSU – subzona de locuire cu specific sub-urban – Jiblea Veche.
LR – subzona de locuire cu specific rural – Jiblea Nouă, Păuşa.
LPR – subzona de locuire protejată – Str. Principală din Jiblea Nouă – ansamblul rural de secol
XIX, poziţia 485, cod Vl-II-S-B-09795 din Lista Monumentelor Istorice.

M – Zona Funcţiunilor Mixte situate în afara zonei cetrale (izlaz).

D – Zona drumurilor.

F – Zona circulaţiei feroviare, inclusiv clădirile şi instituţiile aferente.

G – Zona de Gospodărie Comunală.

V – Zona Spaţiilor Verzi

V1 – spaţii verzi publice sau semi-publice (pentru riverani);
V2 – spaţii verzi pentru agrement (stadion);
V3 – spaţii verzi naturale (păduri).
Capitolul XI: Propuneri de regenerare

Regenerarea urbană este definită astfel: ,,Aducerea la viaţă a zonelor urbane cu efortul
cooperativ al municipalităţilor, proprietarilor şi a altor actori implicaţi cu scopul de a îmbunătăţii
condiţiile de trai, de a creşte calitatea mediului şi a climatului social şi de a întării economia
locală”.
Conform acestei definiţii regenerarea urbană are 3 piloni: fizic, economic şi social.

ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI
 Amplasare directă pe drumul expres E81, pe traseul de legătură între Oltenia şi
Transilvania
 Apropierea de municipiile Râmnicu Vâlcea şi Sibiu
 Prezenţa apelor minerale valoroase cu proprietăţi curative
 Poziţionare geografică şi climaterică favorabilă
 Amplasament şi mediu natural atractiv
 Bioclimat şi cadru natural valoros, nepoluat
 Valori culturale şi istorice prezente
 Atracţii turistice în împrejurimi
 Administraţie activă şi implicată
 Infrastructură existentă pentru spa, turism balnear, sporturi în natură, timp liber
 Existenţa resurselor regenarabile (lemnoase, eoliene, solare) posibil de utilizat în cadrul
unui sistem de încălzire locale

OPRTUNITĂŢI
 Dezvoltarea de noi produse şi servicii turistice
 Posibilitatea creării unor noi tipuri de cooperare cu celelalte staţiuni turistic din zonă
pentru a crea un pol turistic balnear de importanţă naţională şi regională
 Valorificarea cadrului natural înconjurător
 Ridicarea standardelor de calitate pentru servicii şi utilităţi atât la nivel urban, cât şi în
turism
 Creşterea numărului de turişti, atât locali, cât şi internaţionali
 Existenţa programelor europene de finanţare
 Creşterea numărului de clădiri renovate şi reabilitate
 Dezvoltarea unei unităţi de formare profeională în turism
  Furnizarea de produse sportive pe timp de iarnă
 Realizarea unui sistem de licenţe în turism implementat la nivel local

PUNCTE SLABE
 Lipsa activităţilor de recreere suport turismului
 Lipsa unui program susţinut de formare în turism
 Lipsa cadrelor medicale specializate în domeniul turismului balneo-climateric
 Lipsa unor programe/proiecte de punere în valoare a cadrului natural (ex. trasee montane)
 Absenţa unor măsuri active de protejare şi valorificare a cadrului natural
 Lipsa de finanţări în sectorul de marketing turistic pentru identificarea produselor de
turism, a creării acestora şi a formelor de promovare
 Lipsa unei unităţi speciale de implementare a proiectelor finanţate din fonduri externe

PERICOLE
 Dependenţa faţă de sistemul de vouchere subvenţionate
 Apariţia de noi destinaţii competitive în piaţa de turism (Olăneşti, Govora, Ocnele Mari)
 Creşterea costurilor de energie influenţând tariful de cazare
 Scăderea atractivităţii turistice datorită echipării precare cu servicii şi utilităţi publice
 Diminiuarea resurselor financiare disponibile pentru implementarea proiectelor
 Diminuarea coteo din bugetul local, provenite din transferul de la bugetul judeţean