UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ŞI SPORT

PROGRAMUL DE STUDIU: GESTIUNE ŞI AMENAJARE
TURISTICĂ
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI

VALORIFICAREA
PATRIMONIULUI LOCAL DIN
VADU CRIŞULUI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
LECT. UNIV. GRAMA VASILE

ABSOLVENT
HAJDU (LIUŢ) ELISABETA-ALIZ

ORADEA
2017
 Cuprins

Pagi
na
Introducere..................................................................................................................
Capitolul I. Aspecte genarale.............................................................................
I.1. Aşezarea comunei Vadu Crişului..........................................................
I.2. Vecinii comunei......................................................................................
I.3. Suprafaţa................................................................................................
I.4. Populaţia.................................................................................................
I.5. Clima.......................................................................................................
Capitolul II. Patrimoniu natural. Defileul Crişului Repede....................
II.1. Aşezarea geografică...............................................................................
II.2. Formarea Defileului Crişului Repede..................................................
II.3. Valori naturale în defileu......................................................................
II.3.1. Peştera Vadu Cişului
II.3.2. Traseele turistice de pe versantul stâng şi drept al râului Crişului
Repede.....................................................................................................
II.3.3. Flora şi fauna defileului
Capitolul III. Patrimoniu cultural .....................................................................
III.1. Transportul sării pe valea Crişului Repede şi vama sării la Vadu
Crişului.....................................................................................................
III.2. Tradiţia Târgului de la Vama Sării.........................................................
III.3. Locuri comemorative istorice şi literare în Vadu Crişului.....................
III.4. Iconostasul şi picturile bisericii ortodoxe „Sf. Arhangheli Mihail şi
Gavril” din Vadu Crişului.......................................................................
III.5. Clenódiile bisericii reformate din Vadu Crişului...................................
III.6. Olăritul din Vadu Crişului...................................................................
Capitolul IV. Creşterea potenţialului turistic în Vadu Crişului
IV.1. Analiza SWOT al comunei Vadu Crişului..............................................
IV.2. Evaluarea şi segmentarea pieţei turistice...............................................
IV.3. Plan de acţiune de marketing..................................................................
Capitolul V. Pachete turistice.....................................................................
V.1. Trasee turistice calibrate pe diferite segmente turistice..........................
V.2. Train-spotting...........................................................................................
V.3. Vânătoarea de castele...............................................................................
V.4. Vânătoarea de comori..............................................................................
V.5. Tipurile turismului din peşteri.................................................................
Concluzii .........................................................................................................................
Bibliografie......................................................................................................................
Anexe (figuri, tabele, poze, etc.).....................................................................................
 Introducere

Puţine aşezări din vestul ţării noastre au fost binecuvântate de Dumnezeu printr-
o asemenea varietate a peisajului, ca şi cele aparţinând comunei Vadu Crişului. Vadu
Crişului.
Dispune de valori care sunt unice şi deosebite pentru oamenii receptivi la
frumos. Aş pomeni doar patru dintre ele: Peştera de la Vadu Crişului, cascada, Defileul
Crişului Repede – faimos datorită miilor de valori naturale pe care le cuprinde – şi
ceramica albă, păstrătoare a motivelor arhaice, meşteşug care şi azi îşi mai are maeştrii.
Doar aceste patru valori ar fi suficiente pentru ca numele localităţii să fie cunoscut
pretutindeni, dar Vadu Crişului se mândreşte cu mult mai multe.
În prima parte a studiului este prezentată cadrul natural, respectiv valorie
naturale şi culturale de care dispune Vadu Crişului.
În continuare sunt urmărite pe de o parte evaluarea stării actuale a patrimoniului
natural şi cultural, a factorilor care pot cauza probleme şi disfuncţionalităţi. Pe de altă
parte, studiul aduce valoare în direcția valorificări patrimoniului, prin identificarea unei
game largi și variate de propuneri de dezvoltare și promovare a patrimoniului natural şi
cultural.
Cadrul ambiental reprezentativ vădan trebuie deopotrivă protejat şi conservat
dar şi promovat, având potențial pentru a deveni un rol important din punct de vedere
turistic şi funcţional, frecventat atât de locuitorii comunei, cât şi de turişti.
Studiul privind valorificarea patrimoniului natural şi cultural se constituie într-o
componentă de specialitate, oferă o bază de date şi soluţii de dezvoltare durabilă în
domeniul patrimoniu, considerat prioritar pentru dezvoltarea comunei, în corelare cu
turismul şi cultura.
Sunt evidențiate punctele forte şi punctele slabe, oportunităţile de dezvoltare şi
posibilele riscuri ce trebuie evitate referitor la patrimoniul natural şi cultural,
urmărindu-se pe parcursul elaborării acestuia, integrarea tuturor celor trei dimensiuni
ale conceptului dezvoltării durabile - ecologică, economică şi socială.
Obiectivul general al studiului privind valorificarea patrimoniului natural şi
cultural al comunei Vadu Crişului, este centrat pe: identificarea modalităţilor de
intervenţie specializată în vederea stopării procesului de distrugere ireversibilă a
patrimoniului, demararea unor acţiuni de conservare, restaurare, valorificare precum şi
pe identificarea şi ajustarea soluţiilor de valorificare a elementelor de patrimoniu
natural şi cultural, cu atenție pentru respectarea principiilor dezvoltării durabile.
Generaţiile ce vor urma, va trebui să îmbogăţească comuna, prin consemnarea
altor împliniri, căci la noi, în Vadu Crişului, mai mult ca în alte locuri, se confirmă
vechea zicală: apa trece, pietrele rămân...
 Capitolul I.
Aspecte generale

I.1. Aşezarea comunei Vadu Crişului

Comuna Vadu Crişului este aşezată în partea de est a judeţului Bihor. Comuna
se află pe şoseaua E60, Oradea – Cluj-Napoca, la o distanţă de 50 de km faţă de Oradea
şi 100 de km faţă de Cluj-Napoca. De asemenea, accesul în comună se poate face şi cu
trenul pe ruta Oradea – Cluj-Napoca.

Din punct de vedere administrativ, comuna

Vadu Crişului este alcătuită din patru sate:
Vadu Crişului – centrul administrativ al
comunei – Topa de Criş, satul Birtin şi
satul Tomnatic.

Harta nr. 1 Localizarea comunei

Satul Vadu Crişului – Vedere generală
Vadu Crişului în judeţul Bihor

I.2. Vecinii comunei

Comuna se învecinează la nord cu

comuna Auşeu, la nord vest cu comuna
Măgeşti, la vest cu comuna Aştileu, la sud
vest cu comuna Dobreşti, la sud cu comuna
Şuncuiuş şi la est cu comuna Borod.

Legendă:

- comuna Vadu Crişului

- comuna Borod
- comuna Auşeu
- comuna Măgeşti
- comuna Aştileu
- comuna Dobreşti
- Comuna Şuncuiuş
Harta nr. 2. Localizarea comunelor învecinate
I.3. Suprafaţa comunei Vadu Crişului

Suprafaţa administrativă totală a

comunei Vadu Crişului este de 7.470 ha,
respectiv 74,79 km2, conform datelor oferite
de Direcţia Agricolă a judeţului Bihor.
Această suprafaţă este împărţită pe localităţi
astfel:

Tabel nr. 1. Suprafaţa administrativă împărţită pe localităţi

 Satul Suprafaţa în ha
Vadu Crişului 4.586 ha
Topa de Criş 476 ha
Birtin 342 ha
Tomnatic 2.066 ha
Total 7.470 ha

I.4. Populaţia

Comuna la recensământul din 2012 a avut 4.058 de locuitori, ca şi etnii pe lângă

populaţia română mai trăiesc 755 maghiari, (18,6 %) şi 360 rromi (9 %).

I.5. Clima

Zona prezintă climat continental. Temperatura medie anuală este de +9, +10 0
Celsius, în ianuarie fiind -30 C, -20 C, iar în iunie +200 Celsius.
Cantitatea precipitaţiilor anuale este de cca.760 mm. Curentele atmosferice vin
cel mai des dinspre Marea Mediterană, Adriatică.
 Satul Vadu Crişului
Sursa: http://www.bihorinimagini.ro/galerii-foto/defileul-crisului-repede/vadu-crisului/#foobox-1/10/
IMG_1899.jpg

Capitolul II
Patrimoniu natural: Defileul Crişului Repede

II.1. Aşezarea geografică

 Defileul Crişul Repede de la Vadu Crişului are cca. 3 km lungime, şi se întinde
între comuna Vadu Crişului şi Şuncuiuş, în aşa numitul masivul de calcar Cholnoky,
care este partea cea mai frumoasă al podişului Pădurii Craiului. Coroana Carpaţilor este
încheiată de Munţii Apuseni şi extrema spre vest al acestora, Pădurea Craiului.
Defileul Crişului Repede
Foto: O. D. Pop

II.2. Formarea Defileului Crişului Repede

Eroii istoricului Defileului de la Vadu Crişului: calcarul, forţele tectonice şi apa.

Aceste roci sedimentare s-au format din resturile vietăţilor din mările de altădată –
corali, scoici, melci, vietăţi microscopice, foraminifere. În apropierea minei de altădată
s-au găsit frumoase fosile ammonite, belemniţi, scoici. Masivele de calcar ale Pădurii
Craiului provin din perioada mezozoică. Deoarece această zonă, odată a fost fundul
mării, odată pământ uscat, rocile de calcar de aici, sunt de vechimi diferite. Aşa numitul
calcar ladin, relativ subţire, stratificat, ce se rupe în linii drepte, este foarte vechi, se
datează din mijlocul perioadei triasice.
Pe pereţii stâncoşi se văd foarte bine urmele acelor forţe tectonice, care au
comprimat, şifonat, zdrobit straturile original orizontate. Pe lângă aceste rupturi,
poziţionări, s-au format peşterile şi însăşi strâmtoarea, după ce această zonă a ajuns
pământ uscat definitiv. Crişul Preistoric a pătruns la suprafaţă la finalul perioadei
pliocenului şi şi-a început lupta cu stâncile.

Stâncile de calcar
Rezultatul victoriei sale este acest defileu miraculos de stânci, în baza căreia
curge liniştit, dar continuându-şi lupta, Crişul zilelor noastre.
Apele adiacente ale Crişului Preistoric au dispărut încet cu crăpăturile, cavităţile
podişului, lăsându-şi la suprafaţă văile uscate.
Crişul Repede şerpuind în defileu
Datorită pereţilor abrupţi ale văii – de 100-200 m – podişul de 500-600 m înălţime,
pare a fi zonă muntoasă. Pe lângă rocile de calcar dominate, se mai găsesc: gresie roz
din perioada permiană, gresii mai tinere, lut, marnă. Spre finele erei mezozoice,
meleagul a fost una din insulele nordice ale mării Tethys, iar acest strat de marnă gros,
care se vede foarte bine în
râpele de deasupra satului şi în
albia Crişului, s-a depus în
acele timpuri.
La curba dinaintea primului
tunel, se pot observa roci tot
mai frumoase şi de foarte
multe feluri.
Crişul Repede a adus
aceste fragmente de roci
cristaline, magmatice,
sedimentare din zona bazinului
de acumulare şi între timp le-a
netezit. Această curbă este
potrivită nu numai pentru observatorii de pietre, dar şi pentru îmbăiere.

II.3. Valori naturale în defileu

II.3.1. Peştera Vadu Crişului
În anul 1870 s-a deschis linia căii ferate pe ruta Oradea – Cluj-Napoca şi timp de
33 de ani a trecut trenul pe aceste meleaguri. Pasagerii priveau uimiţi frumuseţile
naturale de aici, cascada şi apa cascadei care cade în Criş, dar nimeni nu s-a gândit, să
cunoască mai de aproape aceste frumuseţi naturale şi să analizeze direct unele puncte
fermecătoare ale acestui defileu.
Însă, a trăit un om în Vadu Crişului căruia îi putem mulţumi în cea mai mare parte
descoperirea şi exploatarea peşterii: Handl Karl, care în simplicitatea sa, condus de
dragostea pentru natură, a explorat fiecare colţişor al defileului.
Împreună cu preotul reformat din Vadu Crişului, Dr. Veress István, Handl în ianuarie
1903, au semnat scrisoarea către, preşedintele al SCA (Societatea Carpatină
Ardeleană), ca aceasta să îşi extindă activitatea asupra zonei Vadu Crişului. Ca rezultat,
renumitul turist Czárán Gyula a realizat traseul turistic pe partea stângă al Crişului.
Inaugurarea traseului turistic a avut loc în data de 1 mai 1903 nebănuind de nimeni, că
acolo, unde pârâul iese de sub stâncă, există o peşteră de stalactite şi stalagmite care
este despărţită doar de un perete de 75 de cm.
Veress István cu Handl au vizitat cu mai multe ocazii cascada şi au poposit la
izvorul abundent care izvora de sub stâncă. Odată, Handl a povestit, că pe vreme foarte
uscată, când debitul pârâului este scăzut, deasupra acesteia apare o mică gaură, prin
care liliecii zboară intrând şi ieşind. Într-o zi a adus o puşcă de vânătoare şi a efectuat o
împuşcătură prin gaură. S-a declanşat un ecou puternic, din care se putea deduce
existenţa unui mare gol. El a mai observat, că în Zece Hotare pârâul dispare într-o mare
grotă şi bucăţile de fân căzute în pârâu, odată eu ieşit la cascada de la Vadu Crişului. L-
au anunţat pe Czárán Gyula despre această observare, care în luna noiembrie al anului
1903 a venit din nou la Vadu Crişului.
 Pârâul care iese din peşteră Cascada Vadu Crişului
În data de 10 noiembrie a efectuat explozii la ieşirea pârâului, unde prin dărâmarea unui
zid de stâncă „...s-a arătat peştera de mare dimensiune, în interiorul căreia am pătruns
cu sufletul înduioşat, în cunoştinţa că aici încă nu a păşit fiinţă umană.” – redă dr.
Veress István în memoriile scrise, care a redat marele eveniment în ediţia din data de
22 noiembrie al ziarului „Libertatea”, din Oradea.
Handl împreună cu Czárán şi alţi, alpinişti, speologi, respectiv profesori
universitari, au continuat cercetarea, iar după doi ani, cu ocazia adunării generale pe
data de 27 august 1905 a avut loc inaugurarea festivă al Peşterii Zichy.
Peştera are 2,7 km, din care poate fi vizitată 680 de m cu ghid bine instruit şi informat.
Dispune de trei canaluri, pline cu formaţiuni splendide: stalactite şi stalagmite.
Din picăturile de apă care ies prin diferitele crăpături, calcarul din copoziţia apei
se separă, nu datorită evaporării apei, ci datorită presiunii prin care aceste picături ies
din crăpături şi astfel se evaporă din apă o parte din dioxitul de carbon. Astfel, apa nu
poate menţine dizolvat materialul de calcar, care se depune în strat subţire. Picătură
peste picătură, şi astfel se formează stalactitele, pe plafonul peşterii de sus în jos. O
parte al apei care picură prin plafonul peşterii, cade în josul peşterii. Stalactite şi
stalagmite Aici apa se dispersează, partea de dioxid de
carbon pe care o mai conţine, se evaporă şi calcarul se depune sub formă de stalagmite.
Dacă calcarul conţinr fier, formaţiile devin maronii spre galben. Formarea acestor
stactite şi stalagmite este un proces extrem de lent, sunt necesare secole, sau chiar
milenii.
II.3.2 Traseele turistice de pe
versantul stâng şi drept al râului
Crişului Repede
 Punctul de plecare este cabana, unde un panou cu
hartă prezintă traseul marcat. Cabana a fost construită, pe
acel
masiv
de

calcar-travertin de cincisprezece
m, la începutul secolului trecut,
care a fost clădit de apa izvorâtă din peştera Zichy, din calcarul pe care îl conţine.

Panou cu traseele turistice

Traseele turistice versantului stâng

Punctul roşu (cca. 5-6km, 3 ore şi jumătate, cu

diferenţa de nivel de 141m).
Pe o porţiune merge împreună cu banda albastră şi cu cursul
Crişului, depăşind terasa stâncii şerpuieşte pe un drum abrupt
până la dealul Ceretului(506m), atinge peşterile Devenţului,
Stâncile Episcopului. Aceste peşteri au păstrat, păstrează
urmele omului primitiv. Pe parcursul săpăturilor, s-au găsit unelte primitive ca şi lame
obsidiane, ciocan de piatră, daltă serpentină.
Pe dealul ceretului cele două marcaje se despart. Punctul roşu duce pe un drum de
căruţă, şi se ăntâlneşte cu triunghiul roşu, care duce la Şuncuiuş. Punctul roşu duce prin
pantă la terasa sudică, iar apoi ne duce în jos la malul Crişului şi la cabană. În vreme
ploioasă, datorită alunecării, drumurile în pantă sunt periculoase.
Traseul puncutului roşu

Banda albastră (cca 8km, 5-6 ore, pantă de 373m).

Împreună cu punctul roşu, duce la Dealul Ceretului, despărţinduse de acesta prin
pădure, intersectând de Zece Hotare, mergând pe lângă doline, duce la podişul carstic
Zece Hotare. De aici nu mai este departe Peştera Bătrânului. Pârâul de suprafaţă dispare
în adâncimea muntelui, pentru ca după aceea, devenind mai puternic, să iasă la
 suprafaţă prin peştera de la Vadu Crişului. La Peştera
Bătrânului se intersectează marcajul banda albastră cu
crucea albastră.

Crucea albastră (cca 8km, 3-4 ore, diferenţă de

nivel de 316m).
Începe de la gara Şuncuiuş. Traversând podul Crişului,
drumul duce prin Şuncuiuş, cu o mică deviere de la cursul
pârâului, de pe traseul marcat putem vedea lacul de izvor
Izbândiş. Traseul merge împreună cu triunghiul roşu.
Cătunele Pojorâta-Gugu, doline, uvale, panoramă splendidă
conferă diversitate drumeţiei obositoare. Se poate observa
Dealul Crucii cu înălţimea ei de 711m. Mai departe,
drumul coboară încet în Valea Izbândiş, la peştera
Bătrânului. De aici banda albastră duce la cabană.

Triunghiul roşu (cca 7km, 3-4 ore, diferenţă de nivel de 322m).

Porneşte de la cabană, în direcţia opusă cursului Crişului. Până la Izvorul Şobolanilor
înaintează împreună cu bulina roşie, în drum atince terasa. Traseul duce sus pe Dealul
Popii, atinge Ponorul Sfăraş, Belvedere Pojoriţa, Cătânul Pojorâta. Marcajul duce în
valea Izbândiş. Urmărind drumul se ajunge la Şuncuiuş, de aici pe partea dreaptă a
Crişului drumul duce mergând împreună cu râul la cabană.

Dealul Crucii

Triunghiul albastru (cca 12km, 4 ore şi jumătate, diferenţă de nivel de 292m).

Porneşte de la cabana Vadu Crişului, traversând podul şi mergând în direcţia opusă
cursului râului. Traseul duce în apropierea celui de-al doilea tunel. Se pot admira pereţii
stâncoşi verticali din curba de 90de grade al Crişului. Mergând mai departe, urmează
Şuncuiuş, se traversează podul iar marcajul se întoarce spre stânga, unde o uşoară pantă
duce la Castel. Pe lângă Castel, un drum abrupt duce în jos, spre cea mai lungă peşteră
a ţării noastre, Peştera Vântului(mai mult de 47km-nu poate fi vizitată). Traseul
triunghiului albastru duce prin atingerea
peşterii Moaneai şi se încheie la peştera
Lesiana. După traversarea podului
suspendat se vede bine intrarea largă în
peştera Ungurului Mare, Care poate fi
vizitată cu ghid. Pe malul din dreapa al
Crişului, se poate ajunge înapoi la
cabană.

Traseele turistice de pe malul din

dreapta al Crişului

Bulina albastră (cca. 9km, 4 ore şi jumătate, diferenţă de nivel de 127m).

Pornind de la cabană, se traversează podul de peste Criş, urmărind cursul râului se
ocoleşte primul tunel. După tunel, ajungem la Lacul Fără Fund. Această ramură
înfundată este alimentată de izvorul abundent Peşterii cu Apă, care rămâne curat şi în
urma ploilor mai mari. Traseul
trece pe lângă Stânca plată,
după care se înalţă Stânca cu
Doi Ochi. Sub aceasta, în
urma căderilor de piatră a
pornit un mic izvor. Turistul
ajunge la lacurile Zmăului şi
la Peştera Casa Zmăului. Casa
Zmăului a rămas moştenire
din secolul al XIII-lea,
Lacul fără fund
când servea ca şi loc de
supraveghere, punct de vamă.
Începând cu anii 1800, au fost
organizate şi excursii pe plute
pe Crişul Repede, pentru
cunoaşterea frumuseţilor
naturale din vale. După indicatorul de apă, lângă linii se deschide o frumoasă avenă,
Peştera Podireu 5. Punctul albastru urcă pe coastă prin spatele clădirilor terenului de
sport, atinge terasele nordice, Belvedere Centrală, trece de asupra Peşterii Roşie.
Marcajul se intersectează şi merge împreună pe o porţiune cu bulina galbenă, apoi
ajunge la dealul Crucii. Stanul Stupului are 370m şi de asemenea celorlalţi pereţi
stâncoşi, este un traseu minunat de exerciţiu pentru alpinişti. Pe lângă caile ferate şi
trecând podul, traseul ne duce înapoi la cabană.

Casa Zmăului

Punctul galben (cca. 7km, 3 ore şi jumătate, urcare de 307m).

Vis a vis de oprirea de la peşteră, pe o serpentină scurtă, traseul duce pe creasta
defileului. Aici se găseşte cabina din stâncă, numită Peştera Roşie, la înălţime de 410
m, deasupra acesteia se înâlneşte marcajul albastru, după care traseul marcajului
punctului galben urcă la Peştera Fugarilor. Garda este una din cele mai frumoase părţi
ale defileului Vadu Crişului, loc semnificativ şi din punct de vedere botanic. Capătul
urcuşului este la 565 m înălţime, pe vârful măgura. Coborând se ajunge pe malul
Crişului. Râul, marcajele conduc la cabană.

II.3.3 Flora şi fauna

Plimbând prin vale şi prin pădure, este imposibil de neobservat diversitatea şi

frumuseţea excepţională a florei. Numărul soiurilor de plante vasculare este de 756, din
acestea 736 cu flori, 20 ferigi. La acestea se mai adaugă 96 feluri de muşchi, numeroase
ciuperci, licheni şi numeroase soiuri de organisme unicelulare. În ţara noastră, această
vale este depăşită numai de Cheile Turzii prin cele 998 de soiuri de plante vasculare ale
acesteia.
Copacul dominant al pădurii de la Vadu Crişului este fagul, dar pe lângă acesta,
formează pădure şi stejarul gorun. Sunt frecvenţi şi copacii de carpen, arţar de munte,
teii cu frunze mari. De asemenea ne liniştesc ochii şi ulmul, plopul, părul pădureţ,
mărul pădureţ, cireşi, aluni, corn, călin, soc, lemn căinesc, pe malul râului aninul.
Cea mai diversificată parte este cea deasupra celei de al doilea tunel, flora de
pe Garda. Trăiesc aici plante frumoase şi rare, provenite din Eurasia, zona Mediterană,
Atlantică, Europa Centrală, Balcanică şi alte soiuri. Caracteristică zonei câmpiei
transilvănene este laleaua pestriţă. Sunt la fel de frumoase şi interesante stânjeneii,
adormiţele, ciuoboţica cucului, ciocul berzei, cununa, omagul, ghimpele, migdalul
pitic, zmeoaia, Laleaua pestriţă năgara, urechelniţa, măseaua
ciutei, ghiocelul, stejarul pufos, şi cele neenumerate. Nu doar flora din Garda merită
menţionată, ci şi strâmtoarea înjurul căreia trăiesc multe planterare de exemplu: floarea
Teleki, arţarul tătăresc, brânduşa de
toamnă, brânduşa carpantină, unghia
ciutei. Printre aceste plante sunt multe
plante medicinale valoroase iar localnicii
le cunosc şi le utilizează.
Acestei flore bogate se alătură şi o faună
bogată. Cine umblă în linişte poate întâlni
multe animale. În primăvară pădurea,
strâmtoarea este plină de cântecul
păsărilor. În jur de 70 de specii de păsări
putem înâlni aici: piţigoi, sturzi,
ciocănitoare, ciocârleţi, măcăleandru,
pănţăruşi, presura galbenă, cojoaica, fâsa,
etc. În găurile din pereţii sâncoşi locuiesc ciori. Deasupra stâmtorii se rotesc vânturel,
şioricari şi uliu, în pădure cucul îşi strigă numele, pe pietrele terasei de pe Criş stă tot
timpul mierla de apă. Din păcate sunt tot mai puţine bufniţe, corbi şi pescăruşi albaştri.
Animalele mai mari – cerb, lup, mistreţ, vidra, vuple – rareori ies la vedere. La
apus de soare, printre frunze umblă şoareci de pădure, arici, iar prin aer zboară lilieci.
De asemenea există veveriţe, pâş de pădure, diferite specii de broaşte şi şopârle,
Salamandre care preferă locurile umede, respectiv vipere în locurile pietroase şi
însorite. Responsabilii de curăţenia pădurii sunt furnicii şi alte specii de insecte.
Şopârlă
Cândva apa Crişului a fost bogată de peşti: mrean, biban, clean, porcuşor, grindel,
rareori păstrăv.
Din 1953 Defileul Crişului Repede şi Peştera Vadu Crişului dispune de statutul
de rezervaţie naturală.
Defileul Crişulei Repede iarna
 Capitolul III
Patrimoniu cultural

III.1. Transportul sării pe

valea Crişului Repede şi vama
sării la Vadu Crişului

Drumul care traversa

valea Crişului Repede a fost
secole de-a rândul una dintre
cele mai imporatante canale de
trafic între Transilvania şi
Ungaria. Cercetătorii au neglijat importanţa pe care a avut-o această regiune în traficul
vremii sau în transportul sării. Vadu Crişului păstrează şi azi tradiţiile sărbătoteşti,
faptul transportului sării, de mare importanţă în trecut.

Râul Crişul Repede şi Stânca cu Doi Ochi

Dintre drumurile pe care s-a efectuat transportul sării din Transilvania spre Ungaria,
sunt cunoscute patru:
- cele mai vechi date atestă transportul sării pe Mureş.
- important drum de transport a fost şi Someşul.
- tot un drum important pe uscat a dus, prin defileul Munţilor Meseş, la Sălacea,
unul dintre cele mai de seamă centre regale de sare.
- de-a lungul Crişului Repede, pe drumul ce pornea din Transilvania spre Oradea,
au transportat sare provenită de la Cojocna, atingând localităţile Vadu Crişului,
Birtin şi Tileagd.
Valea Crişului Repede înainte de construirea drumului care trece prin Bucea, a
constituit un drum important între Transilvania şi Ungaria. Popularea văii râului a
început în secolul al XI-lea. Au fost întemeiate primele localităţi pe lângă drumul
militar care mergea de-a lungul malului stâng al râului. Drumul ce venea dinspre
Oradea, în apropierea de Birtin trecea peste râu cu ajutorul vadului, încă înainte să
ajungă la extrem de îngistul pas. La defileul de lângă Vadu Crişului, regele a înfiinţat
un loc de vămuire. Ca punct vamal pentru trafic a fost stabilit Birtin, deoarece atunci
încă nu exista altă localitate, nici Vadu Crişului. Astfel, Birtin poate fi considerat
primul loc de vămuire pe drumul ce ducea spre Ardeal. Vama traficului de la Birtin a
fost o taxă vamală de trecera vadului, legată de drum pe uscat şi nicicum taxă vamală
pentru plute. Localitatea era situată aproape de drumul pe care se transporta sarea,
totuşi, nu e justificat să se vorbească doar de vama sării în legătură cu Birtin, deoarece
aici nu numai pentru sare s-a luat taxă vamală, ci şi pentru alte bunuri.

Vadu Crişului nu e pomenită decât la începutul secolului al XIV-lea, în registrul

dijemei papale, dar în legătură cu taxa vamală de la Birtin se pomenşte în 1257, de
portus Crysij, care poate să facă
aluzie la o localitate în formare.
Încetul cu încetul s-a format un
loc nou de vămuire, care se
numea Vadu Crişului. Vadu
Crişului a început să se dezvolte
rapid în epoca Anjou.
În secolul al XVE-lea drumurile
pentru transportul sării, formate
în secolele anterioare au existat şi
pe mai departe, sarea transportată
a ajuns din Transilvania în
Ungaria prin defileul Meseşi şi
Bucea. Sarea constituea una
dintre cele mai importante surse
de venituri. În marea parte a
epocii moderne timpurie sarea
constituea un mijloc de plată
acceptat.
Pe malul drep al râului,
Crişul Repede există un turn de piatră, numit Casa Zmăului, construit la 8m altitudine
care a servit pentru supravegherea transportului pe apă şi pe uscat în zona defileului. A
fost cercetat în anul 1977 şi sa constatat că a fost construit pe două nivele oferind o
vizibilitate ridicată pentru toată regiunea. Cu toate că s-au descoperit fragmente de
ceramică, turnul se află în apropierea unei peşteri, în care aceste dovezi au fost găsite,
lucru care i-a determinat pe arheologi să concluzioneze că această peşteră era folosită
pe post de adăpost pentru mărfuri. Turnul construit în Evul Mediu, numită Casa
Zmăului reprezintă o atracţie majoră în Defileul Vadu Crişului.
Casa Zmăului

III.2. Tradiţia Târgului de la Vama Sării

Sărbătoarea funcţionează ca un fel de ziua satului. Este evident că prin turism se

poate ieşi din izolaţia socială, geografică, căci numai acesta poate asigura
supravieţuirea culturii locale. În istoria Vadu Crişului condiţiile geografice şi naturale
au îndeplinit întotdeauna un rol deosebit. Îmbunătăţirile turistice au început în anii
1900, dar până la aderarea, în 2007 a României la Uniunea Europeană, Vadu Crişului
nu şi-a valorificat decât faima existentă deja, formată la începutul secolului al XX-lea.
Turismul şi dezvoltarea regiunii numai recent au devenit sarcini primordiale. Pentru
evidenţierea simbolică a valorilor din Vadu Crişului, ziua satului este extrem de
potrivită, căci în acea zi satul se sărbătoreşte pe sine, identitatea definită pe baza
valorilor locale.

În structura serbării
zilei satului în secolul al XXI-
lea ocupă un loc definitoriu
comemorarea vămuirii sării.
Cel mai caracteristic element
spectaculos al sărbătorii de două zile este prezentarea simbolică a vămuirii sării. Pluta
care soseşte pe Criş simbolizează transportul secular al sării. Sărbătoarea de la Vama
Sării reconstituie perioada de înflorire a Vadu Crişului, când datorită poziţiei
geografice, localitatea a dispus de un statut regional important.
Pluta cu sarea
De 48 de ani încoace, sărbătoarea de la Vama Sării se organizează anual în luna
iunie, în primul sfârşit de săptămână.
Cauza propriu-zisă a formării sărbătorii o constituie măsura din 1967 a guvernului
ceauşist, care a dispus ca în fiecare localitate să se organizeze evenimente culturale în
vederea prezentării valorilor locale. Atunci a luat naştere sărbătoarea de la Vama Sării,
cu denumirea de “târg”, care s-a organizat pentru schimbul de mărfuri. Târgul care
ţinea până noaptea era şi spaţiul de distracţii şi de stabilirea relaţiilor. Sărbătoarea de la
Vama Sării şi-a păstrat caracterul de târg până în anul 1996, dar era deja completată cu
festivaluri formaţiilor de artişti amatori din zonă.

Publicul la Târgul de la Vama Sării

În prezent sărbătoarea se desfăşoară pe baza unei coreografii bine stabilite.

Programul primei zile:
-sosirea plutei cu sarea
-discursuri festive
-spectacol folcloric
-discotecă în aer liber
În a doua zi programul arată astfel:
-defilarea formaţiilor de dansuri populare din centrul comunei până la locul de
desfăşurare al evenimentului
-discursuri festive
-concurs de pregătit bograci
-festivalul formaţiilor folclorice neprofesioniste
-recitatul vedetelor invitate
-spectacolul foc de artificii

Muzica şi gastronomia pătrund prin evenimentul festic a celor două zile.

Spaţiul central al festivităţii îl asigură terenul de fotbal din sat. Manifestările desfăşirate
în spaţiul larg nu servesc doar distracţia localnicilor, ci vor să atragă interesul lumii
exterioare. Astfel scopul acestui eveniment de două zile este îmbogăţirea posibilităţilor
de relaxare şi îmbunătăţirea calităţii estetice a programelor de o însemnitate simbolică
este şi cercul oaspeţilor invitaţi la manifestare. Prestigiul social al invitaţiilor, interesul
regional, naţional, eventual cel de dincolo de hotare ilustrează importanţa
evenimentului. Cu prilejul vizitei în 2015 a familiei princiale, Vadu Crişului a atras
atenţia naţională. În ziua satului poartă importanţă deosebită relaţiile dintre oraşele
înfrăţite, precum şi relaţiile cu localităţile învecinate, apropiate.
La manifestare localnicii vor să evidenţieze ideea de stabilitate, pentru aceasta
este foarte potrivită introducerea tradiţiei populare în structura festivităţii. Elementele
folclorice apar ca simboluri
ale comunităţii. Membrii
comunităţii locale vor să
anime trecutul, să-şi păstreze
identitatea prin tradiţii, artă
populară, muzică populară,
dans popular. Elementele
folclorice evocate cu prilejul
sărbătorii de la Vama Sării
actualizează atractiv tradiţiile
populare. Evocarea tradiţiilor
se petrece atât pe plan artistic
cât şi pe cel gastronomic.
În 2015 s-a evocat un eveniment petrecut la 6 iunie 1930. În ziua aceea
avionul regelui Carol al II-lea, în drum spre Bucureşti a pierdut unul din rezervoarele
de 50 de litri de benzină şi era nevoit să aterizeze forţat în marginea satului.
Rugămintea lui era ca, împreună cu oamenii de faţă, să scoată avionul din lanul de grâu
şi să trimită pe cineva să facă rost de benzină.
Regele Carol al II-lea şi Maria Mudura
A fost trimisă o căruţă la Aleşd să aducă benzina necesară. Avionul a fost scos
din lan pe păşunea din apropiere. Fetiţa Maria Mudura a adus regelui un ulcior cu apă
din fântână. Căpitanul Popescu a dat o bancnotă de 1000 de lei pentru a fi împărţită
celor ce au pus mâna la treabă, iar fetiţa a primit 3 mărci de argint. Între anii 1930-1940
reprezentanţii lor au participat în fiecare an la manifestările de la Bucureşti prilejuite de
aniversarea revenirii în ţară al lui Carol al II-lea. De fiecare dată, Maria Mudura îi
oferea suveranului apă din ulciorul din care băuse atunci. O ştafetă care făcea schimbul
la fiecare 2 km pargurgea în 2 zile distanţa până la Bucureşti.
Din acest motiv au fost invitaţi în sat descendenţii lui Carol al II-lea şi ai Mariei
Mudura. S-au format două locuri comemorative în sat. La casa de odinioară a Mariei
Mudura Asociaţia pentru Vadu Crişului a aşezat o placă memorială, iar lui Carol al II-
lea i sa ridicat, la comanda autoguvernării locale un bust de bronz.
Serbarea de la Vama Sării este expresia modului în care organizatorii locali se
străduiesc să actualizeze mereu sărbătoarea identităţi locale, posibilităţile de
valorificare a turismului.
III.3. Locuri comemorative istorice şi literare în Vadu Crişului

Atracţia turistică la Vadu Crişului este asigurată de valorile naturale, de

defileu, de peşterile din apropiere şi de Crişul Repede. Din acest motiv, adepţii
patriotismului de ordin local cultivă până în zilele noaste amintirea celor care au relevat
valorile naturale ale localităţii. Dintre aceştia poate fi evidenţiat, în primul rând, Handl
Károly – născut în ştirea – cantonierul căii ferate locale, care a descoperit în 1903 una
dintre cele mai cunoscute peşteri cu salagmite din Transilvania, peştera Zichii. Numele
lui s-a gravat pe crucea de mormânt în 1993. Mormântul lui Handl Károly a devenit
deci loc comemorativ. Pe peretele casei sale de odinioară au inaugurat, la centenarul
descoperirii peşterii, în 2003, o placă comemorativă din marmură. Placheta
comemorativă a renumitului turist Czárán Gyula s-a aşezat în octombrie 2007.
În Vadu Crişului s-a format unul dintre centrele olăritului. Olarii locali erau şi
strămoşii sculptoriţei Tőzsér Erzsébet, care a donat localităţii, în onoarea
meşteşugarilor, statuia “Statuia Olarului”, inaugurată în centrul comunei la 25
noiembrie 1979. La data de 26 mai 1994, Asociaţia Carpatină Ardeleană a aşezat o
plachetă din marmură la soclul statuii. Cu această ocazie sculptoriţei i sa acordati titlul
de “Cetăţean de Onoare” al comunei Vadu Crişului.
Tradiţiile populare şi viaţa religioasă a populaţiei române din Vadu Crişului
sunt prezentate în spaţiul de expoziţie local, Muzeul Satului, deschis la 22 mai 2016.
Clădirea de lemn care găzduieşte expoziţia a fost construită la iniţiativa preotului
ortodox. La parterul clădirii poate fi vizionat printre alteleun interior de casă ţărănească
românească, la etaj găsim obiectele de cult ale bisericii ortodoxe.
Din punctul de vedere al dezvoltării identităţii locale şi al tradiţiilor ce trăiesc
în Vadu Crişului, a avut importaţnă hotărâre s-a aşezat o placă memorială la casa de
odinioară a Mariei Mudura. După acest eveniment a fost inaugurat bustul de bronz al
lui Carul al II-lea.
Amintirea victimelor căzute în cele două războaie este invocată de troiţa
realizată de meşterul Petruţ Chirteş la comanda bisericii ortodoxe şi ridicat în centrul
comunei în anul 2005. Pe piedestal, pe 4 plăci de cupru sunt gravate numele celor
decedaţi. De ziua naţională a României, victimele războaielor mondiale sunt
comemorate în fiecare an, în centrul comunei. Tot aici se organizează în prima zi de
Crăciun întâlnirea tuturor cultelor din localitate, slăvind cu cântări numele Domnului
Isus Hristos şi ca semn al convieţuirii paşnice între etnii.
Răzumând putem afirma că practica inaugurării monumentelor comemorative
este un obicei nou în Vadu Crişului, deoarece monumentele s-au ridicat în sat începând
cu secolul al XX-lea. Monumentele comemorative au fost iniţiate în primul rând de
organizaţii culturale, în mai mică măsură de conducerea comunităţii sau de biserici.
Rostul monumentelor ridicate în localitate este aducerea unui omagiu acelor persoane
din comunitate care au avut un impact deosebit în viaţa comunităţii prin activitatea sau
jertfa lor. Vadu Crişului serveşte la formarea şi consolidarea identităţii locale şi etnice.

III.4. Iconostasul şi picturile bisericii ortodoxe „Sf. Arhangeli Mihail şi Gavril” din
Vadu Crişului
 Între monumentele de arhitectură aflate azi în Vadu Crişului, biserica ortodoxă
de zid cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” deţine un loc special. În primul
rând, pentru că este un lăcaş de cult cu peste200 de ani de existenţă. În al doilea rând,
pentru că prin destinul ei în epoca modernă şi contemporană mărturiseşte despre
realităţi religioase specifice lumii româneşti trăind aici, dar şi în întreg Bihorul şi nu
numai. În al treilea rând, pentru că păstrează în interior un iconostas de o excepţională
valoare artistică şi pentru că este decorat cu o pictură şi icoane împărăteşti pe lemn
care, şi ele, sunt mărturii materiale de o valoare artistică excepţională.
Biserica de zid, ce aparţine astăzi cultului ortodox, a fost terminată in anul 1790 . Înainte
de aceasta în Vadu Crişului au existat însă biserici de lemn, în număr de două, după
cum precizează o serie de documente din veacul al XVIII-lea. La 1721 se ştie că
vădanii au acceptat ca edificiul din lemn să fie transportat în Josani, un sat aflat în
vecinătate imediată. La scurt timp s-a edificat un nou lăcaş de cult din lemn, dovadă în
acest sens fiind precizarea dintr-o vizitaţie decanală că la 1770 la Vadu Crişului era:
„Biserică unită din lemn construită”. Peste trei ani, în Registrul caselor trase la linie
este localizat grafic şi lăcaşul de cult românesc:
Unul din documente, din anul 1770, face referire la o biserică de lemn care
deservea cultul greco-catolic. Concluzia este că românii au acceptat trecerea la noua
religie. Despre credincioşii ortodocşi din aşezarea de pe Crişul Repede nu găsim
informaţii în vizitaţiile canonice ale secolului al XVIII-lea care erau înfăptuite de
episcopii romano-catolici sau la comanda acestora. Este ştiut faptul că Episcopia
romano-catolică sprijinea cultul greco-catolic în încercarea de a avea credincioşi. Au
fost vizaţi, în principal, preoţii care puteau aduce cu ei, la noua biserică şi credincioşi.
Când a venit în Vadu Crişului, la 1765, preotul Ioan, a găsit deja o comunitate ce a
acceptat trecerea la cultul greco-catolic motiv pentru care şi el a făcut la fel. În
Conscrierea Districtului Ortodox Oradea din 1769, în Vadu Crişului nu era pomenită
parohie ortodoxă şi nici credincioşi aparţinând cultului respectiv. De-a lungul veacului
al XVIII-lea din Transilvania şi Bihor lupta dintre ortodocşii şi greco-catolicii români a
fost o realitate. Este clar, că vădanii români, care înainte vreme erau ortodocşi, au
acceptat religia greco-catolică. Din statisticile veacurilor al XVIII-lea, al XIX-lea şi al
XX-lea, reiese faptul că, între 1700-1800 românii aparţineau exclusiv bisericii unite.
Între 1800-1940 există alături de greco-catolici şi un număr mic de ortodocşi.
Din 1948 lăcaşul de cult cu hramul „Sf Arhangheli Mihail şi Gavril" din Vadu Crişului
care a servit până atunci, timp de 158 de ani cultului greco-catolic, prin Decretul 358
din 1 decembrie 1948 de desfiinţarea bisericii greco-catolice şi până astăzi a fost trecut
la cultul ortodox (Episcopia Ortodoxă a Oradiei), situaţie ce persistă până astăzi.
Biserica de zid s-a finalizat în 1790, la 13 ani după ce s-a creat Episcopia
greco-catolică de Oradea (1777) şi la 31 de ani (1759) de când s-a înfiinţat parohia.
Episcopul unit Ignatie Darabant, care a sprijinit membrii Şcolii ardelene în demersul lor
de a demonstra latinitatea românilor, a sprijinit şi ridicarea lăcaşului de cult din Vadu
Crişului. Documentele mai arată că la 1860 biserica de zid exista în interior o pictură
murală, care respecta cel tradiţional, mai precis de factură răsăriteană.
Din punctul de vedere al stilului arhitectural şi al celui pictural biserica de
zid din Vadu Crişului nu face decât să confirme că este o realizare specifică epocii
moderne. Biserica propriu-zisă aparţine barocului târziu, un baroc auster, cu note
accentuat clasicizante (neoromanic, neogotic),
dacă ne referim la decorul faţadelor. Planul orientat de la vest la est, include un
pronaos, discret sugerat în conformaţia bisericii, naos (ambele înscrise unui dreptunghi)
şi absida altarului, aceasta din urmă de plan treflat. În interior, pictura murală de acum,
realizată recent (1995, autor Marcel Humă) o înlocuieşte pe aceea pomenită a fi existat
la 1860. Iconostasul însă păstrează pictură originală (din secolul al XVIII-lea). Deşi era
o biserică greco-catolică, picturile acesteia erau identică cu acelea din lăcaşurile de cult
răsăritene. Fie că erau lăcaşuri de cult din lemn, fie din piatră, pictura murală promovată
în epoca modernă de cele două culte respectau programul iconografic răsăritean, în
general, şi canonul de reprezentare consacrat încă de Bizanţ şi lumea ortodoxă a evului
mediu din sud-estul Europei. Actele unirii cu biserica Romei prevedeau respectarea
tradiţiei în acest domeniu şi nu numai.
Iconostasul, picturile, respectiv mobilierul din lăcaşul de cult (tronul arhieresc
şi amvonul), toate păstrate până azi, nu au fost realizate pentru biserica de zid din Vadu
Crisului. Instalarea acesteia a fost destul de dificilă cu toate că biserica românească din
Vadu Crisului este relativ spaţioasă. Pe înălţime, iconostasul adus de la Oradea din
biserica catedrală era prea mare pentru biserica parohială din Vadu Crisului ca urmare
au fost necesare unele modificări în partea superioară, crucea cu molenii fiind redusă ca
dimensiuni.
Studiind iconostasul şi picturile aflate pe suprafaţa acesteia au ieşit în evidentă
doi ani: 1763 (pe icoanele împărăteşti) şi 1768 (cu referire la anul realizării
iconostasului). Ştiind că biserica de zid din Vadu Crisului a fost introdusă în cult din
anul 1790, este clar, că iconostasul a existat de dinainte şi a fost destinat iniţial unui alt
lăcaş de cult. Iconostasul cu picturile sale, era destinat Catedralei Sfântul Nicolae din
Oradea, dar au trecut câţiva ani până când aceasta şi-a găsit locul în ea, respectiv spre
anul 1810, când catedrala de zid a fost terminată.
A rămas în Oradea până în anul 1836, când incendiul ce a cuprins Oraşul Nou
şi o parte din Velenţa s-a abătut şi asupra catedralei „Sf. Nicolae", incendiu care a
distrus turnul şi acoperişul acesteia. Urmarea a fost că „Sf. Nicolae" a fost reproiectată,
la dimensiuni mai mari, motiv pentru care s-a renunţat la vechiul iconostas.
Argumentele în favoarea deciziei de a o transfera la Vadu Crişului au fost mai multe.
Ca şi volum interior lăcaşul de cult din Vad era suficient de încăpător ca să găzduiască
iconostasul orădean. Micile modificări ce urmau să fie făcute asupra acestuia nu
afectau major întregul iconostasului şi nici creaţiile picturale ce le deţinea acesta.
Neavând până atunci un iconostas pe măsura importanţei parohiei în zonă s-a consi-
derat, de către conducerea Episcopiei greco-catolice de Oradea, că această podoabă era
necesară aici.
Analizând iconostasul trebuie să remarcat faptul, că din punct de vedere al
stilului acesteia, prin motivele decorative aurite aflate pe toată suprafaţa acesteia
(ghirlande florale, vrejuri vegetale şi animale reale şi fantastice), stă sub semnul unor
„influenţe de factură barocă", dar un baroc „ce îşi are originea (...) în ambianţa
ortodoxă balcanică", (M. Porumb: Un valoros ansamblu de pictură si sculptură din
secolul al XVIII-lea' la Vadu Crişului, p. 563).
Trebuie remarcată influenţa artei brâncoveneşti, care este considerat a fi şi
primul stil naţional în domeniul artei religioase şi nu numai.
Iconostasul iese în evidenţă prin faptul că acesta se individualizează printr-o organizare
formală care respectă modelul vechilor tâmple. Sunt patru registre ce se dezvoltă pe
orizontală, fiecare registru în parte conţinând pe lângă decorul sculptat şi picturi,
acestea separate între ele prin colonete bogat ornamentate. Ca şi program iconografic se
pot constata, că scenele alese respectă tradiţia:
1. Iisus Răstignit (pe cruce) încadrat de doi grifeni şi în stânga de Maica Domnului, iar
în dreapta de Sf. Ioan Teologul.
2. Apostolii (în număr doisprezece) şi Rugăciunea, scenă aflată în centrul registrului şi
care se compune din Iisus binecuvântând (centru), Maica Domnului (stânga) şi Sf. Ioan
Botezătorul (dreapta), scenă care împarte simetric şirul apostolilor.
3. Prăznicare împărăteşti, care reprezintă în succesiune firească principalele sărbători
creştine de peste an. Aici sunt în număr de cincisprezece din cele şaisprezece care
trebuie să fie reprezentate. Probabil la aducerea iconostasului la Vadu Crişului nu au
fost puse în ordinea lor firească, astfel că acum nu sunt aşezate în respectul calendarului
creştin (învierea lui Lazăr, Naşterea Măriei, Botezul Domnului, întâmpinarea
Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Buna Vestire, Sf. Petru şi Pavel,
Răstignirea lui Iisus, Soborul Sf. Arhangheli, învierea Domnului, Intrarea în Ierusalim,
Schimbarea la fată, înălţarea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Pogorârea
Duhului SfântjŢ' 4. Icoanele împărăteşti de la stânga la dreapta: Sf. Nicolae, Maica
Domnului cu Pruncul, Iisus mare arhiereu şi împărat, Sf. Ioan Botezătorul, acestea
dominând registrul de jos, care mai include şi uşile împărăteşti, în centrul iconostasului,
pe suprafaţa cărora, organizate în doua registre, sunt vizualizate scene destinate locului
respectiv: Bunavestire, încadrată aceasta de regii David (stânga) şi Solomon (dreapta)
pomeniţi în Vechiul Testament. M. Porumb: Un valoros ansamblu de pictură şi sculptură
din secolul al XVIII-lea la Vadu Crişului, p. 562). În registrul următor apar: Sf. Vasile
cel Mare, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Apostol Filip, Sf. Atanasie, toţi apărători ai
creştinismului.
Deasupra uşilor împărăteşti s-a conservat o inscripţie foarte importantă pentru
datarea iconostasului, scrisă cu litere chirilic, în limba română: „Această sfântă tâmplă
s-au aurit şi s-au zugrăvit în anul 1768 rupt fericita stăpânirea marii sale vlădicului
Meletie, fiind protopop mare Moise şi protopop de rând Simon, iar ctitori Simandi
Petru, Oros Ilie, Pop Nicolae şi Grec Nicolae. Reiese clar, că Meletie avea
recunoaşterea de episcop al bisericii greco-catolice de Oradea la vremea respectivă şi
că la realizarea iconostasului s-au implicat români înstăriţi din Oradea.
Trebuie menţionat, faptul că în registrul patru mai apar, înscrişi în decorul ce
împodobeşte zona respectivă, portrete ale prorocilor (în partea superioară) şi patru
dintre faptele şi minunile înfăptuite de Iisus (Iisus umblând pe ape, Fuga în Egip,
Ispitirea diavolului, Iisus judecat de Pilat, la baza icoanelor împărăteşti).
Remarcabil este iconostasul din punctul de vedere al repertoriului decorativ
sculptat în lemn. Ghirlande florale, motive fitomorfe (flori, viţă de vie) motive
animaliere (păsări), colonete având un capitel bogat ornamentat, sunt finalizate de un
meşter cu experienţă în domeniu si foarte talentat. Eleganţa acestor realizări este sporită
de folosirea aurului pe toată suprafaţa iconostasului. Nu sunt date certe asupra
atelierului unde s-a realizat iconostasul. La fel de important este de precizat că pictura,
de foarte bună calitate estetica, este una care respectă tradiţia în acest gen de creaţie,
prin aceasta înţelegând principiului frontalităţii şi bidimensionalităţii în reprezentarea
personajelor. Totodată, se poate afirma că şi iconostasul de la Vadu Crişului este o
operă de artă religioasă românească ce mărturiseşte şi despre ce a însemnat în epoca
modernă dialogul între tradiţie şi inovaţie.
Referind strict la icoanele împărăteşti, pe suprafaţa lor se află scrise texte în greaca
modernă şi în limba română, cu caractere chirilice . Textele aduc în atenţie numele a
celor ce le-au comandat şi plătit, precum şi anul in care s-au realizat.
Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril" a mai primit ca donaţie şi două piese
de mobilier: tronul arhieresc încununat de un baldachin, destinat doar episcopului, şi
amvonul de unde se predică şi el având în partea superioară un baldachin. Ambele sunt
creaţii ale aceleiaşi perioade de timp (sfârşitul secolului al XVIII-lea) identice ca
tehnică de realizare, motive decorative sculptate şi stil, cu iconostasul. La baza
amvonului, în rame formate din colonete şi vrejuri floarele sunt pictaţi cei patru
evanghelişti: Luca, Matei, Ioan şi Marcu, fiecare particularizaţi prin simbolurile proprii
lor.
Fără îndoială, biserica de zid „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril" din Vadu
Crişului deţine una dintre cele mai pretioase mărturii ale secolului al XVIII-lea de artă
religioasă din Bihor şi nu numai. Valoarea artistică, dar şi istorică certifică asupra
contribuţiei lumii româneşti trăind aici în epoca modernă la afirmarea unei culturi
materiale specifice în peisajul Europei Centrale şi de Sud-Est.

III.5. Clenódiile bisericii reformate din Vadu Crişului

Reforma religioasă a ajuns la Vadu Crişului, ca şi în împrejurimi, în a doua

jumătate a secolului al XVI-lea. În 1743 biserica dispunea deja de amvon pictat. În
1874-75 localnicii au ridicat o nouă biserică în locul celei ruinate. Conform inscripţiei
aflate deasupra intrării laterale a bisericii de azi, construirea ei a avut loc în 1876. In
1891 a fost necesară renovarea bisericii, ceea ce s-a prelungit până în 1899. Atunci şi-a
obţinut forma de azi, şi atunci s-a amenajat. Deoarece această perioadă coincide cu
epoca istorismului, interiorul bisericii oglindeşte imaginea modestă a neoclasicismului.
Clopotele turnate în 1718 şi în secolul al XIX-lea au fost confiscate în primul
război mondial de armata austro-ungară şi topite pentru a fi transformate în obuze.
Comunitatea s-a grăbit să le înlocuiască aşa că s-au turnat clopotele actuale. Inscripţia
lor: „TURNATE DE KŐNIG FRI-GYES LA ARAD 1924" „TURNAT DIN
DONAŢIA ENORIAŞILOR BISERICII REFORMATE DIN VADU CRIŞULUI
1924".
În secolul al XVII-lea enoriaşii reformaţi s-au străduit să-şi amenajeze bisericile
cu obiectele de cult necesare, adică cu vase sfinte, în primul rând cu pahare şi cu talgere
de cuminecătură, al căror material a fost, pe cât era posibil, din metal preţios, din
argint. Aşa se explică faptul că din secolul al XVII-lea s-au păstrat, în proprietatea
comunităţilor bisericeşti reformate, numeroase capodopere de orfevrărie. De-a lungul
secolelor, adunările au păstrat vasele, feţele de masă sfinte printre împrejurările
vicisitudinilor, devastărilor şi distrugerilor cauzate de războaie. În bisericile reformate
şi în zilele noastre găsim numeroase vase si feţe de masă datate din secolele XVI-XVII.
Comunităţile ţin la aceste obiecte care şi azi sunt folosite, foarte puţine au ajuns în
muzee. Din acest motiv putem spune, că în arta bisericească biserica reformată ocupă
un loc deosebit.
În bisericile reformate potirul a fost considerat cel mai sfânt vas. În majoritatea
comunităţilor bisericeşti găsim pahar confecţionat din argint, dar la sfârşitul secolului
al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea au apărut deja potire făcute din diferite aliaje,
argintate, nichelate, fabricate în serie. Aşa este şi în cazul bisericii reformate din Vadu
Crişului, unde unul dintre potire este produsul epocii noastre. Potirul din Vadu Crişului
este dotat cu ceaşcă de băut în formă aproape de semicerc. Potirul de metal, turnat,
ornamentaţia se compune tot din elemente renascentiste. Se cunoaşte şi data procurării,
care ne informează despre data fabricării: este vorba de un produs fabricat în serie în
ultimul deceniul al secolului al XIX-lea.
Comunitatea reformată din Vadu Crişului păstrează un potir confecţionat din
argint. În ceea ce priveşte forma vasului de băut ea urmează proporţia potirelor folosite
de reformaţi, care în general sunt dotate cu o ceaşcă de băut mai mare decât cele din
bisericile catolice. Talpa potirului bine proporţionat şi armonic este rotundă, iar
marginea în formă de inel dispune de o bandă convexă. Piciorul se înalţă conic şi
continuă în formă de cerc. Sub treimea superioară se află nodul. Ceaşca de băut are
forma lalelei. Pe suprafaţa tălpii, a piciorului şi a ceştii de băut ornamentaţia s-a făcut
prin reliefare. Pe marginea tălpii se trasează un şir de cercuri iar în partea inferioară a
ceştii de băut un şir de frunze prelungit. În josul piciorului, pe frunzele simetrice, se
trasează în cerc un motiv asemănător cu fructul rodiului. Fundalul s-a format prin
poansonare. Pe suprafaţa ceştii de băut, asupra liniei verticale ce închide partea
inferioară, se văd medalioane reliefate în ele cu simbolurile bisericii reformate. În
primul rând Biblia cu potirul, într-un cadru poansonat. Medalionul următor cuprinde
simbolul bisericii reformate, pelicanul cu aripile deschise, alimentându-şi puişorii.
Medalionul al treilea, conţine imaginea unei oiţe pe un câmp înverzit, ţinând cu piciorul
drept din faţă un steag cu cruce. În cel de-al patrulea medalion apare un vapor
legănându-se pe apă, pe el cu o carte deschisă, în paginile Bibliei alfa şi omega,
simboluri pentru Isus Hristos. Asupra celor două frunze de pe talpă spaţiul conţine
elemente ce amintesc de decoraţia cu palmete din vremea descălecării, realizând o
legătură între trecutul nostru milenar şi credinţa noastră reformată. Datorită acestei
relaţionări, potirul este unic. Sub marginea gurii este o inscripţie gravată: „PSALM 46.
DUMNEZEUL NOSTRU E O CETATE PUTERNICĂ” Pe talpă iarăşi o inscripţie
gravată cu scriere cursivă: „Comunitatea bisericească reformată din Vadu Crişului
1979."
Printre vasele sfinte, următorul obiect liturgic după potir este talgerul pentru
împărţirea pâinii. Forma acestuia este de obicei rotunda şi se compune din două
părţi: margine şi cavitate. Talgerul pentru împărţirea pâinii din Vadu Crişului urmăreşte
această formă de bază. În decoraţia farfuriei se pot surprinde particularităţi. La margine,
stând pe linie în formă de semicerc, alternează două elemente, unul este un boboc stând
pe cârcei ce se desprind în două, celălalt un motiv oval ce se întinde sus printre cârceii
asemănători. În mijlocul cavităţii, din flăcări se înalţă pasărea phoenix, simbolul lui
Isus Hristos. Pe suprafaţa acestui vas se îmbină simbolurile bisericii reformate cu
simbolurile din vremea descălecării. Ornamentaţia este reliefată şi gravată, ca în cazul
potirului. Inscripţia: „ADU-I MULŢUMIRE LUI DUMNEZEU ŞI ÎNDEPLINEŞTE-
ŢI LEGĂMÂNTUL FAŢĂ DE EL. PS: 50/14-3”.
Comunitatea reformată din Vadu Crişului mai păstrează o farfurie mică.
Marginea relativ lată a farfurioarei rotunde, confecţionată în secolul al XX-lea, este
orizontală, scundă, cu cavitate dreaptă. Această formă urmăreşte, printre obiectele
liturgice catolice, aşa numita formă patenă.
Biserica rnai păstrează două farfurii de cositor. Amândouă urmăresc forma cea
mai răspândită. Pe marginea vasului se poate citi, vag, o inscripţie scrijelită: „DAT-O
KARASZNAI MÁRTON SFÂNTA ECCL DIN VADU CRIŞULUI SLAVĂ
DOMNULUI ANUL 1773 ZIUA 26 OCTOMBRIE". Farfuria s-a confecţionat, cel mai
târziu, în 1733, dar poate mai devreme. După cele ştiute până azi, această farfurie este
cel mai vechi clenodiu din Vadu Crişului. Inscripţia celeilalte farfurii de cositor:
„DAT-O DOAMNA KERESZTYÉN KRISZTINA SF. ECC: DUMNEZEU D. N.”
Printre vasele de cositor trebuie să amintit şi de cănile de vin. În timpul
cuminecăturii în aceste căni de mai mari dimensiuni au pus vinul pe Masa Domnului,
apoi din acestea au umplut potirele, de mai multe ori în timpul liturgiei. Cana de cositor
a adunării din Vadu Crişului intră în seria cănilor cu cioc, răspândite în Câmpie. Din
marginea inelară se înalţă, puţin îngustându-se, un corp rotund. Capacul cănii este fixat
pe toartă, suprafaţa fiind împărţită în cercuri. Balansatorul este neornamentat, fixat
stângaci la locul iniţial. Toarta are forma de „S". întreaga suprafaţă a cănii este
acoperită cu ornament, modele de plante, confecţionate prin gravare, flecuire. Pe capac
apare o inscripţie, cuprinsă într-un medalion rotund, fapt care trimite la o persoană cu
mâini experimentate. În ornament nimic nu face aluzie la uzul bisericesc. Conform
bogatei şi particularei ornamentaţii de gust renascentist, confecţionarea canei datează
din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, cel mult din prima jumătate a secolului al
XVIII-lea. Zona de confecţionare este Transilvania, iar locul un necunoscut centru de
turnat cositoare.
În secolul al XX-lea au apărut noi vase printre talgerele de cuminecătură. Cănile
simple, de regulă neornamentate, nichelate erau de obicei dotate cu cioc, cu capac şi
toartă turnată. În Vadu Crişului găsim o asemenea cană, ajunsă în posesia bisericii în a
doua jumătate a secolului al XX-lea.
Cana de botez al bisericii reformate din Vadu Crişului a fost confecţionată în
secolul al XX-lea. În partea inferioară a corpului cilindric se trasează în formă de cerc o
bandă concavă, ornamentată, împreună cu o serie de lăstari cu frunze în formă de „S".
Pe talpă şi pe gât se află un inel concav, răsucit. Toarta este foarte arcuită, cu capetele
desprinzându-se în două şi întorcându-se în spirală. Farfuria anexă este simplă, la
marginea gardinei rotundă, inelată concav. Cavitatea relativ adâncă este simplă,
neornamentată. Probabil că biserica a procurat aceste vase prin anii 1890.
Printre obiectele vechi s-au găsit şi vase din lut. Acestea nu în Vadu Crişului au fost
confecţionate, ci în apropiatele centre de producerea ceramicii smălţuite (Oradea,
Tileagd), în cursul secolului al XlX-lea.
În biserica reformată din Vadu Crişului au existat în secolele anterioare şi feţe de
masă sfinte, dar acestea nu s-au păstrat. La recensământul din 1808 erau 18 bucăţi de
feţe de masă. Este posibil ca acestea să nu fi fost brodate, ci confecţionate din pânză şi
damasc în secolul al XVIII-lea. Din păcate la sfârşitul secolului al XlX-lea nu au crezut
de bine să le păstreze. Din secolul al XX-lea s-au păstrat multe obiecte preţioase din
material textil. Probabil că în prima jumătate a secolului al XX-lea s-a confecţionat
acea faţă de masă fină care peste marginea ajurată este ornamentată, printre alte
elemente ajurate, cu modele cuprinse în rozetă cu opt petale şi cu broderie.
Deosebit de valoroasă este faţa de masă sfântă a bisericii, confecţionată recent,
demosntrând calitatea artei populare din Kalotaszeg. Faţa de masă croşetată constă din
steluţe optogonale aşezate în vârfuri pe bază pătrată. Tot croşetat este un mic suport
pentru puşculiţă, a cărui mijloc este ornamentat cu trandafir, la margini cu model
de evantai. Feţele de masă nu pot lipsi din donaţiile zilelor noastre. Asemenea este o
faţă de masă pentru crăciun, confecţionată în
fabrică. In bisericile reformate, în mod deosebit în secolul al XX-lea, sunt foarte
agreate garniturile compuse din mai multe bucăţi. Cu o asemenea colecţie dispune
biserica reformată din Vadu Crişului, confecţionată din material de catifea bordo,
închisă cu ciucure de mătasă albă.
Biserica, în secolele XIX şi XX, se număra printre bisericile mai modeste. Cu
toate acestea, bogăţia artei bisericeşti reformate este confirmată de faptul că, începând
cu secolul XVIII-LEA, şi aici s-au păstrat obiecte de cult, meritând să facă parte din
tezaurul localităţii.

III.6. Olăritul din Vadu Crişului

Antecedentele olăritului din Vadu Crişului nu sunt demonstrate, deoarece încă nu

s-au efectuat săpături în acest sens. Se presupune însă că bogatele rezerve de argilă i-au
asigurat o situaţie specială.
Conform cercetărilor întreprinse până acum, practicarea olăritului la Vadu
Crişului este atestată în scris încă din secolul XVII. 1639 - Această dată, poate fi
condiserat primul atestat scris, despre olăritul din Vadu Crişului. După pustiirea
turcească, la conscrierea urbarială din 1698, apar doi olari, birăul Josephus Fazikas şi
Nicolaus Fazikas. Din patru iobagi trecuţi în conscrierile urbariale din 1712 şi 1713,
doi sunt olari: Michael Fazekas şi Michael Fazekas. În conscrierea urbarială din 1717,
şapte capi de familie figurează cu menţiunea figulus, printre care românul Pascui Olah.
În 1719 sunt deja 15 familii înregistrate, printre care patru olari, din 12 iobagi, şase
 sunt olari: Ioanes Molnar, Stefanus Magyari, Paulus Fazekas şi Georgius Ujhej.
În anii 1769 - 1770, într-o conscriere judeţeană se menţionează că la Vadu
Crişului se găseşte lut de bună calitate pentru vase, cu care iobagii fac comerţ.
După conscrierea din 1896, caproximativ 50 de olari au ars 175. 000 de vase. În ciuda
acestui fapt, în raportul Camerei de Comerţ şi Industrie din Oradea pe anul 1899, se
menţionează decăderea olăritului în Vadu Crişului. În anii următori, situaţia olarilor s-a
înrăutăţit în continuare. După cel de-al doilea război mondial, numărul olarilor activi s-
a diminuat treptat. În multe pieţe, produsele industriale au luat locul vaselor de
ceramică. Mulţi s-au lăsat de această meserie nocivă şi prost plătită. În 2016, doar trei
persoane urmăresc în mod activ meşteşugul.
Olăritul din Vadu Crişului ocupă un loc aparte în istoria olăritului din
România. Acest privilegiu îi este conferit de culoarea produselor. La Vadu Crişului
culoarea vaselor de lut este albă. Această albeaţă este determinată de materia primă
folosită la făurirea vaselor. Cu cât cantitatea de oxid de fier este în procentaj mai redus
în argilă, cu atât mai deschisă va fi culoarea produsului.. Lutul de la Vadu Crişului este
aproape lipsit de impurităţi, de aceea vasele produse sunt albe.
Lutul se extrage din lutării cu sapa, apoi se trage în troaca care este dată din
mână-n mână, până ajunge din adâncime la suprafaţă. Apoi este încărcat în căruţe şi
transportat acasă, unde se depozitează la umbră, în gropi căptuşite cu piatră de munte.
Lutul este spart cu sapa, apoi lăsat iama-vara, expus intemperiilor. Astfel se
maturizează.
Când ajunge la prelucrat, se aşează pe scândură o anumită cantitate de lut, care se bate
bine cu maiaua, până devine uniform. Apoi urmăează tăierea. După aceasta, lutul era
bătut de două-trei ori şi cu picioarele. Această fază de lucru care necesita un efort fizic
deosebit, a fost eliminată prin introducerea folosirii malaxorului (gurgulău).
Lutul astfel obţinut se duce în casă, se frământă bine de două-trei ori, apoi se „izbeşte"
bine de laviţă, procedeu prin care se elimină bulele de aer din lut şi se strânge într-un
bloc, din care se rup apoi bulgări de aceeaşi mărime. Aceşti bulgări sunt apoi îndesaţi
printre palme, până capătă o formă de sferă turtită.
Roata este cea mai importantă unealtă de lucru a olarului. Roata care constituie
de fapt un mecanism simplu, pe vremuri fusese confecţionată de olarul însuşi, mai târziu
de către tâmplarii din localitate. Este formată din două discuri de lemn, aşezate paralel şi
fixate pe un ax vertical. Fusul, în partea superioară este fixat de laviţă, dar şi de o bară
bătută în pământ. Tot de această bară, precum şi de piciorul laviţei se fixează o stinghie,
pe care se odihneşte piciorul stâng al olarului. Această stinghie nu e doar o propteală, ci
totodată conferă şi avântul necesar rotirii discului de jos. Modelarea necesită un număr
restrâns de unelte. Se foloseşte „piaptănul", „clempuşul", „ţepuşul", „sârma" şi „hârbul".
Formarea, modelarea vaselor pare a se întâmpla cu o rapiditate incredibilă.
Olarul aşează botul de lut bine frământat, pregătit în prealabil după ochi cu o precizie
aproape la gram, în centrul roţii de sus aflată în rotire, izbindu-1 să adere bine. Printr-o
mişcare de presare-ridicare, îl trage în formă conică, imediat după care îl presează cu
ambele palme iarăşi în boţ, spre a îndesa tot mai bine lutul. Din când în când, olarul îşi
moaie mâna în apa din hârbul mare, umezeşte lutul, pentru a păstra netezimea suprafeţei
şi buna alunecare. Apoi, îşi adânceşte degetul mare al mâinii drepte în lut, şi cu ajutorul
celorlalte degete, trage în sus boţul de lut, formând un cilindru mare. Când acesta ajunge
la înălţimea şi lărgimea dorită - urmărind atent grosimea peretelui - olarul presează
piaptănul de peretele exterior al vasului, al cărui interior îl fixează concomitent cu mâna
stângă, dând astfel forma finală. După aceea modelează gura, buza ulciorului, cu
plotogul. Pentru ca vasele modelate, apoi uscate la aer în locuri ferite, să piardă complet
apa din constituţie şi să se întărească, adică să devină „ceramică", trebuie supuse arderii.
Arderea produselor de lut se face în cuptoare speciale. Temperatura de coacere
este controlată prin mijloace empirice, încălzirea intensivă - cu lemne mai lungi şi mai
uscate - începe atunci când vasele de la gura cuptorului devin atât de fierbinţi, încât nu
se mai pot atinge cu mâna. După aceea, se continuă încălzirea încă 3-4 ore, până ce
vasele devin albe. Atunci olarul scoate jarul printr-o gură de foc, mai continuă încă
câteva minute încălzirea prin cealaltă gură de foc, apoi o închide şi pe aceea şi se
acoperă şi gura cuptorului. Arderea se începe de obicei spre seară şi ţine 7-8 ore,
prelungindu-se în noapte. După prima ardere, olarul aşează vasele lângă cuptor,
verificându-le pe loc şi făcând trierea lor. El separă vasele ce urmează a fi smălţuite, pe
acelea lăsându-le lângă cuptor. Vasele nesmălţuite se aşează în locul unde se
depozitează până la desfacerea lor. A doua ardere - ce are loc numai în situaţia în care
vasele urmează a fi smălţuite - durează doar şase ore. La această ocazie, încărcarea se
execută cu şi mai mare grijă, iar încălzirea se face cu foc mai intens.
Decorarea vaselor de Vadu Crişului se face prin două tehnici distincte, după
cum e vorba de vase smălţuite, ori tradiţionale. Vasele tradiţionale, fără smalţ - se
decorează cu o singură culoare de contrast, cu aşa-numita vopsea neagră. După ardere,
acest negru pare maroniu-închisă. Această vopsea neagră se obţine din pământul negru,
„glanguţul" care se găseşte pe Buşea, ori la Râtul Grecului lângă Zece Hotare, printre
pietre, şi în râpele spălate de ape.
La Vadu Crişului şi astăzi se fac vase tradiţionale, cu caracter străvechi, nesmălţuite,
mai ales ulcioare, cânţi, blide. Aceste vase şi-au păstrat până azi nu doar forma lor
nobilă, dar şi simplitatea eclatantă a ornamentelor. Conform caracterelor lor, aceste
ornamente şi astăzi sunt aplicate cu uneltele de odinioară, cu cornul, cornuţul, pana, şi o
unealtă simplă, realizată din păr de porc, cu care se trag vrâste paralele. Ornamentul
este monocrom, decorul fiind realizat cu vopsea de culoare maro-închisă. Motivele în
spirală ori melci, respectiv combinaţiile dintre rozetă si cruce, sunt caracteristice pentru
Vadu Crişului. Putem recunoaşte un vast repertoriu ale diferitelor forme de prezentare
al simbolului străvechi al Soarelui. Spirala este puternic prezentă în ceramica de la
Vadu Crişului. Este elementul decorativ principal şi dominant al ulcioarelor
nesmălţuite. În melci simpli, aşezaţi unul lângă altul, dispuşi în şir ori în linie circulară,
spirala este uneori unicul ornament al ulciorului. Alteori, este prezentă ca parte orga-
nică a compoziţiei ornamentale de tip baroc, compartimentat foarte echilibrat. Nici
decorul căntii nu este mai puţin arhaic. Liniile paralele întretăiate ne amintesc de
ornamentica vaselor din epoca bronzului. Alt ornament, trasat tot cu cornul - constând
din motive de tip arhaic „ochi dublu". Această ornamentică este utilizată şi la Vadu
Crişului, în variaţiuni multiple. În toate cazurile, sunt folosite motivele de melci.
Smălţuirea vaselor e un procedeu relativ nou. Vasele smălţuite au primit o
utilizare tot mai largă după renunţarea la vetrele în aer liber care afumau şi murdăreau
vasele, şi trecerea la folosirea maşinilor de bucătărie, a plitelor pe care se puteau folosi
vase mai adecvate. Vasele smălţuite se fac în două variante. Vasele monocrome, cu
smalţ verde sau brun (bordo) sunt lipsite de orice ornamente. Vasele cu smalţ
translucid, se decorează sub smalţ, adică după prima ardere - cu motive florale, de ca-
racter naturalistic, vopselele colorate fiind aplicate cu ajutorul pensulei.
Cele mai îndrăgite şi mai căutate vase de Vadu Crişului, sunt cele care păstrează
răcoarea apei: cănţile nesmălţuite şi ulcioarele tot albe, de cele mai variate forme.
Datorită porozităţii pereţilor vaselor are loc o evaporare permanentă, cu pierdere de
căldură, astfel că apa rămâne la temperatură scăzută, nu ca în bidoanele în care apa nu
doar se încălzeşte, dar mai primeşte şi un miros neplăcut. Datorită acestei calităţi, în
multe locuri cănţile şi ulcioarele de Vadu Crişului sunt folosite şi astăzi, în ciuda
existenţei instalaţiilor de apă. Ulcioarele se fac în număr foarte mare, existând o cerere
însemnată pentru ele. La înmormântări, românii cumpără chiar şi 100 - 120 de bucăţi
pentru pomană, ulcioarele fiind dăruite în primul rând copiiilor din familii mai
nevoiaşe.
Canceul este un vas asemănător cu cânta, de dimensiune mai mică şi cu gâtul
ceva mai lung. Se foloseşte pentru pus apă pe masă. Se folosesc în varianta smălţuită,
atât în exterior cât şi în interior. Se fac fie pe fond alb ornamentat cu flori în culori, cu
smalţ translucid si incolor, fie cu smalţ brun (bordo) sau verde.
În timpurile vechi, oalele cu două torţi / oala mare / - erau foarte căutate. Cu ocazia
nunţilor sau hramurilor, în oalele mari se fierbeau ciorbe şi se găteau sărmăluţe, la foc
în aer liber. Muncitorii forestieri găteau şi mămăliga în oala mare. Se folosea şi la
păstrarea unturii pentru iarnă. Oala era de 20 - 30 litri, cu partea de sus mai bombată,
subţiindu-se spre spre fundul vasului. Oala pântecoasă şi cu fundul subţiat, se făcea în
diferite mărimi. În cea de 5-6 litri se fierbe, dar se şi poartă mâncarea la câmp, în plase
împletite din fire de cânepă. Oalele mai mici, de 1-5 litri, se făceau cu o singură toartă
şi erau folosite în gospodării, la fiert mâncare pentru familii mai puţin numeroase.
Totodată, cele şi mai mici erau folosite ca olcuţe pentru prepararea îngroşelilor.
Se făceau oale smălţuite de diferite forme şi dimensiuni, pentru păstrarea unturii
şi a magiunului de prune, ulcele bortoase pentru varză. Oamenilor le plăceau olcuţele
mici, sferice şi hârboaicele comandate în număr mare, pentru pomeni. În unele
hârboaice, cu o singură toartă bombată deasupra gurii vasului, cumetrele purtau
mâncarea pe care o duceau lăuzelor. Se mai făceau şi oale lungi, pântecoase, cu gura şi
fundul mai înguste, pentru prins lapte. Din grupul vaselor plate fac parte blidele de
diferite mărimi. O parte din aceste blide sunt folosite pentru decorarea pereţilor.
Diferite faţă de vasele de Vadu Crişului, care au ca materie primă lutul aproape
lipsit de oxizii de fier, şi care rămân albe după ardere, ghivecele de flori sau hârbii de
pene se fac din lut galben-roşcat, care după ardere devine roşu.
La Vadu Crişului încă din 1928 au început să producă jucărioare pentru copii.
Jucărioarele se vindeau la intrarea în Peştera Vântului, ca suveniruri. Pe lângă vasele
mărunţele, unii mai făceau şi figurine de animale.
Deşi aveau produse unice în felul lor, olarii de la Vadu Crişului lucrau cu o
rentabilitate extrem de redusă. Tocmai de aceea, până în 1947 erau scutiţi de impozite
şi nici în pieţe nu plăteau taxe. Introducerea impozitării, extinderea treptată a folosirii
vaselor de metal, porţelan, sticlă şi a celor emailate, dezvoltarea fabricii locale
Ceramica au contribuit în mod evident la sărăcirea olarilor şi declinul olăritului la Vadu
Crişului.
 Capitolul IV.
Creşterea potenţialului turistic în Vadu Crişului
IV.1. Analiza SWOT al comunei Vadu Crişului
PUNCTE FORTE
■ Condiţii geografice şi naturale
■ Biodiversitate, o floră şi o faună diversă,
climat favorabil, peşteri, stânci, peisaje.
■ Crişul
■ Rezervaţie Naturală – Natura 2000
■ Locaţie, amplasament
■ Vecinătatea frontierei
■ Accesibilitate uşoară
■ Raza de influenţă a oraşelor Cluj-
PUNCTE SLABE
■ Infrastructură
■ Puţine oportunităţi de cazare
■ O mare dependenţă de baraj
■ Vulnerabilitate în faţa naturii – ploaie,
inundaţii, secetă
■ Starea neîngrijită a traseelor turistice
■ Acesul la Peştera Vadu Crişului este
riscantă din cauza liniei de cale ferate şi a
tunelului de cale ferată
Napoca şi Oradea
■ Reţea dezvoltată de drumuri
■ Linie şi staţie de cale ferată
■ Trasee turistice
■ Infrastructură
■ Starea bună a drumurilor
■ Posibilităţi de comunicare: telefon,
acces la reţeaua de telefonie mobilă
■ Pensiuni, restaurant, camping, sală de
sport, teren de fotbal, oportunităţi de
distracţie
■ Caracter urban, trotuare, panouri
turistice
■ Multiculturalitate,tradiţii, monumente
■ Diversitate etnică şi confesională
■ Eterogenitate demografică
■ Tradiţia olăritului, obiecte unicate de
ceramică albă
■ O puternică conştiinţă şi memorie
colectivă, mituri, legende
■ Un patrimoniu cultural şi construit
marketabil, biserici, monumente, cimitire,
mormânte, Casa Zmăului
■ Lideri de opinie şi o elită locală care
poate fi mobilizată
■ Reputaţie relativă, prestigiu natural
■ Turişti care vizitează acestă regiune
■ Faimă – Peştera Vadu Crişului, Defileul
Crişului, Peştera Ungurul Mare, alte
obiective naturale
■ Relaţii cu instituţii de învăţământ,
organizaţii profesionale din Cluj-Napoca
şi Oradea
■ Climat instituţional şi colectiv puternic
■ Sprijinul autorităţii locale
■ Existenţa ONG-urilor
■ Rolul ocupat de organizaţia Asociaţia
Carpatină din Transilvania în promovarea
turismului
■ Târgul de la Vama Sării, Amintirea
sărbătorilor de Rusalii de la Garda, Zilele
Comunei, Suncuiuși Fest
■ Întreprinderi
■ Întreprinderi turistice existente şi
funcţionale
OPORTUNITĂŢI
■ Exploatarea optimă a potenţialului
natural
■ Promovarea traseelor alternative
■ Numărul mic a panourilor de informare,
posibilităţi de orientare problematice
■ Accesul obiectivelor turistice este
primejdios – traseul conţine secţiuni de
cale ferată
■ Ritmul lent al investiţiilor în
infrastructură – pod, cabană, spaţiul
special amenajat pentru picnic
■ Lipsa coşurilor de gunoi, deşeurile
aruncate în natură
■ Impresia de neîngrijire
■ Lipsa pistelor pentru bicicletă
■ Tensiuni latente
■ Conflicte latente între localnici şi turişti
■ O cooperare inadecvată între autorităţile
locale din regiune
■ Posibilitatea apariţiei tensiunilor dintre
populaţia romă şi celelalte etnii
■ Sezonalitatea turismului
■ Lipsa unui brand şi a unei promovări
adecvate
■ Probleme demografice
■ Emigrarea tinerilor
■ Mobilitatea celor cu studii superioare
■ Subevaluarea potenţialului cultural şi
natural
■ Obiective naturale neîngrijite
■ Numărul mic de întreprinderi în
domeniul turistic
■ Declinul tradiţiei olăritului, lipsa
rentabilităţii acestuia
■ Lipsa relativă de contact între localnici
şi turişti
■ Scepticismul localnicilor faţă de
posibilităţile de dezvoltare a comunei
■ Efectele moştenirii post-socialiste
■ Dezindustrializare
■ Lipsa locurilor de muncă, inegalităţi
sociale
■ Individualism exagerat, comportament
ostil faţă de cooperare
AMENINŢĂRI
■ Riscurile contextului social şi economic
larg
■ Adâncirea recesiunii economice
■ Inventarierea a noi obiective, ■ Sărăcirea populaţiei, scăderea puterii de
promovarea acestora cumpărare
■ Exploatarea optimă şi comunicarea ■ Scăderea sumelor cheltuite pe turism –
potenţialului cultural în cazul Uniunii Europene, a Guvernului,
■ Integrarea tradiţiei olăritului oferta de şi a gospodăriilor
pachetele turistice ■ Scăderea drastică a numărului de turişti
■ Casă etnografică ■ Scăderea surselor de finanţare
■ Creşterea numărului de structuri de disponibile
cazare turistică, construirea unei reţele de ■ Falimentul întreprinderilor
micropensiuni locale ■ Lipsa capitalului
■ Diversificarea portofoliului de produse ■ Calamităţi naturale
şi a ofertei de pachete turistice, şi ■ Secetă prelungită, anotimpuri extreme
promovarea acestora către segmentele ■ Inundaţii, ploi abundente
vizate ale pieţei ■ Probleme comunitare şi administrative
■ Construirea turismului tip gastro, bazat ■ Probleme de cooperare între
pe mâncărurile tradiţionale române şi administraţiile locale
maghiare, precum pe băuturile locale ■ Concurenţă pentru resursele limitate
■ Realizarea şi promovarea pachetului ■ Lipsa interesul din partea localnicilor
turistic tip Memory&Heritage – istoria de ■ Conflicte în interiorul comunităţii
demult şi cea mai recentă, prezentarea şi ■ Turismul sălbatic necontrolat
promovarea acestuia ■ Distrugere
■ Realizarea şi promovarea pachetului ■ Deşeuri
turistic tip Learning – excursii de studiu ■ Creşterea bruscă a numărului turiştilor
■ Extinderea listei de activităţi locale – ■ Conflicte între localnici şi turişti
pescuit, vânătoare, observarea liliecilor,
divertisment, şi promovarea acestora
■ Evenimente organizate de train-spoting
■ Organizarea de competiţii sportive
profesionale în zonă, naturalizarea
acestora în zonă
■ Organizarea de competiţii amatoare,
evenimente de tip vânătoare de comori
■ Întărirea relaţiilor
■ Întărirea relaţiilor instituţionale dintre
autorităţile locale din micro-regiune
■ Iniţierea cooperaţiilor turistice comune
■ Promovarea turistică bazată pe relaţiile
cu localităţile înfrăţite
■ Întărirea relaţiilor cu instituţiile de
învăţământ, organizaţiile profesionale,
sportive, de petrecere a timpului liber din
Oradea, Cluj-Napoca, Aleşd, în vederea
folosirii obiectivelor – organiarea de
excursii de studiu, ture de aventură,
excursii de team-building
■ Amenajarea locaţiilor potrivite pentru
sport
■ Contabilizarea turiştilor care se întorc,
dezvoltarea unei sistem compensativ tip
card de fidelitate
 ■ Prezenţa pe marile siteuri de profil
turistic (Hotelworld, Couchsurfing, etc.)
■ Promovarea calibrată în new media
(microbloguri, forumuri, reţele de
socializare)
■ Prezentarea exemplelor de succes care
trebuie urmate

IV.2. Evaluarea pieţei turistice

Tabel nr. 2. Segmente turistice tipice şi caracteristicile acestora la Vadu Crişului

Dimensiune/ Iubitori de Adrenalină Excursionişti Vacanţă Weekend Străini
Nume natură habituali familială” Picnic
Venituri Medii sau Mari sau Peste medie Medii sau Medii sau Peste medie
sub mediu foarte mari sau mari sub medii sub medii sau mari
Vârsta medie În Tineri şi cei Mai bătrâni Cei de vârstă Tineri Tineri,
majoritate de vârstă mijlocie, cu Adulţi
tineri, mijlocie copii şi maturi,
studenţi prieteni de Backpackers
familie
Tipul cazării Cort, În mod Nu este Camping în Camping în Pensiuni
camping, organizat, necesar sălbăticie sălbăticie
cazare în pensiuni
privată sau
campinguri
Durata Trei zile, În weekend O zi Mai multe De obicei o Variabil, dar
sejurului cel mai des sau mai zile, o zi, maxim maxim o
în multe zile săptămână două săptămână
weekenduri
Modul Tren sau Autoturism Autoturism, Autoturism Autotu-rism, Autoturism,
călătoriei autoturism, microbuz tren tren
mai rar
autobuz
Sursa Internet, Internet Organizaţii Prieteni, Prieteni, Internet,
informaţiei cunoştinţe profesionale cunoştinţe cunoştinţe anunţuri,
iubitoare de sau de hobby cunoştinţe
natură, (ex. EKE)
prieteni
Caracterul Informal, Organizat Organizat în Informal, În grupuri Organizat în
călătoriei organizat cadrul organizat în mici, sau grup, sau
individua organizaţiei grup individual prin
intermediul
unor agenţii
turistice
Scopul Relaxare, Escape, Cunoaşterea Relaxare, o Relaxare, Relaxare,
primordial al detaşare de obţinerea de naturii vacanţă petrecerea cunoaştere
călătoriei la locul de senzaţii tari lowcost timpului cu
muncă, cei de vârstă
petrecerea apropiată,
timpului în distracţie
natură
Tipul Experienţă Joc şi Experienţă, Joc, timp Joc, Experienţă,
activităţilor şi joc integrare cunoaştere liber relaxare, sporturi
alcoolizare, extreme, noi
ascultare de cunoştinţe,
muzică vizitarea
 locurilor noi
Excursii, Rafting, Trasee mai Gătit, copt, Bazate pe Excursii,
Activităţi plimbări în alpinism, lungi, relaxare, „la un mic, sport,
tipice natură speologie vizitarea plimbări la un gratar” plimbări,
traseelor
montane
prestabilite
Gradul de Mare Mare sau Foarte mare Mică Foarte mică Foarte mare
conştientizare medie
faţă de mediu
Frecvenţa Foarte des, Des Foarte des În timpul Des Foarte rar
călătoriilor aproape concediului,
sătămânal, odată sau de
de câte ori două ori pe
este o an
oportunitate
Relaţia cu Rar, Foarte rar Nu există Cumpărături, Cu conflicte Rar, dar
localnicii cumpărături diferite dacă există
în servicii. este lipsit de
magazine, Tensiuni cu conflicte
rar cazare, localnicii
Fără
conflicte
Atitudinea Pozitivă, Neutră Pozitivă, dar Neutră, dar Dezinteresaţ Sprijinitoare
faţă de sprijinitoare ei nu sunt pot fii i
proiect afectaţi de integraţi prin
proiect intermediul
copiilor
Altele Orăşeni cu Ei sunt aici Merg în Vacanţa Lasă în urmă Străini, ei
studuii în primul excursie de omului deşeuri reprezintă
medii sau rând mai multe ori sărac, dar în Deteriorează un canal
superioare, datorită pe condiţiile obiectivele important
pentru care firmei de săptămână. unei spaţii şi natura către alte
natura este rafting Sunt special pieţe
o valoare interesaţi în amenajate turistice
care trebuie îngrijirea pentru
protejată. În traseelor picnic, ei pot
viitor, vor turistice. fii reatraşi în
fi clienţii această
reţelei de locaţie
micro-
pensiuni
locale.
Notă Reprezintă Reprezintă Nu este un Copii care Nu este grup Grup ţintă
un grup un grup grup ţintă Pot călătoresc ţintă important
ţintă ţintă, dacă apărea în rol împreună cu Numărul lor Numărul lor
important, serviciile de mesager familia trebuie trebuie
mulţi turişti turistice sau reprezintă un micşorat crescut
pot fi atraşi locale vor fi catalizator. grup ţintă. Trebuie
pe baza diversificat Pot furniza educaţi
reţelelor e un ajutor
acestora. Reprezintă profesional.
Numărul o cerere
lor trebuie vandabilă
crescut.
Reţele lor
trebuie
folosite în
campanii
publicitare
 În regiunea Vadu Crişului cei mai mulţi turişti aparţin segmentelor „Adrenalină”
şi „Week-End- Picnic”. În ambele cazuri principala atracţie este natura. Piaţa locală
asigură servicii profesionale numai pentru un singur segment turistic, pentru cei care
practică raftingul, are un profil mono-industrial (bazat pe raftingul de pe Criş), are
performanţe sub potenţial cu puţini turişti străini, nu există servicii diversificate,
anumite segmente lipsesc sau apar foarte rar pe piaţa locală, călătoriile sunt organizate
individual (nu este inclus în ofertele de la agenţii turistice), principala atracţie o
reprezintă natura, peisajele.
Regiunea Vadu Crişului este dominată de turişti tineri fără copii şi de grupuri de
prieteni. Activităţile dominante sunt active. Vadu Crişului este locaţia pentru a petrece
timp cu prietenii, comunitatea şi pentru a admira, experimenta peisajele, natura.
Lipsesc turiştii cei de vârstă mijlocie, cu familie, stăinii backpackers şi cuplurile tinere
care doresc relaxare sunt prezenţi cu mult sub potenţial. Sunt prezenţi, dar
subreprezentaţi cei care aparţin segmentului „Iubitori de natură”, şi lipsesc aproape în
totalitate cei care nu sunt interesaţi în primul rând de natură - cei care sunt (pot fi) atraşi
de cultura regională multietnică, monumente, gastronomie -, dar nu doresc o relaxare
activă.

IV.3. Plan de acţiune de marketing

Scopul este realizarea de servicii turistice organizate în jurul resurselor naturale,

bazate pe mai mulţi piloni, operate de localnici, pentru turiştii care iubesc natura, şi
doresc o relaxare activă, într-un mediu în care relaţia dintre localnici şi vizitatori este
avantajoasă reciproc şi ocroteşte natura.
Direcţii strategice Activizarea comunităţii locale;

Diversificarea bazelor turismului;

Realizarea de produse competitive;

Folosirea fluxului turistic de la Oradea,

Cluj-Napoca;

Garantarea şi asigurarea egalităţii de şanse

şi a dezvoltării durabile.

Viziunea strategică a planificării din această privinţă

O DEZVOLTARE DURABILĂ, CARE ESTE AVANTAJUL COMUNITĂŢII

LOCALE, A TURIŞTILOR ŞI A NATURII
Pieţele ţintă. Interfeţe turistice.
Branding regional Vadu Crişului

Condiţiile naturale trebuie să constituie esenţa brandului. Turismul în regiune

are un singur profil (natură), turismul bazat pe alte atracţii decât cele naturale nu
funcţionează aproape deloc.
În jurul ofertei turistice bazate pe natură trebuie dezvoltate:
 turismul cultural (construit pe diversitatea etnica şi pe multiculturalitate),
 turismul gastro
 valorificarea oportunităţilor oferite de patrimoniul cultural şi cel
construit
 valorificarea oportunităţilor legate de rămăşiţele erei comuniste, vizând
în special turiştii străini, dornici să cunoască istoria comunismului; astfel
se pot pune bazele turismului de tip Learning, şi a turismului istoric.
Toate acestea oferă posibilităţii pentru dezvoltarea, pe lângă turismul bazat pe
natură, a formelor de turism bazate pe patrimoniul cultural; pe specialități
gastronomice, vinuri, pălincă; pe învăţare; şi pe team-building.
Acestea sunt completate de pachetele turistice bazate pe activități de hobby care
se pot practica în această regiune: train-spoting şi vânătoare de castele.

Produse turistice necesare:

■ Trasee turistice
■ Circuite turistice calibrate pe segmente turistice
■ Obiective multiple la vizitarea peşterilor
■ Oportunităţi de sporturi extreme (rafting, kayaking, speologie, alpinism, drumeţii)
■ Oportunităţi fluviale (reprezentate de plutele tradiționale și activitățile conexe)
■ Trasee pentru biciclete şi ATV-uri
■ Puncte de observații pentru train-spotting
■ „Hartă GPS” pentru a facilita vânătoarea de castele
■ Obiective care să permită organizarea de competiţii sportive profesionale şi amatoare,
vânătore de comori, concursuri
■ Locuri special amenajate, civilizate pentru picnic
■ Realizarea unei case etnografice
■ Valorificarea olăritului şi a spălatului tradițional
■ Structuri și facilități de cazare, realizarea unei reţele de pensiuni
■ Oportunităţi, facilităţi pentru studiere, învăţare într-un cadru organizat (loc de tabără,
sală de conferinţe)
■ Evenimente comunitare (festivaluri, târguri, sărbători)
■ Branding şi promoţie

Activităţi realizabile şi dezvoltabile

■ Excursii, ture în natură (la nivel amator)
■ Alpinism, speologie, rafting (la niveluri începător, amator, semi-profesionist şi
profesionist)
■Ture de biciletă (mountain bike), ture de ATV
■ Pescuit
■ Ornitologie
■ Explorarea liliecilor (în zonă trăiesc mai multe specii rare)
■ Educație organizată şi monitorizare, practică profesională (biologie, zoologie,
geografie, speologie, hidrologie, geologie, etnografie, istorie, protecţia mediului),
cercetări de teren, explorări
■ Activităţi de team-building
■ Participare activă în activităţi agrare
■ Degustare de vinuri, de pălincă, gătit tradiţional, tăierea porcului
■ Excursii organizate cu ghiduri turistice profesionale
■ Excursii tematice organizate individual sau în grup
■ Train-spotting
■ Vânătoare de comori
■ Vânătoare de castele

La Vadu Crişului există 6 structuri de cazare turistică, cu 99 de locuri de cazare,

majoritatea acestora fiind pensiuni de două, trei margarete, o structură de cazare dintre
acestea fiind de tip camping.

Capitolul V.
Pachete turistice

V.1. Trasee turistice calibrate pe diferite segmente turistice

Vadu Crişului este potrivit ca punct de plecare în excursii tematice pentru

vizitarea atracţiilor naturale din regiune. În localitate sunt multe atracţii turistice de
diferite tipuri:
1. Patrimoniu construit – clădiri monumente istorice, biserici, muzeul satului
2. Obiective naturale – peşteri, cascade, izvoare, vârfuri de munţi, balcoane de
belvedere, trasee turistice
3. Caracteristici etnice şi demografice – grupuri etnice şi confesionale, porturi
populare, stiluri arhitecturale, tradiţii
4. Elemente gastronomice - mâncăruri, băuturi, dulciuri
5. Monumente – plăci memoriale, statui
6. Clădiri şi facilităţi de valoare istorică agrară şi industrială – clădiri de fabrici,
colonii muncitoreşti, ateliere, grajduri
7. Locaţii care facilitează activităţile de relaxare activă – în fond, toate locaţiile
care sunt potrivite pentru relaxare, sport (rafting, moto-cross /ATV, vânătoare,
alpinism, speologie)
8. Locaţii şi facilităţi potrivite pentru activităţi de educație și învăţare - ex. Pentru
grupe de copii şcolari, cercetaşi pot fi prezentate elemente specifice ale florei şi faunei
defileului cu scopul turismului Learning.
9. Obiective deosebite – rămăşiţele erei comuniste, clădiri industriale părăsite,
consecinţele politicilor publice

Traseul 1 „Tradiţii din Vadu Crişului”. Obiective culturale şi istorice maghiare

la Vadu Crişului. 17 km, aproximativ 4-5 ore
Experiența oferită: Tradiţii, valori culturale
1. Biserica romano-catolică
2. Atelier de olărit
4. Obeliscul ridicat în memoria victimelor războiului, Cimitirul reformat
5. Casa Zmăului
6. Placă memorială la intrarea în peştera Vadu Crişului

Traseul 2 „Miracolele naturii”. Natură şi obiective, atracţii naturale.

Experiența oferită: Aventură, natura sălbatică
Tabel nr. . Traseele turistice

Marcaj Caracteristici Traseu

Punctul roşu 5-6 km, 3 ore Cabana Peştera – Peşt. Caprei – Peşt.
½, diferenţă de Devenţ I.-III. – Belvedere Terase –
nivel 141 m Belvedere Peretele Melcului – Malul
Crişului Repede – Cabana Peştera
Banda albastră 8 km, 5-6 ore, Cabana Peştera – Peşt. Caprei – Peşt.
diferenţă de Devenţ I.-III – Belvedere Terase – Zona de
nivel 373 m pădure cu câmp de lapiezuri, doline –
Platoul Tomnatic – Zece Hotare – Peştera
Bătrânului
Crucea albastră 8 km, 3-4 ore, Şuncuiuş – Izbucul Izbândiş – Platoul
diferenţă de carstic “Imaşul Bătrânului” – Peştera
nivel 316 m Bătrânului
Triunghiul roşu 7 km, 3-4 ore, Cabana Peştera – Malul Crişului Repede –
diferenţă de Belvedere Peretele Melcului – Dealul Popii
nivel 322 m (683 m alt.) – Valea Izbândişului – Şuncuiuş
Triunghiul albastru 12 km, 4 ore, Cabana Peştera – Halta Peştera – Peşt. Baia
diferenţă de Cocoşului – com. Şuncuiuş – Tabăra
nivel 290 m “Castel” Şuncuiuş – Poiana Frânturii –
Valea Mişidului – Peştera Moanei
Punctul galben 7 km, 3 ore ½, Cabana Peştera –Peşt. Roşie – Stanului
 diferenţă de Stupului – Peşt. Fugarilor – Peşt. Baia
nivel 307 m Cocoşului - Cabana Peştera
Punctul albastru 9 km, 4 ore, Cabana Peştera – Halta Peştera – Peşt.
diferenţă de Podireu I.-II. – Tăul fără fund – Peşt. Casa
nivel 127 m Zmăului – Belvedere Peretele Zânelor –
Belvedere Peştera Roşie – Belvedere Stanul
Stupului – Tunel CFR - Malul Crişului
Repede – Cab. Peştera
Drumul de acces la 2 km Urmând calea ferată, este accesibil din satul
Peştera Vadu Crişului Vadu Crişului şi din Şuncuiuş. Trebuie
urmate marcajele existente.

Traseul 3 „Tradiţia vie”. Tradiţii vii în regiune.

Traseu: 13 km, aproximativ 3-4 ore
Experiența oferită: Experienţă (interacţiune cu localnicii)
1. Atelierul de olărit
2. Spălatul tradițional de pe Criş
3. Plimbări cu pluta (Pe perioada Sărbărorii Vama Sării)
4. Piaţă, târg în Vadu Crişului, Şuncuiuş (în zilele de piaţă)
5. Zilele Comunei – Vadu Crişului, Şuncuius, Bratca

Traseul 4 – „O plimbare la Vadu Crişului”. Caracteristici de la Vadu Crişului

Traseu: 10 km pe jos, aproximativ 3-4 ore (numai drumul)
Experiența oferită: Comunitate şi natură
1. Statuia Olarului
2. Monumentul Eroilor
3. Moară
4. Bisericile romano-catolice, reformate, şi ortodoxe, capela baptistă
5. Monumentul ridicat în memoria victimelor războiului, în Cimitirul Reformat
6. Mormântul lui Handl Károly
7. Cimitirul evreiesc
8. Casa Zmăului

Traseul 5 - „Best of Vadu Crişului”. Obiective deosebite la Vadu Crişului.

Traseu: 6 km pe jos, aproximativ 3-4ore (din care drumul aproximativ 3 ore)
O plimbare de după amiază, pe jos.
Experiența oferită: Experienţă şi învăţare (Vadu Crişului)
1. Casa Zmăului
2. Balcoane de belvedere
3. Peşterea Vadu Crişului şi placa commemorativă
4. Cascada Vadu Crişului

V.2.Train-spotting

Defileul Crişului este un loc potrivit pentru filerea/observarea trenurilor care

circulă pe această linie de cale ferată. În realitate, în defileu „funcţionează” train-
spottingul foarte popular în Europa de Vest, ilegal şi în multe cazuri în condiţii
periculoase Bazat pe acestă practică se pot dezvolta pachete turistice bazate pe
observarea trenurilor: construirea unor puncte de observare pot atrage mai mulţi
vizitatori, care într-un al doilea pas pot fi atrase/implicate şi în alte activităţi turistice
din zonă, iar reţelele personale pot genera și mai mulţi turişti.

V.3. Vânătoare de castele

În zona Bihorului se regăsesc foarte multe castele, cabane de vânătoare,

reşedinţe a nobililor, cetăţi, precum și ruinele acestora, în unele cazuri. O parte din
aceste construcţii nu apar pe circuitele turistice principale. Din această cauză ele lipsesc
și din ofertele agenţiilor turistice. Activitatea de vânătoare de castele constă în căutarea
și identificarea acestor construcţii. Deci prima dată trebuie să le găsească – de aici vine
aventura, ”vânătoarea”, fiindcă în multe locuri aceste monumente sunt greu accesibile,
nu sunt vizibile; turiştii trebuie să caute informaţii, să stea de vorbă cu localnicii, să
exploreze zona. Pachetul este recomandat celor care petrec mai mult timp în Vadu
Crişului și au spirit de aventură, cu afinități istorice.

V.4. Vânătoare de comori

Logica acesteia este asemănătoare vânătorii de castele, diferenţa constă în faptul

că turiştii trebuie să ajungă la o serie de locaţii găsindu-le cu ajutorul coordonatelor
GPS, pe baza unei hărţi virtuale primite în prealabil. Pe hartă sunt coordonate GPS, iar
următoarea locaţie din traseu se descarcă pe smartphone-ul/GPSul turistului numai dacă
a ajuns la obiectivul propus. Locaţiile şi gradul de dificultate ale traseelor pot fi
schimbate, iar prin intermediul sponsorilor, turiştii pot câştiga premii a căror folosinţă
este legată de Vadu Crişului (vâsle, cască, vestă de salvare, card de fidelitate, vouchere
care pot fi consumate în localitate, etc.)

V.5. Tipurile turismului din peşteri

Ecoturismul axat pe peşteri vizează în primul rând pe acei turişti, care sunt
sensibili faţă de starea naturii. Pachetul turistic în acest caz constă în vizitarea peşterii şi
servicii de informare. Din punct de vedere al infrastructurii este nevoie de panouri
informative, trasee de acces, cască, însă nu sunt necesare alte elemente de infrastructură
care ar schimba mediul natural al peşterii (de ex. iluminatul, sau pasaje, poduri
construite în peşteră). Obiectivul şi împrejurările acestuia trebuie păstrate în forma
naturală în totalitate, pentru a putea atrage turiştii eco. Grupul ţintă a acestui tip de
turism este unul larg, dar cu un grad înalt de conștiință ecologică.
Următorul pachet turistic este destinat pentru speologii amatori: acestea sunt
excursii mai profesionale, unde vizitatorii au o cunoaştere prealabilă despre peşteri şi
vor să le experimenteze, să dobândească noi cunoştiinţe. În cazul lor, sunt de preferat
peşterile mai puţin vizitate, cu grad de dificultate mai mare, ei trebuind să treacă de
apă, de strâmtori înguste, uneori chiar să urce pe peretele peşterii, pe versante.
Tipul de turism de aventură în peşteră necesită investiţii mai mari. Peşterile sunt,
practic, dezvoltate într-un parc tematic, unde o tură, un traseu înseamnă distracţie,
aventură, adrenalină crescută, o petrecere a timpului foarte diferită de cea de zi cu zi.
Ideea este că turiştii descoperă într-un mediu controlat senzaţii care sunt considerate de
ei ca fiind periculoase, care oferă senzația de aventură. Accentul în acest pachet de
turism de aventura este axat pe senzaţiile tari, impulsurile pe care turistul le
experimentează în peşteră. Acest tip este recomandat pentru oamenii mai tineri, mai
curajoşi, care doresc foarte mult să se rupă de „lumea reală”, de stres – maturi activi de
la oraş, cu o stare materială mai bună din punct de vedere financiar.
Turismul speologic ştinţific este ușor realizabil; studenţii, oamenii de ştiinţă care
ating teme legate de speologie, pot studia, cercetata, explora aceste locaţii. În acest caz,
pachetul turistic constă din facilitarea bazei naturale, practice necesare studierii
peșterilor. Grupul ţintă o reprezintă elevii, studenţii, organizaţiile profesionale,
instituțiile de cercetare și de profil.
Turismul de masă este o altă formă a turismului speologic. Aici accentul este pe
prezentarea frumuseţiilor peşterii, pe un traseu accesibil tuturor grupelor de vârstă.
Pachetul turistic constă în frumuseţea peşterilor, iar grupul de ţintă este larg. Practic cea
mai mare parte a turiştilor care vizitează peşteri aparține aceastui grup ţintă.
În cazul turismului medical speologic pachetul turistic constă în clima,
temperatura, şi componentele aerului 27 specifice peşterilor, atracţia fiind poteţialul
medical al acestora. Acest tip de turism seamănă cu cel practicat în saline, unele peşteri
au o masă de aer care ajută la vindecare bolilor respiratorii. Deci grupul ţintă a acestui
tip de turism speologic o reprezintă cei care au probleme medicale cu căile respiratorii.
Avantajul acestui tip constă în faptul că nu este sezonier, poate fi practicat în orice
anotimp; din punct de vedere al infrastructurii este necesar amenajarea de spaţii mai
mari pentru bolnavi, cu un mobilier (scaune, paturi) adecvat; acces facil, luând în
considerare starea de sănătate a vizitatorilor.

Concluzii

Conform analizei, la Vadu Crişului trebuie urmate două direcţii de

dezvoltare:
1. Dezvoltarea continuă şi diversificarea serviciilor şi produselor turistice bazate pe
natură şi realizarea independenţei acestora faţă de elementele negative ale mediului
înconjurător – barajul, sfera politică, neîncrederea unor lideri de opinie locale,
excursioniștii care distrug natura.
2. Bazat pe complementaritate, păstrând caracterul actual, trebuie dezvoltată turismul
care nu se bazează pe natură, în vederea diversificării ofertei locale şi a atragerii de noi
segmente de turişti. Serviciile acestei direcţii de dezvoltare trebuie să întărească
importanţa şi forţa de atragere a naturii.
Este extrem de important simbioza celor două direcţii de dezvoltare, acestea
trebuie să se întărească reciproc. Pe termen mediu-lung, este important realizarea unui
pachet turistic integrat și organic, bazat pe o reţea funcţională, regională, transfrontieră,
care oferă servicii turistice complementare. Vadu Crişului oferă servicii bazate pe
natură aventură şi adrenalină.
În vederea dezvoltării turistice şi a dezvoltării durabile a regiunii sunt necesare
următoarele: o campanie de informare şi mobilizare a localnicilor şi a turiştilor cu
scopul de a proteja natura, de a modera/controla prezenţa deşeurilor, şi de a stabili
contacte organice cu localnicii. Este indicat înființarea unei rețele locale de micro-
pensiuni cu profil agro, precum crearea unei asociații care reprezintă interesele
lor.Turismul bazat pe natură existent este un punct de plecare foarte important.
Integrarea în reţelele turistice apropiate trebuie să fie o prioritate, lângă
dezvoltarea promovării. Investiţiile infrastructurale trebuie continuate: podul, cabana,
realizarea unei piste de biciclete funcţionale sunt imperios necesare.
Peisajul natural variat, plin de pitoresc are valenţe turistice deosebite, legate de
atractivitatea formelor de relief şi valoroasele monumente ale naturii.
Vadu Crişului are multe atuuri în domeniul turisic şi ar trebui să se învestească
mai mult în această ramură. Defileul Crişului Repede, zona rurală, peisajele naturale,
monumentele si specificul zonei ar trebui să fie împărtăşite si promovate nu numai
romanilor, ci şi strainilor.
Din fericire, comuna este implicat în multe proicete de dezvoltare şi promovarea
turismului, dar şi de protejare a mediului, proiecte demarate de către autoritatea locală
şi de asociaţii.
Vadu Crişului, “Perla Crişului Repede”,este o aşezare cu un istoric
impresionant, cu două căi de comunicaţie inernaţională, respectiv o locaţie favorabilă
din toate punctele de vedere. Este important ca această zonă să fie valorificată la
maxim.

Bibliografie

1. Chiriac A., Borcea L., Huza R., Jurcă D., Mălai F., Parasca C., „Monografia
comunei Vadu Crişului”, Ed. Muzeul Ţării Crişurilor. Oradea, 2005
2. Juhász V., Juhászné Orth I., „Rév – Bihar megye”, Ed. Lénia Bt., 2002
3. Dr. Chiriac A., Hasas J., Juhászné Orth I., Dr. Kavecsánszki M., Lovass Kiss
A., Dr. Mózes T., Nagy I., Dr. Szalay E., „Valori patrimoniale locale ún Vadu
Crişului”, Ed. Bocskai István Múzeum, Hajdúszoboszló, 2016
4. Hasas J., Juhászné Orth I., „Vadu Crişului – Perla Crişului Repede”, Ed. Duran
′s Press, Oradea, 2013
5. Dr. Staşas M., Liuţ E. A. „Studiu geodemografic al comunei Vadu Crişului”,
Oradea, 2011
6. http://vaducrisului-hajduszoboszlo.ro/wp-content/uploads/JMT/plan%20de
%20marketing%20turistic.pdf
7.
8.