Centrul de Excelenta in Viticultura si Vinificatie din Chisinau

Proiect
,,Traseul national nr. 8”
,,Traseul culturii si literaturii”

A elaborat : Popovici Diana

Coordonator : Popa Dmitri

Stauceni 2020
 Cuprins:
Introducere………………………
1.Prezentarea generala;…………
2.Stabilirea de preturi;………….
3.Echipamente de cazare;………
4.Echipamente de alimentatie;…
5.Vizitarea Manastirii Varzaresti;..
6.Locurile Puskiniene;………….
7.Biserica din Vorniceni;……….
8.Complexul Etno-Cultural ,,Vatra”;..
9.Fabrica de vinuri ,,Migdal-P” ;….
Concluzii…………………………..
Bibliografie……………………….
 Introducere
Proiectul abordează importanța turismului pentru economia țărilor lumii și a
oportunităților pe care Republica Moldova trebuie să le aplice pe larg pentru a
valorifica potențialul turistic.
Chiar dacă Moldova are un teritoriu limitat, totuși acest spațiu dispune de
anumite avantaje competitive accentuate ca de exemplu prin agroturism sau turism
vitivinicol. Practica actuală arată totuși că adesea turismul este doar o strategie
reușită de marketing care atenționează anumite valori ale unor spații istorice sau
naturale, sau alteori reprezintă un rezultat al asocierii cu un frumos sau exclusiv
căutat pentru a face un selfie/check-in destinat rețelelor de socializare. Se vor
evidenția pe de o parte câteva abordări inovative pentru piața locală de turism dar
pe larg utilizate la nivel internațional și pe de altă parte îndrăznețe pentru
companiile de turism locale in scopul prezentarii unui traseu nou, unui traseul cu
obiective de pert si cultural.
Într-o economie a turismului, imediat internațională, Republica Moldova trebuie
să execute strategii inovative și îndrăznețe pentru a beneficia de influența
favorabilă a sectorului turistic asupra influxului de capital, iar acest traseu va ajuta
ca tara noasta se fie valorificata din punct de vedere cultural mai bine.
 1.Prezentare generala
Traseu turistic naţional nr. 8 include urmatoarele destinatii:
Chişinău – Vărzărești - Dolna – Vorniceni - Pănășești - Cojușna - Chișinău
Tipul traseului: circular
Tematica excursiei: literară, culturală, religie, viticultură.
Lungimea traseului – 210 km tur-retur.
Durata excursiei: 8 - 10 ore.
Beneficiarii excursiei: turişti interni, turişti străini, studenți, elevi, iubitori a
culturii și literaturii.
Scopul excursiei: Cunoașterea patrimoniului literar-cultural și religios a zonei
turistice Nord - Vest, vizitarea locurilor pușkiniene, promovarea imaginii
Republicii Moldova la nivel european prin intermediul valorilor artistice naționale,
dar şi a managementului cultural în baza Complexul Etno - Cultural “Vatra”,
cultura consumului și proprietățile benefice a vinului.
Programul excursiei include: vizitarea mănăstirii Vărzărești,
locurilor pușkiniene, bisericii din Vorniceni, complexului etno –
cultural “Vatra” de la Pănășești, fabricii de vinuri “Migdal - P”
din Cojușna.
Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:
• Vărzărești: Mănăstirea Vărzăreşti (mănăstire de călugăriţe),
“Sfântul Mare Mucenic Dumitru”.
• Dolna: casa - muzeu „A. S. Puşkin”, muzeul “Conacul Zamfir
Ralli Arbore”.
• Vorniceni: biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" .
• Pănășești: complexul etno – cultural “Vatra”.
• Cojușna: fabrica de vinuri “Migdal – P”.
Complexitatea traseului: deplasare cu transport. Nu există grad sporit de
complexitate pentru vizitarea obiectivelor turistice. Pe jos se vor parcurge distanțe
nesemnificative.
Vestimentație: nu este necesar echipament special, dar este necesară încălțăminte
comodă.
Transport: autocar, minibus, autoturism
Localități de tranzit: orașele Nisporeni și Strășeni, satul Lozova.
Cazare: pensiunea turistică „FENIX” din orașul Vatra, complexul de agrement
“Stejăriș” de pe șoseaua Balcani, pensiunea turistica „Castania” din orașul
Strășeni.
Alimentație: prânz la restaurantul “La Bădiș”, sau la complexului etno – cultural
“Vatra” din Pănășești, degustare de vinuri la fabrica de vinuri „Migdal - P” din
Cojușna.
Agrement: la solicitare poate fi organizat program cultural – artistic la
complexului etno – cultural “Vatra”, plimbare cu caii, tragerea la arc, aruncarea
armelor reci.
 Elementele componente ale traseului turistic
1. Facilităţi de acces – traseul este destinat pentru calatoria cu autocarul,
mictobusul sau ocice alt autoturism. Datorita complexitatii sale, acest
itinerary include tresee bine stabilite si accesibile tuturor turistilor si
anume prin : Chisinau, Varzaresti, Dolna, Vorniceni, Panasesti, Cojusna
si iar Chisinau.
2. Patrimoniul- acest traseu are un patrimonu cultural fosrte dezvoltat
incepand cu lacasuri sfinte si continuand c case memoriale. Acesta
include si o vinarie, muzeu, si biserica cea mai veche din Republica
Moldova.
3. Echipamentul- aici avem ca structura de cazare pensiunea ,,Fenix”,
Complexul de agrement ,,Stejaris”, sau pensiunea turistica ,,Castania”.
Iar ca structura alimentara intalnim: Restaurantul ,,La Badis”,
Complexul Etno-Cultural ,,Vatra”
ai Fabrica de Vinuri din Cojusna.
 Stabilirea de preturi
Tarife/km/lei Cost pentru o persoana

Cazare: 350 lei/o noapte/ o persoana 350 lei

Transport: 210 km/1.50lei/km/ o 315 lei+100 tariful

persoana soferului) =415 lei
Unitatati de Mic dejun -50 lei/ pranz-100 250 lei
lei/ cina -100 lei
alimentatie:
Obiective
culturale:
1.Muzeul ,,Conacului Zamfir 150 lei
Ralei-Arbore” 50 lei+100 lei
(ghid)
2.Intreprinderea 300 lei
vinicola ,,Migdal-P” S.A +
degustatii 250 lei +50 lei
(ghid)
3.Alte obiective cum ar fi 50 lei
biserici sau manastiri, bani
pentru suvenire -50 lei
Total: 1515 lei /pentru o
persoana
In EURO: 72,31 €

Echipamente de cazare
Echipamentele de cazare toate se afla in apropiere de destinatiile turistice
enumerate mai sus din traseu. Acestea sunt de la 3- la 4 *, confortabile si cu toate
cele necesare pentru o cazare cumsecade.
1.Pensiuea turistica ,,Fenix”, mun.Chisinau,or.Vatra, malul
drept al lacului Ghidighici, tel:0(22)926771
2.Complexul touristic si de agrement ,,Stejaris” , soseaua
Balcani, km 26, s.Suruceni,r-nul. Ialoveni, tel:0(268)31705
3.Pensiunea turistica ,,Castania”, str.Ion
Creanga,31,or.Straseni, tel:0(22)291521
 Echipamente de alimentatie

Nr. Denumirea Anul Tip de Nr.de Capacitat Locul Date de Web

d/o unitatii de fondarii bucatarie sali ea amplasarii contact E-mail
alimentatie
1. Restaurantu 2005 Moldoven 1 45 Sos.Chisinau GSM: lacul_verd
l ,,Lacul easca , 5A , 069121251 e@mail.ru
Verde” or.Straseni 060584483

2. Restaurantu 2009 Moldoven 4 1-80 r.Straseni, Tel: www.lana

l ,,La easca 2-70 traseul 023722682 dish.md
Badis” 3-40 Chisinau – Fax:
4-20 Ungheni, 0237277008
km32 GSM:
069959316

Aceste doua restaurant sunt bine venitepentru excursionistii care au ales traseul
nr.8 al patrimoniului touristic moldovenesc. Aceste unitati sunt preferate de turisti
datorita frumusetii si unicitatii inedited. Mancarea traditionala moldovenesca nu
lasa pe nimeni fara impresii bune si atmosfera minunata.
 Raioul Nisporeni
Raionul Nisporeni este situat la
latitudinea 47.0813 longitudinea
28.1792 si altitudinea de 91 metri
fata de nivelul marii. In componenta
Raionului intra 39 localitati. Conform
recensamintului din anul 2004
popuplatia este de 53 154 locuitori.
Prima atestare documentară a târgului
Nisporeni poartă data de 4 ianuarie 1618. La acel moment localitatea avea o
populație de aproximativ 600 de locuitori, și era condus de boierul Nicolae
Fărâmă, al doilea după nume, pe atunci ultim urmaș al renumitei familii boieriești
Fărâmă, familie care a avut un rol foarte important pe vremea primei uniri a
principatelor române (1600), fiind înrudită cu domnitorul Mihai Viteazul.
Denumirea este probabil o deformare a patronimului Nistor.
Prima atestare documentară a localităţii Nisporeni este reflectată în cartea de hotar
semnată de domnitorul Moldovei Gaspar Vodă la 4 ianuarie 1618. Ocupaţia de
bază a localnicilor era agricultura şi vînatul. O ramură aparte era cultivarea viţei de
vie şi pomicultura.
La nivelul anului 1868 în Nisporeni erau 4 uscătorii de fructe, 20 mori de vânt, 3
mori cu cai, 340 de crame şi teascuri, un atelier de produs butoaie. Potenţialul înalt
eolian şi existenţa morilor de vînt din secolul XIX au stat la baza elaborării stemei
şi drapelului oraşului în 2005.
În anul 1940, pentru o perioadă scurtă oraşul Nisporeni devine centru administrativ
al raionului cu acelaşi nume, ca să revină la acest statut în 1967.
În perioada anilor 1960-1970 se construiesc mai multe edificii sociale (câteva
şcoli, grădiniţe şi un spital). Către sfârşitul anilor 1980 în oraş funcţionau mai
multe întreprinderi industriale: 2 fabrici de
vinuri, o fabrică de lactate, una de conserve, o
fabrică de producere a cărămizilor, o mini-
fabrică de confecţii, câteva organizaţii mari de
construcţii şi o puternică bază auto.
În anii 1989-1990 în oraş s-au desfăşurat mai
multe cenacluri şi manifestaţii de renaştere
naţională. În perioada de tranziţie majoritatea
întreprinderilor şi-au redus esenţial volumul de
producţie, iar unele şi-au întrerupt activitatea.
Perioada dată s-a caracterizat cu migraţia
masivă a populaţiei peste hotare şi reducerea numărului de locuitori, scăderea
nivelului de trai.

Crucea Mantuirii
Crucea Mântuirii Neamului Românesc este un monument de peste 35 metri
amplasat în Nisporeni. Este cea mai mare cruce din Republica Moldova. Crucea a
fost dezvelită pe 28 august 2011 și reprezintă primul monument din Republica
Moldova dedicat unității tuturor românilor.
Printre artiștii care au contribuit la realizarea monumentului a fost și Vasile
Adam care a executat sculpturi din lemn pentru capela situată lângă crucea
metalică.
Ridicată pe cel mai înalt deal din Nisporeni, crucea este iluminată noaptea pe
bază de leduri și a fost realizată după modelul crucii de la Putna. Valoarea
proiectului este de circa două milioane de lei, bani adunați din donații.
Proiectul „Crucea Mântuirii Neamului Românesc”
este un monument unicat pe teritoriul RM, iar costul
integral al lucrărilor de infrastructură, amenajare,
montare şi edificare a acestuia este evaluat la suma
de 50.000 de euro. În scopul promovării proiectului,
inclusiv din punct de vedere financiar, „Vocea
Basarabiei” a creat trei puncte de colectare a banilor
la Chişinău, Nisporeni şi Soroca, iar ieri a organizat
şi un radiomaraton în acest scop. Deputatul Valeriu
Saharneanu, unul dintre iniţiatorii proiectului, este
convins că gestul celor de peste Prut este în consens
cu ceea ce simt cei de aici şi nu vizează doar unitatea
naţională, ci şi unitatea creştinească. El s-a arătat
mulţumit că oamenii au fost foarte receptivi să
contribuie financiar la acest proiect.
Acţiunea e sprijinită de mai multe personalităţi publice şi instituţii din RM. Ieri,
în cadrul radiomaratonului, întru susţinerea acestei iniţiative a venit cu o donaţie şi
Cotidianul naţional „TIMPUL de dimineaţă”.
Actriţa Eugenia Butnaru, pe care am întâlnit-o la „Vocea Basarabiei”, crede că
acest proiect reprezintă un al doilea început de trezire naţională, după cel din anii
’90. „Sper că această cruce ne va uni, după „Podul de Flori”, fiindcă suntem acelaşi
neam şi avem acelaşi suflu românesc. Fac parte din generaţia care a asistat la
demolarea locaşelor sfinte; astăzi am aceleaşi lacrimi în ochi - doar că sunt lacrimi
de bucurie. Gestul fraţilor de dincolo e extraordinar”, a adăugat actriţa. Şi fosta
prezentatoare TV, Ludmila Bălan, se află printre susţinătorii proiectului, pe care-l
găseşte foarte inspirat. „Mă bucur că s-au găsit oameni care să întreprindă astfel de
acţiuni îndrăzneţe”, ne-a spus ea.
Cel mai inedit complex arhitectonic din ţară reprezintă o construcţie de metal de
25 de metri, realizată după modelul celor de la Oneşti
şi Putna.
Crucea va fi instalată la Nisporeni, pe una dintre cele
mai înalte coline din RM şi va putea fi văzută pe o rază
de zeci de kilometri, de pe ambele maluri ale Prutului,
inclusiv noaptea, graţie unor elemente luminiscente de
mare putere montate în ea. În perimetrul ansamblului
arhitectonic va fi ridicată şi o capelă, unde se vor putea
oficia diverse ceremonii religioase şi civile. Împreună
cu Cimitirul Eroilor Români şi Mănăstirea Vărzăreşti,
complexul va constitui un loc de pelerinaj, de omagiu
şi de rugă pentru mântuirea poporului român.
Inaugurarea complexului este preconizată pentru Ziua
Duminicii Mari, 12 iunie 2011, şi va fi oficiată ca un
eveniment de importanţă naţională pentru românii din ambele state şi cei de
pretutindeni.

Satul Varzaresti
Vărzăreşti este un sat şi comună din raionul Nisporeni. Satul are o suprafaţă de
circa 3.03 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 9.01 km. Comuna Vărzăreşti are o
suprafaţă totală de 56.81 kilometri pătraţi, și un perimetru de 60.81 km. Din
componenţa comunei fac parte 2 localităţi: Şendreni şi Vărzăreşti. Suprafaţa totală
a localităţilor din cadrul comunei alcătuieşte circa 4.49 kilometri pătraţi.
La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului Vărzăreşti constituia 4916
oameni,  dintre care 49.19% - bărbaţi și - 50.81% femei. Structura etnică a
populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 98.78% - moldoveni, 0.22% - ucraineni,
0.49% - ruşi, 0.08% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.22% - ţigani, 0.16% - alte etnii.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei
Vărzăreşti constituie 6344 de oameni, dintre care 48.74% - bărbaţi și 51.26% -
femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei este următoarea: 98.88% -
moldoveni, 0.22% - ucraineni, 0.47% - ruşi, 0.06% - găgăuzi, 0.03% - bulgari,
0.00% - evrei, 0.17% - ţigani, 0.16% - alte etnii.
În comuna Vărzăreşti au fost înregistrate 1972 de gospodării casnice în anul 2004,
iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.2 persoane.
Istoria :
Comuna Vărzăreşti aflată într-o zonă bogată în păduri, vii şi livezi are în
componența sa două sate cu o vîrstă de şase secole. Localitatea este situată la hotar
cu oraşul Nisporeni, la o distanţă de 70km vest de Chișinău.
Prima atestare documentară a localității datează din 25 aprilie 1420, cînd
Alexandru cel Bun  întărea moşiile boierului Oană vornicul, în hotar cu mănăstirea
Vărzăreşti.
Mănăstirea Vărzăreşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe teritoriul
Moldovei, exista deja la 1420. Probabil și satul era deja întemeiat la acea dată, însă
documentele menționează localitatea Vărzărești abia la începutul secolului XVI,
cînd prisaca și via de la Vărzărești erau întărite lui Ignat și rudelor sale.  
Recensămîntul din 1817 atestă alipirea moşiei Şendreni la Vărzăreşti cu toate
gospodăriile şi pămînturile de care dispunea.
Astăzi teritoriul comunei este divizat în mai multe părţi: Vărzăreştii Vechi,
Şendreni şi Vărzăreştii Noi care mai păstrează unele denumiri istorice ale vechilor
mahalale: Basoc, Poiană, Stanişte, Boteanu, Zbîrneşti, Trifăneşti.
În localitate sunt trei biserici: Biserica Sfîntul Ambrosie de Optina, situată în
mahalaua Satul-Nou, Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, situată în
partea veche a satului şi Biserica Sfîntul Mucenic Dimitrie de la mănăstire.
În localitate activează Liceul Teoretic
„Alexandru cel Bun", 2 gimnazii, 3
grădiniţe de copii, 3 biblioteci, un palat de
cultură şi un cămin cultural, 3 biserici, o
farmacie, zeci de magazine și baruri
particulare, 8 cimitire, inclusiv unul militar.
În comuna Vărzăreşti deasemenea
funcţionează tabăra estivală pentru copii
„Salut" cu o capacitate de 200 locuri, care
este situată la 3 km de localitate în zona
Codri, aici fiind amplasat şi un restaurant.
 Manastirea Varzaresti
Mănăstirea Vărzăreşti este una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe teritoriul
Moldovei. Ea figurează într-un document emis de Alexandru cel Bun la 25
aprilie 1420. Nu mult timp după această dată mănăstirea a fost pustiită de tătari,
fiind restaurată abia în anul 1770 de protoiereul Constantin Măcărescu şi de tatăl
acestuia, preotul Vlasie, călugărit sub numele de Varlaam. La 1862 exista doar
biserica mănăstirii cu hramul „Sf. Dumitru”. La 1835 a fost înălţată clopotniţa
vechii biserici. În prezent mănăstirea are două biserici. Biserica de iarnă cu hramul
„Naşterea Domunului”, ridicată în 1868 şi cea de vară, din piatră, cu hramul
„Sfîntul Dumitru”.
Pînă la 1815 mănăstirea Vărzăreşti era de călugări, transformîndu-se după această
dată în mănăstire de maici. În 1894 au mai fost construite două noi blocuri
locative, iar în 1903 a fost reînnoită catapeteasma. În anul 1906, pe timpul
egumeniei Augustinia, biserica de vară a fost mărită, formînd un foişor deschis
spre vest. În cadrul mănăstirii funcţiona o şcoală de fete.
În 1959 autorităţile sovietice au închis mănăstirea. Au fost date jos clopotele, au
fost scoase icoanele, cărțile bisericești, arhiva, odoarele au fost încărcate și duse
spre a le da foc. Au fost închise cele două biserici. 50 de călugarite si surori au fost
lăsate să trăiască în continuare în căsuțele lor. Complexul monastic a fost devastat,
iar clopotnița și un corp de case ce adăpostea atelierul de țesut și de cusut au fost
demolate. Biserica de vară Sfîntul Dumitru a fost transformată în depozit de
produse alimentare, iar cea de iarnă - în club.
Cu timpul ansamblul monastic a ajuns într-o stare jalnică, biserica de vară s-a
ruinat, ramînînd fără turlă, iar clubul, din cauza proastei întrețineri a bisericii care
îl adăpostea, a fost transferat în altă parte. Numai căsuțele celor 15 călugărițe și
surori care mai erau în viață în 1989 au rămas intacte.
În 1990, la cererea călugărilor și creștinilor din sat, a fost reînființată mănăstirea.
Începînd cu anul 1992 şi pînă în prezent, grație eforturilor credincioşilor,
arhimandritului Serafim, preoţilor Vasile Plăcintă şi Serghei Novac la mănăstire
au fost realizate importante lucrări: reparaţia bisericii Sfîntul Mucenic Dimitrie,
construcţia unui bloc locativ pentru maici, construcţia gardului din piatră şi a unei
mici porţiuni de drum, amenajarea curţii. De asemenea, se realizează lucrări de
pictare a interiorului bisericii Sfîntul Mucenic Dimitrie.
Mănăstirea dispune de două icoane preţioase, ambele de o frumuseţe rară: Maica
Domnului de Vărzăreşti, datată cu 1904 şi Icoana Domnului Prodromiţa, o pictură
de excepţie lucrată la muntele Athos, inscripţionată în limba română. La
Mănăstire, în prezent, îşi săvîrşesc serviciul 4 slujitori (trei preoţi şi un
ierodiacon), 40 călugăriţe şi surori la ascultare.

Raionul Straseni
Străşeni este un oraş din partea centrală a Republicii Moldova,
centrul administrativ raionului cu acelaşi nume. În 2008 avea o
populaţie de 18.311 locuitori şi o suprafaţă de 60,82 km pătraţi,
dintre care circa 1 156 ha sînt terenuri cu destinaţie agricolă.
Suprafaţă construită al oraşului constituie aproximativ 3.83
kilometri pătraţi, cu un perimetru de 13.34 km. Oraşul Străşeni
este situat la 23 km de Chișinău, în direcţia nord-vest, pe malul
rîului Bîc.
Legenda spune că pe dealul Coşnei, un oarecare căpitan de
străjeri Teofan, a construit o casă în care se adăposteau străjerii ce vegheau
Chisinăul.
Se presupune că toponimul Străşeni provine de la cuvîntul străjeri, străjeni. Satul
Străşeni este atestat documentar la 20 martie 1545, cînd Alexandru Voievod,
domnul Moldovei, confirma mănăstirii Pobrata o jumătate de moşie pe care
călugării o aveau în dar de la jupîneasa Frăţiman. La 4 iulie 1774 îl aflăm în
stăpînirea mănăstirii Frumoasa, cu 84 de gospodării ale răzeşilor şi mazililor.
Oraşul avea 2 preoţi, biserica fiind construită în anul 1785, alături de alta veche.
Către anul 1870 Străşeni era un sat mare şi frumos cu 596 gospodării, 1840 bărbaţi
şi 1110 femei. Gospodarii ţineau prisăci, vii şi livezi, erau lemnari vestiţi. La 6
ianuarie 1873 zemstva judeţeană trimite la Străşeni primul medic cu studii
superioare, pe doctorul Constantin Scordeli. La 1 iulie 1877 satul avea o bibliotecă
sătească, iar în anul 1910 aici activau 2 şcoli şi o biserică.
Localitatea, începînd cu a doua jumătate a secolului XX s-a dezvoltat intens,
devenind un centru industrial important.
Zonele de odihnă şi turism sînt amplasate pe malul lacului Ghidighici – 6 parcuri
de cultură si odihnă.
În apropiere se găseşte rezervaţia „Codrii” cu o floră şi faună extrem de
surprinzătoare şi bogată, tot aici se află şi legendarul stejar al lui Ştefan cel Mare
cu o vîrstă de peste 500 de ani.
Activitatea culturală se desfăşoară în cele 2
biblioteci orăşeneşti, Casa de Cultură şi
Şcoala de arte. Cele mai importante
evenimente culturale sînt Festivalul
Republican de Muzică şi Poezie
„Eminesciana”, Ziua oraşului, etc. În
Străşeni activează Orchestra de Muzică
Populară „Cununa”, Ansamblul folcloric
„Dumbrava Roşie”, Formaţia corală
„Burebista”. În oraşul Străşeni este situată Biserica cu hramul Sfîntului Ierarh
Nicolae, făcător de minuni.
Sistemul de învăţămînt de toate gradele din oraşul Străşeni cuprinde circa 3300 de
elevi, care îşi fac studiile în o şcoală de cultură generală şi trei licee. În oraş sînt 5
instituţii preşcolare. Reţeaua de instituţii medicale este formată dintr-un spital,
centru al medicilor de familie, o staţie de urgenţă, centru de medicină preventivă şi
4 farmacii. În sistemul de ocrotire al sănătăţii activează 80 de medici şi 163
oameni – personal medical mediu.
La 31 august 2010 în oraşul Străşeni a fost inaugurat bustul poetului naţional
„Grigore Vieru”. La inaugurare au participat oficiali din raionul Străşeni, deputaţi
din parlamentul Republicii Moldova, fiul şi soţia răposatului poet şi prim-ministrul
Republicii Moldova – Vlad Filat, care împreună cu preşedintele Consiliului
Raional Străşeni, Nicolae Robu, au dezvelit bustul marelui poet. Bustul poetului a
fost realizat în oraşul Botoşani, România, de către sculptorul M. Mănăstireanu.
 Satul Dolna
Dolna este un sat şi comună din raionul Străşeni.
Satul are o suprafaţă de circa 1.22 kilometri pătraţi,
cu un perimetru de 6.30 km. Dolna este unicul sat
din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la
distanța de 30 km de orașul Strășeni și la 53 km
de Chișinău. Satul Dolna a fost menționat
documentar în anul 1618.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004,
populaţia satului constituia 1155 de oameni, dintre
care 50.22% - bărbaţi și 49.78% - femei. Structura
etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.61% -
moldoveni, 0.69% - ucraineni, 0.26% - ruşi, 0.43% -
alte etnii.
În satul Dolna au fost înregistrate 428 de gospodării casnice la recensămîntul din
anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.
Satul Dolna a fost menționat documentar în anul 1618.
Conacul familiei Ralli din Dolna a fost construit la începutul secolului al XIX-lea.
Are o arhitectură tradiţională şi este cunoscut, mai ales, ca locul pe care îl
frecventa poetul rus A. S. Puşkin, între anii 1820-1823, în timpul exilului său în
Basarabia. Din acest motiv conacul nu afost lăsat în paragină, precum s-a întîmplat
cu multe alte conace boierești din Moldova.  
În 1849, Ivan, unul dintre cei cinci fii Ralli, cu care Puşkin s-a aflat în relaţii bune,
construieşte în sat o biserică nouă şi restaurează gospodăria veche a tatălui său. În
1946, conacul a fost transformat în muzeu, ulterior devenind filială a Casei-muzeu
„A. S. Puşkin” din Chișinău. În anii ’70 ai secolului al XX-lea este reconstruit
radical. Majoritatea exponatelor muzeului sunt aduse de la Sankt Petersburg
şi Chișinău. În ultimii ani, clădirea a mai suferit o reconstrucţie.

Muzeul ,,Conacul Zamfir Ralei-Arbore”

Conacul lui Zamfirache Ralli este o fostă reședință boierească de la
începutul secolului al XIX-lea, construită de bogatul boier grec Zamfirache Ralli,
în satul Dolna, gubernia Basarabia (în prezent raionul Strășeni). Locul a devenit
mai cu seamă cunoscut datorită faptului că a fost vizitat adeseori de cunoscutul
poet rus Aleksandr Pușkin, exilat între 1821 și 1823 la Chișinău.
Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era de fapt
o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, cinci băieți
și trei fete care în timpul anului locuiau în Chișinău, iar vacanțele le petreceau în
Dolna, la conac. Aici, vara, organizau
baluri și petreceri cu lăutari și țigani.
În 1820 Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli,
feciorul lui Zamfirache în Chișinău și s-
au împrietenit, iar vara următoare l-a dus
pe poet la conacul tatălui său.
În Codrul din apropierea Dolnei sunt
situate locurile „Izvorul Zamfirei” și
„Poiana Zamfira”, acolo Pușkin a întâlnit
șatra de țigani și pe frumoasa Zamfira,
le-a urmărit tradițiile și obiceiurile timp de 2 luni de vară, ca mai apoi să creeze
poemul Țiganii.
După primul război mondial conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă,
apoi școala muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-
lea de Zamfir Ralli-Arbore, iar după ocuparea Basarabiei de către URSS a fost
naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949.
Abia în anii ’70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău.
La sfârșitul perioadei sovietice atrage până la 150 de mii de turiști anual, pentru
primirea tuturor fiind desfășurat un orășel de corturi.
După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt,
abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul
financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.
În jurul conacului se întinde un parc. De asemenea, a fost instalat și un monument
poetului rus.
Muzeul are 2 niveluri, pentru public sunt deschise camerele de la etaj, 15 la număr.
Camerele, sunt decorate cu mobilă din secolul XIX adusă de la diverse muzee din
fosta URSS. Exponatele nu sunt lucruri personale ale familiei, doar câteva
scrisori expuse au aparținut anume familiei Ralli.

Satul Lozova
Lozova este un sat şi comună din raionul Străşeni. Satul are o suprafaţă de circa
3.35 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 12.47 km. Din componenţa comunei fac
parte localităţile Lozova şi Stejăreni. Localitatea se află la distanța de 25 km de
orașul Strășeni și la 48 km de Chișinău. Satul Lozova a fost menționat documentar
în anul 1420.
La recensământul din anul 2004, populaţia
satului constituia 5934 locuitori, dintre care
49.17% - bărbaţi și 50.83% - femei. Structura
etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.01% -
moldoveni, 0.25% - ucraineni, 0.51% - ruşi,
0.03% - găgăuzi, 0.02% - bulgari, 0.02% -
polonezi, 0.17% - alte etnii.
Conform datelor recensămîntului din anul
2004, populaţia la nivelul comunei Lozova constituia 6581 locuitori, dintre care
48.90% - bărbaţi și 51.10% femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei:
99.07% - moldoveni, 0.23% - ucraineni, 0.49% - ruşi, 0.03% - găgăuzi, 0.02% -
bulgari, 0.02% - polonezi, 0.15% - alte etnii.
În comuna Lozova au fost înregistrate 2132 gospodării casnice în anul 2004, iar
mărimea medie a unei gospodării era de 3.1 persoane.
Satul Lozova a fost menționat documentar în anul 1420.

Rezervatia Codri
La 27 septembrie 1971, în zona de
centru a Republicii Moldova se crea
Rezervaţia ”Codri”. Un nume cu
rezonanţe de legendă, un nume cu
ecouri adânci în sufletul localnicilor,
pentru că de codri este legată
formarea şi evoluţia întregului nostru
popor, iar de Codrii Basarabiei cea a
locuitorilor de aici în special.
Acesta rezervaţie este un veritabil
laborator ştiinţific, dar şi un tezaur
naţional, ce păstrează un valoros genofond floristic şi faunistic. În ceea ce priveste
flora acestei rezervaţii, sunt cuprinse 60 de specii rare i circa 30 de specii incluse in
Cartea Rosie a Republicii Moldova. Vârsta medie a arborilor de aici este de peste
80 de ani. Fauna din aceasta rezervaţie este aproape în totalitate fauna padurilor
Europei Centrale si de Vest, printre care se numara 52 de specii de mamifere, 150
specii de păsări şi peste 7000 de specii de insecte.
Dinamica performanţelor de ordin social-politic, ştiinţifico-tehnic, economic-
financiar şi de altă natură pune la ordinea zilei şi unele încercări drept care
rezervaţia “Codrii” ar putea servi ca nucleul unui viitor parc naţional ori natural,
ori al unei viitoare rezervaţii a biosferei, cu încorporarea în limitele instituţiei  a
celor mai valoroase monumente ale naturii, istorice, culturale, aşezari umane, etc
În cadrul rezervaţiei functionează un bogat “ Muzeu al naturii”. Nu ezitaţi să daţi
curs unei invitaţii şi veţi purta în suflet, pentru totdeauna, suvenirul imaginii unui
monument al naturii cu valoarea de unicat  pe întreg mapamondul.

Satul Vorniceni
Vorniceni este un sat şi comună din raionul Străşeni. Satul are o suprafaţă de circa
2.50 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 8.61 km. Vorniceni este unicul sat din
comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Strășeni
și la 39 km de Chișinău. Satul Vorniceni a fost menționat documentar în anul 1420.
Documentar satul Vorniceni este
menționat pentru prima  dată la 25
aprilie 1420 în domnia lui Alexandru
cel Bun: «Din mila  lui Dumnezeu, noi,
Alexandru voievod, domn al Tarii
Moldovei. Facem cunoscut cu  aceasta
carte a noastra, tuturor celor care o  vor
vedea sau o vor auzi citindu-se ca
aceasta adevarata sluga a noastra și
credincios boier, pan Oană vornic, a
slujit mai inainte sfintraposatilor nostri
inaintasi cu dreapta si credincioasa
slujba, iar astazi ne slujeste noua cu
dreapta si credincioasa slujba. De aceea, noi, vazind dreapta si credincioasa lui
slujba catre noi, l-am miluit cu deosebita noastra mila si i-am dat in tara noastra, in
Moldova, satele anume Cornestii si Miclauseni si Lozova si Sacarenii si Vornicenii
si Dumestii Și Tiganestii Și Lavrestii si Sadova si Homicesti. Toate acestea sa-i fie
de noi uric, cu tot venitul lor, lui si copiilor lui, si nepotilor lui, si stranepotilor lui,
si rastranepotilor lui si intregului lui neam, cine se va alege cel mai apropiat,
neclinit niciodata, in vecii vecilor».
133 de gospodării din Vorniceni sunt conectate la apeduct, restul populației este
asigurată prin intermediul a 394 fîntîni, inclusiv obștețti 238 și 12 apeducte.
Lungimea apeductului este de 21,6 km. Satul Vorniceni este electrificat cu
excepția a 80 de case. Cu energie termică sunt alimentate obiectivele social-
culturale prin cazangerii autonome mici.
În localitate activează ansamblul folcloric Rotunda, înfiinţat în 1998, participant şi
laureat a numeroase concursuri naţionale şi internaţionale. Fanfara satului
înfiinţată în 2004 numără 9 membri şi este prezentă la toate manifestaţiile din
comunitate şi întreaga zonă.

Biserica din lemn ,,Sf.Arhangheli Mihail si Gavriil”

Unul din cele mai valoroase monumente istorico-culturale ale satului Vorniceni
este biserica veche care se află pe teritoriul cimitirului satului. Cu timpul, biserica
veche devenise prea strîmtă pentru numărul mare de creștini vorniceneni, astfel
încît a fost construită biserica nouă cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel în
1904.
Incinta bisercii are dimensiunile de 19/7 metri, cu o singură navă și o absidă,
precedate de un pridvor. Biserica a fost ridicată pe un fundament de piatră, ceea ce-
imprimă un aspect monumental. Cupola se sprijină pe un tambur octagonal.
Aproape de biserică se află clopotnița, care este folosită și azi de săteni.
În ceea ce privește anul construcției monumentului, există mai multe versiuni.
Conform unora, biserica a fost construită în 1458. O altă versiune înregistrată de
bătrînii satului leagă apariția bisericii de anul 1685 („Cam prin 1685 locuitorii se
sfătuiesc dimpreună cu pîrcălabul Vărzar de pe atunci să facă o biserică în sat și au
reușit construind bisericuța din lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril
după tipul mănăstirii construite de Petru Rareș, așezată fiind în fundătura satului
înconjurată de pădure, obicei de pe vremuri pentru a fi feriți de turci.” Mai există o
versiune care vorbește despre apariția bisericii la începutul secolului al XIX-lea,
deși cea mai credibilă este cea care desemnează 1685 ca an al construcției bisericii.
La cîrma bisericii s-au aflat mai mulți preoți (de ex.: Gheorghe Calalb, Ștefan
Tverdievici, etc.). Există unele documente în care se vorbește despre preotul
Tverdievici ca fiind un escroc care colecta banii oamenilor ilegal. Acesta ar fi avut
o mare influență în sat, fapt demonstrat de plîngerea țăranilor către autorități, care
precizau că el se ocupa de toate profesiile în sat: avocat, negustor, comisionar.
Biserica a avut un rol de bază în dezvoltarea învățămîntului din Vorniceni, fiind
constituită în 1862 în strana bisericii o școală parohială.
Sub ocupația sovietică biserica a fost închisă de autorităț mai mult de trei decenii
(1965-1990). Datorită starostelui de atunci, majoritatea bunurilor din biserică s-au
păstrat. Închiderea lăcașului sfînt se motiva prin lipsa preotului și necesitatea
efectuării unor reparații. În realitate însă, biserica a fost închisă din cauza
ideologiei comuniste, care lupta împotriva a tot ce era legat de religie și credință.
În acea perioadă s-a remarcat preotul Gheorghe Gavriliță, care în afară de teologie
mai cunoștea limbile clasice (greaca, latina), mai multe limbi moderne, filozofia,
psihologia, logica, ebraica, retorica, etc, fiind un exemplu pentru preoții de după el.
În ultimii ani, biserica veche din Vorniceni a fost lăsat de izbelişte. Acoperişul este
fisurat, iar pereţii abia se ţin.
Pentru că biserica putea să se prăbuşească în orice moment, adminsitraţia locală a
fixat pereţii cu nişte bârne. Nu se ştie însă cât timp acestea vor menţine construcţia
întrucât ploaia spală pereţii din lut. În biserică au rămas doar câteva icoane şi
steaguri.
Localnicii îşi aduc
aminte cu nostalgie de
vremurile când corul
bisericii se auzea din
spatele uşilor:
"Am fost la slujbă, când
era deschisă. Foarte
frumos era."
"Cât de puţin aş da un
ajutor pentru că e plăcut
ca o biserică din
vechime să fie pe
teritoriul satului ca un
muzeu."
Monument inclus în
Registrul de Stat,
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Vorniceni se află în
stare avansată de degradare. Cu pereții susținuți de bârne, scările și acoperișul
putrezit, cu lemnul de la clopotniță și cel de la podea rupt, biserica din Vorniceni
„veghează” la margine de sat și își așteaptă restauratorii. Cu o formă deosebită atât
în interior, cât și în exterior, lăcașul încă mai păstrează câteva icoane, dar și acelea-
s aruncate într-un colț. „S-au furat multe de aici, nu s-au păstrat”, spune moș
Nicolae, care trăiește în preajma bisericii.
Tot el a povestit că în acest loc s-a pornit cândva construcția primelor case din sat,
iar unde se află acum biserica era odinioară centrul localității. „În toată partea
aceasta de deal era întreg satul, dar cu timpul s-au construit case și în vale, bătrânii
au decedat, iar centrul s-a format în vale. Tot în vale s-a construit și o altă biserică,
mai mare, căci aceasta era mică deja”, ne spune bătrânul.
Consider că biserica veche cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril are o
mare importanță valorică, culturală, istorică și economică pentru satul meu.
Iată de ce, consider că o renovare ar transforma biserica în obiectiv turistic, ceea ce
ar aduce venituri în bugetul localității. De asemenea, ar fi o imensă bucurie pentru
creștinii din Vorniceni și o nostalgie pentru cei bătrîni care au prins vechile slujbe
în această biserică.

Satul Panasesti
Aşezat în zona Codrilor
Moldovei, la o distanţă
neînsemnată de Chişinău, comuna
Pănăşeşti, cu oameni harnici şi
gospodari, este atestată documentar încă în epoca domniei lui Alexandru cel Bun.
Se pare că primii locuitori ai localităţii Pănăşeşti au fost atraşi nu numai de
bogăţiile naturale de aici – solul, apele, pădurile, păşunile, formele de relief
comode pentru o viaţă de agricultor, dar şi de frumuseţea locului, priveliştea din
jur bucurînd privirile tuturor generaţiilor de pănăşteni ce s-au perindat. La rîndu-
i, această frumuseţe a naturii parcă a stimulat frumosul din chipurile, faptele,
năzuinţele locuitorilor. Pănăştenii şi-au plăsmuit istoria simplu, modest, cu
sinceritatea şi pietatea pe care o poate avea doar un ţăran. Prin munca lor asiduă
ei i-au adus renume satului natal. Timp îndelungat, începînd cu prima atestare
documentară (1448) satul Pănăşeşti s-a numit Voloseni.
 Complexul Etno-Cultural VATRA
Vatra este un complex etno-cultural amplasat la periferia rezervației
științifice Codru, în apropierea orașului Strășeni (32 km nord-vest de Chișinău)
din Republica Moldova. Aici se desfășoară un set de evenimente de importanță atât
locală, cât și națională pentru Republica Moldova; pentru anul 2019 incluzând
următoarele festivități:

 Carnavalul copiilor (25 – 26 mai 2019)

 Festival medieval (21 – 23 iunie 2019)
 Festivalul Identității Naționale (14-15 septembrie 2019)
De asemenea aici se
desfășoară târguri, spectacole,
expoziții de obiecte
de artizanat, costume
populare, gastronomie
tradițională, ateliere, master-class-uri,
locuri de joacă pentru copii, terenuri
de sport și zonă de camping,
evenimente de week-end
(DRUMEȚII),astfel creându-se
practic un parc industrial-cultural.
Complexul are o suprafață de 10
hectare și este capabil să găzduiască
în jur de 50.000 de vizitatori.

Centrul Cultural VATRA este o instituție de management artistic, care promovează

cultura și tezaurul artistic al Republicii Moldova. Scopul primordial al Centrului
Cultural VATRA este valorificarea culturii și potențialului turistic al țării noastre
atât pe plan național, cât și pe cel internațional.

Satul Cojusna
Satul Cojușna este situat în partea de sud a raionului Strășeni, la o distanță de 10
km de centrul raional cu același nume și ocupă o suprafață de 801 ha. Aria totală a
pământurilor subordonate satului constituie 2995 ha, inclusiv intravilanul 482 ha.
Localitățile vecine a satului sunt satele Trușeni, Căpriana, Scoreni și orașele
Strășeni și Vatra.Conform istoriei s.Cojusna era populat de țărani răzeși (liberi).
Hramul satului Cojușna este „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și se sărbătorește
la data de 6 mai.
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 7006
oameni, dintre care 48.24% - bărbaţi și 51.76% - femei. Structura etnică a
populaţiei în cadrul satului: 96.70% - moldoveni, 1.21% - ucraineni, 1.47% - ruşi,
0.06% - găgăuzi, 0.20% - bulgari, 0.11% - evrei, 0.03% - polonezi, 0.03% - ţigani,
0.19% - alte etnii.
În satul Cojuşna au fost înregistrate 1964 de gospodării casnice la recensămîntul
din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.6 persoane.

Intreprinderea vinicola ,,Migdal-P” S.A

Înființat în anul 1995, holdingul include în sine încă două companii fiice, S.A.
”MIGDAL-P” orientată spre producerea vinurilor liniștite și S.R.L. ”VOITIS
DISTILLERY”, activitatea de bază fiind axată pe producerea și exportarea
distilatoarelor de vinuri, coniacurilor și a altor băuturi tari. Producția constă din
mai multe complexe viticole de o eficiență înaltă, situate în partea centrală a
Moldovei, în localitatea Cojușna, în cinstea căreia este și numită compania.In
prezent, compania noastră are în proprietate mai mult de 240 ha de vie, de soiuri
europene și moldovenești. Infrastructura de producție asigură controlul asupra
tuturor etapelor de producere a vinului, iar profesionalismul și dedicația
specialiștilor noștri este o garanție puternică a calității excepționale. Gama
principală de producere sunt vinurile liniștite și coniacurile de la 3 la 10 ani de
păstrare, precum și Grappa și alte băuturi alcoolice. Exportăm în 25 de state și
avem aproximativ 50 de importatori permanenți.
 Concluzii:
Moldova este o tara europesna cu o bogata istorie, o tara populate,
preponderant, de moldoveni, o tara cu traditii si obiceiuri bogate, un plai
unde doina suna chiar si in barile de vant .
Acest traseu este capabil sa arate turistilor frumunestea naturala a
Moldovei , cultura si indemanarile cele mai principale ale poporului
moldav. Aici avem contingenta cu poezia moldoveneasca si autori atat
nationali cat si intrenationali , cunoasterea bucatelor traditionale, adica
bucatariei moldovenesti, religia crestin-ortodoxa a Moldovei datorita
vizitarii lacasurilor sfinte (bisericilor) din localitatile moldave, cu natura
fascinanta –livezi,vii, dealuri si rezervatia ,,Codri”, deasemenea turistii
se fac cunoscuti cu indeletnicirile populare – adiva vinul, prin vizitarea a
unei fabrici de vin din satul Cojusna.
 Toate aceste obiective sunt capabile sa arate oaspetilor cultura si
traditiile Moldovei de ani la rand, care este una foarte complexa si
interesanta. Vestitele obiective asteapta cu usile larg deschise noi turisti,
iar odata cu acestia sa contribuim la dezvoltarea patrimoniului touristic
al Republicii Moldova.

Traseul turistic natonal nr.8 : ,,Traseul culturii si literaturii”

Bibliografie :
1. ,,Ghidul traseelorturistice ale Republicii Moldova “ de Nicolae
Platon
2. https://localitati.casata.md/index.php?
l=ro&action=viewlocalitate&id=8015
3. https://ro.wikipedia.org/
4. https://localitati.casata.md/index.php?
action=viewlocalitate&id=6052
5. http://turism.gov.md/index.php?l=
6. http://turism.gov.md/index.php?pag=trasee&l=