MINISTERUL EDUCAȚIEI , CULTURII ȘI CERCERĂRII

DIN REPUBLICA MOLDOVA

ACADEMIA DE STIDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Facultatea: ,,Economie Generală și Drept’’

Departament: ,,Drept’’

Disciplina : ,,DREPTUL ADMINISTRATIV’’

REFERAT

Drept administrativ

Tema: ,, Evoluția contenciosului administrativ în Republica Moldova’’

Coordonator : Pașcaneanu Tudor ,

dr. , conferențiar universitar

Realizat :

Popovici Diana

Grupa : D-211 ÎFR, anul II

Chișinău 2023
 PLAN :

INTRODUCERE………………………………………………………………………….3

CAPITOLUL I . NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONTENCIOSUL ADMINIS-

TRATIV …....……………………………………………………………………………..4

1.1.Noțiunea, constituirea și evoluția jurisdicției administrative …………………..4

CAPITOLUL II. EVOLUȚIA SI DEZVOLTAREA CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIV IN REPUBLICA MOLDOVA…………………………..………...7

2.1 Apariția contenciosului administrative în RM…………………………..…...….7

2.2 Reglementarea contenciosului administrativ în legislaţia RM ……….…….…9

CONCLUZII…………………………………………………………………..…………12

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...13
 INTRODUCERE

În prezenta lucrare am deschis un vast studiu comparativ al apariţiei şi dezvoltării

contenciosului administrativ pe plan mondial şi influenţa lui asupra creării instanţelor de
contencios în alte ţări, inclusive și în Republica Moldova. Problematica justiţiei administrative şi
contenciosului administrativ prezintă importanţă datorită rolului pe care îl are în apărarea
drepturilor şi intereselor cetăţenilor noștri.

Consider că tema de cercetare e foarte importantă în sporirea responsabilităţii pentru

controlul de legalitate a actelor administrative emanate de la autoritatile publice, revizuirea
interesului naţional pe care statul îl promovează cît şi a responsabilităţii judecatorilor pentru
judecarea ilegală a litigiilor de contencios administrativ.

Actualitatea temei analizate relevă din prezenta evolușie si aspirație a Republicii Moldova
la procesul de integrare europeană, proces ce necesită coordonare de idei şi soluții pe plan
Uniunea Europeană – Republica Moldova, mai ales în domeniul asigurării înfăptuirii justiţiei
administrative pe plan intern, garantarea accesului cetăţenilor la justiţia naţională şi asigurarea
unui proces echitabil, corect, iar în cazurile epuizării căilor interne de soluţionare, dreptul la un
recurs internațional .

Scopul studiului constă în analiza profundă a tendinţelor de dezvoltare doctrinară a dreptului

naţional şi internaţional, în problema răspunderii publice administrativ-patrimoniale, dezvoltarea
şi implementarea în doctrina noastră a dreptului administrativ tuturor modurilor de stingere a
obligațiilor din trecut , si anume cele prevăzute de dreptul civil şi cele create în dreptul pretorian
care ne ajută în present să înțelegem amănunțit ce sunt obligațiile , cum le stingem și care sunt
garanțiile .

Obiectivele lucrării sunt :

 reliefarea evoluţiei istorice a contenciosului administrativ, evidenţierea particularităţilor

de evolutie, tendinţelor de dezvoltare din perioada sec.XIX-lea din Franța(și alte țări
europene) până în prezent în Republica Moldova ;
 examaminarea etapelor prin care trece contenciosul adminisatrativ în RM începând cu
perioada sovietică ;
 studierea aplicării contenciosului administrativ în legislația RM .
CAPITOLUL I . NOȚIUNI GENERALE DESPRE CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1.1. Noțiunea, constituirea și evoluția jurisdicției administrative

Termenul de contencios provine de la cuvântul francez contentieux, care, la rândul lui, își
are originea în adjectivul latin contentious, care înseamnă „ contestat, litigious ” și care provine,
la rândul său, de la verbul latin contendere, ceea ce înseamnă „ a lupta ”. Contenciosul
administrativ reprezintă totalitatea mijloacelor puse la dispoziția cetățenilor pentru a putea lupta
în vederea restabilirii ordinii de drept încălcate prin actele juridice și faptele materiale ale
organelor administrației publice, în procesul aplicării legilor și în funcționarea serviciilor publice
.

Pe parcursul dezvoltării societății de drept a apărut și necesitatea de a defini și a reda

esența, co nținutul și sfera contenciosului administrative. Profesorul român C. Rarincescu
definea contenciosul administrativ ca fiind ,, totalitate a litigiilor născute între particulari și
administrațiile publice, cu ocazia organizării și funcționării serviciilor publice și în care sunt
puse în cauză reguli, principii și situații juridice aparținând dreptului public. ,, [6]

În opinia marelui doctrinar român Teodor Mrejeru , prin “contencios administrativ” se poate
înțelege “un ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile sociale ce apar în
activitatea de soluţionare a litigiilor, în care cel puţin una din părţi este un organ al administraţiei
publice; deci contenciosul administrativ reprezintă o instituţie juridică, în cadrul dreptului
administrativ , ca ramura de drept”. Dupa părerea aceluiaşi autor cît şi a altora, contenciosul
administrativ urmează a mai fi definit în sens larg şi îngust . În sens larg, înţelegem prin
contencios administrativ litigiile de competenţa instanţelor judecătoreşti, dintre un organ al
administraţiei publice, respectiv un funcţionar public sau o structură autorizată să presteze un
serviciu public, pe de o parte, şi alt subiect de drept, pe de altă parte, în care organul public sau
funcţionarul public apare ca purtător al autoritaţii publice; pe cînd în sens îngust, noţiunea de
contencios administrativ evocă totalitatea litigiilor de competenţa instanţelor de contencios
administrative [1] .

În doctrina franceză, sintagma de “contencios administrativ” este definită ca fiind “ un

ansamblu de probleme legate de existenţa unor anumite litigii survenite cu ocazia unei activităţi
administrative în sensul cel mai larg al cuvîntului”. În literatura juridică de specialitate străina,
este răspîndită opinia, precum că instituţia juridică a contenciosului administrativ a apărut ca
urmare a organizarii puterilor în stat potrivit cerinţelor principiilor separarii puterilor în stat şi a
fost legiferată pentru prima dată în Franţa cînd în anul 1790 a fost înfiinţat Consiliul de stat şi
Comisiile de prefectura, mai apoi în majoritatea statelor europene, în mod ad-hoc în perioada din
sec.XVII-XIX.

În epoca feudalismului în Franţa, Germania, Italia un rol important în examinarea plîngerilor

cetăţenilor asupra acţiunilor autorităţilor publice îl jucau instanţele de drept comun care adoptau
decizii. În Franţa medievală, parlamentele erau exponentele puterii judecătoreşti superioare
administrative în toate provinciile „ competenţa generală a parlamentelor le oferea de rînd cu
toate şi competenţa de organ al jurisdicţiei administrative, care soluţiona litigiile de drept public”

Prin urmare, toate sistemele monarhiei absolute din Europa Occidentală au preluat această
modalitate de apărare a drepturilor publice şi au funcţionat pînă la crearea în mod ad-hoc a unui
institut al jurisdicţiei administrative după un model cu totul nou, generat de istoricele evenimente
din Franţa de la sf. sec. XVIII-XIX .

Odată cu Revoluţia Franceză din 1789, în Franţa apare şi instituţia contenciosului

administrativ,care treptat s-a dezvoltat şi în celălalte ţari, reprezentînd un mijloc fundamental de
protecţie a cetăteanului . În acea perioadă, contenciosul administrativ era definit ca “un sistem de
organe competente în soluţionarea litigiilor între administraţie şi administraţi”.

Analizînd legislaţia mai multor state, precum şi apelînd la literatura de specialitate din acest
domeniu, observăm că după modul de organizare, funcţionare şi după procedura de efectuare a
controlului legalitaţii actelor administrative, instituţia contenciosului administrativ se deosebeşte
de la o ţară la alta. . În acest fel, se poate de elaborat o clasificare a instituţiei date în patru
sisteme, fiecare cuprinzînd un grup anumit de ţări :

Sistemul de jurisdicţie administrativă inclus în sistemul judiciar (Romania,

R.Moldova, Bulgaria);
Sistemul de contencios administrativ de tip francez ( Franţa, Grecia, Polonia);
Sistemul de contencios administrativ de tip germanic (Germania , Austria,
Suedia);
Fără sistem de jurisdicţie administrativă ( S.U.A, Islanda, Norvegia).

În Romania, acţiunea în contencios administrativ este deschisă oricărei persoane fizice sau
juridice care se consideră vătămată în drepturile sale, printr-un act administrativ sau prin refuzul
nejustificat al unei autoritaţi administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut
de lege.

În Germania (reprezentantă a sistemului de contencios administrativ germanic), jurisdicţia

administrativă este reglementată de Legea privind jurisdicţia administrativă din 21 ianuarie 1960,
care prevede organizarea şi funcţionarea a 52 de tribunale administrative ca jurisdicţii de primă
instanţa, competente să judece toate litigiile administrative de competenţa teritorială a landurilor,
a 16 tribunale administrative superioare şi Curtea Federala Administrativă. Contenciosul de tip
germanic se deosebeşte de cel francez prin faptul ca jurisdicţiile administrative sînt organizate în
cadrul unui sistem judiciar unic, fiind separate de sistemul judiciar de drept privat.

În S.U.A , sistemul de control al legalitaţii actelor administrative este subordonat celui

judiciar. În acest stat, fiecare autoritate publică deţine în materia dată o structură proprie
(consiliul de contencios administrativ), iar la nivel ierarhic se situează şeful departamentului,
ministerului care efectuează controlul legalitaţii actelor administrativ. Consiliile de contencios
administrativ nu sînt instanţe de judecată, au un personal format din magistraţi ( care nu fac parte
din corpul judecătorilor).

Curţile districtuale au competenţa generală cu privire la litigiile administrative reglementate

expres în acte legislative. Efectele deciziei instanţei date sînt limitate la litigiul dat fără a avea
putere de precedent judiciar. Curţile de apel judecă apelurile contra deciziilor curţilor districtuale
precum şi recursurile înaintate direct privind deciziile agenţiilor federale situate în raza
teritorială. Decizia Curţii de apel are caracter de precedent doar pentru deciziile curţilor
districtuale din aria lor teritorială. Curtea Supremă a S.U.A este formată din 9 judecători. Are
competenţa de a judeca în plenum, ca instanţa de recurs, recursurile în materie administrativă. [1]
 CAPITOLUL II. EVOLUȚIA SI DEZVOLTAREA CONTENCIOSULUI
ADMINISTRATIV IN REPUBLICA MOLDOVA

2.1 Apariția contenciosului administrative in RM

În Republica Moldova instituția contenciosului administrativ apare după mai mult de două
sute de ani de existență a acesteia în Franța și după o sută treizeci de ani de funcționare a sa în
România.

Astfel, instituția contenciosului administrative este consfințită în Constituția din 29 iulie

1994, iar la 10 februarie 2000 este adoptată Legea contenciosului administrativ, însă din 1 aprilie
2019 a intrat în vigoare Codul Administrativ, care definește modul de funcţionare a instituţiilor şi
autorităţilor administraţiei publice. Codul are drept scop sistematizarea tuturor reglementărilor
legale referitoare la procedura administrativă şi a celor referitoare la contenciosul administrativ
într-un singur act legislativ în vederea asigurării clarităţii, coerenţei şi accesibilităţii, acesta
consacră Cartea a treia procedurii de contencios administrativ. În general, codificarea dreptului
administrativ este un aspect inovativ în practica dreptului administrativ. [7]

Evoluție : În materie de contencios administrativ , Consiliul de stat soluţiona , potrivit legii

organice, litigiile între particulari şi persoanele juridice care reclamau vătămarea intereselor lor,
prin măsuri administrative, luate de: miniştri, prefecţi şi alţi agenţi administrativi, cu încălcarea
legilor şi regulamentelor interne. În anul 1866 Consiliul de Stat a fost desfiinţat, iar atribuţiile lui
de contencios administrativ au fost transmise organelor judecătoreşti.

Se poate de efectuat o periodizare a evoluţiei instituţiei contenciosului administrativ şi

pentru spaţiul basarabean:

- contenciosul în perioada sovietică

Este caracteristic faptul că, deşi nu a existat instanţa specializată de contencios

administrativ, drepturile şi libertăţile ce ţin de dreptul cetăţenilor la petiţionare să facă plîngeri
împotriva actelor funcţionarilor, organelor de stat şi obşteşti au fost stipulate în Constituţia
URSS şi Constituţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Potrivit acestora,
actelefuncţionari-lor îndeplinite cu încălcarea legii, cu depăşirea limitelor împuternicirilor, ce
ştirbesc drepturile cetăţenilor, pot fi atacate în justiţie conform legii. Plîngerile trebuie să fie
soluţionate în ordinea şi în termenele stabilite de lege.
  Contenciosul în perioada anilor 1990 – 2000

Perioadă la fel lipsită de existenţa “de jure” şi “de facto” a fenomenului dat. Declarîndu-
se drept stat independent şi suveran, Republica Moldova a adoptat legea supremă - Constituţia, în
care se reglementează principiile şi caracteristicile statului de drept. În acest sens, în problemele
care ne interesează se conturează deja trăsăturile cele mai importante şi anume:

 independenţa şi separarea puterilor ;

 asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
 exercitarea şi respectarea strictă a legilor de către toţi (cetăţeni, funcţionari, organe de stat
sau organe nestatale.

 Contenciosul in perioada 2000 - prezent

Adoptarea Legii contenciosului administrativ, lege ce a marcat necesitatea

reglementărilor într-un mod corect şi adecvat a raporturile juridice administrative din sfera
administraţiei publice, supunînd unui control judecătoresc specializat actele emise de autorităţile
administraţiei publice [7] .
 2.2 Reglementarea contenciosului administrativ în legislaţia RM

Actualitatea deosebită a problemei protectiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale

omului în lumea contemporană nu numai că nu poate fi ignorată, dar ea se bucura de o
recunoastere generală. Abordarea concretă a acestor probleme presupune luarea în considerare a
unui spectru larg de aspecte şi implicaţii de natură politică, economică, socială şi culturală.

“Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului,

drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul
politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate “ – reprezintă un set de garanţii reglementate în
legea fundamentală a statului, Constituţia RM ,din 29 iulie 1994 [5].

Analizînd prevederile Constituţiei observăm fundamentarea instituţiei cercetate în lucrarea

de faţă, ca instituţie de noutate în sistemul de drept autohton, cu destinaţie juridică de apărare a
drepturilor omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor administraţiei publice şi a
funcţionarilor ce-şi desfăsoară activitatea în cadrul acestor organe, astfel încît oricine se
consideră vatamat într-un drept al său , recunoscut de lege , printr-un act administrativ al unui
organ al administraţiei publice, să poată cere şi să obtină anularea sau modificarea actului
respectiv şi repararea pagubei cauzate.

Art.20 al Constituţiei RM prevede că : “Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă

din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violeaza drepturile,
libertăţile şi interesele sale legitime”. Prin această reglementare se incearcă crearea unui cadru
general, din punct de vedere al valorilor care pot fi ocrotite prin justiţie, inclusiv în cadrul
litigiilor de contencios administrativ.

Din considerente proprii, una din principalele norme constituţionale ce face referinţa la
tema analizată în lucrare este art.53 al Constituţiei RM şi anume : “Persoana vătămată într-un
drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoasterea dreptului pretins, anularea
actului şi repararea pagubei”

Art.54 menţionează : “În Republica Moldova, nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau
ar diminua drepturile şi libertătile fundamentale ale omului şi cetăţeanului”. Articolul dat, deci
este consacrat principiilor care trebuie respectate atunci cînd are loc restringerea de drept sau
libertate, inclusiv dreptul fundamental prevăzut de acest articol [3].

Art.72 alin.(3) menţionează în mod expres ca instituţia contenciosului administrativ

reprezintă unul din domeniile pe care legislatorul moldovean le-a rezervat reglementării legilor
organice.

Suportul legal al contenciosului administrativ în RM pîna la 19 august 2000, a fost

constituit în coordonare de către articolul 53 din Constituţie (care reglementează dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică) şi de capitolul 24 al Codului de precedura civila
( care viza în exclusivitate examinarea plîngerilor împotriva acţiunilor nelegitime ale organelor
administraţiei publice, instituţiilor, organizaţiilor şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere din
cadrul acestora ce lezează drepturile cetăţenilor [2].

În urma adoptării Legii contenciosului administrativ la 10 februarie 2000, atît pentru

societate cît şi pentru doctrina şi jurisdicţia administrativă naţională au intervenit multe inovaţii
ce ţin de :

activitatea de control a legalităţii actelor administrative de către organelor de justiţie;

sporirea şi asigurarea accesului persoanelor fizice şi juridice la justiţie;
sporirea gradului de responsabilitate a organelor administraţiei publice faţă de actele
administrative emise ;
mărirea spectrului subiecţilor ce pot contesta deciziile administrative în instanţele de
contencios;
asigurarea unui control riguros în vederea executării Constituţiei, hotărîrilor Guvernului,
legilor şi decretelor Preşedintelui Republicii Moldova;
asigurarea unui control din partea statului asupra activităţii autorităţilor administraţiei
publice locale.

Dupa părerea noastră, Legea contenciosului administrativ a asigurat dezvoltarea instituţiei

juridice din următoarele considerente:

 a creat o instanţă de judecată specializată, pe principiile existente în practica statelor

democratice;
 a asigurat realizarea principiului constituţional de verificare a actelor administrative de
către instanţele specializate şi supunerea acestora controlului jurisdicţional;
 a deschis larg posibilităţile de contestare în justiţie a actelor administrative ilegale;
 a contribuit la sporirea responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice pentru
procesele decizionale.
 Legea nominalizată trasează scopul de baza a instituţiei contenciosului administrativ, şi
anume: ”Contenciosul administrativ, ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor
şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor personei în spiritul legii,
ordonarea şi disciplinarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept”.

În opinia cîtorva doctrinari moldoveni ( Elena Aramă şi Orlov Maria), contenciosul

administrativ în Republica Moldova în perspectiva sa de dezvoltare trebuie să devină o
subramură a dreptului administrativ, care va conţine în sine totalitatea de raporturi de drept ce
apar în scopul soluţionării unui litigiu, generat de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept legal, ce vor reglementa raporturile
juridice dintre autorităţile administraţiei publice, instanţele de contencios administrativ şi
persoanele fizice şi juridice [4].

În acest sens, se propune stipularea în legislaţie a unei prevederi ce ţine de numirea în

funcţie de judecători ai completului de contencios administrativ a persoanelor care au acumulat o
practică de activitate în organele administraţiei publice nu mai puţin de 5 ani de zile, posedînd
obligatoriu studiile juridice respective.
 CONCLUZII

În concluzie, vreau să menționez că această procedură de contencios administrativ a fost

concepută ca o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obţine mai rapid
rezolvarea diferendului prin recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat fără
mijlocirea instanţei. Caracterul imperativ al normei care reglementează procedura prealabilă
decurge şi din interesul ocrotit, şi anume acela de a evita încărcarea rolului instanţelor cu cereri
care pot fi rezolvate pe cale amiabilă.

În ultimii ani, în Republica Moldova s-a înregistrat o evoluţie juridică remarcabilă,

transpusă în viaţă prin elaborarea şi adoptarea unor noi proiecte de acte normative şi realizarea
dispoziţiilor legale în vigoare. Pentru a crea o oportunitate progresului socio-economic, un
moment important este, ca fiece individ trebuie să se simtă apărat de instituţiile statului, obligate
să intervină de fiecare dată când se încălcă drepturile legitime și să aibă convingerea că relaţiile
juridice statornicite de organul de stat sunt relaţii sigure pe care se poate baza fără nici cea mai
mică îndoială.

Contenciosul administrativ în Republica Moldova, în această scurtă perioadă, a preluat

principiile generale de organizare a instanţelor specializate de judecată, parte integrantă a
sistemului judiciar, din doctrina şi practica juridică internaţională. S-a lucrat mult pentru
asigurarea echilibrului puterilor în stat şi conlucrarea lor, pentru asigurarea controlului
judecătoresc asupra activităţii organelor administraţiei publice. Prin schimbarea radicală a
conceptelor de control asupra activităţii administraţiei publice, s-a oferit posibilitate persoanelor
care se consideră vătămate în drepturi legale să pretindă despăgubirea materială şi morală a
prejudiciilor cauzate printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen a unei cereri.
S-a pus bază în delimitarea contenciosului administrativ ca subramură a dreptului administrativ,
prin delimitarea justiţiei administrative de procesul civil.
 BIBLIOGRAFIE

Monografie si literatură

1. Alexandru Ioan. Administraţia publică: teorii, realităţi, perspective. Ed. Lumina-Lex,

Bucureşti, 1999 , 133 p.
2. BREZOIANU, D., OPRICAN, M. Contenciosul administrativ. București: Editura
Universității Titu Maiorescu, 2002 , 50 -51 p.
3. MOCANU, V., ENCIU, L. Contenciosul administrativ: Note de curs. Chișinău:
Universitatea de Studii Europene, 2014.
4. ORLOV, M. Curs de Contencios Administrativ. Chișinău: Editura Elena-VI, 2009, 79 p.
5. Zubco Valeriu, Pascari Anastasia, Creangă Ion. Ghidul cetăţeanului în contenciosul
administrativ. Ed.Ulysse, Chişinau, 2003 – 156 p.
6. Zubco Valeriu , Pascari Anastasia, Creţu Gheorge.Contenciosul administrativ. Ed.
Cartier, Chişinau, 2004 – 231 p.

Site-uri web

1. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4791/1/
Burduja_M_contencios_administrativ.pdf