imișoara (în latină Timisvaria; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu

alfabet latin: Temišvar; în turcă Temeșvar) este municipiul de reședință al județului Timiș, Banat, România. Se află în vestul României, aproape de
frontierele cu Ungaria și Serbia, pe malul râului Bega.

Numele localității provine de la cel al râului Timiș, combinat cu substantivul maghiar vár, „cetate”, adică Cetatea Timișului. Situat pe râul Bega,
Timișoara este cel mai mare și important oraș al regiunii istorice Banat. Din 1848 și până în 1860 a fost capitala Voivodinei Sârbești și Banatului
Timișan. După Primul Război Mondial Timișoara a intrat în componența României. În anul 1989, orașul a fost focarul Revoluției Române, care a
îndepărtat de la guvernare regimul comunist.[5]

Timișoara este capitala regiunii de dezvoltare Vest și cel mai important oraș al macroregiunii de dezvoltare Sud-Vest a României.[6][7]

La recensământul din 2011 avea 319.279 de locuitori și era al treilea oraș ca populație din România, fiind printre puținele orașe care au înregistrat
o creștere de la cifra înregistrată la recensământul din 2002. Zona metropolitană Timișoara cuprinde 27 de localități, are o suprafață de
2.439,19 km², și o populație de 468.162 de locuitori.[8]

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, ce iau în considerare indici de migrație internă și navetism, Timișoara adună zilnic peste 500.000
de oameni, fiind orașul cu cea mai rapidă urbanizare din România, fenomen demografic corelat cu dezvoltarea economică accelerată a județului
Timiș.[9]Timișul este din anul 2023 cea mai mare piață de real-estate din România, cu 1.459 de proiecte în execuție și pregătire.[10]

Conform datelor oficiale furnizate de Banca Mondială, Timișoara este orașul cu cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană.[11] În
clasamentul mondial al calității vieții realizat de platforma Numbeo, Timișoara se află pe primul loc în România și pe locul 84 în lume, imediat
după Philadelphia și Birmingham, și peste Lisabona, Bruxelles sau Manchester.[12]

Timișoara are cea mai dinamică economie din România și cel mai mare aflux de investiții dintre orașele regionale ale țării, având cea mai
ridicată rată antreprenorială din regiune și un sistem de Startup-uri în plină dezvoltare.[13] Timișoara este cel mai bun oraș pentru afaceri din
România, conform companiei Forbes.[14] Este singurul oraș din Europa de Est cu grad investițional AAA, calculat de agenția Fitch Ratings.[15]

Trendul se va accentua odată cu aderarea României la Spațiul Schengen și celelalte structuri euro-atlantice, datorită proximității imediate
la graniță și accesului rapid al Timișoarei la piețele din Occident și Balcanii de Vest.[16]

Împreună cu Aradul formează cea mai mare aglomerare urbană din afara Bucureștiului, constituind o conurbație cu o arie
teritorială de polarizare de peste 5.000 km² și o populație de 805.000 de rezidenți.[17]

Timișoara este un centru industrial, comercial, medical, cultural și universitar important pentru România. Acesta găzduiește sediile multor firme
autohtone: compania aeriană Carpatair; retailer-ul Life Care; compania de IT&C ETA2U; Profi, cel mai mare jucător de pe piața românească de
retail; producătorul de sisteme de iluminat ELBA; producătorul de vopsele Azur; producătorul de contoare și regulatoare electrice AEM; firma de
încălțăminte Guban; fabrica de bere Timișoreana; precum și cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii din sud-estul Europei, Comtim.[18]

Timișoara este cel mai mare centru academic din euroregiunea DKMT, având aproximativ 50.000 de studenți în patru universități
publice: Universitatea de Vest, Universitatea Politehnica, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”, Universitatea de Științe Agricole și
Medicină Veterinară a Banatului, și trei private: Universitatea Tibiscus, Universitatea Dimitrie Cantemir și Universitatea Ioan Slavici.

Clădiri emblematice pentru oraș sunt Catedrala Mitropolitană Ortodoxă și Palatul Culturii din Piața Victoriei, respectiv Domul Romano-
Catolic, Vicariatul Sârbesc și Palatul Baroc din Piața Unirii. Printre obiectivele turistice se numără Castelul Huniade, Bastionul Theresia, Muzeul de
Artă și Muzeul Satului Bănățean.

Timișoara este Capitală Europeană a Culturii în anul 2023, alături de orașele Eleusina și Veszprém.[19]

Istorie
Articol principal: Istoria Timișoarei.

Istoria apartenenței statale

România 1989–

RS România 1965–1989

Republica Populară Română 1947–1965

România 1919–1947

Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor[*] 1918–1919

Regatul Serbiei 1918

Republica bănățeană 1918

Austro-Ungaria 1867–1918

Imperiul Austriac 1804–1867

Monarhia Habsburgică 1718–1804

Imperiul Otoman 1541–1718

Regatul Ungariei Răsăritene 1529–1541
Regatul Ungariei 1030–1529

„…Sunt convins că, în perspectivă, Timișoara va avea soarta tuturor celor care au avut curajul să determine istoria înaintea altora…”
—Octavian Paler

Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate,
în jurul secolului al XII-lea. Cetatea a trecut prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub
stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul al XIV-lea, devenind pentru scurt timp și capitală a regatului ungar. Cetatea a fost apoi
cucerită de otomani, în 1552 și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 cetatea e cucerită de Imperiul
Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un centru
multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă avânt dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă
de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de „Mica Vienă” ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În 1919 cea mai mare
parte a a Banatului istoric se unește cu România, iar în Timișoara se instaurează pentru prima dată administrația română. Ocupația sovietică de
după Al Doilea Război Mondial marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia sfârșit în 1989 odată cu revoluția anticomunistă:
revoluție pornită tocmai din orașul de pe Bega.
Timișoara timpurie
Vezi și: Lista siturilor arheologice din județul Timiș.

Primele urme umane existente pe teritoriul de astăzi al Timișoarei datează din neolitic, mai bine de 10.000 de ani în urmă. Poziția geografică a
vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea),
fertilitatea câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit încă din vechime condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor.
Articol principal: Palanca Mare.

În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinča, iar în altă locație, un complex de locuințe și ceramică. De
asemenea, au fost descoperite obiecte aparținând acestei perioade (anul 4000 î. Hr.) în cartierele Cetate, Mehala și la Pădurea Verde.

Referitor la perioada bronzului, cea mai relevantă descoperire este o necropolă de incinerație în cartierul Fratelia, unde arheologii au scos la
lumină 300 de morminte și 600 de vase. Această necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din
epoca bronzului și în siturile din cartierele Fabric și Mehala.

Epoca fierului, legată de înflorirea civilizației geto-dace, este și ea reprezentată. Au fost descoperite ceramică, monede romane din aur și bronz,
precum și un cuțit la Pădurea Verde. Din perioada romană au fost descoperite monede, fibule și un vârf de lance în cartierele 1 Mai și Mehala. În
vatra orașului este atestată o continuitate și după retragerea aureliană. În cartierul Freidorf au fost găsite fragmente de râșniță, semințe
carbonizate, gropi de aprovizionare, toate datând din secolele III–IV și care atestă practicarea agriculturii și creșterea animalelor, iar resturile de
vânat indică practicarea vânătorii. De asemenea, în situl de la Cioreni s-a descoperit ceramică autohtonă, dar și romană aparținând secolelor II–
IV, iar locuirea așezării se prelungește până în secolele VIII–IX. Tot în acestă așezare a fost identificată o necropolă
aparținând feudalismului timpuriu din care s-au cercetat 50 de morminte. Este vorba de același lucru și în cazul cercetărilor de la Dumbrăvița,
unde materialul ceramic și celelalte obiecte descoperite au dus la concluzia existenței unei așezări daco-romane datând din secolele II–III.