Economie si societate in prima jumatate a secolului al XIX-lea in Principatele Romane

Autor: Badulescu Vasile Cristian Istorie - Ideologie si actiune politica in constituirea statului roman modern

Sfarsitul secolului al XVIII-lea reprezinta inceputul unei perioade de schimbari si modernizare a Principatelor Romane care va fi mai zbuciumata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Prima jumatate s-a caracterizat prin ruperea de feudalism si trecerea lenta la capitalism sub influenta Imperiului Otoman si a celui Rus. In schimbarile care au avut loc, un factor important a fost si existenta intereselor burgheziei engleze si franceze care vor avea ca rezultat crearea unor tendinte de neatirnare politica a romanilor.

Economie
Principatele Romane s-au intemeiat datorita cailor de comert de care erau stabatute. Economia lor, in perioada pe care o voi prezenta, a fost influentata foarte mult de Problema Orientala si de interesele burgheziei. Exista multe afirmatii conform carora Principatele nu sau putut dezvolta mult si rapid datorita monopolului otoman existent asupra produselor romanesti. Realitatea este ca nu existau romani care sa decida in domeniul economiei. Cei care se ocupau de exportul produselor romanesti erau greci, evrei, raguzani sau armeni. Marele proprietar nu avea alt interes decat sa-si asigure o intretinere opulenta pentru el si familia lui, nu era indemnat prin nimic sa exploateze taranimea si sa-si exagereze profitul pe care cauta sa-l traga de pe urma ei1 astfel ca nu exista niciun interes al acestora de a-si mari profitul. Exploatarea taranilor a inceput cand au aparut semnele capitalismului in Principate Abia dupa ce comertul romanesc devine mai liber boierii incep sa se implice. Fii de-ai lor devin negustori, iar altii care nu erau boieri devin pe urma practicarii acestei meserii mari proprietari. La nivelul boierilor exista o economie a consumatiei: importul era de lux (imbracaminte, bijuterii, tacamuri, etc.). Acest monopol otoman era de fapt un drept de preemtiune pentru ca relatii comerciale existau si cu alte state, dupa cum vom vedea, nu doar cu Poarta. Insa progresele economice s-au facut intai in ciurculatie dupa care in industrie, comert si la sfarsit in agricultura. De circulatie a profitat cel mai mult Moldova pentru detinerea portului Galati care nu era raiala turceasca la fel ca celelalte porturi de pe Dunare detinute de Tara Romaneasca. Cele doua tari reprezentau un loc de tranzit intre Orient si Occident astfel ca politica vamala devine componenta a politicii de stat datorita taxelor. Drumurile pe uscat din Principate erau, conform Regulamentelor Organice, de doua feluri: drumurile cele mari aflate in grija Departamentului treburilor in launtru si drumurile cele mici pentru a conecta satele de care erau si intretinute. Insa era mai des folosita Dunarea prin intermediul vaselor austriece ca o cale de comert. Vasele romanesti sunt folosite dupa 1834 cand Tara Romaneasca obtine
1

Manoilescu Mihail - Rostul si destinul burgheziei romanesti, editura Athena, Bucuresti, 1997, pag. 233

libertatea de navigare pe Dunare iar din 1837 impreuna cu Moldova obtine libertate pentru navigatia pe mare. La Galati incep sa se fabrice nave romanesti portul fiind si un centru de export al lemnelor. Inceputul avantului comertului romanesc incepe dupa Tratatul de la Kuciuk Kainargi din 1774 cand se incearca inlaturarea abuzurilor negustorilor musulmani. Tot acum cresc si suprafetele cultivate si prodcutia de cereale. Acest tratat avea rolul de a slabi Imperiul Otoman la fel ca si cele care au urmat. De acum inainte boierii incearca sa obtina cat mai multa productie din pamantul arabil pentru ca preturile cresc si in acelasi timp ei incep sa-si exploateze mai rational mosiile. Bogatia se schimba de la bunuri in forma naturala la bani astfel ca se dezvolta claca si obligatiile. Din Principate se exportau in Imperiul Otoman grau, orz, miere, ceara, unt, seu, pastrama, lana, piei, cai. Un proverb turcesc spunea: nimic nu este mai presus decat un tanar persan si un cal moldovenesc 2. Intr-adevar, caii moldovenesti erau buni si foarte rapizi strainii fiind surprinsi de felul cum se poate calatori in tarile romane. Din aceasta cauza sistemul postal era foarte bun. Dupa satisfacerea cererilor Portii se mai exportau cai (aproximativ 20000 de capete anual) in Austria, Polonia si tinuturile germane. Spre Austia, Italia, Germania, Polonia, Rusia, Transilvania, Ungaria se indreptau de boi (40000 de capete anual numai din Moldova), sare (22 milioane de ocale din Tara Romaneasca si 8 din Moldova), unt (1 milion de ocale), porci (50 de mii de capete) pentru anul 1822 insa datele sunt asemanatoare si in anii precedenti. . In tinuturile italiene se exportau ceara si miere. Foarte populare la export erau blanile de iepure (800 de mii anual), pieile de bou, bivol sau miel, peste. Vinul fiind ieftin era vandut mai peste tot. Erau importate stofe fine, otel, fierarie, table, cutite, cuie, arme, potcoave, orez, cafea, zahar, piper, rom, etc. Abuzurile negustorilor turci (preturi scazute, refuzul de a plati vama, etc) se sfarsesc in urma emiterii unui hattiserif in 1802. Interesul boierilor pentru comert a crescut pentru ca erau interesati de profit in noile conditii. Ei au devenit patrioti. Acum interesele lor s-au confundat cu interesele nationale: inlaturarea jugului otoman. Au incercat sa profite de expansiunea Rusiei si Austiei care i-a facut pe negustori sa-si doreasca mai mult exportul cu acestea in detrimentul Portii. O incercare a fost revolutia in 1821. Acest aveniment a avut rezultate partiale: rolul social al negustorimii a crescut, inlaturerea dominatiei otomane devenea realizabila si arata ca nu va mai fi mult timp pana acolo. De asemenea, revolutia a aratat si conflictul dintre boierii care incepusera exploatarea mosiilor si taranii care se subordonau exploatarii. Existau neintelegeri intre cele doua clase pentru ca si taranii si-ar fi dorit sa vanda mai multe produse in conditiile
2

Djuvara Neagu- Intre Orient si Occident, editura Humanitas, Bucuresti, 2005, pag. 84

in care puteau sa faca asta. De exemplu, principala bogatie a taranilor era detinerea si cresterea animalelor (motiv pentru care vindeau multe oi, vite, chiar si fructe) astfel ca boierii sustrag taranilor suprafete mari de pasune si fanete obligandu-i la practicarea agriculturii pentru ca boierii sa aiba ce comercializa. Existau 3 feluri de targuri: megiesesti (razasesti) manastiresti boieresti (cele mai multe) Majoritatea balciurilor erau acaparate de boieri ca o alta sursa de venit pe seama comertului. Acestea erau evenimente economice care se tineau teporar in diferite perioade ale anului. Targurile existau in orase sau in satele mari legate la un drum mare. Bucurestiul era cel mai important centru comercial din sud-estul Europei, mai ales strada Lipscani. Aici veneau negustori cu produse de la Leipzig. Inmultirea acestora si dezvoltarea porturilor Galati si Braila reprezinta indici siguri ai cresterii economice. La inceputul secolului al XIX-lea incep sa apara primele fabrici. Spectaculosa este inmultirea fabricilor de rachiu care se inmultesc ca ciupercile pe mosiile boieresti3 pentru ca vanzarea rachiului si a drojdiei erau foarte profitabile. Doar stapanii de mosii aveau dreptul de a tine carciumi obligandu-i in acest fel pe tarani sa cumpere tuica de la ei. Drept de monopol mai exista si asupra morilor. Infiintarea de manufacturi era posibila doar cu hrisov domnesc asa ca primii industriasi sunt boieri: Greceanu, Slatineanu, Scarlat Ghica, Al. Ipsilanti, Gh. Ghica, Moruzi. In 1806 C. Filipescu obtine privilegiul de a infiinta o fabrica de farfurii iar Ion Polizon deschide o fabrica de tors bumbacul pe domeniul sau. In 1811 Gh. Alexiu deschide o fabrica de macaroane si fidea la Galati. Acelasi lucru il face si N. Marioti dar la Iasi. Episcopia din Roman deschide o fabrica de bere in 1815. Manufacturi existau inca din secolul al XVIII-lea.. Prin Tratatul de la Adrianopol din 1829 Principatele castiga mai multa libertate fata de Poarta4. Acum Anglia si Franta intra pe o piata romaneasca inchisa aflata in continuare intr-un regim feudal facand concurenta Austriei si Prusiei. Principatele intra in faza capitalismului comercial in care domina frenezia schimbului intre Orient si Occident. Dupa aceasta data incepe si existenta burgheziei romanesti care va influenta foarte mult societatea romaneasca. Lipsa fortei de munca libera, sprijinului economic, initiativei, capitalului si materiei prime au facut ca progresele sa fie minime. Doar stabilitatea de dupa 1834 a dus la
3

Patrascanu Lucretiu - Un veac de framantari sociale 1821-1907, editura Cartea Rusa, Bucuresti, 1945, pag. 41

Se prevedea [...] restituirea catre Tara Romaneasca a rapialelor Turnu, Giurgiu si Braila, desfiintarea obligatiei Principatelor de a livra Portii produse la preturi de monopol, libertatea negotului pentru locuitorii Principatelor, inclusiv dreptul de a naviga nestingheriti pe mare sau Dunare si de a face negot in orasele si porturile turcesti, oricare ar fi fost acestea - Ionascu I., Barbulescu P., Gheorghe Gh., Tratatele internationale ale Romaniei, Bucuresti, 1975, Acte nr. 392-394, pag. 146-148

inceputurile industriei romanesti. Printre primele fabrici cu elemente masinite au fost fabrica de hartie a lui Gh. Asachi de la Bucuresti (1841), morile cu abur de la Bucuresti (1846) si Iasi (1848), fabrici de sticla, de conserve, instalatii pentru producerea de caramizi sau alcool. Agricultura a cunoscut putine inovatii. Doar contactul cu trupele de ocupatie rusa, intensificarea negotului si pacea de la Adrianopol au dus la o oarecare modernizare si la aparitia unui spirit capitalist in randul taranimii care a trecut de la regimul feudal la economia agricola de profit. Regimul iobagist in care traia taranimea din Principate se caracteriza prin platirea unor rente catre stapanii de mosii: renta in munca, renta in bani si renta in produse. Conform legislatiei vremii (Asezamantul lui Grigore Ghica, reglementarile lui Ioan Caragea din 1818) productia agricola trebuia sa fie extensiva si sa existe rotatia culturilor. Stapanilor de mosii li se asigura o cantitate mare de munca si dijme. Din cauza cerintelor ridicate din partea boierilor, au existat miscari taranesti cum a fost cea din 1804-1805 dar care a fost stopata de ocupatia rusa ce a urmat. Apar dijme pe produsele taranilor de vanzare: dijma de legume pentru negustorie, taiatului cherestelelor ce vand locuitorii in targuri si fac plute de vand la corabii. Dupa 1829 suprafata arabila se tripleaza. Graul si porumbul se cultiva cel mai mult. In 1838 in Muntenia existau 59,8% cultura de porum, 24,6% grau, 9,4% orz, 4,8% mei, 1,4% ovaz. Plantele tehnice aproape ca nu existau. Dupa ce se infiinteaza societatea pentru agricultura in 1834 se introduc cultura cartofului, a sfeclei de zahar si a rapitei. Se fac progrese in ceea ce priveste depozitarea, se rezolva problema pamantului pe care il pot detine taranii: o treime din mosie trebuia sa apartina vesnicului stapan iar restul era impartit taranilor care locuiau pe ea, productia a fost marita prin canalizare si drenare, introducerea unot masini agricole, specializarea productiei pentru piata. Principala ocupatie ramane cresterea animalelor in ciuda fiscalitatii. Aratul se facea cu boi inhamati la jug iar plugul era de lemn. Dupa 1850 peste 25% din pluguri erau in continuare de lemn. Existau 3 feluri de sate: satul de campie unde predomina agricultura satul pe jumatate adunat pe jumatate risipit la 200-600m satul de deal si de munte unde predomina cresterea animalelor si pomicultura. In pomicultura dominau prunii pentru producerea bauturilor alcoolice. Mai existau meri, nuci, ciresi, etc. Pentru a invinge concurenta pe piata s-a cautat ridicarea calitatii produselor. Acest fapt se putea realiza prin transformarea gospodariilor in exploatari capitaliste dar nu se putea datorita relatiilor feudale. Boierii detineau la sfarsitul secolului al XVIII-lea peste 50% din suprafata arabila a Principatelor. In 1803 existau in Moldova 1711 sate si targuri dintre care 927 erau pe domeniul boierilor iar 470 apartineau de 28 de familii boieresti. In Tara

Romaneasca la 1829 existau 766 de familii de boieri la 165000 de familii de tarani, adica 4,64% din populatia Principatului erau boieri. Raporturile dintre proprietari si clacasi sunt legiferate de Regulamentele Organice. Existau 3 feluri de clacasi: fruntasul cu 4 vite de munca si una de hrana mijlocasul cu 2 vite de munca si una de hrana codasul cu doar o vita de hrana In Tara Romaneasca fruntasul primea 2,5 pogoane de pasune si 3 de fanete, mijlocasul primea 1,5 pgogoane de pasune si 2 de fanete iar codasul o jumatate de pogon de izlaz si 15 prajini de fanete. Pe langa acestea, fiecare mai primea 7 prajini loc de casa, curte si gradina si 3 pogoane de aratura. Clacasii erau obligati la 12 zile de claca pe an cu plugul, carul, cu vite sau cu maini. Clacasul cu vite de tractiune trebuia sa faca claca o zi de aratura si un car de lemne sau daca nu avea proprietarul padure, un car cu fan / 500 de ocale de graunte / 50 de vedre de bautura. Satele de pe mosie trebuiau sa dea 4 oameni la 100 ca ispravnici, padurari, chelari, etc acestia fiind scutiti de claca. In Moldova clacasii primeau 10 prajini pentru casa si o falce si jumatate pentru aratura (aproape 3 hectare). Pentru fanete si pasune primeau mai mult cu 13 hectare decat cei din Tara Romaneasca astfel incat aveau in total 7 hectare si 30 de prajini, 4 hectare si 50 de prajini, 3 hectare . In schimb satele trebuiau sa dea 10 oameni la suta, clacasii trebuiau sa faca 2 transporturi de lemne/ 4 zile de claca cu mana si inca 4 zile de munca la repararea acareturilor mosierului, sa lucreze sesia preotului, lotul diaconului si transportarea productiei mosierului la domiciliu. Clacasii aveau voie sa ia lemne uscate din padure pentru nevoile casei. Cei cu vaci mai multe trebuiau sa plateasca ierbarit si arenda pe care le puteau negocia. Taranii de pe teritoriile graniceresti erau scutiti de claca si alte obligatii avand sarcini militare. In comparatie cu statele vecine, taranii romani aveau o viata mai usoara: in Rusia existau cel putin 3 zile de claca pe saptamana, uneori 6, in Boemia 156 de zile pe an, in Transilvania de la 2 la 4 zile pe saptamana. Pe lnaga taxele fata de mosier, existau si taxele fata de stat. Acestea reprezentau venituri importante in conditiile in care la 1819 in Muntenia, de exemplu, existau 194000 de familii de starea a 3-a din care 76000 erau scutite partial sau total la plata acestora. Alti scutiti erau boierii, inaltul cler, manastirile, slugile acestora si oamenii inarmati. In Moldova veniturile din taxe directe erau de aproape un milion si jumatate de taleri la 1819 plus 425000 de taleri din taxe indirecte. In Tara Romaneasca la 1815 veniturile erau de 5,2 milioane de taleri cu 2,5 milioane de taleri. Existau taxe cam pe orice: pe oi si capre, stupi, porci, vin, etc. Populatia Moldovei era estimata la o jumatate de milion iar cea a Valahiei la un milion. Strainii erau oarecum deranjati de acest fapt: este dureros sa vezi o tara atat de frumoasa cu
6

un pamant atat de roditor, cu un cer atat de stralucitor si cu niste oameni atat de putin populata5. Prin intermediul revolutiei de la 1848 s-a incercat dezvoltarea economiei si usurarea vietii taranilor. Printre revedicarile revolutionarilor moldoveni se gaseau: 13 - Desfiintarea poslinei6 ca una ce este vatamatoare agriculturii si comertului tarii 14 - Imbunatatirea portului Galati, ca cel mai mare canal al infloririi comertului si agriculturii tarii 16 - Pazirea cu sfintenie a legilor pe care se reazima creditul public si aceasta in privirea tuturor fara osebire, pentru siguranta relatiilor comerciale 17 - Infiintarea unui tribunal de comert la Iasi; codul de comert al Frantei consfintit de Regulament, sa fie tradus in limba tarii 18 - Banii de rezerva sa fi intrebuintati in formarea unei banci de scont pentru inlesnirea negutatorilor in inflorirea comertului 24 - Infiintarea unui banc national pe cel mai sigur temei7 Trebuie sa invederam in chip limpede ca in economia nationala a unei tari ce a intrat in era revolutionara coexista doua elemente contradictorii: vechea productie agara feudala si noul mod de circulatie burghez, schimbul. Aceasta naste o coexistenta de raporturi sociale contradictorii, intrucat relatiile sociale izvorasc din cele economice. Cu cat se largeste schimbul cu atat el ruineaza temelia vechilor raporturi sociale iobage si creaza temelia unor raporturi libere8

Societate
Societatea romaneasca din secolul al XIX-lea cunoaste o schimbare: se occidentalizeaza. Acest proces vazut ca o modernizare vine pe urma influentei crescande si a contactului cu trupele de ocupatie austriece si ruse (1768-1774 - ocupatie rusa, 1788-1791 austro-rusa, 1806-1812 -rusa, 1828 -1834 - rusa). Dupa 1800 din clasa conducatoare doar boierii si ultimii domni fanarioti mai prezinta caracteristici orientale prin modul de a fi.
5

Djuvara Neagu - op. cit., pag. 73 - abatele Boskovic Taxa de export asuptra cerealelor Bodea Corneliu - 1848 la romani. o istorie in date si marturii, Bucuresti, 1982, pag. 359-361, 485 , 533-541 Zeletin Stefan - Burghezia romaneasca, editura Humanitas, Bucuresti, 1991 , pag. 69

Boierii vor fi inlocuiti treptat de burghezi care reprezinta modernul. Ei se vor fi responsabili de degradarea taranimii si a vietii rurale. In societatea secolului al XIX-lea Biserica joaca un rol important. Religia populara este un amestec de crestinism, rituri pagane, cult al icoanelor si al sfintilor din care farmecele, varcolacii si stafiile joaca un rol esential, preotii fiind produsul acestui amestec nefiresc. Credinta in astfel de lucruri duce la intamplare mai putin normale: niste locuitori din satul Stroesti, judetul Arges, au dezgropat doi morti, femeie si barbat, in 1801 pe motiv ca ar fi varcolaci. Preotul a citit molifte insa situatia nu s-a rezolvat. Mormantul femeii a mai fost dezgropat de doua ori pentru a fi taiat in bucati si pentru a fi ars 9. In viata satului preotii ocupa un loc important fiind cei care se ocupa ca totul sa mearga bine in ciuda faptului ca sunt prost pregatiti: abia cunosc liturghia si sfintele taine sunt oficiate dupa ureche. La sate viata nu era ca in alte tari. Datorita clacii reduse oamenii aveau mult timp si pentru ei astfel puteau sa faca tot felul de fapte care ne-au ramas. Sunt clasice cazurile cazurile de razvratire ale taranilor, incaierarile, neintelegerile dintre tarani si colectorii de taxe sau boieri. Boierii ii bateau pe tarani sau uneori se adresau domnitorului asa cum e cazul in 1819 la Izlaz. Locuitorii de aici au trecut Dunarea sa cumpere vin pentru ca era mai ieftin decat cel de la carciuma mosierului10 in ciuda faptului ca acestia erau restransi in alte conditii sa cumpere alcool doar de la caricuma din sat. Alteori taranii sunt agresati de colectorii de taxe care ii obliga sa plateasca supunandu-i la diferite torturi cu toate ca le fusese interzis de domn: taranii erau inchisi cateva zile fara mancare si afumati, alteori erau batuti sau biciuiti, lasati desculti in zapada, le luau un membru al familiei si il tineau pana la plata, etc. Un caz comic se petrece in Oltenia pe o mosie manastireasca: niste tarani sunt acuzati de vataf domnului ca daca e vorba sa dea cineva 20 de ocale, da numai doua, iar pentru restul spune: la anul11. Predomina si cazurile femeilor sau barbatilor casatoriti si infideli motiv pentru care se ajunge la neintelegeri, despartiri sau divorturi. Inselaciuni apar si in ceea ce priveste logodnele. Baietii promit fetelor casatoria insa dupa ce acestea isi pierd puritatea sunt parasite fara a se fi casatorit. Exista cazuri in care unul dintre cei doi casatoriti pleaca de acasa din diferite motive. Astfel de cazuri sunt judecate la Mitropolie. Judecatorul este mitropolitul si este ajutat de o curte de judecata: slujbasi permanenti ai Mitropoliei. Acestia cunosc Pravila si fac cercetari in teren. La sedintele Soborului mai participa si boierii Divanului, episcopi din capitala, patriarhi de la Constantinopol, Antiohia (atunci cand sunt in vizita), etc. Episcopii judeca in general procesele pentru zestre si disputele dintre rude. Protopopul poarta raspunderea unui judet fiind numit de catre mitropolit la propunerea episcopului si confirmat
9

Diculescu Vladimir - Viata cotidiana a Tarilor Romane in documente , Editura Dacia, Cluj, 1970, pag. 82 ibidem, pag. 41 ibidem, pag. 39

10

11

de catre domn. Datoria lui este de a-i impaca pe impricinati printr-un compromis si de a cerceta enoriasii. Pe langa Pravila se mai foloseau Indreptarea legii- cod elaborat in vremea lui Matei Basarab care imbina regulile de tip canonic cu cele de drept laic din vechea legislatie bizantina fiind folosit fara intrerupere pana la Regulamentele Organice dar numai in pricinile administrate de catre Biserica. Dupa casatorie, in general, femeia sa muta in casa barbatului luand cu ea zestrea. Indiferent de provenienta, familia femeii incerca sa dea o zestre cat mai mare. Zestrea reprezinta un important indicator economic. Ea era compusa din: scule si bijuterii ( siruri de margaritare, 3-4 perechi de cercei, salba - pentru fiice de boier) randuiala hainelor/vesmintelor: haine de ceremonie. Cele mai miportante sunt din materiale provenite din import iar cele normale din lana, in, postav facute in casa. 8-10 randuri de haine pentru fata de boier din matase, casmir, lana din Italia, Franta, Imperiul Otoman + rochie, camasi brodate randuiala asternutului. Aici se insista pe calitate, cantitate si pe bogatia broderiilor. Boierii ofera 3 asternuturi: 3-4 cearsafuri de panza/matase, 2 plapumi, saltea, perinile numarate duap dimensiuni de la 4-10 randuiala mesei: prosoape de fata si de maini (12-24), stergare si servetele de bucatarie (6-12), fete de masa (2-4), duzina de linguri, cutite (argint), cesti de cafea oglinda, cadelnita din argint pentru aprinsul tamaiei, candela, icoane mosii (mai rar. Se dau in cazul in care nu exista bani pentru zestre) animale (se face diferenta intre o vaca stearpa sau una cu vitel) tigani (fata de boier pleaca cu tiganca care a crescut-o, cu camerista personala si cu alti tigani De catre straini femeile sunt vazute ca fiind frumoase: este placut ca sexul frumos, inzestrat in tara aceasta cu o fire atat de placuta si cu forme atat de binefacatoare, nu primeste nici una din binefacerile educatiei. Doamnele din Muntenia, pe langa mintea pe care le-a dat-o din plin natura, sunt foarte vioaie si, cu putina osteneala, s-ar putea infrunta cu cele mai distinse femei din Europa12. Valoarea totala a unei zestre putea fi de la 903 taleri pentru o mahalagioaica, 5000 de galbeni (Anchia Manu, o simpla fata) pana la 50000 de taleri si alte lucruri pentru o fata de boier (Lucsita Brezoianu). Timp de distractii erau doar sarbatorile cand se tineau hore. Astfel de evenimente reprezentau loc de socializare pe langa alte activitati cum ar fi claca.

12

Djuvara Neagu - op. cit. , pag. 111

Oamenii de la oras difereau de cei de la tara. Aici intalneai tot felul de oameni si chiar culturi diferite datorita stranilor si influentelor. Pe mahalalele orasului existau cele mai multe conflicte. Aici zona era murdara, plina de femei usuratice, oameni bolnavi, saraci, lipsa de educatie. In oras, cum era Bucurestiul, in ciuda faptului ca multe strazi erau pavate cu blani de lemn, nu era foarte curat. Era mult praf din cauza calestilor si noroi. Din cauza importului formelor fara fond oamenii erau destul de prosti. Intalneai oameni imbracati in haine orientale si altii in haine occidentale. Spre occident se aratau mai apropiate doamnele. Acestora le placea dansul si invatau multe dansuri. Lumea instarita mergea pe mosia lui Golescu si petrecea timpul plimbandu-se, jucand diferite jocuri, etc. Existau destule baruri si cafenele in oras catre trebuiau inchise la doua ceasuri dupa noapte. Odata cu modernizarea apar teatre si echipe bune de circari . La inceput se jucau piese in limba franceza apoi dupa traducerea lor, in romana. Existau de asemnea multe scoli in care cursurile se tineau in greaca sau romana. Este cunoscut cazul scolii lui Gheorghe Lazar unde se preda aritmetica, geografia istoriceasca pe charte, geometria teoretica si practica insa existau si scoli mai vechi. La studii superioare mergeau doar fii de boier sau copii care stiau carte si primeau o bursa de la biserica sau boieri iar pentru acestea ei trebuiau sa mearga in strainatate. Conform unui regulament de functionare a unei scoli grecesti din Bucuresti din 1817, dreptul de a fi elevi il aveau fii de boieri, fii clerului, negustorilor sau fii din orice alta clasa iar examentele se faceau cu ajutorul unor profesori examinatori straini de acea scoala, elevii trebuiau sa se respecte intre ei si pe profesori, puteau exista auditori, etc. Avem pentru inceputul secolului si o lista cu cateva preturi: o parala - 65g dramuri de paine, 10 parale - o oca de carne de vita, 12 cea de oaie, un taler si 10 parale - untul topit, un taler si 4 parale - mierea, 8 parale - branza proaspata, un taler - ulei, 7 parale - prunele uscate, 4 parale - varza acra.

Concluzii
In acest secol al schimbarii si modernizarii Principatele romane au fost atrase spre occident pentru ca de acolo venea modernizarea si interesele marilor puteri se simteau puternic in cele doua state mici si fara nicio putere de decizie internationala. Regimul fanariot a daunat foarte mult tarilor romane in ciuda unor domnitori care au facut reforme. Acest pamant a fost sansa fanariotilor de a avea avere si popularitate, fara el nu ar fi existat. Am putea spune ca norocul nostru a fost graul care ne-a atras in sfera de influenta a burgheziei engleze scapandu-ne si din ghearele Rusiei care ar fi dorit unirea slavilor balcanici sub
10

coroana ei, dorinta care a ramas vie multi ani si in calea careia au stat neobisnuitele tari romanesti.. Evident ca pe langa acest fapt au mai contribuit si dorinta Rusiei de a invinge Imperiul Otoman, admiratia noastra pentru Franta, Dunarea si gurile ei de varsare si fostele cai comerciale. Astfel am scapat de un jaf care ne-ar fi lasat mai mult in spatele Europei occidentale. Relatiile economice au influentat foarte mult si relatiile sociale astfel ca oamenii au devenit mai liberi in gandire, orientati pe a face profit, mai revolutionari.Aceasta modernizare a dus la aparitia burgheziei romanesti care a exploatat taranimea si a rupt relatiile dintre boieri si tarani care chiar daca se mai certau, se mai impacau, ca in orice familii, dar impreuna au trait si impreuna trebuiau sa traiasca mai departe 13. Totusi, trebuie sa vedem si partea buna: fara ea principatele si mai tarziu Romania, nu ar fi evoluat asa de mult. Ea si-a indeplinit functiile economice cu mari rezultate si uneori chiar cu stralucire dar nu a inteles responsabilitatile sociale. Secolul al XIX-lea a reprezentat perioada in care poporul roman s-a nascut a doua oara creand ceva ce acum ne lipseste si e greu de creat, aratandu-ne ca are potential sa fie mai bun dar numai in anumite conditii internationale.

Bibliografie:
1. Manoilescu Mihail - Rostul si destinul burgheziei romanesti, Editura Athena, Bucuresti, 1997
13

Manoilescu Mihail - op.cit., pag. 248

11

2. Zeletin Stefan - Burghezia romaneasca, Bucuresti, 1991 3. Djuvara Neagu - Intre Orient si Occident, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 4. Ghitulescu Constanta - In salvari si cu islic, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004 5. Diculescu Vladimir - Viata cotidiana a Tarilor Romane in documente 1800-1848, Editura Dacia, Cluj, 1970 6. Murgescu Constin - Mersul ideilor economice la romani, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, Vol. 1, Vol. 2 7. Otetea Andrei - Patrunderea comertului romanesc in circuitul international, Bucuresti, 1977 8. Corfus Ilie - Agricultura in Tarile Romane, Editura Academiei, Bucuresti, 1982 9. Patrascanu Lucretiu - Un veac de framnatari sociale 1921-1907, Editura Cartea Rusa, 1945 10. Ionascu I., Barbulescu P., Gheorghe Gh., Tratatele internationale ale Romaniei, Bucuresti, 1975 11. Bodea Corneliu - 1848 la romani. o istorie in date si marturii, Bucuresti, 1982

12