EVOLUTIA COMERTULUI

INTERNATIONAL
PANA IN SECOLUL XX

ROMAN CLAUDIA CARMEN

ANUL III, ECTS, GR.2
COMERTUL EXTERIOR IN ORANDUIRILE PRECAPITALISTE

Oranduirea sclavagista

Un rol deosebit in dezvoltarea comertului l-au avut fenicienii fiind buni marinari si negustori si
datorita faptului ca Fenicia se gasea la incrucisarea drumurilor celor trei continente (Europa,
Africa si Asia). Negustorii fenicieni au ridicat doguri si bazare, au infiintat factorii comerciale
pentru exercitarea comertului lor cu bastinasii. In regiunile mai bogate, Cipru, nordul Africii si
sudul Spaniei, fenicienii au infiintat colonii prin intermediul carora au dezvoltat comertul
exterior. Primul produs cu care au facut comert a fost pestele uscat; apoi cu cherestea, vin, ulei de
masline si produse ale artei feniciene (vase de aur si argint, tesaturi, arme, cupe). Fenicienii au
fost primii mesteri care au inceput sa extraga dintr-o anumita specie de moluste purpura si sa
vopseasca cu ea tesaturile.
In comertul de mijlocire si de transit al Feniciei un rol important l-a avut si comertul cu scavi. Se
dezvolta comertul atat pe mare cat si pe uscat. Fenicienii imbunatatesc structura comertului atat
la import cat si la export (Cu, minereu de Fe, marmura, fructe). Comertul se facea in special cu
sclavi si fildes din Africa, tesaturi scumpe si covoare din Asia, aur si argint din Spania, cositor
din Britania, ceara din Corsica, vin din insulele Baleare, ulei de masline si vin din Sicilia, iar mai
tarziu produse ale artei grecesti; Grecia devenind adversarul principal.
In secolul al IV-lea i.e.n. oranduirea sclavagista a atins punctul maxim al dezvoltarii sale. Orasele
grecesti au devenit mari centre comerciale si au luat treptat locul oraselor feniciene,
monopolizand bazinul Marii Mediteraniene. Portul Pireu a devenit la mijlocul secolului al V-lea
i.e.n. cel mai important si mai mare punct de tranzit, prin care treceau tot felul de marfuri dinspre
rasarit spre apus si invers. Se aduceau: cereale din nordul Marii Negre, Egipt si Sicilia, peste
sarat, miere, ceara, vite si piei din bazinul Marii Negre, lana din Milet, covoare din Catargina si
Persia, mirodenii, uleiuri parfumate, obiecte de lux din tarile Orientului, fildes din Africa, tesaturi
de in si panze din Egipt, incaltaminte si obiecte de bronz din Eturia, lemn, smoala si canepa din
Macedonia si Turcia si scavi.
In port s-au construit antrepozite pentru depozitarea si pastrarea marfurilor, santiere navale,
birouri pentru preschimbarea banilor, hoteluri si hanuri.
Atena nu folosea decat o mica parte din marfurile ce intrau in port, cea mai mare parte era
revanduta. In afara produselor ce faceau obiectul comertului de mijlocire si de tranzit, din Atena
se exportau produse mestesugaresti (mai ales ceramica), vin si ulei de masline. Dezvoltarea
comertului in statul atenian a fost insotita de intensificarea circulatiei banesti, a diferitelor
operatiuni de credit si camata. Cei care se ocupau cu schimbul de bani, dar si cu acordarea de
imprumuturi cu dobanda sau cu pastrarea banilor, se numeau zarafi.Orasele grecesti au acordat o
deosebita atentie organizarii si reglementarii comertului. Cu mentinerea ordinii in piete si cu
perceperea vamilor se ocupau agoranomii. Desi in Grecia antica si sclavagista comertul si
circulatia baneasca au atins un nivel inalt de dezvoltare, ar fi gresit sa se traga concluzia ca
economia greaca din acele timpuri ar fi fost o economie bazata exclusiv pe productia de marfuri;
econimia sclavagista a Greciei si-a pastrat, in general, caracterul de economie naturala intrucat
cea mai mare parte a productiei nu era destinata schimbului.
Un alt stat sclavagist care a luptat pentru dominatie in bazinul Marii Mediteraniene a fost Roma.
Etinderea si transformarea Romei intr-un mare stat maritime a contribuit la dezvoltarea pe scara
larga a comertului exterior. In perioada de inceput a cuceririlor romane, importul de marfuri

2
depasea exportul de marfuri. Cu toate acestea, deficitul balantei comerciale nu a dus la
subminarea economiei, datorita afluxului de bani si valori ce intrau in Roma in urma cuceririlor.
In agricultura imperiului, anumite regiuni au inceput sa se specializeze in cultivarea graului, a
vitei de vie, a legumelor, a plantelor medicinale. Si mestesugurile au cunoscut o mare dezvoltare
prin specializarea diferitelor ramuri. Mesterii produceau pana si instrumente chirurgicale. S-a
dezvoltat comertul exterior al imperiului roman cu tarile din Orient (Arabia, India, China), unde
se exportau in fiecare an marfuri in cantitati sporite, in schimbul obiectelor de lux (mirodenii,
parfumuri, matasuri) ce se importau. Spre exemplu, in India cu comertul se ocupa si regele, care
detinea monopolul la anumite produse de natura minerala, sarea, bauturile spirtoase. Tot in India,
comertul era supus unei stricte reglementari din partea statului. Functionarii speciali aveau
misiunea de a veghea asupra exactitatii masurilor si greutatiilor si supravegheau mentinerea
ordinei in piata. Cei vinovati de inselaciune sau de vinderea unor produse de proasta calitate erau
amendati.
In aceasta perioada, era considerat cel mai puternic si mai bogat, statul care avea cel mai mare
numar de negustori.
Odata cu decaderea Imperiului Roman de Apus, dominatia araba s-a extins repede mai ales in
secolele VII-VIII si a cuprins treptat toata Asia Occidentala, partea de nord-vest a Asiei, sudul
Europei si nordul Africii. Sub influenta araba s-a dezvoltat nu numai comertul, ci si agricultura si
mestesugurile. Arabii au dezvoltat pe o treapta superioara multe ramuri ale stiintelor naturii
(matematica, algebra, astronomia, fizica, chimia), artele plastice, arhitectura, literatura.

Oranduirea feudala

La inceputul feudalismului, datorita caracterului izolat al econimiei feudale, coertul incetase

aproape sa existe, iar in anumite locuri banii disparusera cu totul si se trecuse din nou la
schimbul direct de marfa contra marfa. Comertul exterior era ceva mai dezvoltat. Erau aduse din
Orient articole de lux. In nordul Europei se facea comert cu blanuri, piei de animale domestice,
lana, canepa, panzeturi, metale, arme, miere, ceara, icre, cereale si comertul cu cai.
In feudalism, spre deosebire de sclavagism, in calea comertului exterior au existat mai multe
bariere, legate indeosebi de faramitarea feudala. Feudalul percepea o multime de taxe, in cazul
avarierii mijlocului de transport, negustorul pierdea marfa, aceasta intra in proprietatea
feudalului. Apele si drumurile erau impanzite de bariere vamale. In secolul al XV-lea pe Rhin
existau 64 bariere vamale, pe Elba 35, pe Dunare numai in Austria de jos existau 77 bariere
vamale. Armatele feudalilor practicau jaful la drumul mare.
Are loc separarea mestesugarilor de agricultori. Acestia s-au unit in bresle, apoi impreuna cu
negustorii s-au unit in ghilde. Sarcinile principale ale ghildelor erau: lupta impotriva concurentei
negustorilor straini, reglementarea sistemului de masuri si greutati, apararea drepturilor
negustorilor impotriva constrangerilor feudale. Primele ghilde au aparut in Anglia in secolul al
X-lea si pana in secolul al XIV-lea au capatat o larga raspandire in intreaga Europa. Astfel s-a
intensificat comertul international si au aparut uniuni de orase libere (Liga hanseatica).
Dapa pana in secolele IX-X, Europa Apuseana a fost mult ramasa in urma din punct de vedere
economic, decat Bizantul si tarile din Orient, incepand cu secolele X-XI, ca urmare a dezvoltarii
generale a fortelor de productie, au aparut orase-centre mestesugaresti si comerciale, odata cu
separarea definitiva a mestesugarilor de agricultura. La aparitia si dezvoltarea oraselor-centre din
Italia si Franta au mai contribuit si relatiile comerciale dintre ele si dintre Imperiul Bizantin si
Orient.

3
Comertul exterior al oraselor italiene a luat o mare amploare in timpul cruciadelor. Din secolul al
XII-lea in orasele italiene s-au format breslele. La Milano, era in floare productia catifelei si a
armelor, la Venetia productia articolelor de sticlarie si a tesaturilor de matase, la Florenta-
tesaturile de lana. Comertul Venetiei a luat o mare dezvoltare in secolele XII-XIV, legaturile sale
comerciale ajungand pana pe coastele Africii de Sud. Negustorii genovezi au fost scutiti de orice
taxe vamale in porturile Imperiului Bizantin. Desfasurarea comertului la distante mari a impus
perfectionarea unor instrumente si tehnici specifice: cambia, viramentul bancar, contabilitatea in
partida dubla.
Liga Hanseatica (1367) sau Hansa din Germania de nord a cautat sa monopolizeze tot comertul
din nordul Europei si a reusit in mare masura, cuprinzand 64 de orase si dispunand de flote,
armata, trezorerie si guvern propriu.La mijlocul secolului al XV-lea liga incepe sa decada,
datorita concurentei industriale si comerciale a Angliei si a tarilor din Europa de sud. Iar odata cu
marile descoperiri geografice, liga si-a pierdut definitive preponderenta comerciala.

Teoria costurilor comparative de productie (D. Ricardo) sustine ca diviziunea internationala a

muncii si comertul international au aparut si se dezvolta numai pe baza cheltuielilor de productie
comparative in diferite tari. Fiecare tara produce si exporta marfuri pentru care tara respectiva
dispune de cele mai mari avantaje comparative in ce priveste nivelul cheltuielilor de productie si
ca renunta sa produca si importa toate acele marfuri in productia carora nu are asfel de avantaje
comparative in ce priveste nivelul cheltuielilor de productie.
Potrivit acestei teorii:
a) comertul international ar duce in mod spontan la cea mai rationala specializare
economica a diferitelor tari si deci la cea mai corecta diviziune internationala a muncii;
b) comertul international ar fi avantajos tuturor tarilor intrucat fiecare tara primeste
marfurile ce-i sunt necesare, cu cele mai mici cheltuieli posibile in conditiile existente;
c) in capitalism, principiul costurilor comparative de productie s-ar manifesta cu atat mai
complet si mai eficace cu cat comertul international s-ar desfasura fara nici un fel de
ingradiri de ordin vamal sau de alta natura.
Se stie insa ca tarile foste colonii si in general tariile slab dezvoltate, n-au fost libere in alegerea
specializarilor lor, intrucat tarile industrializate care au patruns pe piata acestora cu marfurile si
capitalul lor, le-au impus o anumita specializare, exclusiv in interesul marelui capital. De pe
urma acestei specializari, pe linia monoculturii sau monoproductiei, au profitat tarile dezvoltate,
marile monopoluri din aceste tari, care cauta si astazi, pe cai mai putin vizibile, sa mentina tarile
slab dezvoltate ca anexe furnizoare de produse agricole si de materii prime, ca piete de desfacere
pentru produsele lor si ca sfere de investire a capitalului.

ETAPELE FORMARII SI DEZVOLTARII PIETEI MONDIALE

1) Etapa manufacturiera a capitalismului - etapa de formare a pietei mondiale ce a

cuprins secolele XVI, XVII si primele 6-7 decenii ale secolului al-XVIII-lea. In aceasta etapa,
sub influenta dezvoltarii productiei de marfuri si a capitalului comecial in tarile din Europa si sub
influenta marilor descoperiri geografice, a inceput sa se largeasca foarte mult comertul
international. S-au descoperit si s-au dezvoltat noi cai comerciale care legau Europa cu America
si Asia ( ocolind Africa pe la capul Bunei Sperante). Centrul comertului international s-a mutat
din bazinul Marii Mediterane si Nordul Europei, in Apusul Europei si bazinul Oceanului
Atlantic. Au aparut noi centre ale comertului international.

4
Primele tari care au inaugurat epoca marilor descoperiri geografice au fost Spania si Portugalia,
desi nu erau cele mai dezvoltate din Europa, in aceste tari s-a infaptuit mai devreme centralizarea
de stat. Spania si-a indreptat atentia spre teritoriile noi descoperite din America, iar Portugalia
spre India, acordand atentie in principal regiunilor bogate in metale pretioase. Colonizatorii
spanioli si portughezi, dupa ce au jefuit toate rezervele de metale pretioase acumulate de
populatia indigena, au intensificat exploatarea minelor de aur si argint si au deschis noi mine.
Portughezii au reusit sa infranga pe arabi si, pentru o perioada de timp, sa monopolizeze
comertul cu tarile asiatice.
Monopolul comertului Spaniei si Portugaliei pe noile cai maritime descoperite a promovat aceste
tari pe primul loc in comertul international aproape un secol.
In cea de a doua jumatate a secolului al XVI-lea monopolul acestor doua tari in comertul
mondial a inceput sa fie zdruncinat, datorita stagnarii si chiar decaderii industriei manufacturiere
si a agriculturii. Situatie explicata prin faptul ca in aceste tari continuau sa fie foarte puternice
relatiile de productie feudale, care franau dezvoltarea productiei si a pietei. Astfel, afluenta
masiva de aur si argint in peninsula Iberica, nu a influentat asupra dezvoltarii economice a
tarilor, ci a contribuit doar la imbogatirea curtii regale si a varfurilor feudale din tara.
In acelasi timp, in Olanda si Anglia, unde au avut loc revolutii burgheze, incepuse sa se dezvolte
cu rapiditate industria manufacturiera. Spania si Portugalia cumparau produsele manufacturilor
olandeze si engleze si, ca urmare, o buna parte din metalele pretioase acumulate in aceste tari au
luat calea spre Olanda si Anglia. Paralel cu dezvoltarea industriei manufacturiere, aceste tari au
inceput sa-si dezvolte si schimburile comerciale si sa joace un rol din ce in ce mai activ in
comertul mondial.
Negustorii olandezi au inceput, treptat, sa-si manifeste un interes crescand fata de coloniile
Spaniei si Portugaliei. Olanda reusind sa-si dezvolte o puternica flota comerciala si militara, a
inceput lupta pentru inlaturarea portugheziilor din comertul cu Indiile Orientale si pentru
acapararea coloniilor intemeiate de catre acestia. La mijlocul secolului al XVII-lea, Olanda
detinea hegemonia in comertul mondial; flota ei comerciala ocupa primul loc in lume. Nici
suprematia Olandei nu a durat prea mult, datorita dependentei capitalului industrial fata de
capitalul commercial. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, suprematia comerciala era cedata
Angliei. Odata cu dezvoltarea capitalului industrial, superioritatea in domeniul comertului
international a inceput sa depinda tot mai mult de superioritatea industriei.
Pe masura ce in Anglia se dezvoltau industria manufacturiera si constructiile navale, englezii au
inceput sa-si indrepte atentia spre coloniile spaniole, portugheze si olandeze, au inceput sa atace
vasele comerciale si militare ale acestora si sa le jefuiasca. La inceputul secolului al XVII-lea,
englezii au colonizat o mare parte din teritoriile Americii de Nord, iar mai tarziu o serie de
regiuni din India. La sfarsitul acestui secol, Anglia detinea primul loc in comertul mondial.
O alta tara care a inceput sa joace un rol important in productia manufacturiera si in comertul
international, este Franta, care a reusit sa colonizeze o mare parte din teritoriul Canadei de astazi.
Colonizatorii englezi au inceput sa extinda in posesiunile cucerite in America, culturile de
cereale, tutun, bumbac, au inceput sa distruga padurile si sa vaneze animalele pentru blanurile lor
scumpe. Pe plantatii au inceput sa foloseasca munca scavilor negrii adusi din Africa si in mai
mica masura munca indigenilor. Treptat, aceste teritorii, ca si cele din Asia, au inceput sa devina
o importanta sursa de aprovizionare cu anumite materii prime si produse agricole, pentru Anglia
si sa ocupe un loc important in comertul exterior al ei. In mai mica masura insa aceste teritorii
erau si piete de desfacere pentru produsele manufacturiere engleze, care isi gaseau plasament, in
primul rand, pe piata tarilor europene. Daca la sfarsitul secolului al XVII-lea 80% din comertul

5
Angliei se desfasura cu tarile europene si numai 20% cu cele neeuropene, in a doua jumatate a
secolului al XVIII-lea, ponderea tarilor neeuropene a crescut la 45-50%. Volumul total al
comertului exterior englez a crescut de la 12 milioane lire sterline, la sfarsitul secolului al XVII-
lea, la peste 70 milioane lire sterline, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Balanta comerciala a
Angliei a fost in permanenta excedentara.
In ceea ce priveste structura comertului international din perioada manufacturiera a
capitalismului, demn de retinut este faptul ca in exportul Europei locul principal l-au detinut
produsele industriei manufacturiere, iar in importul ei un loc deosebit l-au detinut metalele
pretioase, blanurile, pieile, tutunul, orezul, lemnul pentru constructii navale, mirodeniile, matasea
naturala, bumbacul, indigoul, perle, fildesul, portelanul, ceaiul, cafeaua. Deci, Europa exporta
produse manufacturate ( tesaturi de lana, de bumbac, articole de metal, de sticla), iar din celelalte
regiuni ale lumii se importau in special obiecte de lux si unele materii prime si produse agricole
alimentare.

Formele organizatorice ale comertului international

Un rol deosebit de important in dezvoltarea comertului international si in schimbarea si
perfectionarea formelor lui organizatorice l-a jucat imbunatatirea mijloacelor de transport si de
comunicatii, pe de o parte, iar, pe de alta parte cresterea continua a productiei capitaliste de
marfuri. Dintre formele organizatorice noi ale comertului international care au aparut in secolul
al XVI-lea si au continuat sa se dezvolte in secolele XVII si XVIII trebuie retinute bursele. Daca
la iarmaroace si la pietele obisnuite avea loc vanzarea si cumpararea marfurilor existente la fata
locului, la bursele de marfuri tranzactiile se incheiau fara existenta marfurilor la fata locului,
uneori pe baza de mostre si, de cele mai multe ori, pe baza de documente. Prima bursa de marfuri
a aparut la Anvers (Belgia) in 1531, apoi in 1571 Bursa de la Londra care se dezvoltat ulterior in
secolele XVII si XVIII, iar in 1608 s-a infiintat Bursa de marfuri din Amsterdam. Bursele de
marfuri n-au devenit principala forma organizatorica a comertului international in aceasta
perioada, ci abia in epoca capitalismului liberei concurente. Forma organizatorica cea mai
importanta a comertului international din epoca manufacturiera a capitalismului a fost
companiile comerciale privilegiate, care primeau din partea statului dreptul de monopol asupra
comertului cu anumite tari sau regiuni ale lumii. Prima organizatie de acest gen a fost compania
engleza a negustorilor aventurieri infiintata in secolul XV. Din a doua jumatate si pana la
sfarsitul secolului al XVII-lea, numai in Anglia, Olanda si Franta au fost organizate 50-60 de
companii comerciale privilegiate. Aceste companii au urmarit, prin politica lor, cotropirea,
constrangerea si jefuirea coloniilor. Monopolul commercial al companiilor privilegiate, imbinat
cu sistemul de jaf practicat in regiunile si teritoriile cucerite, le-a adus companiilor profituri
uriase. Aceste profituri au constituit una din principalele resurse ale acumularii primitive a
capitalului in Anglia si Olanda.
Paralel cu dezvoltarea comertului international si cu dezvoltarea si perfectionarea formelor lui
organizatorice s-a dezvoltat si creditul. Daca in secolul al XVI-lea s-a dezvoltat in special
creditul bancar, in secolele XVII si XVIII s-a dezvoltat si creditul commercial. Bancile au aparut
in toate tarile europene si au jucat un rol insemnat in intensificarea schimburilor comerciale
internationale si in impulsionarea productiei capitaliste de marfuri.

Mercantilismul, ca politica comerciala a aparut la sfarsitul secolului al XV-lea si s-a dezvoltat in

secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Mercantilistii considerau drept adevar iluzia ca profitul ar fi
creat in sfera circulatiei marfurilor. Politica comerciala mercantilista a cunoscut doua etape de

6
dezvoltare: 1) mercantilismul timpuriu si 2) mercantilismul dezvoltat. In ambele etape ale
politicii mercantiliste se urmarea acelasi scop: mentinerea si atragerea unei cantitati cat mai
mari de metale pretioase in interiorul tarii, acestea, fiind considerate forma ideala a bogatiei
sociale.
Caracteristic pentru cea de a doua etapa a mercantilismului au fost urmatoarele deziderate:
acceptarea si chiar incurajarea comertului multilateral dintre tari, deci acceptarea intrarii si iesirii
din tara, atat a marfurilor cat si a banilor, realizarea unei balante comerciale active prin depasirea
importului de catre export.
Pentru realizarea unei balante active, statele europene au recurs la o serie de masuri menite, pe de
o parte, sa incurajeze exporturile de marfuri, iar pe de alta parte, sa impiedice in buna masura
importurile. Printre masurile luate in acest scop se inscriu: incurajarea dezvoltarii industriei
manufacturiere, interzicerea exportului de materii prime si incurajarea exportului de produse
manufacturate si a importului de materii prime destinate prelucrarii si exportului, infiintarea de
companii comerciale pentru comertul cu coloniile, fixarea de taxe vamale mari, protectioniste la
importul de produse manufacturate. In Anglia, stimularea dezvoltarii manufacturilor si a unei
flote comerciale proprii s-a facut cu ajutorul taxelor vamale protectioniste. Masuri similare de
politica comerciala au inceput sa aplice si celelalte tari europene. Politica protejarii industriei
manufacturiere nationale a inceput sa se raspandeasca si sa ia proportii mai ales incepand cu
secolul al XVII-lea. In scopul largirii legaturilor comerciale si indeosebi pentru asigurarea
pietelor externe de desfacere, tarile europene au recurs, printre alte masuri de politica comerciala,
si la incheierea de conventii comerciale. Primele conventii comerciale s-au incheiat, de regula,
dupa terminarea anumitor razboaie intre tarile respective si, ca urmare, conventiile comerciale
incheiate in aceste conditii prevedeau o serie de avantaje pentru tarile invingatoare.

2) Etapa capitalismului liberei concurente. In aceasta etapa, productia de marfuri s-a

afirmat in mod dominant, marea industrie masinista capatand o larga extindere.
Se disting doua perioade:
a) Prima perioada a inceput odata cu revolutia industriala din Anglia ( ultimele decenii ale
secolului al XVIII-lea) si s-a incheiat la sfarsitul primei jumatati a secolului al XIX-lea, cand pe
piata mondiala au aparut noi si puternici concurenti.
In aceasta perioada, Anglia, fiind prima tara in care a avut loc revolutia industriala, detinea
monopolul industrial, commercial si colonial in lume. La baza comertului international a inceput
sa stea nu circulatia produselor micilor producatori de marfuri, ci exportul de produse furnizate
de marea industrie masinista din Anglia. Marea industrie din Anglia a acaparat in aceasta
perioada largi piete de desfacere in diferite tari si a sporit considerabil importul de materii prime.
Anglia a renuntat la protectionism si a proclamat liberul schimb ca un mijloc care sa-i asigure
libertatea de a patrunde fara piedici pe pietele altor tari. Trecerea de la politica protectionista la
politica liberschimbista a avut loc in Anglia la inceputul deceniului cinci al secolului al XIX-lea.
b) A doua perioada a capitalismului liberei concurente a inceput in deceniul sase al secolului al
XIX-lea. Trasatura caracteristica a acestei perioade a fost inaltul nivel al dezvoltarii liberei
concurente. Astfel, industria engleza a inceput sa se infrunte pe piata mondiala cu industria in
plina dezvoltare din alte tari capitaliste ca: Franta, S.U.A., Germania. Alaturi de dezvoltarea
continua a comertului intre tarile cu o industrie dezvoltata si tarile agrare, a inceput sa se
dezvolte intens si comertul intre tarile industriale. A avut loc in aceasta perioada si o revolutie in
domeniul mijloacelor de transport si comunicatie, ca urmare a dezvoltarii rapide a retelei cailor
ferate, a navigatiei pe mari si oceane si a telecomunicatiilor.

7
Revolutia industriala din Anglia a atras dupa sine o crestere considerabila a productiei industriale
de fabrica si totodata cresterea volumului comertlui exterior englez. In prima jumatate al
secolului al XIX-lea volumul importului a crescut de 3 ori, iar cel al exportului de 6 ori.
Revolutia industriala din Anglia a influentat nu numai volumul comertului exterior englez ci si
structura lui. La exportul Angliei, daca in secolul al XVIII-lea predominau tesaturile de lana, in
prima jumatate a secolului al XIX-lea articolele principale de export erau tesaturile de bumbac
(75% din exportul mondial al tesaturilor de bumbac, revenea Angliei).
In afara tesaturilor de bumbac si lana, Anglia exporta si cantitati insemnate de carbuni si de
produse obtinute de pe urma prelucrarii fierului.
La inceputul revolutiei industriale, Anglia a luat toate masurile pentru ca masinile proiectate si
construite pe teritoriul ei sa nu ajunga in alte tari. Au fost emise o serie de legi care interziceau
exportul de masini, schitele si modelele lor. Totodata se ducea lupta si impotriva emigrarii
muncitorilor englezi calificati, o alta cale care sa impiedice raspandirea masinismului in alte tari.
Exportul de masini din Anglia a fost interzis pana in anul 1843. Dupa anularea acestei interdictii,
Anglia a devenit principalul furnizor de masini pe piata mondiala.
Dezvoltarea industriala a Angliei si intensificarea exportului ei de produse manufacturate, a atras
dupa sine si cresterea importului Angliei, in special de materii prime si de produse agro-
alimentare. Pe masura dezvoltarii industriei textile pe baza de bumbac si lana a crescut deosebit
de mult si importul acestor produse. Daca intre anii 1771-1775 Anglia importa anual, in medie
2300 tone de bumbac, la mijlocul secolului al XIX-lea importul de bumbac a ajuns la 270 mii
tone pe an, pentru ca in anul 1870 sa atinga 550 mii tone.
Principalele piete de aprovizionare cu materii prime si produse agricole de care Anglia avea
nevoie erau, in primul rand, coloniile sale din America si din Asia si in mai mica masura tarile
europene. Produsele engleze erau dificil de concurat datorita nu atat a volumului mare al
productiei cat mai ales a costului scazut: intre 1800-1850, pretul tesaturilor din bumbac a scazut
cu 81%, in vreme ce pentru cereale si alte bunuri alimentare el s-a diminuat cu o treime. In
aceasta perioada, salariile au ramas mai mult sau mai putin stabile, dar incidenta lor asupra
costurilor s-a redus treptat, datorita scaderii ponderii factorului uman ca urmare a introducerii
masinilor.
In prima jumatate a secolului al XIX-lea, Franta a trecut la infaptuirea revolutiei industriale si a
inceput sa joace un rol tot mai important in productia industriala a lumii si in comertul
international. Pasind mai tarziu decat Anglia pe drumul dezvoltarii capitaliste, in Franta au fost
luate o serie de masuri pentru a se apara de puternica concurenta engleza si anume: a fost interzis
importul de produse manufacturate engleze, s-a dispus confiscarea tuturor marfurilor engleze in
cazul in care ele ar fi patruns illegal pe teritoriul francez, apoi Napoleon a instituit blocada
continentala. Ca urmare, a fost interzis comertul intre Anglia si teritoriile cucerite de Franta si
au fost confiscate vapoarele si incarcaturile care mergeau de pe continent in Anglia. Ca raspuns,
Anglia a silit toate vapoarele tarilor neutre sa acosteze in porturile engleze, iar vapoarele care
mergeau cu incarcaturi spre Franta erau confiscate. blocada continentala nu a putut infrange
concurenta Angliei, dar la adapostul ei a luat un anumit avant industria Frantei. A aparut o
ramura industriala noua, industria zaharului pe baza de sfecla, se dezvolta industria constructoare
de masini, se mecanizeaza industria textila, s-au dezvoltat caile ferate si constructiile navale. Cu
toata dezvoltarea economica pe care a cunoscut-o Franta in aceasta perioada, nivelul productiei
ei industriale era cu mult in urma fata de Anglia. Marx scria ca cei mai mari fabricanti francezi
sunt mici burghezi in comparatie cu rivalii lor englezi. In 1850 volumul valoric al comertului
exterior francez crescuse de 2 ori fata de 1820, iar in 1870 crescuse fata de 1820 de 6,5 ori si fata

8
de 1850 de 3 ori. Balanta comerciala a fost in cei mai multi ani excedentara. In exportul Frantei
au inceput sa detina o pondere din ce in ce mai mare produsele industriale manufacturate,
scazand in acelasi timp ponderea materilor prime si a produselor alimentare. In 1870 ponderea
produselor industriale manufacturate crescuse cu 55% din totalul exportului, in timp ce ponderea
materilor prime si a produselor alimentare scazuse la 45%. In ceea ce priveste importul, procesul
a fost invers. In 1870 ponderea materilor prime la importul Frantei crescuse la 70%, ponderea
produselor alimentare era la 20%, iar a produselor manufacturate scazuse la 10%. Cea mai mare
parte a schimburilor comerciale ale Frantei, in special dupa terminarea razboaielor napoleoniene,
se efectua cu tarile europene, Germania, Italia, Olanda, Anglia, si in mai mica masura cu
America si tarile Asiei. In secolul al XIX-lea a fost infaptuita revolutia industriala si in alte tari
europene: Belgia, Olanda, Elvetia, Suedia, dar aceste tari n-au reusit in perioada respective sa
detina o pondere prea mare in productia industriala a lumii capitaliste, desi faceau parte din
categoria tarilor dezvoltate sub raport economic. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au
atras atentia alte doua tari, care desi au pasit pe drumul dezvoltarii capitaliste mai tarziu, au reusit
in scurt timp sa recupereze aceasta intarziere si sa se impuna pe piata mondiala ca puternici
concurenti, rivali de temut chiar si pentru Anglia. Este vorba de Germania si S.U.A.
In secolul al XVIII-lea si in prima jumatate al secolului al XIX-lea, Germania era foarte
inapoiata din punct de vedere economic. Acest lucru se datora prelungirii dominatiei relatilor de
productie feudale si farmitarii politice si economice a tarii. Negustorul care venea cu marfuri in
Germania, pentru a ajunge in interiorul tarii, trebuie sa treaca cel putin 16 granite vamale. De
asemene, in Germania din aceasta perioada existau 17 organizatii postale diferite, sute de sisteme
monetare diferite, o mare varietate in domeniul masurilor si greutatilor, toate acestea ingreunand
dezvoltarea economica si schimburile comerciale ale Germaniei. In orasele germane se mai
pastra inca sistemul breslelor din epoca feudala, sistem care a franat dezvoltarea industriei
manufacturiere. Cu toate acestea, un rol in dezvoltarea industriala a Germaniei l-a jucat blocada
continentala instituita de Napoleon impotriva Angliei. O alta etapa importanta in dezvoltarea
economica a statelor germane o reprezinta infiintarea in anul 1834 a Uniunii Vamale, in care au
intrat treptat majoritatea statelor germane. Aceasta a impulsionat dezvoltarea constructiei de cai
ferate si, ca urmare, s-a dezvoltat siderurgia, metalurgia, industria carbonifera. Totodata au
inceput sa se dezvolte si industria textila, industria zaharului pe baza de sfecla, industria
alcoolului. Din deceniul al 6-lea al secolului al XIX-lea a inceput perioada unei dezvoltari mai
rapide a capitalismului in Germania. Concurenta engleza si franceza a stimulat introducerea
masinilor si a unor procedee mai perfectionate in industria germana, fapt care a contribuit si la
cresterea productiei industriale intr-o serie de ramuri importante. Pentru desavarsirea revolutiei
industriale, era importanta lichidarea totala a faramitarii politice a Germaniei. Unificarea s-a
infaptuit abia in anul 1871, dupa razboiul franco-prusac, de pe urma caruia Germania a fost
despagubita cu 5 miliarde franci aur si s-a ales cu teritoriile franceze Alsacia si Lorena. Astfel,
Germania a inceput sa ocupe o pozitie importanta in comertul mondial.
In ceea ce priveste structura comertului exterior german, daca la inceputul secolului al XIX-lea
predominau la export materiile prime si produsele alimentare, spre sfarsitul deceniului sapte al
aceluiasi secol, locul principal in export au inceput sa-l detina produsele manufacturate (50-
55%), iar la import au inceput sa predomine materiile prime si produsele alimentare. Sfera
geografica a schimburilor comerciale ale Germaniei cuprindea numai tarile europene dezvoltate
si slab dezvoltate.
Coloniile engleze din America de Nord au servit in decursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea
ca piete de desfacere pentru manufacturile engleze si ca surse de aprovizionare cu materii prime

9
industriale si agricole. Desi Anglia s-a luptat sa-si pastreze monopolul colonial cu aceste teritorii
americane si sa impiedice dezvoltarea lor industriala, in cele din urma, dupa un razboi de durata
(1775-1793), Anglia a fost nevoita sa acorde independenta acestor teritorii, care s-au constituit in
statul ce poarta numele de Statele Unite ale Americii.
Afluenta continua de emigranti din Europa, resursele naturale bogate existente pe teritoriul tarii,
inexistenta ramasitelor feudalismului pe o buna parte din teritoriul tarii, iar mai tarziu si afluenta
de capital strain in aceasta tara, au constituit principalele cauze care au favorizat dezvoltarea
industriala a S.U.A. intr-un ritm rapid, desi trecerea la dezvoltarea capitalismului a avut loc mai
tarziu decat in Anglia, Franta si alte tari. Dupa razboiul civil dintre Nord si Sud (1861-1864),
care a dus la abolirea robiei in S.U.A., a inceput sa se dezvolte industria si agricultura capitalista.
Revolutia industriala a reusit inca inainte de sfarsitul secolului al XIX-lea, sa ajunga din urma si
sa intreaca chiar, toate tarile care pasisera mult mai devreme pe drumul dezvoltarii capitaliste si a
infaptuirii revolutiei industriale.

Productia industriala de fabrica

(in milioane dolari aur vechi)

Tari 1820 1840 1860 1894

Anglia 1411 1883 2808 4263
Franta 1168 1606 2092 2900
Germania 900 1484 1995 3357
S.U.A. 268 467 1907 9498

Paralel cu dezvoltarea industriei pe baza de masini, s-a dezvoltat contructia de cai ferate si
constructiile navale. Daca in 1835 lungimea cailor ferate din S.U.A. era numai de 2000 km , in
1870 lungimea lor era de 85000 km. S-a dezvoltat si agricultura capitalista. O extindere mare au
luat-o cultura cerealelor si cultura bumbacului, atat cerealele cat si bumbacul fiind importante
produse de export ale S.U.A. daca in 1800 productia de bumbac puf a S.U.A. a fost numai de
16000 tone, in 1850 a crescut la 600 mii tone, iat in 1875 la peste 1 milion tone.
Odata cu dezvoltarea industriei, agriculturii si transporturilor au inceput sa se extinda si
schimburile comerciale externe ale S.U.A.

Comertul exterior al S.U.A.

U/M 1800 1870 Creste in 1870 fata de 1800

Export mil. $ 31.8 376.6 de 12 ori
Import mil. $ 91.2 435.9 de 5 ori

Balanta comerciala pasiva a S.U.A. se explica prin faptul ca in perioada aceea, cu toata
dezvoltarea industriala a S.U.A., la exportul ei continuau sa predomine materiile prime si
produsele agro-alimentare, iar la import predominau produsele industriale manufacturate, care,
care, in general aveau o valoare mult mai mare decat produsele de baza. Peste 60% din exportul
S.U.A. se indrepta catre Anglia si, la export, ponderea cea mai mare o detinea bumbacul (50%),
urmat de grau si porumb. Numai intre anii 1860-1870 exportul de grau al S.U.A. a crescut de la
1,4 mil.tone la 5,1 mil. tone, iar cel de porumb de la 1,3 mil. tone la 3,9 mil. tone.

10
Incepand din deceniile 6-7 ale secolului al XIX-lea in exportul S.U.A. au inceput sa intre si
produsele industriale manufacturate. Dintre produsele de export americane mai amintim si
lingourile de aur.
Trecerea la marea productie capitalista pe baza de masini in tarile din Europa occidentala si in
S.U.A. a provocat o crestere insemnata a comertului international. Daca in prima jumatate a
secolului al XIX-lea productia industriala a lumii si comertul international s-au dezvoltat aproape
in acelasi ritm, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea comertul international a inceput sa
creasca mai repede, ca ritm, decat productia industriala.

Evolutia comertului international

(in milioane $ si in preturile anului 1800)

Anii Volumul valoric in procente fata de

1800 = 100
1800 1,4 100
1820 1,6 114
1830 1,9 135
1840 2,7 193
1850 4,0 285
1860 7,2 514
1870 10,6 757
1880 14,7 1050

evolutia volumului valoric al

comertului international
16
14
12
10
8
6
4
2
0
1800 1820 1830 1840 1850 1860 1870 1880

Ponderea principalelor tari in comertul international

( in % din total)

Tarile 1800 1850 1800

Anglia 22.3 20.3 20.8
Franta 7.8 8.9 11.1
S.U.A. 5.6 7.5 10.0
Germania 11.9 8.4 9.2
India (britanica) 3.3 3.6 4.6
Austr0-Ungaria 2.6 3.5 4.1

11
 Italia 3.3 4.6 3.0
Rusia 3.7 3.6 3.3
Olanda 4.6 4.8 3.8
Belgia 0.8 1.6 3.8
Total 65.9 66.8 73.7
Restul tarilor 34.1 33.2 26.3
100.0 100.0 100.0

Ponderea principalelor tari in comertul international

25 1800
20 1850
15 .
10 1880
5
0
ia
Fr i a

ia

Be a
ia
-U i a
m .

O ia
S. a

li a
G U.A

nd
t

ar
an
gl

lg
r0 Ind

us
an

It a
An

ng

la
R
er

st
Au

Dezvoltarea transporturilor si a mijloacelor de comunicatie si influenta lor asupra

comertului international
Perfectionarea flotei comerciale si cresterea tonajului au dus la reducerea cheltuielilor de
transport. Astfel, in deceniul opt al secolului al XIX-lea, transportul unei tone de bumbac din
America in Anglia costa de 16 ori mai putin decat la inceputul secolului.
De mare importanta pentru transporturile maritime si pentru comertul international a fost
terminarea in 1869 a Canalului Suez. Acesta a scurtat drumul dus si intors din Europa pana in
Australia de la 12 luni la 3 luni.
Are loc si dezvoltarea transporturilor pe uscat, prin constructia de sosele si cai ferate.
De mare insemnatate pentru dezvoltarea comertului international a fost si perfectionarea
mijloacelor de comunicatie. In 1874 o serie de tari au constituit Uninea Postala Internationala,
care a contribuit la imbunatatirea relatiilor postale internationale. Inventarea telegrafului electric.
Revolutia savarsita in domeniul mijloacelor de transport si comunicatie a contribuit la
dezvoltarea schimburilor comerciale intre Europa, America si Asia, reducand timpul de rotatie a
capitalului in comertul international.

Formele organizatorice ale comertului international in secolul al XIX-lea

Datorita trecerii capitalismului pe o treapta superioara a dezvoltarii sale, in secolul al XIX-lea au
inceput sa ia fiinta si sa capete o larga raspandire, intreprinderile comerciale, individuale sau

12
colective, sub forma societatiilor pe actiuni. Au aparut chiar intreprinderi de asigurare, care se
ocupau indeosebi cu asigurarea marfurilor si vaselor.
Un rol tot mai important in comertul international il au bursele, care au inceput sa se
specializeze. Au aparut bursele de marfuri si bursele de valori. In 1848 a aparut prima bursa de
cereale la Chicago, in 1862 prima bursa de metale neferoase la Londra si prima bursa de bumbac
in S.U.A. La bursele de marfuri se concentrau cererea si oferta, iar preturile care se formau acolo
au inceput sa devina preturi mondiale pentru produsele respective.

3) Epoca capitalismului monopolist imperialismul

Tranformarea capitalismului in imperialism a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea si
inceputul secolului al XX-lea. Dezvoltarea economica si politica inegala a tarilor capitaliste a
facut ca in unele tari trasaturile capitalismului monopolist sa apara mai devreme, in altele mai
tarziu, in functie de gradul de dezvoltare a capitalismului.

Indicele productiei industriale

(1870 = 100)

1880 1890 1900 1913

Indicele general al
productiei industriale 137 226 316 526
mondiale
Anglia 121 141 180 227
Franta 127 165 194 294
Germania 139 222 333 555
S.U.A. 155 355 491 910

In industrie a avut loc un intens process de concentrare a capitalurilor si a productiei care s-a
soldat cu aparitia monopolurilor, trasatura caracteristica esentiala a imperialismului. O alta
trasatura caracteristica a imperialismului este exportul de capital. Primele tari exportatoare de
capital au fost Anglia si Franta. Volumul total al investitiilor de capital facute de Anglia in
strainatate, in 1872 a fost de 15 miliarde franci francezi. Exportul de capital a luat un avant
deosebit la inceputul secolului al XX-lea cand a aparut si un al treilea mare exportator de capital
Germania. In 1914 suma totala a investitiilor de capital in strainatate a principalelor tari
capitaliste s-a cuprins intre 179 si 204 miliarde franci francezi.
Ultimul sfert al secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea s-a mai caracterizat si prin
terminarea impartirii teritoriale a lumii intre marile puteri capitaliste si inceperea luptei pentru
reimpartirea ei, o alta trasatura caracteristica capitalismului monopolist. Procesul de transformare
a coloniilor si a tarilor dependente, in anexe furnizoare de materii prime industriale si produse
agricole pentru tarile metropole, s-a intensificat.

Evolutia volumului valoric al comertului international

In perioada de trasformare a capitalismului premonopolist in imperialism, comertul international
a continuat sa creasca (151%), insa cu un ritm mai scazut fata de apogeul atins in perioada
liberschimbista (163%). Aceasta incetinire a ritmului de crestere a volumului valoric al
comertului international se explica prin adancirea contradictiilor capitalismului, a crizelor
economice de supraproductie, care au adus perioade de stagnare si reducere a comertului

13
international. Totodata, aceasta incetinire s-a datorat si evolutiei preturilor si masurilor de
politica comerciala care au fost luate de principalele tari capitaliste in aceasta perioada cand s-a
facut trecerea de la politica liberului schimb la politica protectionismului agresiv.
Dinamica comertului international sub aspectul volumului valoric depinde de doi factori si
anume: de variatia nivelului preturilor la diferitele marfuri si de variatia volumului fizic al
comertului cu diferite marfuri. Intre 1880-1900, cresterea comertului international a avut loc pe
seama cresterii volumului fizic, in timp ce preturile au manifestat o tendinta de scadere atat sub
influenta concurentei cat si sub influenta crizelor economice de supraproductie. In perioada
1900-1913, cresterea volumului valoric al comertului international s-a datorat in special cresterii
nivelului preturilor si numai partial cresterii volumului fizic. Volumul valoric a comertului
international a crescut cu 95%, in timp ce volumul lui fizic a crescut numai cu 62%.

Structura comertului exterior in anul 1913

(in % din total)

Tari Poduse Materii prime Produse finite Total

capitaliste alimentare si semifabricate
Export Import Export Import Export Import Export Import
Anglia 6.3 41.6 13.6 32.8 77.9 24.9 97.8 99.3
Franta 12.2 21.6 27.0 58.7 60.8 19.7 100.0 100.0
Germania 10.3 28.3 26.0 56.1 63.7 15.6 100.0 100.0
S.U.A. 20.7 22.4 46.9 54.3 32.0 22.5 99.6 99.2
Japonia 9.8 16.6 60.0 65.9 29.2 17.0 99.0 99.3

IMPORT
70
60
prod.
50 alimentare
40 mat. Prime si
30 semifabricate
20 prod. finite

10
0
ia

.
ta

ia

a
.A

ni
gl

an

an

po
An

S.
Fr

Ja
er
G

14
 EXPORT
90
80 prod.
70 alimentare
60
50 mat. Prime si
40 semifabricate
30 prod. finite
20
10
0
ia

.
ia
ta

a
.A

ni
gl

an

an

po
An

Fr

S.

Ja
er
G

Ponderea continentelor in comertul international

(in % din total)

Continentele 1886-1890 1900 1913

Europa 67.0 65.9 61.2
America 17.2 19.1 21.5
Asia 9.5 9.5 11.4
Africa 2.6 3.2 3.4
Oceania 3.7 2.3 2.5
Total 100.0 100.0 100.0

Ponderea continentelor in comertul

international

80
1886-1890
60
1900
40
1913
20
0
Europa America Asia Africa Oceania

Politica comerciala a tarilor capitaliste

Aparitia si dezvoltarea monopolurilor si ascutirea luptei dintre ele pentru impartirea si
reimpartirea sferelor de influenta a determinat principalele state capitaliste sa treaca de la politica
liberului schimb la o politica protectionist-agresiva, care nu urmarea, in primul rand, apararea

15
economiei nationale de concurenta straina, ci realizarea unor profituri cat mai mari atat pe piata
interna, cat si pe piata internationala de catre marile monopoluri. Trecerea la politica
protectionismului agresiv s-a realizat atat prin elaborarea si punerea in aplicare a unor tarife
vamale cu taxe foarte ridicate la importul marfurilor cat si prin alte masuri de politica comerciala
netarifare si paratarifare (contingente, licente).
Dintre tarile capitaliste europene, Germania a fost prima care a facut trecerea la politica
protectionismului agresiv. Primul tarif vamal german cu un nivel ridicat al taxelor vamale de
import la foarte multe produse industriale a fost cel din anul 1879. In 1902 taxele vamale au fost
din nou majorate.
Luand exemplul Germaniei, si ca raspuns la politica comerciala promovata de ea, alte tari
capitaliste europene si neeuropene au trecut la politica protectionismului agresiv.
Franta a pus in aplicare, incepand cu anul 1881, un tariff vamal care prevedea taxe vamale
ridicate la principalele produse industriale si la o serie de produse agricole. Au loc majorari ale
taxelor vamale in 1892, 1894 si in 1910.
S.U.A., deasemenea paseste treapta protectionismului agresiv. Prin legea vamala din 1875 au fost
majorate taxele vamale de import la unele produse industriale, insa trecerea la protectionismul
agresiv s-a realizat odata cu noile tarife vamale din 1890 si 1897.
Au fost insa reduse taxele vamale la o serie de produse industriale in productia carora S.U.A.
intrecusera toate tarile capitaliste.
Si alte tari capitaliste dezvoltate au facut trecerea in aceasta perioada la politica
protectionismului agresiv (Italia, Belgia, Olanda, Elvetia).
Singura care continua sa practice politica liberului schimb este Anglia. Desi pierduse suprematia
in ce priveste productia industriala, ea detinea suprematia in ce priveste imperiul colonial,
comertul exterior, flota comerciala si exportul de capital. Practicarea liberului schimb
corespondea intereselor Londrei. Imperiul ei colonial continua sa fie o piata relativ sigura pentru
desfacerea produselor industriale engleze si o sursa foarte bogata de materii prime si produse
agricole. Totusi si in Anglia, sub presiunea dezvoltarii monopolurilor din industrie si a
concurentei tot mai puternice din partea Germaniei si a S.U.A., a inceput sa se intensifice
miscarea pentru trecerea la politica protectionista. In anul 1894 s-a hotarat introducerea
sistemului preferintelor vamale in relatiile dintre Anglia si imperiul ei colonial. In anul 1897
Canada a fost prima tara care a introdus taxe vamale mai reduse la importul de marfuri engleze,
mentinand taxe vamale mai ridicate la importul din celelalte tari capitaliste. Canada a fost urmata
apoi, la scurt timp, de Noua Zeelanda, Uniunea Sud-Africana si Australia, toate aceste tari fiind
dominioane engleze.

Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul international

(in % din total)
Tarile 1900 1913
Anglia 19.5 15.2
Germania 12.1 13.1
S.U.A. 10.3 11.2
Franta 10.0 7.8
Belgia 4.0 4.2
Olanda 3.3 3.6
Austro-Ungaria 3.5 3.1
Japonia 1.1 1.6

16
 Ponderea principalelor tari capitaliste
in comertul mondial
25
20
15
10 1900
5
0 1913

ia
a
ia

ia
ia

ta

a
.A

nd

ni
ar
gl

an

lg
an

po
ng
An

la
Be
Fr
S.
m

Ja
-U
er
G

ro
st
Au
Exportul de capital al principalelor tari capitaliste
(in miliarde franci francezi-estimari)

Tarile 1902 1914 Cresterea in 1914

fata de 1902
Anglia 62 75-100 20-61%
Franta 27-37 60 50%
Germania 12.5 44 3.5 ori

Comertul international in timpul primului razboi mondial

In timpul primului razboi mondial (1914-1918), economia tarilor capitaliste si comertul

international au fost orientate spre satisfacerea nevoilor razboiului. In toate tarile beligerante s-a
intensificat procesul inflationist, s-a adancit haosul valutar, au crescut deficitele bugetare, iar in
tarile pe teritoriul carora s-a desfasurat propriu-zis razboiul s-a redus productia industriala si
agricola, s-au redus posibilitatiile de export si au crescut necesitatiile de import. Astfel, S.U.A. si
Japonia si-au extins productia devenind principali furnizori pentru tarile aflate in razboi.

Evolutia comertului international in anii 1913-1918

(in miliarde $) - (import+export), (1913 = 100)

Anii 1913 1914 1915 1916 1917 1918

Miliarde 64.6 53.7 46.5 49.2 42.9 38.9
In % fata de 1913 100 83 72 76 61 60

Se observa ca, in ultimii ani de razboi, volumul comertului international nu mai reprezenta decat
60% din nivelul anului 1913. Aceasta scadere se datoreaza reducerii exporturilor tarilor europene
atrase in razboi, desi importul lor s-a mentinut la un nivel relativ ridicat. In schimb, comertul
exterior al tarilor considerate neutre (Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Elvetia) a crescut
in timpul razboiului. La fel si cel al S.U.A., Japoniei, Canadei, Australiei si a altor tari din Asia si

17
America. Astfel, scade ponderea Europei in comertul international si creste ponderea Americii,
Asiei si Oceaniei.
S.U.A. s-au transformat in anii razboiului din tara debitoare in tara creditoare. Daca inainte de
primul razboi mondial S.U.A. datorau tarilor capitaliste europene aproximativ 6 miliarde $, la
sfarsitul razboiului, tarile Europei Occidentale datorau S.U.A. aproape 11 miliarde $. La sfarsitul
primului razboi mondial centrul financiar al lumii capitaliste s-a mutat din Europa in S.U.A.

Comertul international in perioada dintre cele doua razboaie mondiale

Evolutia comertului international din perioada interbelica a fost influentata de o serie de factori,
printre care mentionam: urmarile primului razboi mondial, crizele economice de supraproductie
din anii 1920-1921, 1929-1933 si 1937-1938, pregatirile pentru declansarea celui de-al doilea
razboi mondial, evolutia diferita a preturilor la marfurile comercializate pe piata mondiala.

Volumul valoric al comertului internatioal

(in miliarde $)

Volumul valoric Volumul valoric

Anii in preturi in preturile anului
curente 1913
1913 64.6 64.6
1920 117.0 51.8
1921 76.2 51.4
1922 81.1 57.3
1923 85.8 58.6
1924 96.4 66.1
1925 108.1 70.6
1926 104.8 71.3
1927 110.3 78.5
1928 113.7 80.7
1929 116.2 83.9
1930 94.0 77.2
1931 67.2 71.7
1932 45.5 62.4
1933 40.9 63.6
1934 39.5 65.6
1935 40.3 68.6
1936 43.6 70.6
1937 53.8 78.8
1938 46.9 72.4

18
 Indicele volumului valoric, fizic si al preturilor in
comertul international

1929 1932 1934 1936 1937 1938

Ind. vol. fizic 100 74.5 78.0 86.0 96.5 89.0
Ind. preturilor 100 52.5 43.5 43.5 48.0 45.5
Ind. vol. valoric 100 39.2 33.9 37.4 46.3 40.5

In perioada 1914-1938 comertul international a scazut sub aspectul volumului valoric cu 28,6%
si a crescut sub aspectul volumului fizic cu 12,1%.

Ponderea grupei de produse finite

in exportul total al unor tari capitaliste
(in % din totalul valoric)

Tarile 1913 1929 1937

Anglia 77.9 77.2 74.8
Germania 63.7 70.0 81.5
Franta 60.0 66.8 50.7
S.U.A. 31.9 49.1 49.0
Belgia 39.5 59.2 56.7
Italia 30.9 54.0 56.7
Japonia 29.2 43.6 59.8

Exportul de masini, utilaje si mijloace de transport al S.U.A.

Germaniei, Angliei si Frantei
( in milioane $ - aur)

1929 1933 1937

Masini agricole 168 16 58
Masini textile 164 49 75
Masini-unelte 89 42 89
Instalatii si aparate
electrotehnice si accesorii 372 172 208
Utilaje de birou 64 16 31
Mijloace de transport 996 216 431
Alte masini 636 187 285
Total 2489 653 1177

19
 Indicele volumului fizic al comertului international
pe grupe de marfuri (1929 = 100)

Grupe de 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937

marfuri
Alimente 98.0 96.0 89.0 83.0 82.0 85.5 88.0 93.0
Materii prime 94.5 88.5 81.5 87.5 88.0 91.5 95.5 111.5
si semifabricate
Produse finite 88.0 76.0 59.0 60.5 66.5 69.5 75.0 86.0
Total com. 93.0 85.5 74.6 75.4 78.2 81.0 85.9 96.0
international

Indicele volumului valoric al comertului international

pe grupe de marfuri (1929 = 100)

Grupe de 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937

marfuri
Alimente 83.0 63.5 46.5 37.5 34.5 34.5 37.5 42.5
Materii prime 77.5 52.5 36.0 36.0 35.0 36.0 39.5 50.0
si semifabricate
Produse finite 83.0 59.5 37.5 34.0 33.0 33.6 36.0 44.5
Total com. 81.0 57.1 39.1 35.2 34.0 34.7 37.5 46.0
international

Ind. volumului fizic, valoric si al preturilor in

comertul international in anul 1932
(1929 = 100)

100
80
alimente
60
40 mat. prime si
semifabricate
20 prod. finite
0
ind. vol. ind. ind. vol.
fizic preturilor valoric

20
 Ponderea continentelor in comertul international

80 1913
60 1929
40 1932
20 1937
1938
0
Europa America Asia Africa Oceania

Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul international

(in % din totalul valoric)

Import Export
Tarile 1913 1929 1937 1938 1913 1929 1937 1938
Anglia 16.5 15.2 17.0 17.3 13.9 10.7 9.9 10.1
S.U.A. 9.1 12.2 10.9 8.1 13.3 15.6 12.6 13.4
Germania 13.1 9.0 8.0 10.0 13.1 9.7 9.1 9.9
Franta 8.3 6.4 6.2 5.5 7.2 5.9 3.7 3.9
Canada 3.2 3.6 2.9 2.8 2.3 3.7 4.3 4.2
Japonia 1.9 2.8 3.9 3.1 2.7 2.9 3.5 3.3
Italia 3.6 3.2 2.7 2.4 2.6 2.4 2.1 2.4
Total 55.7 52.4 51.6 49.2 54.1 50.9 45.2 47.2

21
 IMPORT
20

15 1913
1929
10
1937
5 1938

0
.
ia

lia
a
ia

a
ta
.A

ni
ad
gl

an

an

Ita
U

po
An

an
S.

Fr

Ja
er

C
G

EXPORT

20
1913
15
1929
10 1937
5 1938

0
a

lia
ia

ta

da
ia
A .

ni
gl

an

an

Ita
na
U.

po
An

Fr
m
S.

Ca

Ja
er
G

In perioada dintre cele doua raboaie mondiale, in ceea ce priveste politica comerciala, tarile
capitaliste nu au luat numai masuri menite sa restranga importurile, ci si masuri menite sa
incurajeze exporturile. In principalele tari capitaliste au fost infiintate departamente, societati de
stat sau mixte care au inceput sa acorde credite de export sau sa asigure si sa garanteze creditele
de export acordate de firmele particulare. Au inceput sa fie subventionate exporturile anumitor
produse, au inceput sa se acorde prime de export, pentru a se incuraja exporturile respective si
pentru a permite monopolurilor sa cucereasca si sa mentina pozitii cat mai puternice pe piata
mondiala.
In anul 1939 flota comerciala a lumii capitaliste era de 68,1 milioane tone registru brut din care:
flota engleza era de 18 milioane tone, flota S.U.A. era de 11,9 milioane tone, cea japoneza de 5,6
mil. tone, cea germana de 4,6 mil. tone etc.

22
Comertul international in perioada celui de al doilea razboi mondial

In timpul celui de al doilea raboi mondial, ca si in primul, comertul international a fost pus in
slujba lui, cu atat mai mult cu cat in acest razboi au fost antrenate un numar mai mare de state. In
anii de razboi o pondere din ce in ce mai mare in comertul international au avut-o produsele
militare, materiile prime pentru producerea lor si produsele alimentare. Concomitent, a scazut
ponderea produselor destinate industriei civile si consumului populatiei si ponderea produselor
finite nemilitare.

Volumul valoric al comertului international

( in preturi curente, miliarde $)

Import Export Total in % fata

Anii de 1938
1938 24.2 22.7 46.9 100
1939 21.5 20.5 42.0 90
1940 21.9 19.7 41.6 89
1941 22.1 21.1 43.2 92
1942 22.1 24.5 46.6 99.3
1943 24.4 29.7 54.1 115.3
1944 26.6 31.0 57.6 122.8
1945 22.5 23.9 46.4 98.9

Ponderea continentelor in comertul international

60 1939
50 1940
40 1941
30 1942
20 1943
10 1944
0 1945
a

ca
a

ia
op

ic

an
As

ri
er
r

Af

ce
Eu

Am

Spre deosebire de celelalte tari capitaliste, comertul exterior al S.U.A. a avut o evolutie cu totul
diferita in timpul celui de al doilea razboi mondial. El a inregistrat o crestere continua in special
datorita sporirii considerabile a exporturilor pe baza legii cu privire la predarea marfurilor si

23
prestarea serviciilor sub forma de imprumut sau de inchiriere (Lend-Lease Act). In perioada
razboiului, S.U.A. au reusit sa-si asigure, in dauna Angliei, suprematia atat in domeniul
comertului exterior cat si in domeniul exportului de capital si, au reusit sa ajunga din urma si sa
intreaca Anglia in ce priveste tonajul total al flotei comerciale.

Comertul exterior al S.U.A. in anii razboiului

(in mil. $ - in preturi curente)

1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

Import 2276 2541 3222 2769 3390 3878 4086
Export 3123 3934 5020 8003 12842 14162 9585

din care export pe baza - - 700 4900 10300 11200 5500

de Lend-Lease Act
Sold + +847 +1393 +1798 +6061 +9452 +10284 +5499

Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul international

(in % din total)

Import Export
Tari 1938 1945 1946 1938 1945 1946
Anglia 17.3 26.2 15.1 10.1 7.4 11.6
S.U.A. 8.1 18.1 14.2 13.5 40.1 29.9
Germania 10.1 0.4 2.1 9.9 0.08 0.07
Franta 5.5 4.8 7.6 3.9 0.9 2.7
Italia 2.4 - 1.9 2.4 - 0.9
Japonia 3.1 - 0.9 3.3 - 0.3
Canada 2.8 6.4 5.4 4.2 12.4 7.1

IMPORT

30 1938
25 1945
20 1947
15
10
5
0
ia

l ia
.

ia

ta

a
.A

ad
ni
gl

an

an

Ita
U

po
An

an
S.

Fr
m

Ja
er

C
G

24
 10
20
30
40
50

0
An
gl
ia
S.
U
.A
G .
er
m
an
ia
Fr
an
ta

25
Ita
l ia
EXPORT

Ja
po
ni
a
C
an
ad
a
1947
1945
1938