Aromânii- comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație

Anastase N. Hăciu

Cartea Aromânii- comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație apărută în anul 1936 la
tipografia Cartea Putnei la Focșani a fost scrisă de către profesorul Anastasie N. Hăciu din
Râmnicul Sărat.
Înainde de a porni la drum în descoperirea acestei cărți, trebuie să precizăm originea
aromână a autorului. Fiind un produs al școlii aromâne din Macedonia, scrierea cărții de față a fost
văzută ca o datorie asupra istoriei zbuciumate a neamului său ceea ce explică atenta documentare,
dovadă stând cele 600 de pagini.
Rolul declarat al scrieri este acela de a schimba percepția asupra unui popor ce a fost privit
mereu ca nomad sau transhumant.Pentru o analiză cât mai detaliată, cartea a fost structurată în trei
capitole: cartea I descrie rolul aromânilor în viața economică a Imperiului Otoman precum și
începuturile din Imperiul Bizantin, cartea a II-a vorbesc despre activitatea coloniilor de negustori și
artizani din afara Imperiului, iar cartea a III-a realizează o schiță asupra rolului pe care l-au avut
coloniile de aromâni atât în interiorul Imperiului cât și în afara lui în viața econimică, politică și
culturală.
Studiul începe cu o mărturisire a geografului și geopoliticianului vremii, Simion Mehedinți,
despre aromâni. Ceea ce remarcă este, nu doar multitudinea de meserii pe care le practicau și care
i-au ridicat „pe treptele civilizației”, ci și comportamentul pe care poporul român l-a avut asupra lor
„nu le-am recunoscut adevărata valoare (...), le-am deschis mereu ușa din dos și nu cea din față”.
Având toate elementele pentru a fi „un organism social perfect viabil”, aromânii erau
deopotrivă păstori, agricultori, industriași, negustori, financiari, artiști, savanți. Ceea ce i-a făcut
însă să primească renumele de nomazi a fost păstoritul care s-a centralizat în evul mediu în masivul
Pindului și a ținutului Tesaliei și Albania. Migrațiile păstorești sunt cele care explică expansiunea
lor în toate colțurile lumii, de la Europa Nordică pâna în Egipt, din Anglia până în Asia. Odată cu
păstoritul a apărut, în mod natural și firesc cărăvănitul. Fiind, la început, un mod de a-și vinde
produsele și de a cumpăra ceea ce avea nevoie pentru traiul de zi cu zi al lor și al familiilor, s-a
dezvoltat cu timpul ca o meserie de sine stătătoare care i-a permis aromânului să se implice în viața
econimică, politică, socială apopoarelor vizitate.
Înainte de a face o analiză a ceea ce au reprezentat aromânii pentru spațiul balcanic, dar și
cel european trebuie să schițăm modul de apariție al lor. În perioada primului mileniu cronicile
de-abia încep să scrie despre ei. Istoria spațiului unde s-au dezvoltat a fost una în continuă
schimbare. Îîn secolele V-IV î.H. Grecia era un adevărat centru înfloritor de legătură între ceea ce
avea să devină mai târziu Orient și Occident, urmează apoi Imperiul Roman ce cucerește spațiul
balcanic, este succedat de Imperiul Bizantin, iar mult mai târziu de cel Otoman. Pe acest fond de
cuceriri și lupte apar cărăvănarii care serveau armatelor dar și transporturilor comerciale. Datorită
avantajului pe care îl oferea transhumanța, de-a lungul istoriei ei au cunoscut în detaliu fiecare loc,
fiecare scurtătură, fiecare drum din spațiul balcanic. Aceasta era de mare ajutor în vremurile de
restricție date de războaie. Valahii sunt menționați în cronicile începutului de mileniu ca furnizori ai
armatelor. Astfel putem să spunem că a luat naștere marele comerț aromân.
Nu este de neglizat nici un alt factor importand care a dus la păstrarea acestei meserii de-a
lungul timpului. Faptul că nu au avut un spațiu al lor și nesupunerea nici unui popor le-a mărit
gradul de autoconservare și autoprotejare. Ceea ce i-a făcut să se stabilească în munții Pindului,
Hem, Rodopi a fost fuga de atacuri și războaie. Primele așezări s-au datorat perioadelor cruciadelor
când creștinii erau mutilați sau capturați pentru a fi vânduți. Fuga spre zonele de munte nu le-a
permis să își dezvolte agricultura, dar le-a fost de mare ajutor în a-și dezvolta industra casnică
ajungând ca în perioada de înflorire a imperiului bizantin casele domnești cumpărau țesături de
mare calitate de la aromâni.
Negustori fiind, au început să colinde lumea întreagă pentru a-și desfășura meseria. Ceea ce
explică de multe ori modul în care au preluat modelele de conducere ale diferitelor spații. Puternic
înfluențați de modelul cetăților italiene Pisa, Florența, Veneția, etc. (sec. al VIII-lea ) care aveau
activitate economică internațională, dreptul de a se autoguverna și de a avea o armată proprie a dus
la apariția celui mai mare centru aromân- Moscopole (sec XV-XVIII). Ceea ce a dus la dezvoltarea
acestui centru a fost deținerea monopolului de transport pe uscat în Peninsulă și până în Europa
Centrală, sistemul feudal din Occident ce era ostil dezvoltării industriei, sărăcia solului din
Peninsulă precum și acordul Sultanului de a circula liber. Perioada de decădere a Moscopoleo a fost
văzută ca o adevărată „lovitură națională”. Ceea ce a dus la cădere a fost apariția mașinilor și
utilajelor care aveau să detroneze iremediabil cărăvănitul, dar și atacurile turcilor și albanezilor.
Aromânii, oameni liberi, s-au mișcat permanent în spațiul. Dacă cruciadele i-au făcut să se
retragă în munți, tot conflictele militare, de data aceaasta între armeni și bulgari de la începutul celui
de-al doilea mileniu i-au făcut să se așeze la șes (în zona de astăzi a Greciei de nord) ocupând
locurile rămase pustii. Năvălirile tătare i-au făcut din nou să părăsească câmpia fertilă a Tesaliei și
să se ascundă în munți.
Pentru a arăta importanța acestui popor putem să menționăm cașul valah din muntele Athos
ce reprezenta monedă de schimb.
Unele dintre cele mai importante și reprezentative centre au fost: Gramostea, Frasari și
Moscopole. Grămostenii, așezați la sud-est de Moscopole au fost una din ramurile cele mai
prolifice. Pentru a-și arăta bogăția au construit, de exemplu, o conductă din porțelan pentru a
transporta laptele de la stânele periferice la cea principală. Laptele se colecta într-o fântână de unde
urma aoi să fie procesat. Grămostenii sunt cei care au inițiat imigrarea în America unde au plecat
după distrugerea orașului.
Cel de-al doilea centru este Frasari, locuit de fârșeroți. Oameni liberi, nesupușu unui regim,
erau puternic conservatori neîncuscrindu-se nici cu nefârșeroții și mai ales cu străinii. Vorbeau
limba aromână fără împrumuturi grecești. Aveau un cult al prieteniei, al cuvântului dat, al onoarei și
al legăturii de sânge.
Moscopole era un centru în care se trăia o viață luxoasă, în care existau 70 de biserici (era
un fel de Meca Aromânilor), unde existau instituții de caritate publică, dar și instituții culturale.
Ceea ce l-au făcut pe aromân stăpân al peninsulei balcanice a fost un grup de mai mulți
factori. Meseriile de celnic (negustor în piețele Peninsulei la bâlciuri, porturi și orașe), armator (cel
ce asigură libertatea bunurilor, turmelor, caravanelor acolo unde nu există putere militară) și
cărăvănar (cel ce promovează circulația bunurilor). Pe de altă parte ceea ce i-a ajutat cu adevărat să
se extindă și să îți mențină poziția de-a lungul secolelor a fost stabilirea aromânilor în toate punctele
esențiale ale lumii. Puteai să găsești aromâni oriunde mergeai. Își înființase case de împrumut în
toate marile orașe, aveau magazine și hanuri. Se crea astfel o rețea care favoriza comerțul. Hanul a
fost de cele mai multe ori elementul esențial al cărăvănitului. Așezat în punctele cheie și în cele
mai neașteptate locuri (răscruci, oraș, defilee, etc.) era locul unde caravanele poposeau, unde se
aflau vești despre siguranța drumului sau despre bursa mărfurilor. Un alt element ce a favorizat
cucerirea economică a Peninsulei a fost ușurința de a învăța limbi străine, curajul și adaptabilitatea.
Comparați fiind cu evreii și grecii, rivalii lor în ceea ce privește comerțul, au fost întotdeauna
superiori acestora pentru că, de exemplu, aceștia nu vorbeau cu un accent atât de convingător
limbile străine.
Nu există loc în Europa și spațile vecine unde să nu fi fost aromâni. Dacă cumva se întâmplă
să nu găsim atestări ale aromânilor este posibil și datorită faptului că au fost confundați cu grecii.
Dacă luăm cazul regatului Ungar, constatăm că în estul acestuia, în Banat și Ardeal atunci când te
duceai la băcănie spuneai că te ducu „la grecu”, iar germanii le spun negustorilor „grieche”. Spațiul
grec a fost mereu o sursă de inspirație sau un model ce s-a dorit copiat. Ne este cunoscut faptul că la
curțile domnești a existat o perioadă sub înfluență grecească când limba greacă era des utilzată
pentru înalta socetate, iar hainele grecești erau foarte apreciate. Cum aromânii s-au adaptat fiecărei
situații politice sau culturale a țărilor tranzitate, s-au folosit de acest camuflaj pentru a-și ușura
munca de negustori, dar și pentru a obține unele beneficii ajutați fiind și de cunoașterea limbii elene
prin trăirea într-un spațiu aflat mereu la influența a multor popoare. Astfel se explică confundarea
aromânilor cu grecii, cunoscut fiind că aceștia apelau de multe ori la grecizarea numelor.
Tot în spațiul Banatului mai întâlnim un fenomen interesant prin care Imperiul Habsburgic a
vândut o zecime din pămând marilor bancheri și negursori aromâniaustrieci pentru a împiedica
crearea unei oligarhii maghiare.
Hăciua a urmărit parcursul reprezentanților neamului său în fiecare parte a lumii. Au ajuns
în Croația, Slavone, Austria (fiind chiar în fruntea băncii imperiale), Budapesta, Viena, Anglia,
Franța, Spania, Italia, țările nordice, Germania, Bulgaria, România, Egipt, Sudan, America, etc., dar
locul unde s-au simțit cel mai bine și s-au integrat a fost Grecia.
Aromânii sunt văzuți pe parcusul acestei cărți ca un produs al mediului, rasei(origine
română, elenă și traco-ilirică) și istoriei sale. Trăind într-un mediu în care negoțul era prielnic,
Peninsula fiind așezată între mare și Dunăre, au dezvoltat datorită factorilor externi caracteristici ce
par să îi definească. Au o voința asemănătore cu cea romană este încununată de un temperament
sudic. Judecă rece și aspru, pot fi violenți dacă li se încalcă drepturile sau le este jignită onoarea.
Copii erau învățați de mici ce reprezintă ordinea și munca. Dar poate ce a contat mai mult a fost
iubirea libertății și credința în Dunezeu, dovadă fiind bisericile și mănăstirile pe care le-au costruit
prin locurile unde s-au așezat (în Cetatea Sibiului au ridicat prima biserică ortodoxă, iar la Cluj au
construi o mănăstire) sau chiar tipărirea unei biblii în limba română.
Cartea Aromânii- comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație urmărește cu atenție
aromânii încă de la primele atestări documentare și expansiunea lor în întreaga lume și care a folosit
o multitudine de surse documentare scrise ce atestă parcursul aromânilor. Poate dacă pe alocuri
întâlnim un mic grad de părtinire și idealizare a aromânilor nu o putem lipsi de gradul ridicat de
obiectivitate și profesionalism cu care a fost scrisă.