DRUMUL SI NEGOTUL IN EUROPA

MEDIEVALA OCCIDENTALA

-REFERAT-

AGACHE EDUARD MIHNEA

ANULI,GRUPA A

1
I.Introducere

In perioada medievala, in Europa de Apus ,drumul si negotul au fost un important punct

in dezvoltarea si consolidarea civilizatiei occidentale precum si in stabilirea relatiilor
dintre Occident si Orient.Chiar daca asa-zisa “infrastructura”a Evului Mediu nu atingea
calitatea drumurilor de azi ,ea a fost un important imbold in evolutia ulterioara a relatiilor
de schimb dintre orase ,tari si diferite populatii.Pe mare sau pe uscat,negustorii europeni
duceau de exemplu lemnul catre populatiile musulmane ,stiut fiind ca acolo acesta se
gasea in cantitati foarte mici ,intorcandu-se cu blanuri, matasuri si alte lucruri de
pret.Privilegii diverse date de monarhi sau seniori negustorilor veniti din alte regiuni
,cum ar fi privilegiul dat de regele Angliei negustorilor din Colonia care veneau cu
marfuri la Londra(1157) nu faceau decat sa intareasca si sa intensifice legaturile
comerciale dintre diverse regiuni.Drumul si negotul medieval anunta cu precadere
viitoarea dezvoltare a cailor de transport , de comunicatie si a infrastructurii din Epoca
Moderna.

II.Mari drumuri ale continentului

Unul din cele mai importante trasee comerciale ale epocii era cel care lega nordul
flamand(cu orase precum Lille , Douai , Tournai ,Ypres , Gand , Bruges Arras si
St.Omer) de sudul mediteranean(indeosebi de Italia nordica si centrala).Acest drum a
avut o contributie majora la stabilirea contactelor dintre civilizatiile europeana si sino-
mongola si islamica din Asia , respectiv Orientul Apropiat.

Legaturile cu Orientul Apropiat se faceau initial pe cale maritima , legand Italia de

Oceanul Indian(India , Ceylon , Java) prin Marea Mediterana , portul Alexandria si
Marea Rosie.Mai tarziu , ele se faceau si pe uscat , prelungind traseele maritime din
Golful Persic sau strabatand stepele din Asia Centrala , Tukestanul si platoul iranian ,
trecand prin Bagdad si de aici spre “schelele” Levantului(Jaffa , Accra , Beirut , Tripoli ,
si Antiohia).Au existat si trasee directe intre Europa si Orient , insa numai dupa cucerirea
mongola a Asiei.Existau doua principale drumuri de acest gen , purtand denumirea

2
generica de “drumul mongol”.Cel dintai pornea de la Tana(Mangop) , patrundea prin
Tukestan in deserturile si stepele din Asia Centrala , terminandu-se la Quinsai si
Khambalik(Beijingul de azi).Celalalt traseu , mai la sud , incepea din Trapezunt si se
incheia la Bukhnara si Samarkand , dupa ce trecea prin Tabriz si Astrabad , cu posibilele
variante spre Ormuz , Golful Persic si nordul Indiei.1

Monopolul asupra traficului comercial cu Orientul il detineau orasele italiene , prilej al

unei rivalitati acerbe , disensiuni si chiar razboaie intre ele.Rivalitatea se manifesta in
principal prin incheierea de tratate economice cu diverse regiuni si centre comerciale in
urma carora fiecare oras cauta sa obtin diverse privilegii si sa slabeasca astfel sau sa
inlature influenta orasului concurent in respectiva regiune.Ca exemplu se poate mentiona
obtinerea de catre venetieni in 992 si 1082 a unor serii de privilegii de la imparatii din
Constantinopol.Acest lucru a facut ca Venetia sa intemeieze un adevarat imperiu colonial
pe malurile Marii Adriatice , in Creta , in insulele ionice si egeice , in Corfu si Cipru.2

In orice caz , in prima jumatate a secolului al XIII-lea , Venetia a fost principala

beneficiara de pe urma comertului cu Orientul , pentru ca mai apoi , dupa 1284 , in urma
intreprinderii unei ample ofensive economice in regiunile orientale , Genova sa fie,
pentru multa vreme,principalul lider al traficului comercial cu Orientul.Intre cele doua
orase a izbucnit un razboi in 1294 , incheiat prin Pacea de la Milano din 1299 , ce ii
avantaja tot pe genovezi ,consolidandu-le suprematia.

Un alt important pol comercial al Europei medievale apusene a fost Hansa

germana.Aparuta in secolul al XIII-lea , ea a dat nastere si unui nou circuit comercial , nu
mai putin important , care lega litoralul Marii Nordului de Anglia , Tarile de Jos ,
Peninsula Scandinava ,si Europa Centrala si de Rasarit.3

II.Starea drumurilor
In general , in epoca medievala , starea drumurilor era destul de precara , iar in pofida
unor progrese ale mijloacelor de transport si chiar comunicatie , distantele mari se

1
Al. F.Platon , L.Radvan , B.P. Maleon , “O istorie a Europei de Apus in Evul Mediu.De la Imperiul
Roman tarziu la marile descoperiri geografice(sec.V-XVI) , Iasi , 2010 , p.136-137
2
Jacques Le Goff , “Civilizatia Ocidentului medieval” , Ed.Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti , 1971 ,
3
Al.Fl.Platon , L.Radvan B.P.Maleon ,op.cit ,p.138-139

3
parcurgeau cu o covarsitoare greutate.Atunci cand se calatoarea cu vehicule trase de cai
sau boi , riscul impotmolirii acestora era destul de mare.Vechea retea de drumuri romane
disparuse aproape in totalitate datorita invaziilor.4In multe locuri , furturile si atacurile
erau un fapt destul de des intalnit , iar cunoasterea unor astfel de locuri si necesitatea
ocolirii lor , prelungeau si mai mult durata calatoriilor si ingreunau astfel situatia oricarui
negustor , calator , sol sau pelerin in atingerea scopului calatoriei sale.
Calatoria pe apa era ceva mai rapida.Acolo unde era posibil , calea fluviala era cea mai
des folosita.Pe mare se puteau parcurge 300 km in aproximativ 24 de ore , atunci cand
erau intalniti curenti prielnici.Curentii potrivnici puteau insa intarzia foarte mult o
calatorie , iar pericolele furtunilor sau ale intalnirii piratilor faceau ca calatoria pe mare
sa fie chiar mai riscanta decat cea de pe uscat.De altfel , putine locuri comune au avut
mai mult succes in Evul Mediu decat cliseul navei batute de furtuna , lucru ce a inspirat
nenumarate povesti , legende si aventuri cunoscute pana in ziua de astazi.5
Se considera ca o calatorie de la Bologna la Avignon dura , inainte de scolul al XI-lea ,
doua saptamani , de la Nimes in comitatul Champagne 24 de zile , de la Roma la
Canterbury sase saptamani.Din aceasta cauza si stirile sau scrisorile ajungeau foarte
tarziu la destinatie.Daca erau urgente , acestea puteau ajunge putin mai devreme(spre
exemplu in 4 saptamani in loc de sase) fiind transmise de catre soli special instruiti.6

III.Marfuri
Un material considerat foarte pretios in epoca medievala era lemnul.Folosit la
constructiile edificiilor , al catargelor de corabii , osaturii acoperisurilor , in prelucrarea
mobilei si a altor obiecte , lemnul , in functie de proprietatile sale , putea constitui chiar
un produs de lux.Astfel , el a ajuns unul din principalele produse de export al
Occidentului european medieval spre Orientul Apropiat.
Un alt produs de export era fierul , folosit in special in confectionarea armelor.Fiind
gasit mai rar decat lemnul era , in consecinta , foarte pretuit.7
Din Orient , europenii importau mirodenii , fructe , matasuri , blanuri si chiar sclavi.

IV.Principalele zone de comert

4
Jacques Le Goff ,op.cit. ,p194
5
Idem , p.195
6
Al.Fl.Platon ,L.Radvan , B.P. Maleon , op.cit ,p.140
7
J.Le Groff , op .cit. , p.282

4
 Au luat nastere prin masurile de incurajare si protectie adoptate de seniorii locali fata de
negustori.Majoritatea centrelor urbane erau asezate in locuri favorabile schimbului , in
preajma castelelor senioriale , la intretaierea drumurilor , in apropierea vadurilor de
trecere a raurilor etc.
In Anglia zone importante au fost Winchester , Boston , Northampton , Stanford , in
Flandra au fost Ypes , Lille , Bruges.Cele mai importante zone se aflau insa in comitatul
Champagne(Lagny , Provins , Bar-sur-Aube , Troyes) fiind un important nod de legatura
comerciala intre nordul si sudul Europei.
Un important centru comercial a fost si Parisul , considerat , pana in secolul al XV-lea
nu doar centru comercial ci si capitala spirituala a continentului.8
Un rol deosebit de important in dezvoltarea principalelor zone de comert l-au avut
balciurile . Acestea se organizau o data(alteori de mai multe ori pe an)intr-un anumit loc ,
avand o durata de cateva zile sau saptamani si atragand negustori din zonele indepartate
ale Europei si din Orient.Ele functionau pe baza unui privilegiu acordat de monarh sau
senior si uneori se transformau in adevarate targuri.
Un exemplu elocvent este balciul de la Saint-Denis.Acesta a fost initiat de Dagobert ,
regele francilor ,in anul 629 , in imprejurimile Parisului , pe Dealul Sfantului
Martin.Avea loc in a noua zi a lunii octombrie si dura patru saptamani.Invitandu-I pe totii
negustorii din Spania , Lombardia , Proventa si alte regiuni , ii scutea pe acestia de orice
taxa p e durata de doi ani de la emiterea actului ce conscara balciul respectiv.Dupa aceea ,
se percepeau diverse taxe:doi solizi pentru fiecare masura de miere sau de roiba , dari
pentru corabii , taxa de trecere sau de roata.
Actul initiat de Dagobert interzicea cu asprime negustoria in imprejurimile Parisului in
orice alta perioada decat cea in care era organizat balciul , cei vinovati trebuind sa
plateasca o amenda regalitatii si administratiei de la Saint-Denis.
Seniorii si monarhii au incurajat , alteori au limitat comertul.Mai jos sunt aratate situatii
din ambele cazuri.
Limitele comertului cu slavii si avarii din timpul lui Carol cel Mare
Carol cel Mare a incurajat comertul in interiorul regatului saxon , dar , printr-un decret
din anul 805 , a limitat negotul cu negustorii slavi si avari , de la hotarele estice ale

8
Al Fl.Platon , L.Radvan , B.P. Maleon ,op.cit. p.143-144

5
Saxoniei.Li se interzicea deasemenea acestora sa faca comert cu arme in regiunile
respective.
Acordarea dreptului de targ localitatii Bremen de catre Otto I
La cererea arhiepiscopului Hamburgului , Adaldagus , imparatul Otto a acordat
localitatii Bremen dreptul de targ , dandu-i-se acesteia jurisdictie , drept de vama ,
monetarie precum si alte drepturi iar negustorii din respectivul targ intrau sub protectia
imparatului.
Alte privilegii si tratate comerciale diverse
-privilegiul dat de regele Henric al Angliei negustorilor din Colonia care veneau cu
marfuri la Londra(1157);
-luarea “hansei” ca taxa(1181) , ce usura corabiile ce poposeau la Bremen de asa-zisa
“hansa” , o taxa de trecere perceputa de seniori atat de la negustorii locali cat si de la cei
straini;9
-tratatul de la Nymphaion din 1261 al Republicii Ligure cu Bizantul;
-tratatul pe zece ani incheiat de Venetia cu Bizantul(1285).10
Marele comert a jucat deasemenea un rol important in expansiunea economiei
monetare, in special in cadrul oraselor , care au fost nevoite tot mai mult sa recurga la
bani pentru a-si achita tranzactiile.

9
Al.Fl.Platon , L.Radvan , “De la cetatea lui Dumnezeu la edictul din Nantes.Izvoare de istorie
medievala(sec.V-XVI),Iasi , 2005 ,
10
Al.Fl.Platon , L.Radvan.B.P.Maleon , op.cit , p.138

6
 Bibliografie

1.Al. F.Platon , L.Radvan , B.P. Maleon , “O istorie a Europei de Apus in

Evul Mediu.De la Imperiul Roman tarziu la marile descoperiri
geografice(sec.V-XVI) , Iasi , 2010

2.Jacques Le Goff , “Civilizatia Ocidentului medieval” , Ed.Stiintifica si

Enciclopedica ,
Bucuresti , 1971

3Al.Fl.Platon , L.Radvan , “De la cetatea lui Dumnezeu la edictul din

Nantes.Izvoare de
istorie medievala(sec.V-XVI),Iasi , 2005