ECONOMIA ȘI SOCIETATEA

IMPERIULUI BIZANTIN

PROIECT REALIZAT: TOMA AMELIA

ECONOMIA IMPERIULUI BIZANTIN

• Observatii :
1.Până la sfârșitul secolului al XI-lea Imperiul Bizantin a deținut monopolul comerțului cu articole de lux, activitate care reprezenta „marele comerț
medieval” .Acesta consta în aducerea- prin intermediul arabilor- de c ătre comercianții bizantini a pietrelor prețioase, mătăsurilor, mirodeniilor din India,
China, Iran, Africa. Arabii au preluat rolul de intermediar în comerțul cu bizantinii, rol deținut anterior de perșii sasanizi până în secolul al VII-lea

2.Până la sfârșitul secolului al XI-lea, Imperiul Bizantin a practicat comerțul maritim în deplină liniște, având supremația aproape completă asupra Mă rii
Mediterane. Comerțul a reprezentat una dintre principalele căi de atingere a bunăstării de către monarhie. Aristocrația bizantină, care crescuse numeric și
financiar, cerea produse de lux iar aristocrația occidentală obținea aceste articole de lux doar prin intermediul comercianților bizantini, Imperiul fiind
„principalul furnizor al latinilor”.
3.„Bizantinii erau cei care călătoreau, în jurul anului 950 existând înc ă mai multe nave grecești decât locale în laguna venețiană,
dar tentația a fost atât de mare, încât apele bizantine au fost cucerite degrab ă de către italieni, de amalfitani, furnizorii Romei
pontificale, apoi de către venețieni, care au obținut cele dintâi privilegii în anul 992 și mai apoi în 1082, în vreme ce locuitorii Pisei
le-au obținut în anul 1111, iar genovezii în 1155. Stăpân din acest moment al tuturor mărfurilor pe care le doreau principalii s ăi
clienți- cereale și produse din Orient, Constantinopolul a intrat într-o prea comod ă inerție, căci era de ajuns să aștepte cumpărătorii
care, pe lângă faptul că aduceau un beneficiu vânzătorilor, contribuiau și la îmbogățirea tezaurului, prin achitarea unei taxe
vamale”.

4.Comercianții bizantini le ofereau musulmanilor produse de ceramic ă, podoabe, vase sm ălțuite iar valoarea lor adăugată
corespundea cu cea a produselor pe care apoi comercianții bizantini le tranzacționau către Occident. De menționat faptul că latinii
[folosim „latini” pentru „occidentali” în sensul diversit ății lingvistice și fără nicio conotație peiorativă-n.n] erau gata să plătească
prețul cerut de comercianții bizantini care dețineau monopolul pentru aceste articole.
AGRICULTURA
• Economia rurală s-a dezvoltat lent în secolele VIII-XIV. Zonele apropiate de mare erau populate de culturi de
cereale, viță de vie, și plantații de măslini ( în Balcani și Asia Mică se practică zootehnia) , relativ bine
favorizate, și par să fi jucat un rol important în dezvoltarea economiei bizantine. Uneltele țărănimii au fost
schimbate de-a lungul veacurilor, și au rămas rudimentare, ceea ce a dus la un raport scăzut de productivitate .
Cu toate acestea, tehnicile, și instrumente erau adaptate cu succes la mediu.

• Cucerirea imperiului de către cruciați în 1204, precum și împărțirea ulterioară a teritoriilor bizantine au afectat
economia agrară . Sărăcirea progresivă a țărănimii a determinat declinul cererii și a dus la o concentrare a
resurselor în mâinile marilor proprietari .
 STRUCTURILE SOCIALE URBANE
• Organizarea și structura socială a Imperiului Bizantin este foarte
o Structura era eterogenă și ierarhizată. În asemănătoare cu cea a restului marilor imperii din Evul Mediu,
fruntea ierarhiei era aristocrația senatorială.
deoarece în majoritatea cazurilor Statul și religia s-au reunit pentru
Urma orășenimea care avea rol economic,
a coordona societățile printr-un „mandat divin”. .
alcătuită din negustori, fierari, patroni de
ateliere, înscriși în corporații pentru a-și • Din acest motiv, cea mai înalt ă clas ă social ă era compus ă din
începe activitatea economică și aprobați de nobilime, unde basileus, patriarhatul și înalta aristocrație; Clerul,
eparhi. Lucrătorii meșteșugari lucrau în
burghezia, unii proprietari de p ământ și șefii de stat au intrat și ei
ateliere în număr de 2-3, legați de patron
printr-un contract pe perioada determinată
în această primă clasă.
(prin care erau stabilite salariul și obligațiile), • Conform tradiției bizantine, bazileu El și-a obținut autoritatea din
plătiți cu 10-15 nomisme pe an. Sclavii erau mandatul divin al lui Dumnezeu, așa că a fost reprezentantul său
folosiți în atelierele imperiale, fiind plătiți cu
pe Pământ și a fost singurul care a avut puterea de a numi patriarhii
30-50 de nomisme și având hrană asigurată.
care au condus Biserica Ortodox ă.
DEZVOLTAREA AFACERII
• Datorită acestui fapt, invazia otomană a
provocat o pauză în Drumul Mătăsii,
• Datorită poziției sale strategice între care a forțat puterile europene să caute
Europa, Asia și Africa, Imperiul Bizantin alte rute comerciale.
a fost unul dintre principalele terminale
ale Drumului Mătăsii și cel mai
important centru comercial din Evul
Mediu.
INDUSTRIA
• În secolul al VI-lea, călugării au
descoperit cum se produc ei înșiși
• În Bizanț exista o industrie bazată pe produse
mătase, iar Imperiul a profitat de ocazie
care, în unele sectoare, ocupau mulți cetățeni.
pentru a înființa centre de producție cu
Aceasta a fost o mare diferență cu restul
Europei, în care au predominat micile ateliere mulți angajați. Comerțul cu produse
sindicale. realizate din acest material a fost o sursă
importantă de venit pentru stat.
• Deși aceste tipuri de ateliere erau frecvente și
în Bizanț, sectorul textil avea o structură
industrială mai dezvoltată. Principalul
material folosit a fost mătasea, adusă inițial
din est.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE !!!