IMPERIUL ROMAN DE RaSaRIT

IMPERIUL BIZANTIN

Imperiul Roman de Răsărit, Imperiul Bizantin sau Bizanțul sunt termeni folosiți, în mod

convențional, pentru a numi Imperiul Roman din Evul Mediu având capitala la Constantinopol.
Acest termen, „bizantin”, este o convenție ce nu are nicio acoperire din punct de vedere
documentar, Imperiul denumindu-se pe sine, de la fondarea capitalei Constantinopol până la
căderea acesteia în anul 1453 d.Hr, doar în termeni cu trimitere directă la originea acestuia:
Imperiul Roman.
 Geografia Imperiului Bizantin
De-a lungul secolelor, frontierele statului bizantin au cunoscut
numeroase modificări, fiind un imperiu continental care între
secolele IV-VI se întindea pe trei continente: Europa, Asia și nordul
Africii. După pierderea Egiptului, se întindea doar în Europa și
Asia. Imperiul Bizantin a fost o putere maritimă. Bizantinii au
deținut un control asupra intrării în bazinul pontic.
Controlau Marea Marmara, Marea Egee și Marea
Mediterană până în secolul al VI-lea. Chiar Constantinopolul se
afla la intersecția a două mari drumuri comerciale maritime:
drumul vertical care unea bazinul pontic prin Marea Marmara și
Marea Egee de Marea Mediterana, iar celălalt, în sudul Mării
Negre. Prosperitatea Imperiului Bizantin a depins de controlul
asupra drumurilor comerciale, nu numai asupra căilor maritime, ci
și asupra celor terestre. Constantinopolul se afla la intersecția
unor drumuri comerciale care uneau Asia de Europa.Secolele VII-
IX au început prin pierderea provinciilor orientale în față arabilor,
și a teritoriilor din Balcani ocupate de slavi. Deși a pierdut sud-
estul Peninsulei Iberice și Peninsula Italică, Imperiul a păstrat Asia
Mică și Tracia, regiunile esențiale pentru apărarea
Constantinopolului și câteva orașe ca Tesalonic și Atena și altele
din Italia.În timpul Dinastiei Macedonene, în secolul X, s-a trecut
la recucerirea teritoriilor pierdute în timpul domniei împăratului
Vasile al II-lea Macedoneanul. Bizanțul a atins iar apogeul,
preluând controlul asupra drumurilor comerciale.
 ECONOMIA
Economia bizantină a fost una dintre
cele mai avansate din spațiul european
mediteranean pentru multe secole.
Europa, în particular, nu a depășit
economia bizantian până în sec. XI-XIII.
Constantinopolul era centrul-cheie în
rețeaua de rute comerciale extinse în
toată Eurasia și nordul Africii.
Marja de profit a celor care se ocupau
cu activitățile economice era reglată de
controlul statului. Această regularizare
și control a administrației imperiale
bloca însă inițiativa privată necesară
dezvoltării economiei și comerțului.
 COMERtUL
Unul dintre fundamentele economice ale imperiului era cel comercial.
Constantinopol se află la instersectia rutelor comerciale est-vest și nord-
sud . Trebiozond era un port important în comerțul de est. Rutele exacte
au variat de-a lungul anilor în funcție de războaie și situația politică.
Importuri și exporturi au fost uniform impozitate cu 10%. • Solidus, moneda bizantină:
Cerealele și mătasea au fost două dintre cele mai importante produse
de baza pentru imperiu. Invazia arabă din Egipt și Siria a afectat
comerțul și aprovizionarea capitalei cu cereale. Pe măsură ce populația
a crescut în secolele IX-X, cererea de cereale a crescut. A existat o piață
funcțională pentru cereale în Constantinopol, dar ea nu a fost în
întregime reglată.
Mătasea a fost folosită de către stat , atât ca mijloc de plată și în
diplomație . Mătase brută era cumpărată din China și a fost prelucrată
în brocarturi fine și țesute din pânză aurită , vândute la prețuri ridicate .
Mai târziu, viermii de mătase au fost introduși ilegal în imperiu și
comerțul cu mătase a devenit mai puțin important pe uscat. După ce
Iustinian I a instaurat monopol pe fabricarea și vânzarea de mătase ,
numai fabricile imperiale prelucrau mătasea și o vindea doar unor
cumpărători autorizați.
Celelalte mărfuri ciomercializate erau : ulei, vin, sare, peste, carne,
legume, alte produse alimentare, lemn , ceară, ceramică, și textile.
Articole de lux, cum ar fi mătăsuri, parfumuri și mirodenii au fost , de
asemenea , importante.
 AGRICULTURA
• Activități rudimentare:
Economia rurală s-a dezvoltat lent în secolele VIII-XIV.
Zonele apropiate de mare erau populate de culturi de
cereale, viță de vie, și plantații de măslini ( în Balcani
și Asia Mică se practică zootehnia) , relativ bine
favorizate, și par să fi jucat un rol important în
dezvoltarea economiei bizantine. Uneltele țărănimii
au fost schimbate de-a lungul veacurilor, și au rămas
rudimentare, ceea ce a dus la un raport scăzut de
productivitate . Cu toate acestea, tehnicile, și
instrumente erau adaptate cu succes la mediu.
Între secolele VII-XII, organizarea socială a producției
a fost aranjată în jurul a doi poli: marele domeniu și
mica proprietate țărănească . Structura socială a
proprietății țărănești a fost formă de organizare cea
mai bine adaptată la condițiile nesigure.Moșiile
marelui domeniu erau lucrate de țărani, sclavi și
coloni.
 Organizarea politica
Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) s-a menținut timp de unsprezece secole aproape numai grație
virtuților constituției sale imperiale și ale administrației sale formate din Impărați și Senatori.

Apărător
al bisericii se ocupa de
și aprovizionarea
credinței capitalei

avea pregătea
Judecător Comandant
Impăratul puteri Senatul proiectele de
suprem suprem
limitate legi

Pronunța asupra
Are putere unor probleme
universală importante de
și absolută stat
 STRUCTURI SOCIALE
Aristrocratia funciară

Negustorii bogați și patronii de ateliere meșteșugărești

Colonii

Țăranii liberi
 Grecizarea imperiului
• În secolul al VII-lea, Imperiul este redus la Asia Mică și la
Constantinopol, prin pierdera provinciilor din Orient și din Africa: Siria,
Mesopotamia, Armenia,Palestina, Egipt și Cartagina,luate în stăpânire
de islam.
• Teritoriul vital al imperiului a devenit Asia Mică;
• prin pierderea acestor teritorii Imperiul a pierdut populațiile sale
semitice orientale și contactul cu populația romanizată din Balcani,
astfel încât asistăm la uniformizarea etnică a Bizanțului. Elementul
grec ocupând de acum locul primordial în limbă,cultură,în gîndire și
obiceiuri.
 CUCERIREA CONSTANTINOPOLULUI
• Sultanul Mehmed Cuceritorul intrând în
Constantinopol:
 Căderea Constantinopolului este numele sub
care e cunoscută cucerirea capitalei
Imperiului Bizantin de forțele Imperiului
Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al
II-lea. Evenimentul a avut loc în ziua de marți,
29 mai 1453.
 Căderea Constantinopolului a însemnat nu
numai sfârșitul Imperiului Roman de Răsărit și
moartea ultimului împărat bizantin,
Constantin al XI-lea, dar și o victorie
strategică de o importanță crucială pentru
cucerirea estului mediteranean și al
Balcanilor de către otomani.
Locuri din Constantinopol (Istanbul) ce inca pot fi
vizitate
Istanbul este, fara doar si poate, un oras al contrastelor. Fosta capitala a
Imperiului Bizantin isi surprinde de fiecare data turistii atat prin istoria sa cat si
prin arhitectura cladirilor si spiritul sau autentic si oriental.
Obiectivele turistice din Istanbul sunt atat de diverse incat nimeni nu are cum sa
se astepte sa le bifeze pe toate intr-un singur city break.
1.Hagia Sophia

Hagia Sophia sau Biserica Sfintei

Intelepciuni este una dintre cele mai mari
constructii religioase din lume. A fost cladita
pe ruinele altor doua biserici la ordinul
imparatului Iustinian I care si-a dorit un lacas
de cult decorat cu aur, argint si marmura
aduse din Grecia si Africa. Dupa numai 5 ani,
munca celor peste 10.000 de oameni a dat
roade si catedrala Sfanta Sofia este
inaugurata la data de 26 decembrie 537. 
 2. Palatul Topkapi

Dupa cucerirea Constantinopolului, la jumatatea secolului al

XV-lea, Mehmet al II-lea a dorit construirea unei resedinte
pe masura Imperiului Otoman. Astfel a luat nastere Palatul
Topkapi, un mozaic de palate, curti, pavilioane si gradini,
toate culminand cu terasele de unde se pot admira
laolalta Marea Marmara, Cornul de
Aur, Bosforul si Insulele Principilor. 
O data cu mutarea resedintei imperiale in anul 1856 la
Palatul Dolmabahce, Palatul Topkapi si-a pierdut din
importanta politica, iar dupa caderea Imperiului Otoman in
anul 1924 a devenit muzeu. Acest lucru ne permite astazi
sa descoperim parte din istoria zbuciumata a acestui popor,
dar si frumusetea unui palat ce poarta amprenta dorintelor si
ideilor atator sultani.
 3. Moscheea Albastra

Aceasta este bine cunoscuta turistilor din intreaga

lume datorita interiorului sau colorat in
albastru. Construita in secolul al XVII-lea pe
vremea sultanului Ahmet I, Moscheea  Albastra este,
alaturi de moscheea Suleiman, cea mai frumoasa din
Istanbul.
De stiut:
• contine nu mai putin de 21000 de placi de
ceramica albastra de Iznik
• este moscheea cu cele mai multe minarete din
Turcia (6 minarete)
• este moscheea aflata pe locul al doilea in lume
dupa Moscheea de la Mecca, ce detine 7 astfel
de minarete.
 BIBLIOGRAFIE
• www.wikipedia.org
• www.stefanbonocan.wordpress.com/
• www.historylapse.org
• www.historia.ro