Stresul – Prieten sau inamic?

Stresul reprezintă o presiune pe care o resimțim atunci când suntem copleșiți de activitățile
zilnice sau de o situație anume – fie la locul de muncă, la școală, în trafic, în relațiile de familie,
în relațiile cu prietenii etc. Orice aspect care este perceput drept amenințare la bunăstarea
personală poate fi o sursă de stres, având efecte negative asupra organismului nostru.
Este mai mult decat clar ca stresul a devenit o prezenta permanentizata in societatea
moderna, intrucat 6 din 10 persoane se declara stresate in mod constant, conform unui studiu
tematic realizat in Europa. Mai mult, la nivelul segmentului de varsta 35-45 de ani,
considerat unul de stabilitate, aceste valori cresc la 8 din 10 persoane.
Atunci cand nivelul de cortizol (hormonul stresului) creste foarte mult, ca forma de raspuns
la greutatile reale sau imaginate ale vietii, se produc dezechilibre in ceea ce priveste mixul
de hormoni din creier. Fiecare persoana are trei sisteme majore de reglare emotionala, care
au functia de-a asigura echilibrul nostru zilnic. Unul dintre acestea este „sistemul de
identificare de pericole si autoprotectie” – rolul acestuia este de a identifica cat mai repede
pericolul si de a ne activa emotiile de supravietuire precum anxietatea, furia, dezgustul.
Acest sistem este responsabil si pentru reactiile automate de genul lupta-fuga-inghet, ce se
pot activa chiar si atunci cand cei dragi noua se afla in pericol. In fapt, mecanismul care
actioneaza in mod particular prin intermediul amigdalei (sistemul de alarma al creierului)
are functia de a asigura supravietuirea noastra ca specie.
Problema apare atunci cand ne confruntam cu evenimente mai putin placute, manifestate
acut sau cronic, precum certurile continue, pierderile, schimbarile rapide, situatiile de criza,
traumele etc. Ele activeaza excesiv secretia de cortizol, reducand astfel nivelul de dopamine
si endorfine, alti hormoni necesari pentru stabilitatea noastra psihosociala. Dopamina este
corelata cu sistemul emotional de „stabilire a obiectivelor si identificarea de resurse”, iar
endorfinele, cu cel de „multumire si autolinistire”. Din pacate, aceste doua sisteme sunt
subfunctionale atunci cand pericolul este iminent si creierul produce in mod excesiv
cortizol. Astfel, fiind mereu in alerta si cu garda sus, ne epuizam biologic si psihic si nici nu
avem alte surse de echilibrare naturala a creierului.

Atunci când avem un deadline, reușim să ne mobilizăm. Stresul ne ajută să devenim mult mai
eficienți și mai productivi. Probabil nu de puține ori, ați simțit că vă puteți concentra mai bine,
sunteți mai atenți, lucrați mai bine și cu mai multă pasiune, atunci când se apropie termenul de
predare al unui proiect. În sine, stresul ne ajută să ne mobilizăm, pentru a face față provocărilor
și posibilelor amenințări.

Hans Selye a fost primul care a făcut distincția între distres și eustres. Conform acestuia,
eustresul poate avea efecte benefice la nivel psihic și fizic. Spre deosebire de distres, care poate
fi prezent pe durate scurte sau lungi de timp, eustresul este de durată scurtă. Eustresul
energizează și motivează în timp ce distresul ne face să simțim teamă sau anxietate. O altă
diferență fundamentală între eustres și distres, este faptul că starea de eustres este asociată cu
credința că avem resursele necesare pentru a face față situației, în timp ce distresul este asociat
cu credința că cerințele situației depășesc resursele noastre personale. Eustresul ne ajută să ne
concentrăm și să fim performanți, în timp ce distresul ne face să evităm o sarcină și duce la
scăderea abilității de concentrare și a performanței.