Ce este:

Somatizarea emotiilor implica tentinta de a resimti distresul psihologic sub forma simptomelor
somatice, adica in corp. Cu totii somatizam. De ce se intampla asta? Deoarece mintea si corpul sunt
intr-o permanenta conexiune, iar emotiile se simt in corpul nostru: plangem cand suntem tristi, si
lacrimile ne curg pe obraji, inima ne bate mai repede cand suntem furiosi si simtit cum corpul este
tensionat, sau poate stomacul devine dureros cand simtit frica,
In ultima perioada, importanta emotiilor a fost indelung reiterata, de psihologi, psihoterapeuti si
neurocercetatori. Pana la urma, durerea este esentiala pentru supravietuirea noastra, semnalandu-ne
ca ceva este in neregula cu noi si motivandu-ne sa ne ocupam numaidecat de corpul nostru.
Diana Fosha (creatoarea modelului psihoterapiei AEDP) spune ca emotiile contin informatii
importante, si fiecarei emotii ii corespunde un set de actiuni adaptative.
De exemplu atunci cand suntem furiosi inseamna ca o violarea a propriilor limite, sau ne simtit
tratati incorect. Cand suntem tristi inseamna de multe ori ca cineva ne-a dezamgit sau am pierdut
ceva ce am obtinut, sau speram sa obtinem. Cand ne este teama, nseamna ca simtit un pericol asupra
nooastra si ne pregatim de “lupta sau fuga”.
Toate acestea ne sunt daruite de natura pentru a actiona in cosecinta si a “rezolva problema”. Cand
insa le ignoram, le suprimam, sau le negam, emotiile nu isi mai gasesc calea catre transformare
naturala si raman blocate in corpul nostru, putand lua forma unor simptome somatice. Si aceasta
este doar una dintre teoriile care explica somatizarea emotiilor.
Daca la un capat al axei se afla emotiile resimtite firesc in corp, cu rol de informare, la celalalt capat
putem vorbi despre ceea ce se numesc in manualele de diagnostic “Tulburari cu simptome
somatice”. Factorii cei mai importanti ii constituie simptomele somatice resimtite puternic si
asociate cu “ganduri, sentimtente si comportamente anormale ca raspuns la acestea”. Individul se
concentreaza intens asupra suferintelor somatice, iar anxietatea si depresia insotesc adesea aceste
tulburari. De multe ori acesti pacienti merg din medic in medic, neputand fi diagonsticati
corespunzator, sau negasindu-li-se niciun diagnostic. Insa asta nu inseamna neaparat ca ei nu au un
diagnostic precis, caci medicina are si ea limitari. Cel mai frecvent mentionate tulburari sunt:
1) tulburarea cu simptome somatice -in care persoana prezinta simptome somatice care o preocupa
excesiv, o ingrijoreaza, si ii disturba viata de zi cu zi. Suferinta persoanei este reala, indiferent daca
exista sau nu un diagnostic medical care sa o confirme.
2) tulburarea nosofobica- caracterizata prin ingrijorarea permanenta vis a vis de sanatate si de
prezenta unui boli grave, desi simptomele lipsesc sau sunt putine si nesemnificative.
3) tulburarea conversiva- in care persoana prezinta alterari ale functiei motorii sau senzoriale
voluntare, insa nicio afectiune medicala nu este diagnosticata. Se considera ca natura simptomelor
este una psihogena.
4) tulburari factice- falsificarea simptomelor, chiar si in absenta unei motivatii, a unui castig
evident.
Care sunt cele mai frecvente explicatii?
1) sensibilitatea biologica-> persoanele cu afectivitate negativa (nevrotism ridicat), cu un grad
ridicat de anxietate, ingrijorare, precum si cu un focus mai ridicat asupra simptomelor pe care le
reinterpreteaza catastrofizant, sau exagerat.
2) trauma in copilarie si tulburarea de stres posttraumatic
3) stresul prelungit si lipsa unui suport social adecvat
4) atitudinea sociala si culturala-> mai favorabila catre diagnostic medical decat psihologic sau
psihiatric
5) emotii refulate precum si decizii sau credinte asociate cu acestea; conflicte interne care au fost
descarcate in corp
6) organismul nu a reusit sa isi refaca drumul catre sanatate si crestere in lipsa unui senzatii de
siguranta, atat de importanta pentru fiecare dintre noi

In continuare voi starui pe trei dintre aceste teorii, pe care personal le gasesc atat inovatoare cat si
noi, in modelele explicative ale somatizarilor, ale durerilor din corp si ale suferintelor fizice.
Prima dintre ele ii apartine lui Peter Levine, cel care a creat o metoda de lucru cu corpul in terapia
traumei psihice. El spune ca trauma nerezolvata este in experienta sa motivul, cauza durerilor
noastre cronice la care medicii nu au gasit un diagnostic; trauma este in primul rand o experienta
corporala insa sistemul nervos are capacitatea sa se repare singur. Cand insa acest lucru este
intrerupt, miscarile naturale raman suspendate, si de multe ori se localizeaza sub forma de dureri si
tensiuni musculare in profunda legatura cu trauma.
Obiectivul aici este facilitarea finalizarii acelor miscari, gesturi pe care atunci nu le-am putut face,
au fost intrerupte, insa acum in terapie pot fi reluate si finalizate.

A doua e reprezentata de emotiile si experientele emotionale interzise, pe care nu le traim pana la

capat, si astfel constituie baza somatizarilor noastre. Suntem tristi ca cineva a murit, insa nu traim
tristetea ci preferam sa apelam la alcool sau la mancare, suntem furiosi ca cineva ne-a tratat
necorespunzator, insa ne e frica de propria noastra furia, asa ca preferam sa zambim, suntem veseli
insa in loc sa radem si sa ne bucuram ne spunem ca “nu e momentul acum”, caci viata este trista, si
lumea sufera.
Unul dintre obiective este atunci aducerea noastra in contact cu emotiile noastre autentice. Emotiile
au un rol important, caci ne spun ce se intampla cu adevarat cu noi.
Pana la urma, durerea este esentiala pentru supravietuirea noastra, semnalandu-ne ca ceva este in
neregula cu noi si motivandu-ne sa ne ocupam numaidecat de corpul nostru.
A treia ii apartine lui Stephen Porges si se numeste Teoria Polivagala. Aceasta teorie influenteaza
semnificativ in acest moment metodele psihoterapeutice din SUA, si modul in care clientul este
tratat. El spune ca exista o legatura bidirectionala intre minte si corp, insa legatura corp-minte pare
sa fie neglijata de modelele nostre terapeutice si medicala. Insa in cele din urma, daca nu este
respectat, si daca semnalele trimise de corp nu sunt luate in seama, acesta lucru isi va spune
cuvantul in sanatatea noastra. Porges afirma:” in ciuda nivelului din ce in ce mai ridicat de
inteligenta pe care il afisam, am devenit absolut ignoranti vis a vis de ce are nevoie corpul nostru
pentru a se simti bine”. Si, continua el, aceasta este “sa ne simtit in siguranta”.
Pentru orice mamifer, abilitatea de a gasi un mediu in care sa se simta in siguranta este necesara
pentru ca sistemele defensiva sa fie dezactivate (cele de lupta si fuga de ex). Circuitele neuronale
care asigura suportul social, reglarea emotionala sunt disponibile atunci cand ne simtim in
siguranta, si tot aceste circuite sunt implicate in sanatate, vindecare, crestere. Asadar atunci cand
stam prea mult timp intr-o stare de nesiguranta, de hipervigilenta, aceasta are efecte asupra sanatatii
noastre, caci cresterea si vindecare sunt puse pe plan secundar.
Care este tratamentul
Desi nu este mereu simplu, e foarte de ajutor sa identificam cauza pentru care au aparut aceste
simptome. Poate fi vorba de o presiune mare la serviciu, sau de un doliu netrait, de o trauma
reactivata, sau de probleme in familie pe care clientul le resimte dureros. In functie de cauze ne
putem gandi la diferite modele psihoterapeutice: terapiile centrale pe familie, terapie de familie,
CBT, terapiile psihotraumei, etc. De mare ajutor pot si sunt tehnicile de relaxare, de respiratile, si
orice model terapeutic in care se lucreaza cu corpul.

Psihologia vestica a marginalizat multa vreme corpul, senzatiile si emotiile in favoarea gandurilor si
a comportamentului.
Insa acum, psihoterapia nu poate sa se rezume doar la o simpla conversatie, o impartasire de idei,
iar problemele noastre ne afecteaza nu doar o latura a vietii, ci pe noi ca oameni in totalitatea
noastra, gandurile, emotiile, iar emotiile se traiesc in corp, asadar corpul este afectat de intensitatea,
si calitatea emotiilor noastre. Contientizarea holistica a legaturii minte-corp este cruciala in terapie
in cazul clientilor cu suferinte somatice.
Fiind psiholog si psihoterapeut, voi indruma mereu clientii ca dupa ce au investigatiile medicale
facute, sa apeleze la un psihoterapeut specializat. Impreuna pot gasi raspunsuri, pe care cateoddata
doar corpul le are, si pot lucra pentru ca si calitatea vietii lor sa creasca semnificativ. Insa
bineinteles. sunt unii clienti care apeleaza la ajutor dincolo de psihoterapie: miscare, yoga,
acupunctura, sau alte forme de medicina alternativa etc pentru a reechilibra relatia cu propriul corp.

Irina Ciureanu este psiholog si psihoterapeut cu numeroase formari si specializari,

atat in Romania, UK si SUA. Este unul dintre putinii terapeuti romani care practica
apreciata psihoterapie AEDP, care imbina cele mai noi informatii din teoria
emotiilor, neurostiinte, teoria atasamentului si tehnici de lucru cu corpul.
Anterior a lucrat peste 15 ani in mediul organizational, in psihologie de business si
resurse umane.
Irina este mama, psiholog si psihoterapeut, sustine traininguri si ofera informatii
publicului larg si opinii personale, pe pagina de Facebook special creata “Mai multa
psihologie.