UNIVERSITATEA ,,ANDREI ȘAGUNA’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE PSIHOSOCIOLOGIE

MASTER: PSIHOLOGIE CLINICĂ – EVALUARE ŞI INTERVENŢIE

TERAPEUTICĂ

ANUL I , SEM. II

PROIECT

PRINCIPII ETICE ȘI SANOGENE ÎN PSIHOLOGIA CLINICĂ

CONDUITA ETICĂ ÎN PSIHOTERAPIA ADULȚILOR

Titular disciplină:
Lector univ. dr. Aurelia Moraru

Masterand:
Poștaru (Voinea ) Dorina

2022

CAZ 1
 Rezumat: Clienta M. A. în vârstă de 26 de ani sună la cabinetul psihoterapeutei
pentru o programare în cel mai scurt timp posibil. Psihoterapeuta îi explică acesteia că o
poate primi după 3 zile deoarece este foarte ocupată. Clienta îi aduce la cunoștință
acesteia că se află în fața unei situații deosebite pe care nu o mai poate gestiona și este
capabilă de un gest necugetat. În urma insistențelor psihoterapeuta acceptă o ședință la 2
ore după apelul telefonic, reprogramând un alt client.
Ajunsă la cabinet, în urma anamnezei s-au reținut următoarele informații:
Clienta M.A. absolventă de studii superioare este căsătorită de 2 ani cu M.G. în vârsta
de 28 de ani absolvent de studii superioare. Domnul M.G. lucreaza în străinătate și
revine în țara la un interval de două luni. Cei doi au un copil în vârsta de 3 luni. Clienta
spune că este foarte stresată, este obosită, nu doarme noaptea și se simte neglijată de sot,
pe care îl bănuiește că o înșală. De asemenea, aceasta declară că după nașterea copilului
a constatat că nu poate fi o mamă bună, este extenuată și simte că nu își iubește
îndeajuns copilul, deoarece are momente când îl lasă să plăngă foarte mult, nu îl ia în
brațe, uneori îl lovește și îl consideră vinovat pentru deteriorarea relației cu soțul. Din
aceste motive crede că nu merită să trăiască iar gândurile autolitice apar tot mai des.
Clienta a subliniat faptul că nu are niciun fel de suport familial și nu are nicio persoană
care o poate ajuta.

Cuvinte cheie: client, terapeut, stres, extenuare, abuz fizic, gânduri autolitice.

Tipul cazului: Respectarea Legii legii 272/2004 privind protecția și promovarea

drepturilor copilului, nerespectarea principiului confidențialității.

Analiza cazului: Psihoterapeutul cunoaște că abuzurile care au pus sau pun viața
copilului în pericol se raportează autorităților publice locale. De asemenea, în situația în
care o persoană este un pericol pentru el sau pentru alții acesta trebuie raportat.
Psihoterapeutul trebuie sa țina cont de cele 5 principii etice ale psihologiei clinice:
- a acționa întotdeauna în beneficiul persoanelor care solicită ajutor, fără a le aduce
vreun prejudiciu;
- fidelitate și responsabilitate - psihologii stabilesc întotdeauna relații de încredere cucei
cu care lucrează și sunt conștienți de responsabilitățile lor profesionale și științifice față
de societatea și comunitățile în care lucrează;
- integritate – psihologii promovează întotdeauna acuratețea, onestitatea și adevărul
științific în practica lor psihologică, în cercetare și predare;
- dreptate/justiție – psihologii respectă și promovează dreptul tuturor persoanelor de a
avea acces și de a beneficia de servicii psihologice;
- respectul pentru drepturile și demnitatea fiecărei persoane – psihologii respectă
demnitatea fiecărei persoane cu care lucrează și drepturile acesteia la
intimitate,confidențialitate și autodeterminare.
În situația clientei M.A. psihoterapeutul este pus în situația unei dileme etice: să
raporteze situația clientei sale caz în care ar încalca dreptul la confidențialitate sau să nu
raporteze situția în speranța că își va putea stabiliza clienta însă copilul va rămâne într-o
situație de risc.
În urma analizei situației concrete psihoterapeuta a luat decizia de a-și informa
clienta cu privire la limitele confidențialității aducându-i la cunoștință că există câteva
situații care justifică încălcarea acestei confidențialități: existența unui pericol imediat
pentru pacient sau pentru ceilalți, cum ar fi suicidul sau homicidul, informațiile privind
existența unui abuz fizic, sexual sau emoțional asupra unui copil, persoană în vârstă sau
persoană cu dizabilități, situația în care se află aceasta se încadrează în aceste limite ale
excepției și va anunța autoritățile.
Conform Codului deontologic al profesiei de psiholog - ,,Dezvăluirea de informaţii
Art. VI.4. Psihologii pot împărtăşi informaţiile confidenţiale cu alţii numai cu
consimţământul celor vizaţi ori de o aşa manieră încât cei vizaţi să nu poată fi
identificaţi, excepţie făcând situaţiile justificate de lege sau în circumstanţe de
iminenţă sau posibilă vătămare fizică sau crimă. ,,
În hotărârea sa, psihoterapeutul a făcut apel la etica utilitaristă, principiul utilităţii
e varianta morală a calculului cost-beneficiu al economiştilor: o acţiune e raţională
numai dacă maximizează beneficiile nete, adică dacă beneficiile depăşesc costurile.
Astfel psihoterapeutul în urma anamnezei a considerat că doamna M.A. ar putea
suferi de depresie post partum fapt pe care i l-a a dus la cunoștință clientei sale căreia i-a
recomandat o consultație la un medic psihiatru. De asemenea, terapeutul i-a explicat că
aceast gen de depresie poate aparea și mai sunt mame care au trecut prin această
experiență însă cu tratament medicamentos, dacă este cazul, precum și cu psihoterapie,
starea dumneaei poate fi ameliorată și chiar vindecată. Totodată, acesteia i s-a explicat
că această tulburare conduce la gândurile negative și nu faptul că dumneaei nu poate fi o
mama bună, încercând astfel să reducă sentimentul de vinovăție al mamei, ridicarea
stimei de sine, speranța pentru un viitor mai bun și acceptarea tratamentului.
În această situație încălcând principiul confidențialitătii, doamna M.A. poate
beneficia de tratament specializat iar copilul poate primi îngrijirea necesară până la
momentul în care starea clientei M.A. se va ameliora și va putea fi capabilă să asigure
un mediu sigur pentru creșterea și îngrijirea fiului său.
După vizita la psihiatru clienta a contactat psihoterapeutul solicitând continuarea
ședințelor de psihoterapie.

Întrebări: A procedat coret psihoterapeutul încălcând dreptul la confidențialitate

al clientei?
A fost corectă atitudinea psihoterapeutului față de clientul pe care la reprogramat?
A fost corect ca psihoterapeutul sa se bazeze pe propria intuiție acceptând cazul clientei
M.A. în regim de urgență?
Cum altfel ar fi putut proceda psihoterapeutul în aceasta situație?
Era necesară consultarea cu colegii sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a
problemelor etice (ex. Comisia de deontologie şi disciplină a Colegiului) procesul de
luare a deciziei?