Psihoterapeutul care-i ajuta pe bolnavii de cancer: ,,Ar trebui sa ne ferim sa

spunem: <<O sa fie bine>> si <<Fii puternic>>"

Ionela Stanila,

Cancerul schimba radical viata unei persoane si ii provoaca emotii coplesitoare. Psihoterapeutul Vladimir
Ungureanu, care lucreaza pro bono cu bolnavii de cancer, explica rolul terapiei in tratamentul oncologic, dar si
cum ar trebui sa ne comportam cand cineva drag este diagnosticat

,,Weekend Adevarul": La ce se refera, mai exact, "terapiile suport in tratamentul cancerului"r

Vladimir Ungureanu: Terapiile suport sunt metode care sprijina tratamentul medical traditional (medicatie,
radioterapie, interventii chirurgicale). Rolul acestora este de a reduce efectele adverse ale tratamentului, de a
creste calitatea vietii si speranta de viata atat in timpul tratamentului cat si post-tratament. Cred ca este
important de subliniat confuzia care se face adesea intre terapiile de suport (sau complementare) si tratamentele
alternative. Terapiile suport au validitate stiintifica, au fost cercetate si sunt bazate pe dovezi. La celalalt pol,
terapiile alternative nu sunt testate, iar cei care le livreaza se folosesc in mod cinic de disperarea omului pentru a
vinde produse sau servicii care promit o vindecare miraculoasa. Nu numai ca multe dintre ele sunt dovedite ca
fiind nefolositoare dar in multe cazuri sunt chiar daunatoare.

Cine sunt specialistii care se ocupa cu aceste terapii suport/

Vorbim aici de o intreaga echipa care colaboreaza pentru tratarea pacientului. Cred ca e nevoie sa renuntam la
ideea ca exista o singura relatie, de multe ori unidirectionala, in tot acest proces: oncologul prescrie o schema de
tratament iar pacientul urmeaza aceasta schema si atat. Daca ne uitam in tarile dezvoltate din vest, o sa vedem
ca in abordarea unui caz sunt implicati specialisti din domenii diferite: de la medic la psiholog, la nutritionist,
asistent social s.a.m.d. Asa cum oncologul colaboreaza cu chirurgul si cu medicul radiolog, putem largi acest
cerc si adauga dupa caz psiholog, nutritionist, asistent social, navigator de pacienti, fizioterapeut. E nevoie sa ne
indreptam catre o abordare integrativa, multidisciplinara, sa nu privim numai asupra simptomelor si evolutiei
bolii ci asupra intregului context de viata al pacientului. Stim deja efectele pozitive ale unei astfel de abordari
folosita in vest inca din anii '70.

Care este rolul psihologului intr-o astfel de abordare/

Intr-un astfel de context, rolul psihologului presupune implicare in reactiile psihologice ale pacientului (tristete,
furie, neincredere, anxietate, singuratate, sentimentul ca pierde controlul, vina, rusine, invinovatirea celorlalti)
care trece prin toata aceasta experienta, interventii comportamentale si facilitarea comunicarii intre pacient,
apartinatori si medic.

Este necesar sa se apeleze la psihologc Poate trece pacientul printr-o astfel de experienta si singur/

Desigur ca se poate si fara psiholog, datele ne arata ca atunci cand exista un climat familial stabil, mecanisme
sanatoase de coping, mediu socio-economic favorabil si tratament medical de calitate intr-un sistem de sanatate
sanatos, pacientul gestioneaza in mod eficient toata acesta experienta grea. In Romania sunt rare cazurile in care
toate aceste conditii sunt indeplinite. Totusi, pentru ca sunt atat de multe parti implicate in diagnostic, lucrurile
pot deveni dificil de gestionat. Apare anxietatea, apar intrebari existentiale, lipsa sensului, socul schimbarilor
bruste si pe multe planuri, iar pentru pacient tot tavalugul acesta poate fi o incarcatura care blocheaza si
oboseste si mai mult. Din pacate, abia acum incepem sa scapam de conceptii inutile(ex: "nu am nevoie de
psiholog ca nu sunt nebun") si sa dezvoltam incet incet o cultura a "mersului la psiholog".

Ce face mai exact psihologul pentru pacientu Dar pentru familier

Diagnosticul oncologic este o povara. El nu afecteaza doar individul ci intregul sistem din care face parte.
Asemenea unei pietre aruncate in lac, unda de soc produsa de diagnostic se propaga mai intai asupra familiei si
asupra celor apropiati si ajunge sa impacteze intreaga relatie a persoanei cu mediul socio-economic din care
acesta face parte. Cu alte cuvinte, familia si cei apropiati impart implicatiile unui astfel de diagnostic. In
abordarea practica, fiecare caz are particularitatile lui si e important sa privim intregul context de viata al
pacientului. Cancerul nu iarta pe nimeni, si nici copiii nu sunt din pacate crutati. Astfel, daca ne referim la ei, in
functie de stadiul lor de dezvoltare, procesul terapeutic se bazeaza pe joc ca instrument terapeutic, tehnici
experientiale, desen, activitati ocupationale, metafore sau povesti terapeutice si multa psihoeducatie. La adulti
lucrurile stau usor diferit.

In functie de nevoile imediate, lucrez pe gestionarea emotiilor dificile, managementul durerii, invatarea unor
tehnici de relaxare (ex: prin respiratie, imagerie mentala dirijata sau hipnoza, vizualizare, relaxare musculara
progresiva), pe stare de prezenta (mindfulness), pe recalibrarea valorilor, gasirea sensului si semnificatiei,
activare comportamentala (ex: sa faca un plan pentru viitorul apropiat si sa il puna in aplicare), introducerea
unui comportament dezirabil (ex: sa tina un jurnal) ori modificari comportamentale (ex: renuntarea la fumat).
Desigur in cazurile cu prognostic nefavorabil, se merge pe resemnificarea evenimentelor vietii, acceptarea
mortii ori cresterea calitatii vietii pentru timpul ramas. In cazul familiei, accentul se pune pe comunicarea
sincera, deschisa si asertiva dar si pe exprimarea emotiilor si psihoeducatie.

Cum ne comportam cu o persoana cu diagnostic oncologicr

In primul rand, ar trebui sa ne ferim sa-i spunem: ,,O sa fie bine" si ,,Fii puternic/a". Sigur ca toti ne dorim ca
lucrurile sa aiba o solutionare fericita, insa, atat timp cat nu stim detalii despre evolutia bolii, e bine sa fim
rezervati in a face astfel de afirmatii. Rolul meu este sa creez un spatiu emotional de siguranta, in care omul sa-
si dea voie sa-si exploreze emotiile dificile si sa le traiasca. Ganditi-va ca un astfel de om este deja cu motoarele
turate la capacitate maxima. Deja este puternic, nu e nici dreptul si nici responsabilitatea noastra sa cerem mai
mult de la el. De multe ori, nu e nevoie sa-i spunem ceva celui care sufera de cancer. E de ajuns sa invatam sa
ascultam si sa-i validam emotiile, sa-i aratam ca avem disponibilitatea emotionala de a trece alaturi de el prin
toate schimbarile de viata care survin. Cancerul nu este o identitate, ci o boala. Persoana are nevoie sa se simta
independenta, sa-si traiasca in continuare rolul de parinte, sot, copil si nu sa fie privita doar prin lentila unui
diagnostic.

Ce strategie trebuie sa abordeze familia pentru ca lucrurile sa decurga cat mai firescn

Literatura de specialitate ne arata cat de valoroasa este o comunicare deschisa, sincera, empatica si ce impact
pozitiv are asupra calitatii vietii. In primul rand, este dreptul omului de a fi informat si de a face propriile
alegeri. Din grija de a nu rani, din frica ori din dorinta de a-l proteja pe cel drag, familia ascunde detalii
referitoare la starea de sanatate a bolnavului, dar pe termen lung acest lucru poate face mult rau. Incepem un joc
de-a v-ati ascunselea cu emotiile, de negare, proces care, in timp, erodeaza calitatea relatiilor si creste nivelul
stresului. Am invatat ca tot timpul trebuie sa fim cu zambetul pe buze, puternici, si ca e ceva in neregula cu noi
daca manifestam tristete ori furie. E cazul sa renuntam la astfel de convingeri. Este in regula sa ne dam voie sa
fim vulnerabili, sa vorbim despre asta si sa experimentam intreaga paleta de emotii. De acolo incepe sanatatea
emotionala, inclusiv in cazul copiilor. Putem gasi un limbaj adecvat in functie de fiecare varsta si putem
comunica deschis, astfel incat copilul sa inteleaga ce i se intampla lui sau parintelui sau.

Spitalul unde se face tratamentul ofera si terapiileu Sau pacientul trebuie sa mearga in alte locurii

In sistemul privat de sanatate cazurile incep usor usor sa fie abordate multidisciplinar, asa cum vorbeam mai
devreme. Exista, de multe ori pe langa medicul oncolog, un psiholog si un nutritionist care se ocupa de pacient.
In sistemul de stat unde exista de obicei un psiholog clinician pe sectie, volumul de lucru este imens dar
pacientul poate apela gratuit la serviciile psihologului. In afara de aceste doua medii, pacientii si familiile lor pot
apela la clinici de psihoterapie, cabinete individuale ori ONG-uri care ofera astfel de servicii. In Romania
oamenii inca nu prioritizeaza sanatatea mentala iar diagnosticul oncologic loveste de multe ori puternic in
resursele financiare ale familiei. Exista solutii si pentru astfel de cazuri astfel incat omul poate beneficia de
servicii de psihologie oferite pro bono ori la pret redus.

Cum ajungi psiho-oncologn

Din cate stiu eu, la noi in tara nu exista inca o ocupatie sub denumirea asta. Sunt diverse cursuri de formare
continua si masterate de psihologia sanatatii care au integrate cursuri de psiho-oncologie. Cred ca ablitatile si
competentele achizitionate in specializare (formare) sunt pentru inceput suficiente. Daca sunt completate de
deschidere, interes si dorinta de a lucra cu pacienti cu diagnostic oncologic si cu apartinatorii lor atunci cred ca
orice psihoterapeut poate face asta. Desigur perfectionarea continua, practica, voluntariatul si expunerea la un
astfel de mediu sunt necesare. Pentru mine, lucrul cu pacientii oncologici imi aduce insemnatate si e strans legat
de povestea mea de viata.

CV
Lucreaza pro bono cu pacientii oncologici
Numele: Vladimir Ungureanu

Studiile si cariera:

A absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Bucuresti.
A obtinut un masterat in Psihologia Sanatatii si este specializat in Hipnoza Clinica si Terapie Ericksoniana.
Isi desfasoara activitatea la Clinica Oana Nicolau din Bucuresti si la Asociatia PsyHealth.
Este voluntar al Asociatiei MagiCAMP si colaboreaza cu mai multe organizatii implicate in lupta impotriva
cancerului, alegand sa lucreze pro bono in cazurile cu diagnostic oncologic.
Locuieste in: Cluj-Napoca

Va mai recomandam si:

Cum fac fata adolescentii provocarilor varstei. Psiholog: ,,Copilul e manifestarea cea mai autentica si vizibila a
dezechilibrelor la care este expus"

Cat de periculoasa este depresia la copii. Psiholog: ,,Fara schimbari din partea parintilor, specialistul este legat
la maini"