02 El pur şi simplu ne iubeşte New 03

03 Blue Siluana 2022 vert-Bej New04.1

Sfanta mamelor e un copil

CULOARE OLD = 208-207-199

CULOARE NOUA = 204-203-194
 Doamne, te rog să aduci pe cineva bun în viața celor singuri
"Doamne, te rog să alini toate sufletele rănite, să aduci pe cineva bun în via ța celor singuri, să umpli cu
iubire toate inimile care au uitat să iubească, să ușurezi povara celor care au necazuri și să-i aju ți pe aceia
care nu au putere să ierte!
Amin!"

El pur şi simplu ne iubeşte

Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că suntem buni, Dumnezeu este milostiv faţă de noi nu pentru că merităm
milă sau dragoste: El pur şi simplu ne iubeşte.
Din Mitropolitul Antonie de Suroj
https://www.facebook.com/lozan.natalia.7/posts/
pfbid0SHHaR998kGsyPn9XALSnLoymuGtc3Qb3nxRBQfNYj22W2PEubgooJMvEB2hJ4qT2l

Trauma – Vocea nerostita

Trauma nu este evenimentul, ci răspunsul corpului la ceea ce ni se întâmplă, în absența

unui martor empatic.

Martor empatic = un cineva de la care astepti si vrei sa primesti (esti receptiv, deschis) sa
primesti raspuns
a carui Prezenta iti ofera un ecou

NB Trupul meu e „martorul” meu, e copilul meu mai mic; orice traiesc traiesc cu el, e primul martor empatic
inaintea lui Dummnezeu

De fapt, se întâmplă în primul rând în corp

Trauma nu este evenimentul, ci răspunsul corpului la ceea ce ni se întâmplă, în absența unui martor
empatic.
Salvarea, așadar, se găsește în corp. „Cei mai mulți oameni se gândesc la traume ca la o problemă
«mentală», chiar ca la o «tulburare a creierului». Cu toate acestea, trauma este ceva ce se întâmplă și în
corp.“ De fapt, se întâmplă în primul rând în corp. Stările mentale asociate cu trauma sunt importante, dar
sunt secundare. Corpul inițiază, spune el, iar mintea îl urmează. Astfel, discuțiile raționale sau introspec țiile
nu pot vindeca astfel de experiențe.
Terapeutul trebuie să învețe să audă „vocea nerostită“ a corpului, ca să î și poată îndruma clien ții în
siguranță să se audă și să se vadă pe sine.
Cheia vindecării, susține el, se află în „descifrarea acestui tărâm nonverbal“.
Situațiile potențial traumatizante induc stări de excita ție fiziologică ridicată, dar fără libertatea persoanei
afectate de a exprima și de a trece peste aceste stări: pericolul fără posibilitatea de a lupta sau de a fugi și,
ulterior, fără posibilitatea de a se „scutura“, a șa cum ar face un animal sălbatic în urma unei întâlniri
înfricoșătoare cu un prădător.
Ceea ce etologii numesc imobilitate tonică – paralizia și blocajul fizic și emoțional care caracterizează
reacția universală de neputință în fa ța unui pericol mortal – ajunge să î ți domine via ța și comportamentul.
Suntem „înțepeniți de frică“.

La om, spre deosebire de animale, starea de blocaj temporar devine o trăsătură pe termen lung.
Supraviețuitorul, subliniază Peter Levine, poate rămâne „blocat într-un fel de purgatoriu, fără a se putea
reimplica pe deplin în viață“.

Rușinea, depresia și dezgustul de sine

În circumstanțe în care ceilalți nu simt mai mult decât o amenin țare u șoară sau chiar o provocare care
trebuie înfruntată, persoana traumatizată experimentează amenin țarea, teama și apatia mentală/ fizică, un
fel de paralizie a corpului și a voin ței. Rușinea, depresia și dezgustul de sine urmează unei astfel de
neputințe instituite. Manualul de diagnosticare și statistică a tulburărilor mentale  (DSM) al Asociației
Americane de Psihiatrie „se ocupă de categorii, nu de durere“, după cum incisiv punctează psihiatrul și
cercetătorul Daniel Siegel. Peter Levine sus ține că trauma nu poate fi redusă la trăsăturile de diagnosticare
compilate de DSM sub denumirea de PTSD, tulburare de stres posttraumatic.

Trauma nu este o boală, subliniază el, ci mai degrabă O EXPERIENȚĂ UMANĂ

izvorâtă din instinctele de supraviețuire.

Trauma nu este o boală, subliniază el, ci mai degrabă o experiență umană izvorâtă din instinctele de
supraviețuire.

Accesarea exprimării libere, chiar dacă atent gradate, a reac țiilor noastre instinctive va permite eliberarea
din starea traumatică.

Urmează bunătatea, restaurarea vitalității

Urmează bunătatea, restaurarea vitalită ții. Ea izvoră ște din interior. „Trauma este un factor de via ță“, scrie
Levine. „Ea nu trebuie, însă, să fie o condamnare pe via ță.“

În suferința noastră se află și mântuirea noastră

Aceleași sisteme psiho-fiziologice care guvernează starea traumatică mediază și

sentimentele fundamentale de bunătate și acceptare.

În suferința noastră se află și mântuirea noastră. După cum arată el, aceleași sisteme psiho-fiziologice care
guvernează starea traumatică mediază și sentimentele fundamentale de bunătate și acceptare.
Toate problemele sunt psihologice, dar toate solu țiile sunt spirituale

Momente de „aha“
Metoda dezvoltată de Peter se bazează pe con știentizarea și aten ția la detaliile nuan țate pe măsură ce
observă și descrie „dezghețul“ clien ților săi, precum și tehnicile sale de ghidare și facilitare a întregului
proces. Citind acest manuscris, am fost impresionat de cât de des am trăit momente de „aha“ când mi-am
amintit propriile observații în activitatea mea cu persoane traumatizate și adesea dependente. Acum
puteam înțelege și interpreta aceste observa ții într-un mod nou – și nu vorbim doar de observa țiile mele
clinice, ci și de experiența mea personală. Iar acest lucru este important, deoarece, a șa cum recunoa ște
Peter, armonizarea terapeutului cu propria experien ță serve ște drept o lumină călăuzitoare esen țială care
conduce procesul de vindecare pe calea cea bună.

O explorare a spiritualității și a traumei

După cum a subliniat cu perspicacitate psihiatrul Thomas Hora, „toate problemele sunt
psihologice, dar toate soluțiile sunt spirituale.“

Peter Levine și cititorul își încheie călătoria comună cu o explorare a spiritualității și a traumei . Există, scrie
el, „o relație intrinsecă și tributară“ între cele două. Cu toate înrădăcinările noastre într-un corp fizic, noi,
oamenii, suntem creaturi spirituale. După cum a subliniat cu perspicacitate psihiatrul Thomas Hora, „toate
problemele sunt psihologice, dar toate solu țiile sunt spirituale.“ Cu această carte, Peter Levine își asigură
poziția în fruntea domeniului vindecării traumei, ca teoretician, practician și profesor. Noi to ți cei din
comunitatea terapeutică – medici, psihologi, terapeu ți, vindecători aspiran ți, profani interesa ți – beneficiem
acum de această sinteză învățăturilor sale.
https://www.paginadepsihologie.ro/trauma-este-raspunsul-corpului-la-ceea-ce-ni-se-intampla/

El pur si simplu ne iubeste

De ce nucile sunt goale sau negre în interior – 3 cauze

DeLuminița Crivoi
17 octombrie 2022
Nucul este o cultură relativ mai puțin problematică. În ciuda acestui fapt, mai mul ți factori pot afecta
calitatea recoltei de nuci.
Una dintre problemele cu care se confruntă nu doar pomicultorii, ci și persoanele care au câ țiva pomi este
formarea nucilor cu miez negru, deformat sau uscat.
Cauzele unei astfel de probleme pot fi diferite – fenomene naturale, vârsta sau bolile nucului, iar în acest
articol discutăm despre principalele.
Una dintre cauze de ce miezul la nuci poate deveni negru și se usucă poate fi timpul nefavorabil.
Paradoxal, nucul este o cultură sudică, dar nu-i place căldura excesivă. La temperaturi ridicate dezvoltarea
fructului se oprește. Lipsa de umiditate produce acelea și consecin țe.
Adesea, fructele se dovedesc a fi goale la pomii bătrâni: în timp, fructificarea pomului scade din cauza
proceselor naturale.
Dar, de obicei, principala cauză a fructelor goale și negre de nucă pot fi bolile – bacterioza și antracnoza
nucului.
Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla p.v. juglandis)

FOTO: link.springer.com
Antracnoza se dezvoltă mai ales în primăverile umede şi reci şi la sfârşitul verii, în lunile august-
septembrie, îndată ce temperatura aerului scade, iar umiditatea relativă creşte.
Boala este produsă de ciuperca Gnomonia leptostyla, aceasta iernând pe frunzele și lăstarii afecta ți.
Antracnoza nucului este o boală foarte gravă care, netratată, poate provoca pierderi de recoltă de 50 până
la 75%.
Simptome ale antracnozei la nuc
Antracnoza afectează frunzele, lăstarii verzi si fructele de nuc. Primele semne apar pe frunze. La începutul
dezvoltării bolii, pe limbul frunzelor pot fi găsite mici pete ruginii (mai târziu culoarea lor se schimbă în brun-
cenușiu), de formă rotunjită.
În jurul locului este un mic chenar de o nuan ță mai închisă. În timp, petele cresc în dimensiune și se
îmbină. Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se formează puncte negre, acestea fiind
fructificațiile ciupercii. Aceste daune severe duc la aceea, că frunzele încep să cadă prematur.
În cazul unor atacuri foarte severe, frunzele se brunifică şi cad masiv, pomii de nuc rămânând fără frunze
chiar în ultima parte a verii.
Și pe fructele abia formate apar mici pete ro șii-maronii. Țesutul din zonele afectate începe să rămână în
urmă în creștere și să crape.
Nucile puternic afectate cad. Unele fructe încep să putrezească, miezul de nucă se usucă și se înnegre ște,
gustul se înrăutățește.
Tratamente contra antracnozei la nuc, măsuri de control
Pe lângă realizarea tratamentelor, un rol important în men ținerea sub control a antracnozei îl au măsurile
preventive. Printre acestea se numără:
 după căderea frunzelor, grebla ți frunzele de sub copac, scoate ți-le în afara grădinii și arde ți-le sau
compostați-le;
 începeți sezonul prin tratarea pomului cu un produs ce con ține cupru. De exemplu zeamă
bordeleză. Pe suprafețe mici, puteți utiliza zeamă bordeleză de 3% (300 g sulfat de cupru și 450
var nestins, diluați în 10 litri de apă). Pulverizarea se efectuează la începutul primăverii, înainte de
dezmugurire.
Pentru ca boala să fie menținută sub control, este recomandată repetarea ulterioară a tratamentelor cu
produse cuprice. În special, în perioada dintre începutul şi sfârşitul înfloritului (5 mai – 10 iunie) sunt
recomandate 3 tratamente cu zeamă bordeleză
sau alte produse pe bază de cupru menţionate anterior, în concentraţie de 0,5-1,0%, la interval de 10-15
zile.
Dozele recomandate de cupru metalic la 100 l de soluţie per hectar sunt de minim 150 g, iar în cazul unor
contaminări foarte puternice pot fi mărite până la 200-250 g (concentra ția de 0,15-0,25%).
Cantitatea de soluție de lucru recomandată per hectar este de 1000 de litri.
Bacterioza nucului (Xanthomonas campestris pv. juglandis)
FOTO: ppjonline.org
Pe vreme caldă și umedă se activează bacteriile  Xanthomonas campestris, ce provoacă o altă boală gravă
a nucului – bacterioza.
Soiurile cu dezmugurire mai precoce sunt printre cele mai atacate de această boală.
Citește și despre Tăierile la nuc. Formă coroană: vas ameliorat cu 4 șarpante .
Bacterioza afectează frunzele, lăstarii, inflorescen țele și fructele.
Mai des infecția apare primăvara, în timpul înfloririi nucilor. Acesta este cel mai periculos moment, pentru
că în caz de atacuri grave ca urmare a bacteriozei, până la 90% din flori și fructe pot muri.
Dacă infecția apare într-o perioadă ulterioară, atunci consecin țele pentru pom și cultură nu sunt atât de
grave.
Simptome ale bacteriozei nucului
Pe limbul frunzelor, de-a lungul nervurilor, apar mici pete întunecate. În timp, ele cresc și se îmbină, din
cauza cărora frunza afectată se deformează și cade.
Pe lăstarii verzi tineri apar pete maro alungite. Treptat ele cresc, lemnul din interior devine maro, iar lăstarul
moare. Centrul leziunii se adânceşte şi apare o ulceraţie acoperită de un exudat.
Amenții afectați de bacterioză se înnegresc și înmoaie par țial, în contrast cu partea sănătoasă a acestora.
Odată cu evoluția, antracnoza poate cuprinde amen ții în întregime.
Fructele sunt acoperite cu pete întunecate destul de mari, de 2-3 cm diametru, adesea deprimate. În timp,
zonele afectate devin negre.
Infecția pătrunde până la miez, făcându-l să putrezească. După aceea, fructul se mic șorează și cade
prematur. Dacă boala apare în perioada tardivă, atunci miezul de obicei nu se deteriorează – leziunea
afectează în principal pericarpul.
Tratamentul bacteriozei la pomi
În principiu, măsurile de menținere sub control sunt asemănătoare cu cele recomandate în cazul
antracnozei:
 deoarece agentului cauzal al bolii hibernează pe lăstarii și frunzele afectate, toate frunzele căzute
și ramurile cu semne ale bolii trebuie distruse imediat;
 înainte de dezmugurire, se aplică primul tratament cu produse ce con țin cupru.
Află aici și despre În România a fost omologat soiul de nuci cu miez ro șu Rubin, selec ționat de pepinieri ști
din Moldova și România.
Tratamentul se repetă la apariţia primelor frunze şi la începutul înfloritului, apoi la fiecare 15 zile, până la
sfârşitul lunii iunie şi oricând condiţiile climatice sunt favorabile multiplicării bacteriei, mai ales după ploi sau
în cazul afectării puternice a pomilor.
Efectuarea tratamentelor este recomandată a fi realizată cu produse folosind produse pe bază de sulfat de
cupru, în concentraţie de 2%, oxiclorură de cupru concentra ția 0,3%
sau hidroxid de cupru în concentraţie 0,3%.
Totodată, optând pentru irigarea prin picurare, material săditor sănătos, fertilizarea echilibrată a planta țiilor
(mai ales e dăunător excesul sau insuficien ța de azot) ve ți reduce impactul bolii.
https://agrobiznes.ro/featured/de-ce-nucile-sunt-goale-sau-negre-in-interior-3-cauze?
fbclid=IwAR3FcWB62do3viz7d6n7ZPMC6cRZpIQQe1qwNcZz5GVXczxd1oYRYug1FFo
LG – ROSII – FERTI - Fertilizarea roșiilor pe vârste. Rețete de îngrășăminte ce pot
fi produse acasă

DeLuminița Crivoi
12 mai 2022
Fertilizarea roșiilor crescute pe suprafe țe mici poate fi realizată cu succes utilizând îngră șăminte naturale,
produse în condiții de casă. În acest mod, reducându-se impactul îngră șămintelor chimice, dar și
cheltuielile pentru acestea, care, de altfel, sunt destul de mari.
În acest articol discutăm despre:
 Fertilizarea răsadului de roșii după plantare. Re țete de îngră șăminte naturale.
 Rețete de îngrășăminte pentru roșii în prima perioadă de vegeta ție.
 Cu ce fertilizăm roșiile în perioada înfloritului și formării fructelor.
Fertilizarea răsadului de roșii după plantare. Re țete de îngră șăminte naturale
Tradițional, prima fertilizare a roșiilor începe după repicat sau plantare, la aproximativ 7-14 zile. Per
general, pentru răsaduri îngrășămintele naturale ar fi op țiunea potrivită. În primul rând, deoarece riscul de a
alege doza nepotrivită este foarte redus.
În continuare, vă prezentăm cele mai populare îngră șăminte cu care pute ți fertiliza răsadurile de ro șii.
Îngrășăminte din coji de ou
FOTO: wolffsapplehouse.com
Din cojile de ou pot fi produse îngră șăminte utile plantelor, în ciuda mirosului respingător pe care îl emană
în timpul producerii acestora. Pentru aceasta se utilizează cojile tocate a 5-6 ouă puse într-o sticlă de 1,5
litri peste care se adaugă apă și se pune un capac fără a o închide.
Timp de 3 zile plasați sticla într-un loc întunecos. La apari ția culorii tulbure și mirosului neplăcut,
îngrășământul este gata. Acesta poate fi aplicat o dată pe săptămână concomitent cu udările.
Fertilizarea roșiilor cu îngrășământ din coji de ceapă
Cojile de ceapă sunt unul dintre produsele preferate ale sus ținătorilor agriculturii naturale. Con țin o
cantitate mare de oligoelemente, aminoacizi utili pentru plante, antioxidan ți.
Pentru a fertiliza roșiile, avem nevoie de 50 de grame de coji de ceapă și 500 de mililitri de apă  (apă
clocotită). Se toarnă apă clocotită peste coji și se lasă 2-3 zile. Apoi, filtrăm infuzia rezultată și o diluăm cu
apă într-un raport de 1:5. Adică pentru 100 de mililitri de infuzie se adaugă o jumătate de litru de apă.
Această fertilizare se poate aplica de două ori pe lună.
Fertilizarea roșiilor cu mraniță sau compost
Dacă aveți undeva o grămadă de gunoi de grajd descompus, este păcat să nu-l folosi ți în calitate de
fertilizant. Pentru a produce fertilizantul: umpleți un borcan de jumătate de litru cu mrani ță și adăuga ți-l la
10 litri de apă. După 3 ore, acesta este amestecat și aplicat. Un astfel de îngră șământ se aplică o dată pe
săptămână.
Infuzie din coji de cartofi
Apa utilizată la fierberea cartofilor și altor legume este potrivită pentru fertilizare. Pentru a produce
fertilizantul, punem cojile de cartofi la fiert. O astfel de solu ție poate fi aplicată săptămânal în locul udărilor.
După repicat, roșiile sunt fertilizate de 2 sau maxim 3 ori.
Rețete de îngrășăminte pentru roșii în prima perioadă de vegeta ție
Fertilizarea roșiilor cu gunoi de păsări

Foto: blog.mcmurrayhatchery.com
Gunoiul de pasăre sau de iepure nu poate fi numit îngră șământ gratuit. Cu excep ția cazului când sunte ți
proprietar de găini, prepelițe, porumbei sau iepuri. Dintre toate îngră șămintele „populare”, gunoiul de păsări
este cel mai versatil și bogat. Conține nu numai azot, ci și potasiu cu fosfor, precum și unele oligoelemente
(calciu, sulf, magneziu etc.).
O găleată de zece litri este umplută o treime cu gunoi proaspăt. Adăuga ți apă, acoperi ți cu un capac și
lăsați timp de 5-7 zile. Se dovedește un îngră șământ fermentat concentrat, care este diluat pentru
fertilizarea la rădăcină cu o normă de 1/2 litru de infuzie la 10 litri de apă.
Opțiunea a doua: 500 de grame de gunoi de păsări uscat se amestecă bine în 10 litri de apă. Cu acest
amestec, puteți uda imediat roșiile la rădăcină .
Cu un astfel de îngrășământ roșiile pot fi hrănite  de două ori pe sezon. Ca prim tratament, poate fi aplicat la
2-3 săptămâni după plantarea răsadurilor în sol. A doua oară sunt fertilizate după înflorire, când fructele s-
au format deja pe primele inflorescen țe. Este necesar aproximativ 1 litru de îngră șământ pentru fiecare
plantă de roșii.
Fertilizarea roșiilor cu îngrășăminte cu drojdie
Sunt destui susținători și oponenți ai acestei fertilizări. Strict vorbind, drojdia în sine nu este un nutrient
pentru plante. Drojdia este o ciupercă care stimulează microflora solului să proceseze „puternic” materia
organică în azot. Plantele asimilează perfect azotul.
În plus, apa adăugată în drojdie în timpul preparării îngră șământului stimulează procesul de secretare a
mezoinozitolului și altor vitamine care activează formarea rădăcinilor. Există și un minus. Drojdia afectează
negativ conținutul de potasiu din sol, motiv pentru care cenu șa este inclusă în aproape toate re țetele
îngrășămintelor cu drojdie.
În 5 litri de apă caldă punem 200 de grame de drojdie presată și 1 cană de zahăr.  Amestecăm totul bine,
acoperim recipientul cu tifon și îl punem într-un loc cald timp de aproximativ  7 zile. Agităm soluția.
Când fermentarea s-a terminat, diluăm 1 cană din produs în 10 litri de apă împreună cu un borcan de
jumătate de litru de cenușă. Se toarnă o jumătate de litru de îngră șământ cu drojdie sub rădăcina fiecărei
plante.
Fertilizarea cu drojdie este recomandat să fie aplicată de două ori pe sezon. Prima dată în primăvară, când
plantele transplantate într-un loc permanent au prins deja rădăcini, pentru a stimula vegetația. A doua oară
– în perioada de fructificare activă, pentru a prelungi această perioadă.
Rețete populare pentru fertilizarea roșiilor în timpul înfloririi și formării fructelor
Cenușa – unul dintre cele mai recomandate îngră șăminte la ro șii
Datorită faptului că cenușa conține potasiu, fosfor, magneziu, sulf și calciu, este foarte potrivită pentru
fertilizarea roșiilor în a doua etapă a vegeta ției. Pentru aceasta, ave ți la îndemână mai multe op țiuni:
 Putem adăuga cenușă în gaură atunci când plantăm răsaduri în cantitate de o mână per plantă sau
putem împrăștia aceeași cantitate sub mulci în timpul înfloririi sau apari ției primelor flori.
 Puneți un borcan de jumătate de litru de cenu șă într-o găleată, adăuga ți 10 litri de apă  și
amestecați totul bine. Puteți uda imediat în cantitate de 1 litru per plantă.
 Se amestecă 160 de grame de cenușă la zece litri de apă  și se lasă câteva zile, amestecând în
mod regulat. Cu infuzia obținută, fertilizăm ro șiile în cantitate de  0,5 l per plantă.
Fertilizarea tomatelor cu iod
După apariția mugurilor inflorescenței, pute ți fertiliza plantele cu iod.  Pentru aceasta avem nevoie de: un
borcan de 1,5 litri cu cenușă cernută, 10 mililitri de iod, 10 grame de acid boric și apă .
Se toarnă peste cenușă doi litri de apă fierbinte. La acidul boric se adaugă 0,5 litri de apă fierbinte (50°C).
Lăsați amestecurile pentru ceva timp să se răcească. Într-o găleată de zece litri, amesteca ți infuzia de
cenușă, soluția de acid boric, iodul și adăuga ți apă până este plină.
Lăsăm amestecul pentru o zi. A doua zi, diluăm infuzia rezultată cu o rată de 0,5 litri la 10 litri de apă.
Turnați 2 litri din acest îngrășământ sub fiecare plantă de ro șii.
Fertilizarea roșiilor cu coji de banane
FOTO: wolffsapplehouse.com
Bananele și coaja lor conțin elemente necesare ro șiilor precum: potasiu, calciu, fosfor și magneziu. Există
multe rețete de preparare a îngrășămintelor utilizând coji banane. Cea mai convenabilă modalitate este de
a transforma cojile uscate de banane în îngră șământ.
Trebuie să uscați bine cojile de banană și să le măcina ți.  Pentru aceasta puteți utiliza o pungă și să le
bateți cu un ciocan. Coji măcinate pot fi adăugate în cuib atunci când planta ți răsaduri – o mână plină per
cuib și astfel uitați de fertilizarea cu potasiu pentru tot sezonul.
Desigur, remediile populare trebuie tratate cu pruden ță. Și aici este important să respectăm cantită țile
recomandate, dar, pentru cei care doresc să încerce, acest articol v-a oferit câteva alternative ce pot fi
pregătite în condiții de casă.
https://agrobiznes.ro/articole/fertilizarea-rosiilor-pe-varste-retete-de-ingrasaminte-ce-pot-fi-produse-
acasa#comment-703

Cum se cresc lăstari pentru producerea cartofului dulce. Sfaturi

DeLuminița Crivoi
17 octombrie 2022
7
 
Share

În articolul anterior am discutat despre cultivarea cartofului dulce, menționând că în condițiile României

acesta se înmulțește prin lăstari (butași). Datorită interesului fa ță de această cultură, astăzi vorbim despre
producerea lăstarilor de cartof dulce.
Lăstarii se obțin în circa 40-45 de zile, iar plantarea acestora se realizează de obicei în prima decadă a lunii
mai. Astfel, este necesară pregătirea din timp a substratului și condi țiilor pentru cre șterea lăstarilor.
Substratul folosit la producerea lăstarilor cartofului dulce e produs din pământ negru, turbă, nisip în
proporție de 1:1:1.
În condițiile în care optați pentru fertilizarea minerală, autorii români recomandă o normă de N50P50K50. În
cazul în care lăstarii se produc în acela și solar în fiecare an, este recomandată dezinfectarea solului.
Cu 2-3 zile înainte de plantarea tuberculilor de cartof dulce se modelează terenul. Modelarea poate fi
realizată în mai multe moduri, în sursele autorilor români însă, SCDCPN Dăbuleni, recomandă formarea
de travei cu pereți din scândură cu înălțimea de 12-15 cm și lă țimea de 0,7-1,4 m.
Plantarea tuberculilor de cartof dulce în solar în condițiile țării este recomandat a fi realizată în perioada  20-
25 martie. Tuberculii sunt plantați în rigole menținându-se o distan ță de circa 3 cm între ace știa, apoi se
acoperă cu un strat de circa 2 cm.
La 1 m2 se utilizează circa 70 de tuberculi, pute ți experimenta diferite densită ți. Pentru plantare de obicei
se utilizează cartoful dulce cu diametrul tuberculilor de 3-4 cm. Tuberculii se plantează apropiat, însă fără
ca să se atingă.
La respectarea tehnologiei, de pe 1 m2 cu 70 de tuberculi se pot ob ține circa 500 de lăstari. Pentru a crea
condiții bune de dezvoltare, substratul se udă și se acoperă cu folie. Încol țirea tuberculilor începe la circa
zece zile, când se înlătură pelicula și se începe instalarea arcelor pentru a forma tunelul unde se vor
dezvolta lăstarii.
Pentru creșterea și dezvoltarea normală a lăstarilor de cartof dulce este recomandat intervalul de
temperaturi 25-28°C în timpul zilei și 12°C în timpul nop ții .
Pe parcursul îngrijirii este recomandată aerisirea solarului, dar și îngrijirea peliculei pentru a asigura
pătrunderea necesarului de lumină. În plus, trebuie monitorizat con ținutul de apă din substrat, care nu
trebuie să fie prea umed sau uscat, iar udările se fac astfel încât până seara să aibă timp suficient de
infiltrare a apei.
Important! Udările, ca și la toate legumele, se face cu apă de temperatura camerei, apa rece este
contraindicată.
Bolile se mențin sub control prin asigurarea microclimatului, evitându-se excesul de apă și făcându-se
aerisirea la timp. Combaterea buruienilor este recomandată a fi realizată prin pliviri regulate.
Un tubercul poate forma până la 8-10 lăstari. Lăstarii cartofului dulce sunt buni pentru recoltare când au 30-
40 cm lungime și 6-7 noduri. De obicei, aceste caracteristici sunt ob ținute la circa 40-45 de zile după
plantare.
Butașii lungi tind să producă randamente mai mari decât cei scur ți, dar în general se recomandă lungimea
de 30 până la 40 cm.
Dacă internodurile (distanțele dintre frunze) sunt scurte sau medii, utiliza ți buta și care au lungimea de 30
cm. Dacă
internodurile sunt lungi, butașii ar trebui să aibă aproximativ 40 cm lungime. Sursă: ctahr.hawaii.edu
Totuși, aceștia nu pot fi direct recoltați, ținând cont de faptul că sunt produ și într-un spa țiu cu microclimat
controlat. Astfel, înainte de recoltare a lăstarilor, cu circa 6-7 zile, se începe călirea acestora.
Tradițional, călirea se face prin reducerea udărilor, înlăturarea treptată, la început pe câteva ore, a peliculei
de pe tunel, până când aceasta nu este scoasă definitiv atât pe parcursul zilei cât și nop ții.
Înainte de recoltarea lăstarilor se face o udare abundentă.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum se cultivă sparanghelul – prima legumă de primăvara.
După ce au fost recoltați lăstarii de cartof dulce , pentru creșterea unei noi generații de lăstari este necesar
azotul. Astfel, se recomandă o nouă fertilizare cu azot și udări regulate .
După recoltare, lăstarii de cartof dulce trebuie pregăti ți pentru plantare. De obicei, ace știa se pun în
mănunchiuri a câte 50-100 de bucăți, se plasează vertical în lăzi. Pentru plantarea în ziua următoare,
lăstarii trebuie păstrați la temperatura de 20°C.
Pe suprafețe mici, la aceștia poate fi realizată o tăietură la circa 1 cm de primul nod pentru a asigura o
suprafață mai mare de contact, o aclimatizare mai bună.
Plantarea acestora este recomandată a fi realizată seara, cânt temperaturile sunt relativ mai mici.
FOTO: allaboutgardening.com
Detalii despre pregătirea terenului și modul de plantare  pe acest link.
FOTO: gardenerspath.com
https://agrobiznes.ro/featured/cum-se-cresc-lastari-pentru-producerea-cartofului-dulce-sfaturi?
fbclid=IwAR1vPdfFUVHvvJ3Dt4FaF1ZTqi4ZF8AxQQlzJdTsXfdJD8j6EAckP0CmQUk

POMI – TAIERI - Tăierile la pomi toamna sau primăvara? Cum alegem perioada

DeLuminița Crivoi
18 octombrie 2022

Tăierea pomilor și arbuștilor este una dintre lucrările cele mai importante în planta ții, deoarece ini țial
contribuie la formarea coronamentului pomului, iar ulterior este reglată productivitatea, cre șterea și
soluționate probleme ce apar pe parcursul ciclului vegetativ cu ajutorul tăierilor.
Astfel, tăierea pomilor și arbuștilor este o procedură necesară și importantă, dar la această lucrare este
importantă mult corectitudinea și termenii în care sunt realizate tăierile.
Despre principalele greșeli realizate la  tăierea pomilor găsiți detalii pe acest link , iar în acest articol vorbim
despre perioada recomandată de realizare a tăierilor.
Înainte de a alege perioada și cum realizăm tăierile, merită men ționat că tăierile sunt diferite:
 de formare – pentru a da plantei forma și înăl țimea dorită, pentru a corecta cre șterea neuniformă;
 sanitare – pentru a înlătura din coroană ramuri bolnave, uscate, deteriorate;
 anti-îmbătrânire – pentru a restabili capacitatea plantei de a cre ște, a prelungi fructificarea;
 de fructificare, susținere – pentru a menține parametrii stabili ți și regla productivitatea.
Important! Orice tip de tăiere provoacă stres pomilor și arbu știlor, de aceea este important să realizăm
operațiunea corect pentru a reduce la minim acest stres.
Tăierea sanitară se consideră a fi cea mai importantă, deoarece previne extinderea bolilor și problemelor în
plantație.
Pentru a înțelege care tăiere la pomi este mai bună, de toamnă sau primăvară, ar trebui să determinăm
avantajele și dezavantajele acestora. În primul rând, este important să men ționăm faptul că fiecare specie
pomicolă are particularitățile sale, deci nu există o perioadă unică favorabilă pentru toate speciile.
Tăierile la pomi toamna: avantaje și dezavantaje
Toamna, metabolismul plantelor încetine ște, iar cu 2-3 săptămâni înainte de înghe ț, pomii și arbu știi, mul ți
preferă să pregătească pentru iarnă și primăvară viitoare prin tăiere.
Care sunt argumentele realizării tăierii de toamnă la pomi:
 dăunătorii și agenții patogeni pierd o parte din adăposturi;
 plantele vor avea timp să se refacă înainte de înghe ț și primăvara vor începe imediat cre șterea
activă;
 toamna sunt mai puține lucrări decât primăvara, de aceea procedura poate fi efectuată cu calm și
fără grabă.
Dezavantajele tăierii de toamnă:
 puteți alege timpul pentru tăieri incorect, din cauza căreia pomii se pot recupera anevoios sau nu
au timp să vindece toate rănile înainte de înghe ț (în timpul unei ierni calde, infec țiile sau dăunătorii
pot pătrunde în răni);
 vindecarea durează mai mult, deoarece procesele metabolice încetinesc;
 plantele iubitoare de căldură la care sunt realizate tăierile toamna (cais, piersic, cire ș etc.) sunt
lipsite de o parte din rezervele lor nutritive, rezisten ța la înghe ț este mai redusă;
 ziua aleasă pentru tăiere ar trebui să fie uscată și senină, nu pute ți tăia plantele pe timp ploios sau
imediat după aceasta, așa că uneori este dificil să alege ți ziua potrivită la sfâr șitul lunii octombrie –
începutul lunii noiembrie;
 în timpul iernii geroase, unii dintre lăstari pot înghe ța, ca urmare, primăvara vor trebui tăiate mai
multe ramuri, slăbind astfel pomul.
Tăierile la pomi primăvara: avantaje și dezavantaje
În primăvară, plantele încep să se trezească din „somn” pentru a se pregăti pentru un sezon lung de
vegetație. Pentru a menține pomii sănăto și și productivi, tăierea de primăvară vine în ajutor.
Care sunt avantajele pentru care producătorii optează pentru tăieri de primăvară:
 este mai ușor să alegeți o zi uscată și senină;
 rănile se vor vindeca mai repede, deoarece zilele calde urmează încă;
 este posibilă îndepărtarea tuturor ramurilor înghe țate și deteriorate.
Dezavantajele tăierii de primăvară:
  dacă alegeți timpul de tăiere greșit, atunci pomii pot suferi: de înghe ț, dacă procedura este
începută prea devreme, sau de lipsă de for ță pentru vindecarea rănilor, dacă se face după
începerea circulației de primăvară a sevei;
 sunt multe alte lucruri de făcut primăvara, deci există riscul de a nu acorda aten ția cuvenită tăierii.
Cum alegem perioada potrivită pentru realizarea tăierilor la pomi
Ținând cont de particularitățile men ționate mai sus la alegerea perioadei de realizare a tăierilor, putem
menționa următoarele recomandări:
Tăierile în uscat (tăierile ce se realizează iarna, în perioada de repaus) se execută începând cu 1-2
săptămâni după căderea frunzelor până la umflarea mugurilor (în dependen ță de specie, condi ții și
particularitățile plantației).
Important! Tăierile în uscat se execută în zilele în care temperatura nu coboară sub -5°C. 
 varianta optimă este de a începe tăierile după trecerea gerurilor mari până la pornirea în
vegetație (tăierile făcute înaintea unor geruri mari se cicatrizează greu, la speciile sâmburoase pot
apărea scurgeri de clei);
 numai pomii rezistenți la ger  (măr, prun, păr) se taie în toate zilele favorabile ale iernii;
 tăierile mari pe ax sau ramuri de schelet se fac doar după trecerea gerurilor mari;
 la speciile sensibile la temperaturi scăzute – sâmburoase (drupacee: migdal, cais, piersic, cire ș)
tăierile sunt realizate începând cu sfârșitul lunii februarie, în lunile martie și aprilie ;
 tăierile la fiecare specie trebuie ini țiate  mai întâi în plantațiile pe rod, apoi în cele tinere .
Respectiv, cea mai bună tăiere este cea realizată mai aproape de primăvară, deoarece ține cont mai mult
de fiziologia plantelor, le dăunează mai pu țin și le permite să se recupereze mai repede. Acest lucru este
valabil mai ales pentru culturile cu rezisten ță scăzută iarna, cum ar fi pomi tineri, slăbi ți.
Totuși, în livezi numărul pomilor este destul de mare și este important să se reu șească cu tăierile, astfel, în
zilele favorabile ale toamnei sau iernii se realizează tăierile la speciile și soiurile mai rezistente la înghe ț.
Respectiv, este recomandat să începem tăierile cu speciile sămân țoase (măr, păr, gutui):
La măr tăierile pot fi inițiate după căderea frunzelor – sfârșitul lunii noiembrie-începutul lunii decembrie. În
livezile tinere de măr, tăierile se realizează începând cu a doua jumătate a lunii februarie, deoarece pomii
sunt mai puțin rezistenți la temperaturile scăzute.
Recomandările de realizare a tăierilor la măr sunt valabile și pentru  livezile de păr, deoarece este, la fel, o
specie sămânțoasă. Detalii despre Tăierile în verde la păr. Perioada și recomandări .
La gutui specialiștii recomandă inițierea tăierilor  în a doua jumătate a lunii februarie. Detalii despre tăierile
la gutui găsiți pe acest link.
Ce ține de tăierile la sâmburoase, majoritatea acestor specii se caracterizează prin faptul că sunt mai pu țin
rezistente la îngheț, iar tăierile se realizează în următoarea ordine:
Tăierile la prun, ținând cont de faptul că prunul este o specie rezistentă la înghe ț (-30…-32°C), pot fi ini țiate
în luna decembrie. În livezile tinere de prun, tăierile se realizează începând cu a doua jumătate a lunii
februarie.
Găsiți aici detalii despre tăierile la prun.
Tăierile la speciile pomicole sensibile la ger (cais, migdal, piersic, cireș) se efectuează în lunile martie și
aprilie, după ce trece pericolul afectării acestor specii de înghe țuri.
Totodată, la speciile sâmburoase sensibile cum ar fi cais și cire ș se efectuează mai mult tăierile în verde.
Spre exemplu, tăierile la cireș se efectuează în mare parte în lunile august-septembrie, la piersic la sfâr șitul
lunii august – septembrie, iar tăierile la cais pot fi inițiate după recoltare.
La prun, cais și cireș tăierile de formare se efectuează în lunile mai-iunie.
Tăierile la piersic este recomandat de a fi efectuate în faza îmbobocirii (buton roz), ceea ce
oferă posibilitate de a norma recolta prin tăiere, mai ales în cazul afectării de înghe țuri a mugurilor florali.
Citiți despre Tăierile la piersic – vas aplatizat spre intervalele dintre rânduri.
Tăierea sanitară în livezi cu siguran ță este necesară , dacă vedeți că planta are ramuri deteriorate și
bolnave, lăstari nematurizați, ramuri afectate de dăunători și boli.  În acest caz, nu amânați tăierea până în
primăvară.
Tăierea de toamnă poate fi primul pas, în care sunt înlăturate principalele probleme din planta ție, iar
primăvara – al doilea pas, atunci când pregăti ți pomii și arbu știi pentru noul sezon.
Tăierile de vară la pomi și arbuști
În mare parte, vara este o perioadă favorabilă pentru efectuarea unor tăieri de între ținere, pentru a limita
creșterea, a îndepărta părțile îndesite ale coroanei și lăstarii verzi de prisos. Dar  vara nu este potrivită
pentru îndepărtarea ramurilor mari și a tăierilor radicale . Excepție sunt ramurile grav deteriorate și rupte
care trebuie îndepărtate de urgență.
https://agrobiznes.ro/featured/taierile-la-pomi-toamna-sau-primavara-cum-alegem-perioada?
fbclid=IwAR3tgwJaxcm6PW9i6p1TwXar_baVp7AjFBpiu9OFbFI13Bj8k-gI8fjYpjY

ZMEUR - Mulcirea la zmeur – perioade, materiale recomandate

DeLuminița Crivoi
18 octombrie 2022

Calitatea și cantitatea recoltei de zmeur depinde mult de condi țiile asigurate, inclusiv de starea solului și
întreținerea acestuia.
Îngrijirea corespunzătoare a terenului pentru zmeur include aplicarea fertilizan ților la timp, irigarea,
afânarea și combaterea buruienilor.
Chiar dacă unii sunt sceptici privind necesitatea mulcirii solului la zmeur, exper ții argumentează avantajele
prin faptul că zmeurul are nevoie de suficientă umiditate, căldură și substan țe nutritive, ce la utilizarea
mulciului natural sunt asigurate.
În plus, pentru a realiza mai puține pra șile sau erbicidări pe parcursul sezonului de vegeta ție, este
recomandată mulcirea solului. Ce fel de mulci este recomandat la cultura de zmeur, când și cum să-l
punem pe sol, discutăm în acest articol.
 Ce este mulcirea solului, cum influen țează produc ția.
 Termenii și caracteristicile mulcirii de primăvară.
 Mulcirea zmeurului toamna.
 Materiale folosite la mulcirea zmeurului.
Ce este mulcirea solului
Mulcirea este una dintre practicile agricole care, în scopul protejării solului de uscare și sporirii proprietă ților
sale fertile, presupune acoperirea unor por țiuni sau întregii suprafe țe a parcelelor cu materiale naturale sau
artificiale.
Ca mulci, putem folosi pe suprafețe mici: rumegu ș, paie, iarbă uscată, turbă, ace de conifere, scoar ță de
copaci bătrâni, folie de plastic și chiar carton.
În perioada primăvară-vară, materialul de acoperire protejează solul de supraîncălzire și evaporarea
umidității și, de asemenea, previne creșterea buruienilor.
Aceste condiții create permit dezvoltarea mai bună a sistemului radicular, ceea ce contribuie la cre șterea
intensivă a biomasei și legării fructelor.
În special, se recomandă acoperirea solului cu mulci în primul an de la plantare, după udare. Într-un astfel
de sol, umiditatea va fi reținută mai mult timp, iar îngră șămintele aplicate vor fi absorbite mai bine de
rădăcini.
Dacă plantele sunt mulcite în timp util, nevoia de irigare, afânare și plivire se reduce semnificativ. În plus,
materia organică în procesul de descompunere se transformă în îngră șământ, ceea ce are un efect bun
asupra cantității și calității fructelor.
Buruienile nu cresc în zmeurul mulcit. Și asta înseamnă că zmeurul nu concurează cu alte plante inutile
pentru nutrienții din sol.
Pentru a mulci solul la zmeur, este suficient să aplicăm un strat de mulci, de obicei, de până la 6 cm
grosime. În perioada toamnă-iarnă, mulciul asigură echilibrul hidric al substratului și îl protejează de înghe ț,
eroziune și intemperii.
În unele perioade, este bine să mulcim solul cu turbă, mrani ță, compost (este important să nu fie semin țe
de buruieni în mulci). În primăvară, aceste materiale vor servi ca un îngră șământ excelent pentru plantele
de zmeur.
Mulcirea solului la zmeur asigură:
 creșterea și dezvoltarea mai bună a plantelor;
  absența buruienilor care contribuie la scăderea recoltei;
 conservarea pe termen lung a umidită ții solului;
 un obstacol în calea supraîncălzirii straturilor de suprafa ță ale solului și, în consecin ță, a
rădăcinilor;
 protecție împotriva înghețului în sezonul rece;
 stimularea formării unui sistem radicular sănătos;
 reducerea eroziunii solului.
Este important să respectați termenele limită recomandate și să ține ți cont de particularită țile zmeurului. Ca
urmare a acțiunilor incorecte, zmeurul se poate supraîncălzi sau înghe ța.
De asemenea, amplasarea materialului de acoperire prea aproape de tulpină poate provoca îmbolnăvirea
acestora de boli fungice. Iată de ce se lasă 5 cm în jurul plantei, apoi se împră știe mulciul.
Când se pune mulciul la zmeur
Plantele de zmeur pot fi mulcite primăvara și toamna. Calită țile culturii și randamentul depind, în mare
măsură, de aceasta. Pentru plantațiile care nu au împlinit vârsta de doi ani, se recomandă să se
reînnoiască mulciul la fiecare șase luni.
Mulcirea de primăvară a zmeurului
Materialul așezat din toamnă se transformă în îngră șământ în timpul iernii și dispare complet până în
primăvară. Prin urmare, pentru a reține umiditatea și a preveni dezvoltarea buruienilor la zmeur, este
importantă reînnoirea stratului protector.
Înainte de a acoperi solul cu mulci, ave ți nevoie de timp, deoarece va trebui să:
 aplicați îngrășăminte minerale sub plante;
 pliviți și afânați solul;
 udați zmeurul cu generozitate.
Este important ca lăstarii arbuștilor să aibă înăl țimea de până la cel pu țin 35 cm, dacă înăl țimea lor este
mai mică, stratul de acoperire poate afecta lăstarii tineri.
Atunci când alegeți materialul pentru mulcirea de primăvară, un factor important este nevoia plantelor de
nutrienți. Adică, în fazele inițiale ale sezonului de vegeta ție, acestea au nevoie de azot, astfel se
recomandă acoperirea solului cu iarbă proaspăt tăiată (fără semin țe), fân, un amestec de paie și gunoi de
grajd putrezit.
Stratul de mulci plasat primăvara nu trebuie să depă șească 8 cm. Este a șezat de-a lungul perimetrului
parcelei, lăsând 5 cm în jurul tulpinilor plantelor. În primăverile reci până în iunie se recomandă mulcirea cu
paie.  
Nu este recomandată acoperirea solului cu buruieni proaspăt tăiate și frunze putrezite primăvara.
Mulcirea zmeurului toamna
Toamna, zmeurul poate fi mulcit înainte de primul înghe ț. Până în acest moment, trebuie să ave ți timp să
îndepărtați frunzele căzute din el, să afâna ți solul și să aplica ți îngră șăminte care stimulează rezisten ța la
îngheț a culturii. Apoi, se pune mulci, împră știindu-l într-un strat uniform cu o grosime de aproximativ 11
cm.
În perioada rece este indicat să se folosească rumegu ș, paie, compost, turbă, ace. Ultima op țiune în forma
sa pură contribuie la acidifierea solului, care este foarte nedorită pentru zmeur.
Creșterea și fructificarea sa activă se realizează în condi ții optime dacă solul are pH 5,5-6,5. Prin urmare,
folosind material de conifere, amesteca ți-l, de exemplu, cu rumegu ș sau turbă.
Unii producători recomandă adăugarea de nitrat de amoniu în mulciul de lemn (într-un raport de 3:1).
Important! Pentru a reduce aciditatea solului în parcelele din grădină pot fi aplicate 150-200 g de praf de
var sau făină de dolomit pe metru pătrat la fiecare 3-4 ani.
 O altă caracteristică a mulcirii de toamnă a zmeurului este udarea sa repetată peste stratul de mulci.
Pentru ca planta să ierneze bine și să crească lăstari puternici și gro și primăvara, plantele sunt udate
înainte și după procedură.
Ce materiale sunt mai potrivite la mulcirea solului la zmeur

FOTO: chrisbowers.co.uk
Atunci când alegeți un anumit tip de mulci, este important să lua ți în considerare efectele secundare ale
fiecărui mulci și dozele recomandate.
Rumegușul este des folosit ca mulci. Când este folosit timp de 2-3 ani, pământul se îmbogă țe ște cu
humus. Sunt de preferat dimensiunile mai mici ale acestuia, care favorizează formarea unei perne de aer,
supraîncălzirea este mai lentă, iar durata de via ță mai lungă.
Procesul de mulcire cu rumeguș diferă de metodele tradi ționale, deoarece nu prevede acoperirea întregii
suprafețe. Mulciul se toarnă în grămăjoare de până la 11-12 cm înăl țime la baza plantelor.
Paiele ca mulci. De asemenea, acest material nu este împră știat pe tot terenul, doar pe rând. Plasa ți paiele
în jurul fiecărei plante, lăsând de la tulpină 6-7 cm. Grosimea stratului într-o primăvară rece ar trebui să fie
de 5-6 cm, iar toamna de 11 cm.
Scoarța de conifere ca mulci. Acest mulci este indicat pentru solurile alcaline, ce nu se potrivesc pentru
zmeur. Astfel, este mai indicat a fi utilizat la alte culturi.
Solurile se acidifiază datorită mulciului de conifere. Pe lângă valoarea agrotehnică, scoar ța are și
caracteristici estetice. Aceasta se așează la un strat de 7–9 cm grosime. Pe solurile cu o valoare a pH-ului
ce depășește 6,5, scoarța nu e recomandată.
Găsiți aici informații și despre Tăieri la zmeur toamna – sfaturi și alte lucrări recomandate .
Compostul în calitate de mulci. Compostul este rar folosit pentru zmeur în calitate de mulci. Un astfel de
mulci în cantități mari poate provoca supraîncălzirea mugurilor primăvară.
Iarna, mulciul de compost nu este recomandat din cauza con ținutului ridicat de azot, care stimulează
creșterea. Ca urmare a dezvoltării premature, plantele s-ar putea să nu reziste iernii.
Astfel, dacă aplicați compost, se recomandă reducerea dozelor tradi ționale mulci prin aplicarea unui strat
de până la 5 cm grosime.
V-ar putea fi interesant și articolul  Mulcirea la căpșuni – 10 materiale folosite și avantajele acestora .
Turba în calitate de mulci. Este apreciată în horticultură nu numai ca material de acoperire pentru plante
pentru iernat, ci și ca îngrășământ.
Mulți producători mici pun în noiembrie peste zăpada căzută un strat de turbă de până la 7 cm grosime.
Mulciul de turbă va ajuta planta să supravie țuiască în soluri grele argiloase și lutoase. În acest caz
grosimea stratului recomandat poate fi mărită la 10 cm.
Pentru a proteja plantele de creșterea buruienilor în jurul acestora poate fi plasat carton ob șnuit sau
materiale ce-l conțin special concepute în acest sens.

FOTO: esdemgarden.com
Mulcirea solului cu folie. Această practică este mai puțin răspândită la zmeur în regiunea noastră. Totu și,
primăvara, pentru a accelera încălzirea solului și a împiedica cre șterea buruienilor, pelicula de mulci poate
fi întinsă și fixată de-a lungul rândului.
FOTO: aquagartencenter.com
Ca mulci de vară, folia ce nu permite circula ția solului nu va func ționa – solul de sub aceasta se poate
încălzi puternic și obținem efect opus. Toamna poate fi instalată folia la zmeurul proaspăt plantat, dacă sunt
riscuri ca plantele să nu să se prindă înainte de înghe țuri.
În multe țări însă, practica instalării mulciului artificial ales corect este destul de răspândită.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Recomandări la cultivarea zmeurului cu sistem de sus ținere .
https://agrobiznes.ro/featured/mulcirea-la-zmeur-perioade-materiale-recomandate?
fbclid=IwAR31T25pnrpTbC6zNRTlmzGz6vQ6tWFZwud3P6DcF0OteRa5kFSRmecxbr4
LG – MORCOV, SFECLA – PASTRARE - Cum se păstrează sfecla roșie și
morcovii iarna. Sfaturi

DeLuminița Crivoi
17 octombrie 2022

Precum și în cazul altor culturi ce pot fi păstrate și consumate o perioadă mai lungă de timp, morcovul și
sfecla roșie necesită crearea condițiilor bune de păstrare pentru a fi pretabile pentru consum mai mult timp
în perioada rece a anului.
În primul rând, țineți cont de faptul că  numai culturile rădăcinoase sănătoase pot fi păstrate, deoarece chiar
și doar o legumă bolnavă poate provoca daune întregii recolte.
Pentru o păstare de durată, trebuie să facem lucrările corect încă începând de la recoltare.
În acest articol vom discuta despre:
 Când recoltăm sfecla roșie și morcovii destina ți păstrării
 Cum se pregătește sfecla roșie și morcovul pentru depozitarea de iarnă
 Metode populare de păstrare a sfeclei ro șii iarna
 Metode populare de păstrare a morcovului iarna
 Cerințe de temperatură și umiditate la păstrarea industrială a morcovilor și altor rădăcinoase
Când recoltăm sfecla roșie și morcovii destina ți păstrării
Pentru a păstra recolta cât mai mult timp posibil, este important să recoltăm să scoate ți morcovii și
sfecla. Timpul de recoltare depinde de condi țiile meteorologice.
Sfecla este săpată toamna înainte de primele înghe țuri (deoarece această cultură, înghe țată, nu poate fi
păstrată mult timp). Pe de altă parte, morcovii pot fi lăsa ți o perioadă mai lungă de timp în sol, cei recolta ți
pe vreme caldă se păstrează mai rău.
Excepție este toamna ploioasă. Dacă vremea este destul de caldă, dar deseori plouă abundent, este mai
bine să recoltați morcovii mai devreme, deoarece culturile rădăcinoase, care au absorbit o cantitate mare
de umiditate, nu se păstrează bine și sunt expuse riscului de putrezire.
Mai multe detații despre Când se recoltează morcovii. Sfaturi pentru o păstrare de durată.
Înainte de a scoate sfecla din grădină, acorda ți aten ție frunzelor acesteia. La culturile de rădăcinoase
coapte, acestea se îngălbenesc și se usucă.
Citiți mai multe despre Sfecla roșie – sfaturi utile la cultivare .
La temperatura camerei, sfecla și morcovii pot fi păstrate cel mult 6-7 zile. Ulterior, acestea devin
deshidratate.
Cum se pregătește sfecla roșie pentru depozitarea de iarnă
Sfecla se recoltează pe vreme uscată, este important ca solul să fie uscat. Prin urmare, înceta ți irigarea cu
minim 2-3 săptămâni înainte de recoltare.
Plantele sunt săpate cu hârlețul, frunzele sunt tăiate, lăsând un pe țiol de 1,5 cm lungime și lăsate să se
usuce câteva ore. Rădăcinile nu se spală, trebuie să le cură ța ți manual de pământ, încercând să nu
deteriorați epiderma.
Înainte de depozitare, sfecla este sortată: toate culturile rădăcinoase putrezite și deteriorate sunt aruncate.
Cum se pregătesc morcovii pentru depozitarea de iarnă
La morcovi se întrerupe irigarea cu o lună înainte de recoltare.
Rădăcinoasele sunt săpate cu hârlețul cu grijă (sau o furcă tocită pentru a nu deteriora rădăcinile) sau
extrase mecanizat și puse la zvântat. Apoi, morcovii sunt cură ța ți de pământ și frunzele sunt tăiate complet
(puteți lăsa doar câțiva milimetri).
Cum se păstrează sfecla roșie iarna

FOTO: podvaldoma
Sfecla pentru iarnă este plasată la depozitare permanentă sau temporară, ținând cont de faptul, că nu
există o perioadă de repaus pentru culturile rădăcinoase.
La o temperatură de 7°C, încep să se dezvolte mugurii. Prin urmare, condițiile optime de păstrare sunt 2-
3°C și umiditate sporită.
Metode populare de depozitare a sfeclei în condiții de casă
Deseori sfecla este depozitată în pivni ță pe grămezile de cartofi.  Culturile rădăcinoase sunt așezate în 2-3
straturi deasupra tuberculilor, care „împart” excesul de umiditate cu sfecla.
Un alt mod popular de a depozita sfecla este păstrarea ei în nisip.  Pentru a face acest lucru, sfeclele sunt
așezate în straturi într-o cutie fără găuri, iar peste fiecare strat este a șezat nisip u șor umed. Depozita ți
cutiile în subsol sau pivniță.
Puteți depozita sfecla în pungi de plastic cu o capacitate de 15-20 kg . În primul rând, le legați strâns. Iar
atunci când apare condens pe pereți, pungile sunt dezlegate, lăsând o mică gaură pentru a se evapora
excesul de umiditate.
De asemenea, sfecla poate fi bine depozitată în cutii în subsol sau în grădină în grămezi mici.
Pentru a face acest lucru, se sapă o groapă de aproximativ 40 cm adâncime, se a șază acolo sfecla sub
formă de prismă (înălțimea prismei, de regulă, este de 1-1,3 m), se acoperă cu un strat gros de paie, astfel
înălțimea să fie de aproximativ 2 m și se acoperă cu pământ, iar iarna groapa e acoperită suplimentar cu
zăpadă.
Cum păstrăm morcovii iarna
În comparație cu sfecla, morcovii sunt mai preten țio și fa ță de condi țiile de depozitare:  sunt mai susceptibili
la deteriorarea mecanică și rețin mai rău umiditatea . Rădăcinile se ofilesc rapid, iar mugurii pornesc în
creștere chiar și cu o ușoară creștere a temperaturii în pivni ță.
Morcovii sunt plasați la depozitare la o temperatură de 0-2°C și umiditate ridicată, astfel încât rădăcinile să
rămână suculente cât mai mult timp posibil.
Metode populare de depozitare morcovii
FOTO: farmersalmanac.com
Recent, depozitarea morcovilor în pungi de plastic a devenit larg răspândită. În ele se pun până la 5 kg de
morcovi și se leagă strâns.
De asemenea, puteți păstra morcovii pentru iarnă în saci cu o capacitate de până la 20 kg. În acest caz,
este indicat să turnați peste rădăcini un strat de 8-10 cm de rumegu ș umed.
Este foarte popular să depozitați morcovii în nisip: nisipul este turnat la fundul cutiei, un strat de 2 cm,
rădăcinile sunt așezate în el și turnat iară și un strat de nisip de 1 cm. După care manipulările se repetă.
Vă rugăm să rețineți că, cu un astfel de aranjament stratificat, rădăcinile nu ar trebui să se atingă.
Cerințe de temperatură și umiditate la păstrarea industrială a morcovilor și altor rădăcinoase
FOTO: nsspl.in
Morcovii pot fi depozitați în lăzi, lăzi, pungi sau în vrac. În vrac, înăl țimea recomandată este de 2-3 metri.
Când este depozitat în pungi, înălțimea maximă a stivei este de 3 metri.
Temperatura de depozitare a morcovilor nu trebuie să depă șească intervalul 0..+5°C.  Temperatura optimă
de depozitare este 0..+1°С. Umiditate relativă recomandată de la 95 la 98%.
În camerele cu sistem de ventilație controlată (fără răcire artificială), în care temperatura variază de la +1 la
+5°C, umiditatea relativă a aerului trebuie men ținută în intervalul de la 90 la 95%.
Circulația aerului trebuie să asigure temperatura și umiditatea relativă a aerului constante și fără decalaje.
Circulația aerului trebuie să fie suficient de intensă, de ex. de la 100 la 120 m3/t pe oră, dacă morcovii sunt
depozitați în vrac, iar înălțimea grămezii este apropiată de valoarea maximă specificată. Durata medie de
valabilitate în timpul depozitării este de 4-6 luni.

FOTO: vdt-nl.com
La sfârșitul umplerii complete a camerei de păstarre, temperatura aerului din aceasta este adusă la 0..+1°C
timp de cel mult o zi și apoi menținută în aceste limite până la sfâr șitul depozitării. Temperatura aerului în
punctul „rece” al spațiului liber al volumului util al camerei nu trebuie să fie mai mică de -1°C. Umiditatea
relativă în cameră ar trebui să fie de 90-95%.
La finalizarea răcirii (5 zile după atingerea regimului de temperatură specificat), circulația se efectuează
periodic timp de 0,5 ore cu o multiplicitate de cel mult 6 volume dintr-o cameră goală pe oră, cu o durată
totală de cel mult 3 ore pe diurnă.
Circulația periodică se efectuează atunci când temperatura și umiditatea relativă a aerului se abat de la
cele stabilite. Schimbul de aer în cameră se realizează printr-un răcitor de aer sau dispozitive de încălzire:
în timpul perioadei de răcire – în fiecare zi, în perioada ulterioară – la fiecare 3 zile. Cantitatea de aer
exterior ventilată este de 2-3 volume dintr-o cameră goală pe zi.
La sfârșitul depozitării sau la scoaterea morcovilor din cameră, sunt prevăzute condi ții care exclud
condensul umidității pe suprafața acestuia, de exemplu, suflarea morcovilor cu aer cald, aducând
temperatura suprafeței sale la valori 0,5-1,5°C. mai mare decât temperatura punctului de rouă a aerului
încăperii în care este depozitat.
Termenul de valorificare a morcovilor după scoaterea din depozit nu este mai mare de 10 zile. La
întreprinderile comerciale, morcovii sunt depozita ți în spa ții închise ventilate la o temperatură de 0..+10°C
inclusiv, timp de cel mult 3 zile, la peste +10°C timp de cel mult 2 zile. Umiditatea recomandată 85-90%.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Recoltarea, condiţionarea şi păstrarea cartofilor.
https://agrobiznes.ro/articole/cum-se-pastreaza-sfecla-rosie-si-morcovii-iarna-sfaturi

LG – CARTOF - Recoltarea, condiţionarea şi păstrarea cartofilor

DeAndrei Gumovschi
12 dec. 2021 | 07:07
FOTO: youtube.com
‹ adv ›
Cartoful extratimpuriu se recoltează în a doua jumătate a lunii mai, până cel târziu la data de 10 iunie,
continuând cu recoltarea cartofului timpuriu până la sfârşitul lunii iunie.
Recoltarea şi condiţionarea cartofului
Cartoful extratimpuriu şi timpuriu se recoltează înainte de maturitatea fiziologică a plantelor. De aceea, la
recoltare, condiţionare, manipulare şi transport trebuie acordată o deosebită atenţie, deoarece tuberculii se
exfoliază şi se vatămă uşor, conducând la înnegrirea tuberculilor şi deprecierea calităţii comerciale, mai
ales la expunerea tuberculilor la lumină şi temperatură ridicată.
Ţinând seama de aceste, recoltarea cartofului extratimpuriu şi timpuriu trebuie să se facă la o umiditate
corespunzătoare a solului (care să evite aderarea solului pe tuberculi când solul este prea umed şi
vătămarea tuberculilor când solul este prea uscat), la o temperatură şi luminozitate mai scăzută (dimineaţa
cât mai devreme sau seara cât mai târziu).
‹ adv ›

Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

Pe suprafeţe mici, recoltarea poate fi făcută manual prin smulgerea tufelor, iar pe suprafeţe mai mari se
face dislocarea cu maşini de scos pe 1 sau 2 rânduri.
Cartoful pentru consum de vară se recoltează în funcţie de cererea pieţii. Tuberculii nu sunt ajunşi încă la
dimensiunea maximă, iar peridermul nu este bine format.
Se foloseşte maşina E649 care produce puţine vătămări, iar începând cu luna august se poate folosi
combina de recoltat cartofi CRC1.
‹ adv ›

Strângerea tuberculilor se face manual şi se sortează pe categorii de mărime (peste 35 mm cal. I şi 30-35
mm cal. a II-a diametru). În acest caz depozitarea nu trebuie să depăşească 10 zile.
Combine de recoltat cartofi PYRA

Cartoful de vară se recoltează în perioada 1 iulie – 31 august, iar cartoful de toamnă în perioada 1

septembrie – 10 octombrie.
Pentru evitarea exfolierii şi vătămării tuberculilor, se recomandă distrugerea mecanică (cu maşina de tocat
vreji MTV-4) sau chimic (REGLONE 3-5 l/ha) când 65-75% din plante au ajuns la maturitate.
‹ adv ›

În acest caz, recoltarea poate fi făcută într-o singură fază, utilizând combine de recoltat pe 1 sau 2 rânduri
sau în 2 faze, prin dislocarea cu maşini de scos pe 1 sau 2 rânduri şi adunatul manual al tuberculilor.
În cazul când combinele nu au masă de sortare pentru eliminarea bulgărilor şi pietrelor, eliminarea
acestora se face staţionar, utilizând instalaţii de sortare şi condiţionare sau manual.
În cazul cartofului de vară şi toamnă-iarnă, tuberculii se calibrează pe dimensiuni şi calităţi:
 peste 45 mm diametru – calitatea I;
 30-45 mm diametru – calitatea a II-a;
 sub 30 mm – (sub STAS) destinaţi furajării animalelor.
În ultimii ani, piaţa impune dimensiunea minimă de 60 mm diametru pentru calitatea I şi, respectiv,  sub 60
mm diametru pentru calitatea a II-a.

Instalaţie pentru sortarea cartofului

Cartoful pentru consum de toamnă-iarnă şi cartoful pentru industrializare se recoltează la maturitate, când
2/3 din vreji sunt uscaţi, iar 1/3 au culoarea galbenă.
Recoltarea se face pe sol zvântat şi vreme uscată. Pentru recoltarea în condiţii bune se recomandă
distrugerea vrejilor pe cale chimică, cu un desicant de tipul Harvade 25 F (2,5 l/ha) sau Reglone Forte (4,0
l/ha) aplicat cu 8-10 zile înainte de momentul planificat de recoltare la soiurile timpurii şi cu 14-21 zile la
celelalte soiuri.
Distrugerea vrejilor se poate face şi pe cale mecanică cu maşina de tocat vreji MTV4.
Recoltatul cartofului se face la temperaturi de 10-12°C, pentru reducerea gradului de vătămare a
tuberculilor. Maşina E649 dislocă tuberculii, îi separă de pământ şi îi lasă la suprafaţa solului, de unde se
adună manual şi se ambalează în saci pe categorii, cartofii mari şi mijlocii pentru consum, iar cei mici şi
vătămaţi pentru furaj.
În parcelele pentru sămânţă se sortează pe trei categorii: cei peste 80 g se dau la consum, între 30-80 g
pentru material de plantare şi sub 30 g pentru furajare.
Combina CRC1 dislocă tuberculii, îi separă de pământ şi îi colectează în buncăre sau remorci pentru
transport. Combina E684 colectează tuberculii într-o remorcă care se deplasează paralel cu combina.
Capetele parcelelor se recoltează manual. Cartofii se transportă la centrele de prelucrare sau la depozitele
de păstrare unde sunt supuşi sortării.
Separarea impurităţilor (bulgări de pământ, pietre, tuberculi bolnavi) se face cu maşina MCC60 (45).
Păstrarea tuberculilor
Anual, se păstrează cantităţi mari de tuberculi, o parte ca material de plantare, altă parte pentru consum
direct.
Păstrarea tuberculilor se face fără pierderi dacă aceştia au o stare fitosanitară bună, recoltarea s-a făcut la
maturitate deplină, pe vreme fără ploi şi relativ caldă, dacă s-au îndepărtat impurităţile şi eventualele răni s-
au vindecat în totalitate.
Datorită conţinutului ridicat de apă, pierderile în timpul păstrării sunt relativ mari, cele mai bune rezultate
obţinându-se în depozite frigorifice cu ventilaţie mecanică. În condiţii ideale de păstrare, pierderile au fost
între 4.53% şi 8.23%.
În tuberculii de cartof supuşi procesului de păstrare au loc: respiraţia, transpiraţia şi activităţi
microbiologice.
Respiraţia intensă duce la pierderea unei cantităţi mari de materie organică din tuberculi şi la creşterea
sensibilităţii acestora faţă de microorganisme.
Citește și despre Cultura extratimpurie și timpurie a cartofului
Transpiraţia puternică determină deshidratarea tuberculilor, scăzând mult valoarea culinară. Procesele
microbiologice se datoră bacteriilor şi ciupercilor care produc diferite boli, cu pierderi însemnate, ducând
chiar şi până la alterarea totală.
Factorii care influenţează păstrarea:
1.Capacitatea de păstrare a soiului, în funcţie de repausul germinal, dar şi de tehnologia de cultivare.
Sunt mai rezistenţi la păstrare tuberculii cu repaus germinal mai lung sau prelungit prin diferite procedee,
cei proveniţi de pe soluri uşoare, aerate, fertilizate echilibrat, din culturi erbicidate, tratate cu fungicide şi
insecticide, recoltaţi la maturitate deplină, pe vreme uscată, fără vătămări mecanice.
2.Factorii de mediu din depozitele de păstrare: temperatura, umiditatea, aerul şi lumina. Când aceşti factori
nu sunt asiguraţi în parametrii optimi pot surveni: zbârcirea, înverzirea, încolţirea, brunificarea şi înnegrirea
tuberculilor.
Temperatura ridicată intensifică respiraţia, transpiraţia, activitatea microorganismelor şi scurtează repausul
germinal; temperatura apropiată de 1ºC duce la “îndulcirea” tuberculilor.
Îndulcirea cartofului este cauzată de hidrolizarea amidonului şi formarea zaharurilor, proces permanent în
tuberculi la temperaturi de peste 5-6°C datorită proceselor de respiraţie; la temperaturi mai scăzute de 5ºC,
respiraţia scade din intensitate.
Printr-o păstrare la 20-30°C sau o perioadă mai lungă la 10-12°C, zaharurile din tuberculi (glucoză,
fructoză, zaharoză) pot fi transformate din nou în amidon în proporţie de 4/5 prin resinteză, diferenţa
pierzându-se prin metabolism respiratoriu.
Sub 0°C până la – 1°C, se ajunge la îngheţarea acestora.
La cartoful destinat consumului, condiţiile optime de păstrare sunt:
 temperatura de 3-5ºC;
 umiditatea relativă 85 – 93%;
 întuneric şi aeraţie permanentă.
La cartoful destinat plantării: temperatura optimă de păstrare este de 1-3°C (îndulcirea nu diminuează
valoarea biologică a materialului de plantat).
Tuberculii pentru semipreparate industriale (cips, pommes frittes) se păstrează la 8-12°C, prevenindu-se
fenomenul de îndulcire şi deci, caramelizarea în timpul industrializării, care ar denatura culoarea
preparatelor.
Umiditatea relativă a aerului în depozitele de păstrare trebuie să fie redusă în faza de zvântare a
tuberculilor (70–80%) şi de vindecare a rănilor (78–82%), dar mai ridicată în perioada păstrării propiu-zise
(85–93%).
Află Cum se cultivă cartoful pentru a avea roadă bogată
Ventilaţia, aerul trebuie să fie mai sărac în oxigen (11–13%) şi mai bogat în bioxid de carbon (până la 3%).
Pentru păstrarea tuberculilor în gospodăriile cu suprafeţe mari de cartof, recomandăm să se construiască
depozite moderne.
Bibliografie: Gumovschi Andrei. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. P- II: Ghid practic pentru
producătorii agricoli; Chişinău, 2021, 388 p. Ioan – Sebastian Brumă. Tehnologii ecologice de cultivare a
cartofuli. Publisher: Editura Terra Nostra, Iasi, 2004. 32 p.
‹ adv ›
https://agrobiznes.md/recoltarea-conditionarea-si-pastrarea-cartofilor.html

POMI – TAIERI – PRUN - Tăierile la prun. Forma de coroană – piramidă mixtă

DeLuminița Crivoi
7 decembrie 2021

Tăierile la pomii de prun conduși după forma de coroană piramidă mixtă sunt orientate spre ob ținerea a:
Unui trunchi de 0,7-0,8 m, un ax central vertical bine dezvoltat, la baza căruia sunt amplasate în etaj 3-4
ramuri de schelet distanțate la 10-12 cm una de alta .
Unghiul de ramificare a acestor ramuri este de 45-60 de grade și unghi de divergență în funcție de numărul
de ramuri de la 120 până la 90 de grade.
Unghi de divergență a ramurilor; Sursă: Conducerea și tăierea pomilor arbuști fructiferi

Unghiul de ramificare: a. – unghi de 45-60 de grade ( favorabil); b. – unghi ascu țit (nefavorabil); c. – unghi
mai mare de 60 de grade (nefavorabil).

Mai sus de primul etaj sunt amplasate 3-4 ramuri de schelet solitar-spiralat în jurul axului la un interval de
25-30 cm.
Pe fiecare ramură de schelet sunt dispuse de la 1 la 3 ramuri de semischelet, numărul acestora
micșorându-se de jos în sus pe lungimea axului.
Citește și despre Tăierile la măr. Forma de coroană – palmetă mixtă.
Pe axul central, ramurile de schelet și semischelet sunt dispuse ramurile de garnisire.  Înălțimea totală a
pomului după formarea coroanei trebuie să fie de 3,0-3,4 m, lă țimea în partea inferioară – 3,0-3,5 m .
Tăierile în anul I la prun
Vergile plantate se scurtează la 80-90 cm de la sol. Dacă în zona proiectării coroanei există ramificări mici,
acestea se scurtează la 3 muguri, iar axul la 90 cm de la sol.
Dacă există muguri în zona destinată tulpinei, ace știa se înlătură (aproximativ zona de 60-70 cm deasupra
solului).
Când lăstarii ajung la 15-20 cm se alege unul pentru prelungirea axului, iar restul se taie.
Mai sus de trunchi se aleg 3-4 lăstari ce vor forma etajul rărit de la baza coroanei. Lăstarii trebuie să aibă
unghiuri largi de inserție și să fie amplasa ți la distan ța de 10-12 cm unul fa ță de altul.
La pomii cu ramificări alegem 3-4 șarpante ce vor forma primele ramuri din etaj, restul ramificărilor se
suprimă.
Aceste ramuri se scurtează la 1/2, 1/3 din lungime, nu mai lungi 40-50 cm. Axul se scurtează la 20-25 cm
deasupra ultimei șarpante lăsate.
Vezi și Când se fac tăierile la pomi în funcție de specie .

Piramidă mixtă; Sursă: Conducerea și tăierea pomilor arbu ști fructiferi

Tăierea pomilor de prun în anul doi de la plantare

Scopul tăierilor din acest an este definitivarea șarpantelor din etajul de la bază. Pentru șarpantele ce au
lungimea de până la 60 de cm, acestea nu se scurtează sau se scurtează la nivelul vârfului celor mai slabe
pentru a echilibra vigoarea de creștere.
Dacă lungimea e depășită, acestea se scurtează la 50-60 de cm. Important este să urmărim ca vârfurile să
fie la același nivel.
Ramura de prelungire a axului se scurtează la 20-25 de cm mai sus de vârfurile șarpantelor. Ramurile ce
nu au niciun rol la formarea coroanei se elimină la inel.

Reducția ramurii: a. – corect și b. – incorect;  Conducerea și tăierea pomilor arbu ști fructiferi

Când lăstarii au 15-20 cm, se elimină concuren ții și lăstarii verticali de pe laturile superioare ale
șarpantelor. Se corectează unghiul de înclinare a șarpantelor prin transfer la un lăstar exterior.
Când lăstarii au 35-40 de cm (prima decadă a lunii iunie) lăstarii afla ți în cre ștere activă care au un unghi
mai mare de 45 de grade se scurtează la 1/3-1/2 din lungime pentru a fi ulterior transforma ți în ramuri de
rod.
Dacă lăstarii de prelungire a șarpantelor depă șesc lungimea de 70-75 cm se scurtează cu 10-12 cm mai
sus de locul unde sunt necesare ramificări.
Tăierile la prun în anul trei
Primăvara se elimină concurenții, iar ramura de prelungire a axului se scurtează la 80-90 cm de la baza
ultimei șarpante. Scopul scurtării este de a proiecta prima șarpantă solitară.
Ramurile de pe ax ale căror lungime depă șe ște 50-60 de cm, mai ales cele orientate spre verticală se
scurtează la 6-8 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod sau se taie dacă au crescut în locuri
supraîndesite.
La șarpantele ce formează etajul bazal se suprimă laturile verticale de pe latura superioară, se corectează
unghiurile de înclinare prin transfer la o ramură exterioară.
Ramurile de prelungire a șarpantelor se scurtează la lungimea necesară pentru a proiecta prima
subșarpantă la 60-70 de cm de la ax.
Când lăstarii au lungimea de 15-20 cm se suprimă lăstarii concuren ți din apropierea celui de prelungire a
axului. Mai jos, pe ax, la 70-80 cm de la baza ultimei șarpante se proiectează prima șarpantă solitară:
Se alege un lăstar cu unghi larg de inser ție situat deasupra spa țiului liber dintre două șarpante inferioare. În
apropierea viitoarei șarpante se înlătură restul lăstarilor pentru a favoriza cre șterea celui ales în calitate de
șarpantă.
Pe latura superioară a ramurilor din etaj se taie lăstarii verticali. La necesitate, se corectează unghiul de
înclinație a șarpantelor prin transfer la un lăstar cu lungime necesară.
La 60-70 de cm de la baza șarpantelor se proiectează prima sub șarpantă, alegându-se un lăstar potrivit.
Mai sus de acesta se elimină 1-2 lăstari pentru a-i stimula cre șterea.
Dacă este necesar, se fac și tăieri în verde în acela și scop.
Tăierile la prun în anul al patrulea de la plantare
Înainte ca pomii să pornească în vegeta ție se elimină concuren ții de pe ax și ramurile verticale de pe partea
superioară a șarpantelor.
Ramura de prelungire a axului se scurtează la 45-50 de cm de la baza ultimei șarpante pentru a proiecta
următoarea șarpantă.
Șarpantele se scurtează la 50-60 de cm distan ță de la baza (locul de prindere) sub șarpantelor.
Alte lucrări de formare sunt similare celor din anul 3.
Tăierile în verde în acest an presupun, atunci când lăstarii au 15-20 cm lungime, proiectarea următoarei
șarpante solitare (pe ax la 30-35 de cm mai sus de ultima șarpantă solitară, iar următoarele la 25-30 de cm
una față de alta).
Amplasarea ramurilor de schelet pe verticală – a. și amplasarea ramurilor de schelet în spa țiul liber
deasupra celor inferioare; Sursă: Conducerea și tăierea pomilor arbuști fructiferi

Tăierile la prun în anul al cincilea și al șaselea

În această perioadă continuă lucrările de formare a coroanei.
Primăvara se elimină concurenții axului și ramurile verticale ce cresc în interiorul coroanei. Pe ax se
formează încă 2 șarpante solitare care trebuie să fie situate deasupra spa țiului liber dintre șarpantele
formate anterior.
Pe șarpante se proiectează următoarele 1-2 sub șarpante situate bilateral-altern-extern la intervale de 25-
30 cm.
După formarea ultimei șarpante solitare axul se transferă la o ramificare laterală cu unghi larg de inser ție,
situată aproape de nivelul vârfului acesteia.
Tăierile la intrarea pomilor de prun pe rod
În această perioadă încep tăierile de fructificare. Pomii tineri fructifică în special pe ramuri anuale, astfel
tăierile se referă la normarea încărcăturii cu muguri de rod prin lungimea și numărul acestora.
În linii generale, la tăierile de primăvară se elimină circa 1/3 din numărul total al ramurilor de garnisire,
înlăturându-se cele mai slabe.
Pom de prun condus după forma de Piramidă mixtă

Nu se înlătură ramurile de granisire bine dezvoltate cu lungimea de 40-50 de cm. Acestea pot fi par țial
rărite.
O parte din ramurile mai lungi de 50-60 de cm, de regulă cele cu unghiuri largi de înclinare, se scurtează.
Se scurtează prin transfer ramurile de semischelet lungi. Ramurile viguroase ce au crescut în spa țiile libere
se scurtează la 6-8 muguri pentru a fi transformate în ramuri de rod prin tăieri de transfer la ramificări cu
poziția aproape de orizontală.
La soiurile ce fructifică mai mult pe buchete de rod (Anna Spath) acestea se reîntineresc periodic la lemn
de 3-4 ani prin transfer la o ramificare laterală.
Piramidă mixtă după tăiere

Periodic se reîntineresc și ramurile de schelet mai întâi la lemn de 3-4 ani, iar când lungimea ramurilor de
prelungire se micșorează considerabil la lemn de 5-6 ani.
Ramurile de seminschelet cu prea mul ți muguri de rod se scurtează prin transfer.
Se atrage atenția ca să nu se supraîndesească coroana, pentru a fi suficientă lumină.
Bibliografie: Conducerea și tăierea pomilor arbu ști fructiferi. Autori: Vasile Babuc, Ananie Pe șteanu,
Eugeniu Gudumac.
https://agrobiznes.ro/articole/taierile-la-prun-forma-de-coroana-piramida-mixta?
fbclid=IwAR1R9xSv2sDMdmiBUAP_qlawmc72Epft1JkRpxvfnKS-3qBMi2DZZVwxE-w

ECO – FERTI – PRINCIPII - Principii și reguli de fertilizare în agricultura

ecologică

DeAndrei Gumovschi
20 octombrie 2022

Cantitatea recoltei, dar, mai ales, calitatea nutri țională a alimentelor cu gust, savoare, miros și con ținutul de
nutrienți, nu mai sunt aceleași ca altădată, iar acest lucru depinde în mare măsură de fertilizarea plantelor.
Cauza nu este doar sămânța care uneori este modificată genetic, ci și calitatea solului, care, din cauza
cultivării intensive, este sărăcit în elementele nutritive necesare cre șterii sănătoase a plantelor.
Putem remedia acest defect prin fertilizarea naturală a solurilor și prin rota ția sistematică a culturilor în
agricultura ecologică.
Pentru a crește, a se dezvolta, a face flori sau fructe, plantele au nevoie în primul rând de  azot, fosfor,
potasiu care trebuie să se găseasca în cantitați corespunzătoare în sol.
Pe lângă acestea, mai există și alți nutrien ți necesari plantelor:  calciu, magneziu, fier, zinc, cupru etc. 
Elementele chimice care trebuie să se regăsească în îngră șăminte :
 Azotul este foarte important în formarea proteinelor în plantă. Stimulează cre șterea tulpinii și a
frunzelor.
 Fosforul joacă un rol foarte important în respira ție și aportul de energie.
 Potasiul dă fermitate plantei, precum și un important sistem radicular.
 Sulful este necesar formării de compuși organici, vitamine și al ți compu și ai plantei.
 Calciul influențează creșterea și forța plantelor.
 Magneziul este necesar pentru fotosinteză.
Existența lor în sol contribuie la fertilitatea  plantelor. Însă, cum nimic nu e perfect, se poate întâmpla ca
plantele să nu beneficieze de una sau de mai multe substan țe necesare.
Fertilitatea solului constă în cantitatea și calitatea  humusului din el. Calitatea humusului interacționează cu
starea generală a plantei, cu sănătatea ei, precum și calitatea recoltei.
Unul dintre principiile cultivării plantelor în sistem ecologic este că nutri ția plantelor să nu se facă cu săruri
fertilizante ușor solubile, ci să se facilizeze utilizarea acestora prin intermediul organismelor vii din sol
(microorganisme, fungi, bacterii, insecte și viermi).
În acest scop, agricultura ecologică trebuie să stimuleze activitatea organismelor vii. Cu cât un teren este
mai bogat în organisme vii, cu atât este mai fertil, iar plantele vor fi mai rezistente la atacul parazi ților.
Principiile de fertilizare în agricultura ecologică
Scopul fertilizărilor este asigurarea aportului de elemente fertilizante în sol pentru furnizarea unei nutri ții
echilibrate și suficiente. Solul trebuie să fie capabil de a furniza plantelor elemente nutritive din materii
organice nepoluate, precum și din îngră șăminte minerale greu solubile.
Nutriția să fie echilibrată pentru evitarea carențelor și exceselor în unul sau altul dintre elemente și pentru a
obține produse de o bună calitate nutritivă și gustativă. Nutri ția să fie suficientă (după cerin țele plantelor),
dar nu maximal, deoarece scade calitatea produselor (% de substan ța uscată scade și cre ște cel de nitra ți).
În agricultura ecologică, baza fertilizării o constituie îngră șămintele organice naturale pregătite după o
tehnică specială și îngrășăminte minerale greu solubile cu folosire lentă (făina de fosforite, silica ți, săruri
potasice naturale).
În afară de dejecțiile animale provenite din zootehnie, agricultura ecologică se bazează și pe reciclarea
materiei organice, a producției secundare formată din resturile vegetale care rezultă din câmpuri, grădini,
vii, livezi, garduri vii, parcuri și spa ții verzi.
Materialele organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele) introduse în sol în stare proaspătă și în cantită ți
mari pot să aibă urmări nefavorabile asupra cre șterii plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de
microorganisme în procesul de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de „foame de azot”.
Pentru menținerea fertilității solului se vor aplica doze moderate, aplicate frac ționat și nu doze mari care pot
inhiba germinația semințelor și care favorizează cre șterea luxuriantă în detrimentul fructificării și
sensibilizează plantele față de atacul bolilor și dăunătorilor.
De asemenea, introducerea materiilor organice la adâncime duce la descompunerea lor anaerobă, cu
producere de compuși toxici pentru plante.
Substanțele nutritive trebuie puse la dispozi ția plantelor în mod treptat și în raporturi armonioase
corespunzătoare fazelor de vegetație, ținând cont că, prin descompunerea materiei organice, unele
substanțe sunt utilizate direct de plante (azotul), altele că fosforul și magneziul sunt mai întâi folosite de
microorganisme și apoi, prin descompunerea materiei organice, revin în solu ția solului.
Reguli de fertilizare în agricultura ecologică
Îngrășămintele organice constituie baza fertilizării biologice. Ca tehnică, îngră șămintele organice vor fi
aplicate de așa manieră încât niciodată o materie organică proaspătă (nefermentată sau îngrăsăminte
verzi) nu va veni în contact cu rădăcinile plantelor.
Materiile organice trebuie să fie în prealabil fie compostate, fie plasate la suprafa ță și apoi încorporate
printr-o lucrare superficială (5-10 cm) în sol.
Îngrășămintele minerale constituie întotdeauna o completare a fertilită ții organice. Îngră șămintele minerale
se folosesc numai în cantitate mică pentru a completa sau echilibra materia organică.
Ca regulă, îngrășămintele minerale se aplică sub formă greu solubilă în sol. Aceste minerale insolubile
apropiate de forma lor naturală sunt în principal algele și carbona ții de calciu, fosfa ții naturali și pudra
(praful) de rocă.
Îngrășămintele minerale nu vor fi aplicate niciodată sistematic și ritmic, ci numai pe măsura nevoilor solului
și a plantelor.
Avantajele utilizării unor fertilizatori naturali 
 protejezi solul, mediul, plantele și sănătatea ta;
 faci economie de bani, având materiale la îndemână;
 contribui la menținerea unui sol sănătos;
  încurajezi formele de viață benefice în câmp, vie, livadă, grădină;
 previi eroziunea solului;
 contribui la fertilizarea solului;
 reciclezi materiale;
 contribui la realizarea unui bun drenaj al apei;
 poți să modifici pH-ul solului (mai acid sau mai alcalin);
 stimulezi dezvoltarea în mod natural a plantelor;
 plantele devin mai rezistente la boli și dăunători;
 plantele nu ajung să depindă de doza regulată de fertilizator chimic pe care o aplici tu;
 furnizezi plantelor nu doar azot, fosfor și potasiu, ci și alte substan țe necesare lor.
Tipuri de fertilizare
Fertilizarea de bază constă în înglobarea îngrășământului în sol, toamna sau primăvara, înainte de ini țierea
unei culturi. Îngrășământul, care poate fi mineral sau organic, se încorporează în sol odată cu lucrarea de
bază a solului.
Fertilizarea de tip starter se face chiar în momentul semănatului sau plantatului, ea are rolul de a oferi
plantelor toate substanțele nutritive necesare pentru a se dezvolta rapid și armonios.
În funcție de tipul culturii pe care o ini țiem, îngră șământul se poate aplica la cuib sau pe rânduri.
Fertilizarea fazială se utilizează în diferite faze de dezvoltare ale plantelor. Ea se face atât radicular
(îngrășămâtul va fi absorbit la niveul rădăcinii), cât și extraradicular sau foliar (se aplică la nivelul frunzelor).
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp.  Partea II, Chişinău, 2022.  
https://agrobiznes.ro/featured/principii-si-reguli-de-fertilizare-in-agricultura-ecologica?
fbclid=IwAR1Nq28XzrkfUEXqu9oCI4hpUvlqNFZwsPuZ2x5ohYL5xzNLbwkvJrbprWA

BOLI – ACARIENI - Acarieni dăunători ai plantelor – cum recunoaștem atacul.

Tratamente

DeLuminița Crivoi
21 octombrie 2022

Acarienii sunt păianjeni minusculi, iar unele specii pot produce daune culturilor agricole. Printre ace știa cei
mai cunoscuți sunt acarianul roșu comun  Tetranychus urticae și acarianul stacojiu Tetranychus
cinnabarinus.
Fără cunoștințe despre acarieni acesta nu este atât de u șor de detectat. Reprezentan ții adul ți ating doar 1
mm lungime, ceea ce înseamnă că nu toată lumea îi poate vedea, iar unii pot fi văzu ți doar cu lupa.
Acarienii (păianjenii) nu sunt insecte, ci arahnide. Prin urmare, de obicei, tratamentele contra insectelor
dăunătoare aplicate acarienilor nu le dăunează și sunt o pierdere de timp și bani.
Combaterea eficientă a acarienilor se face cu ajutorul acaricidelor (substan țe active utilizate la combaterea
acarienilor) specifice.
Care sunt simptomele atacului acarienilor la plante?
Acarienii atacă un spectru larg de culturi, inclusiv legume, pomi, vi ța de vie, arbu ști, flori, plante exotice și
buruieni.
Datorită dimensiunilor lor mici, acarienii pot distruge plantele adesea neobserva ți până când primele plante
încep să moară. Prin urmare, doar o monitorizare regulată și foarte atentă a tuturor culturilor vă poate
garanta încrederea că aceste creaturi nu s-au stabilit încă pe teritoriul vostru.
Primul simptom al prezenței acarienilor este  chiar pânza de păianjen, care este atât un produs al activității
vitale a acarienilor, cât și al habitatului lor și cel mai evident semn al prezen ței lor.
Aceasta de obicei apare pe partea inferioară a frunzelor, este aproape transparentă și foarte sub țire.

Prezența pânzei, simptom al acarienilor; FOTO: ephytia.inra.fr

Un alt semn al prezenței dăunătorilor sunt punctele albe-gălbui pe frunze. Frunzele atacate se îngălbenesc,
apoi cad, iar altele se usucă fără motiv.
Simptomele de atac ale acarianului ro șu comun la castrave ți; FOTO: commons.wikimedia.org
Și, în sfârșit, la o analizare minuțioasă pute ți observa în și și  acarienii, în special cei cu corpul sau picioarele
roșii.
Aspectul vizual al acarienilor; FOTO: ephytia.inra.fr
De ce acarienii sunt considerați dăunători periculo și?
 Acarienii se hrănesc cu sucul celular din frunzele și tulpinile străpunse. În alegerea hranei, nu sunt
pretențioși și se instalează atât pe plantele cultivate, cât și pe buruieni, în sere și în aer liber.
 Acarienii și ouăle sunt răspândite de animale, oameni, vânt, în plus, este u șor să cumpăra ți
material săditor infectat și să nu observa ți.
 Colonia se dezvoltă foarte repede, deoarece într-un an acarianul este capabil să dea de la 12 până
la 20 de generații într-o casă sau o seră încălzită și 3-4 genera ții în aer liber.
 Frunzele înțepate sunt mai întâi acoperite cu puncte albe (în locurile de mu șcături), apoi devin
palide, se usucă și mor.
 O colonie mare în câteva zile este capabilă să distrugă întreaga plantă, dacă vorbim despre o
floare de casă, o plantă de căpșuni sau o oarecare plantă anuală.
 În plus, locurile unde a fost realizată în țepătura devin por ți deschise pentru infec ții, care sunt
adesea purtate de acarieni. Cel mai frecvent „înso țitor” al lor este putregaiul cenu șiu, dar pot
apărea și alte boli.
 Plantele stagnează din creștere.
 Florile atacate avortează, scade fructificarea.
Acarieni la legume
Acarianii pe castraveții crescuți în seră sunt mai frecvent întâlni ți decât în câmp deschis, iar aceasta are o
explicație simplă. Acești dăunători, ca mulți alții, preferă căldura și cresc rapid la temperaturi de peste
25°C.
Într-o seră, mai ales cu plante dens plantate, acarienii se înmul țesc foarte repede, mi șcându-se liber printre
toate plantele și pe ele.
În primul rând, frunzele castraveților afecta ți devin maro și se usucă, apoi inflorescen țele încep să cadă și,
în final, întreaga plantă moare.
Situația este și mai gravă cu acarienii de pe ro șii.  Cert este că acești dăunători nu tolerează umiditatea
ridicată (peste 90%), iar în cazul majorită ții plantelor, numărul acarienilor poate fi redus prin udări frecvente.
Dar, roșiilor nu le place umiditatea mare.
Simptomele atacului acarienilor pe ro șii; FOTO: ephytia.inra.fr/en
Acarienii la căpșun
Acarienii preferă, de asemenea, fructele aromate, cum ar fi căp șunul și foarte des se observă prezen ța lor
prea târziu. O plantă epuizată de un dăunător nu dă roade și devine, de asemenea, un refugiu pe termen
lung pentru dăunători.
FOTO: agric.wa.gov.au
Nu uitați să înlăturați frunzele bătrâne, cu simptome de atac sau prea dense, astfel încât planta să fie
ventilată. Acest lucru vă va permite să nu rata ți colonia de acarieni în timpul inspec ției.
Ca și la alte plante, acarianul nu se observă pe căp șuni foarte mult timp, chiar și până la legarea florilor.
Dar se simte bine mai ales pe solul uscat, cu prezen ța soarelui. Fructele de pe plantele afectate nu au timp
să se coacă, se usucă, iar frunzele se usucă după fructe.
Pentru a preveni dezvoltarea acarienilor, primăvara devreme, solul unde ve ți planta căp șuni trebuie udat cu
apă de temperatura de cel puțin 60°C, iar materialul săditor trebuie scufundat în aceea și apă timp de 15
minute.
Mai multe detalii despre Dăunătorii căpșunului: cum să-i recuno ști. Tratamente .
Acarienii la răsad
Dacă ați semănat recent semințe și, la scurt timp după germinare, a ți găsit pânze de păianjen sub țiri cu
puncte în mișcare pe ele, acesta e un semnal de alarmă.
Acarianul nu este activ în natură la începutul primăverii, astfel sunt cele mai probabile trei op țiuni:
  ați cumpărat semințe infectate și nu le-a ți dezinfectat;
 ați cumpărat substrat contaminat sau nu a ți dezinfectat terenul unde a ți plantat cultura.
Important este să tratați răsadul cât mai curând posibil, deoarece spre deosebire de plantele adulte, el este
absolut lipsit de apărare în fața acarienilor și va muri în câteva zile.
Problema tratării răsadurilor în spa țiu protejat este greu de solu ționat, deoarece acarienii se pot afla nu
numai pe plante, ci și se pot ascunde în diferite locuri, a șa că unul sau două stropiri nu sunt suficiente.
Acarienii la pomi
Din păcate, dacă nu acordați atenție primelor semne ale apari ției acarienilor, poate fi afectată nu doar
recolta, ci și starea generală a pomilor.
Acarienii nu pot distruge complet un pom într-un sezon, dar îi pot slăbi cu u șurin ță puterea de a face fa ță
bolilor.
Simptome de atac ale acarienilor pe pomii de măr; FOTO: netreefruit.org
Chiar și cu tratamente regulate, acarienii pot rămâne pe trunchi, în scoar ță, pe ramurile inaccesibile, ceea
ce înseamnă că pomul va slăbi din an în an, iar recolta va scădea. Astfel, este foarte importantă realizarea
calitativă a tratamentelor, înlăturarea resturilor vegetale.
Cum combatem acarienii
Din păcate, veți avea nevoie de multă răbdare, deoarece acarienii se adaptează rapid la tratamente și nu
mai reacționează la acestea, ceea ce înseamnă că va trebui să aplica ți mai multe remedii în timpul
sezonului.
Prevenirea acarienilor
Deși nimeni nu se poate simți absolut în siguran ță, măsurile preventive reduc din riscurile răspândirii
acarienilor:
 Îndepărtați în mod regulat buruienile de pe parcele și resturile de plante dintre rânduri.
 Udați solul și plantele (acarienii se reproduc cel mai bine la umiditatea de 30-50%).
 Pe suprafețe mici, puteți să pulveriza ți plantele cu o infuzie de usturoi (zdrobi ți 2 căpă țâni de
usturoi, turnați 1 litru de apă și lăsați 5 zile).
 Alegeți îngrășăminte complexe pentru fertilizare cu un con ținut ridicat de potasiu și fosfor.
Remediile populare sunt benefice pentru mediu, dar sunt ineficiente în lupta împotriva acarienilor, a șa că
este mai bine să nu amânați și să treceți la tratamente chimice.
Puteți cumpăra acaricide și insectoacaricide la orice magazin agro.
Tratamente împotriva acarienilor
Pentru combaterea acarienilor sunt omologate produse ce con țin:
Abamectin (Vertimec Pro – arbuști, legume 1,2 l/ha, pomi fructiferi 1,125 l/ha, vi ța de vie (păianjenul ro șu al
viței de vie, acarianul galicol 0,75 l/ha).
Ulei de parafină la pomi și vița de vie (Ovipron Top – insecticid, acaricid de contact cu spectru larg de
combatere a insectelor în repausul vegetativ asigurând o pornire în vegeta ție cu un minim de rezervă a
populațiilor de dăunători, 2500 ml/100 l apă sau 1500 ml/100 l apă în amestec cu un insecticid).
Spirotetramat (Movento 100 SC – căpșun 1,0 l/ha, soia, tomate contra la acarianul ro șu comun 0,75 l/ha).
Fiecare tratament trebuie efectuat cu un produs ce con ține un ingredient activ diferit de cel folosit anterior.
Detalii despre Dăunători la vița de vie: cum recunoaștem atacul, tratamente .
https://agrobiznes.ro/featured/acarieni-daunatori-ai-plantelor-cum-recunoastem-atacul-tratamente?
fbclid=IwAR1UytCDDh7SA6KJztUzkL15-6wjiQCcPtXX4VQe3RXgAhOzvuEgg-UHOIw

ASOL - Asolamente legumicole – ce legumă cultivăm în următorul an

DeLuminița Crivoi
24 octombrie 2022

Cultivarea timp de mai mulţi ani pe acela și teren a acelora și specii legumicole sau a unor specii înrudite din
punct de vedere sistematic, contribuie la înmulţirea și răspândirea masivă a bolilor și dăunătorilor specifici
culturilor respective.
Astfel, este foarte important să alegem corect premergătorul – cultura ce va fi cultivată în următorul sezon
în dependență de specia cultivată anterior.
După cinci ani de monocultură la ceapă, fasole verde, mazăre și tomate producţia s-a redus la 35–36%
faţă de cea din primul an.
Reguli generale de alegere a culturii legumicole pentru următorul an:
Revenirea pe aceeași suprafaţă de teren trebuie să aibă loc după :
 cel puţin 3 ani pentru speciile legumicole din familia solanaceelor;
 pentru ceapă, usturoi, morcov, cartofi – 3–4 ani;
 pentru castraveţi, pepene verde, pepene galben – 2–3 ani;
 varză – 1–2 ani;
  mazăre – 5–7 ani.
Legumele cu consum mare de substanţe fertilizante (vărzoasele, bostănoasele, ardeiul, vinetele, ţelina) se
vor introduce în sole fertilizate cu îngrășăminte organice  sau în primul an după sola ocupată cu plante
amelioratoare ale fertilităţii.
Plantele cu un consum mai redus de azot (morcovul, pătrunjelul, ceapa, usturoiul) se vor cultiva în anul al
doilea de la fertilizarea cu gunoi de grajd.
Plantele legumicole cu sistemul radicular mai profund (pepeni, rădăcinoase), vor alterna în rotaţie cu cele
ce au un sistem radicular slab dezvoltat (castraveţi, ceapă, usturoi, verdeţuri).

FOTO: onions-potatoes.com;
Pentru refacerea fertilităţii solului este bine să se introducă în asolament o solă săritoare
cu lucernă (durează 3–4 ani) sau cu trifoi (durează 2 ani) sau de cereale păioase – ovăz, orz, grâu, iar pe
terenuri mai ușoare – secară, ce durează un an.
Lucerna este o mare consumatoare de apă.
Unele specii legumicole sunt incompatibile în cultură (spanacul, sfecla), datorită modificării pH-ului și
formării unor compuși toxici.
Cum se aleg speciile de legume cultivate în cazul prezen ței irigării
B – bun; A – acceptabil; I – inaccpetabil. (conform MoldNIIOZiO)
Cum se aleg culturile cultivate în următorul an:

Sursa: adaptată de autori după

fruithillfarm.com
Exemple de rotaţii pentru asolamente legumicole:
Rotaţii cu plante legumicole de bază:
 1. varză de toamnă;
2. tomate de toamnă;
3. ceapă + usturoi;
4. morcov.
Rotaţii cu plante legumicole de bază și culturi duble:
1. tomate de toamnă;
2. spanac de primăvară (cultura I) + varză de toamnă (cultura a II-a);
3. ceapă de arpagic (cultura I) + castraveţi de toamnă (cultura a II-a);
4. morcov + sfeclă roșie;
5. cartof timpuriu (cultura I) + fasole păstăi (cultura a II-a).
Rotaţii cu plante legumicole în sistem intensiv (cuprinde culturi anticipate, duble, asociate și sole
combinate):
1. ridiche de lună (cultură anticipată) + tomate (cultură principală);
2. morcov + pătrunjel;
3. castraveţi timpurii + gulii (cultură intercalată);
4. cartof timpuriu + varză de toamnă;
5. ceapă de arpagic (cultura I) + salată (cultura a II-a);
6. mazăre + fasole.
Cum se formează solele unui asolament:
Numărul solelor (o solă reprezintă locul unde va fi cultivată o anumită specie) trebuie să fie egal cu numărul
anilor de rotație.
Respectiv, fiecare solă este ocupată de o anumită cultură. În cazul în care speciile sunt din aceea și familie
sau au o tehnologie asemănătoare de cultivare, însă sunt cultivate în cantită ți mai mici, acestea se pot
plasa într-o singură solă.
Cele mai bune rotaţii se asigură atunci când suprafeţele solelor sunt egale.
Într-o solă se pot cultiva mai multe specii astfel, ca la a doua rotaţie speciile să nu revină exact pe aceea și
suprafaţă de teren pe care s-a cultivat în prima rotaţie.
Asolament și rotaţie în cadrul unei întreprinderi legumicole cu suprafeţe egale ale solelor

Dacă cultivați legumele în sere și aveți un număr redus de specii este important să le alterna ți după cum
urmează: jumătate din suprafaţă se va cultiva cu specii din familia Solonaceae (tomate, ardei, vinete), iar
cealaltă jumătate cu alte specii legumicole (în primul rând castraveţii). În anul următor se vor inversa
culturile.
Exemplu de schemă de asolament dacă fiecare specie este cultivată pe suprafe țe diferite:
Citește și despre Cum udăm legumele – norme de udare pentru fiecare specie.
Bibliografie:
 Bunele practici în legumicultură în contextul schimbărilor climaterice. Autori: Tatiana NOVAC,
doctor în știinţe agricole. Anatolie FALA, doctor în știinţe biologice. Asea TIMUŞ, doctor în știinţe
agricole. Vladimir CONOVALI, doctor în știinţe agricole. Eugeniu ŢURCAN, magistru în agricultură.
https://agrobiznes.ro/featured/asolamente-legumicole-ce-leguma-cultivam-in-urmatorul-an?
fbclid=IwAR2vEHSvrRXaidvDp-k7eltm8hWurbayfXgRY0HPwOgTXXMTJUpuS4xilIA

LG – CEAPA DE TOAMNA - Când se plantează ceapa de toamnă – recomandări

DeLuminița Crivoi
21 septembrie 2022

Plantarea cepei toamna este relativ mai pu țin răspândită, însă oferă avantajul ob ținerii unei recolte mai
timpurii comparativ cu plantarea cepei primăvara.
Chiar dacă e simplu la prima vedere, există câteva subtilită ți, care trebuie respectate pentru a ob ține o
recoltă bogată și timpurie de ceapă la plantarea de toamnă.
Nu toate soiurile de ceapă sunt potrivite pentru plantarea de toamnă, cu toate acestea, dacă ne limităm
doar la alegerea soiului potrivit, acest lucru nu garantează rezultatul. Doar o combina ție dintre tehnologia
competentă, materialul săditor de calitate și respectarea termenelor de plantare a cepei permite ob ținerea
rezultatelor dorite.
V-ar putea fi interesant și articolul despre  Plantarea usturoiului de toamnă. Sfaturi la cultivarea prin că ței .
Cum plantăm ceapa toamna
 FOTO:
ardeningdream.com
Cea mai răspândită metodă de cultivare a cepei toamna e prin utilizarea de arpagic.
Pentru plantarea cepei de toamnă, este potrivită o parcelă, pe care au fost cultivate anterior tomate, ardei,
vinete, castraveți, pepeni, varză. Pe același teren sau după usturoi, praz, se cultivă abia după 4-5 ani.
Nu este recomandat să plantăm ceapa după cartofi, lucernă, trifoi ro șu , deoarece acest lucru poate duce la
deteriorarea cepei de către nematozi.
Solul pentru plantarea cepei toamna trebuie pregătit din timp. Cea mai bună recoltă va fi obținută pe soluri
fertile afânate. Prin urmare, la afânare, pe suprafe țe mici adăuga ți 5-6 kg de mrani ță (la dorin ță pute ți
adăuga și 10 g de sulfat de potasiu și 20 g de superfosfat la 1 mp). Înainte de plantare, pute ți să presăra ți
solul cu cenușă de lemn în proporție de 10 g pe 1 mp.
Pe suprafețe mari, terenul se ară la circa 25 cm, se nivelează cu motocultorul cu freza, apoi se recomandă
introducerea îngrășămintelor granulate fără clor cu câteva zile înainte de plantare, doza calculându-se în
funcție de analiza solului.
Varietatea hibrizilor de ceapă ce pot fi cultiva ți din toamnă este mare. În România sunt disponibili pe pia ță
hibrizi ce se plantează și la sfârșit de august, au o recoltă foarte bogată. Trec cu bine peste iarnă, în
primăvară poate fi consumată ca ceapă verde, iar în luna iunie ca bulb.
Dar, de obicei, ceapa de toamnă se seamănă mai târziu, atât cea din semin țe, cât și cea din arpagic.
Plantarea cepei de toamnă
Pregătirea terenului. După nivelarea solului se alege distan ța de plantare. De obicei, se optează pentru
o distanță între rânduri la ceapă de 20-25 cm, iar între plante pe rând de circa 5-7 cm, majorându-se până
la 10 în funcție de scop și varietate.
Totodată, ceapa de toamnă mai poate fi plantată după schemele:
 straturi în grădini familiale: 60+30+30+30 cm;
 straturi de 150 cm în teren modelat: 66+28+28+28 cm;
 în benzi, pe teren nemodelat: 55+15+15+15 cm sau 60+30+30+30 cm.
Arpagicul se plasează în cuiburi la o adâncime de circa 4-5 cm. Odată cu apari ția înghe țului, pute ți mulci
parcela pentru a proteja cultura suplimentar de înghe ț. În acest caz, pute ți utiliza frunze sau paie.
Important este să se respecte adâncimea de plantat la cultura de ceapă de toamnă. Bulbii planta ți prea
adânc primăvara vor germina mai greu, a șteptând ca solul să se încălzească, iar cei afla ți la suprafa ță, pot
îngheța.
Pregătirea materialului săditor de ceapă înainte de plantare
Indiferent dacă ați cumpărat material săditor sau l-a ți produs de sine stătător, ceapa va trebui sortată și
dezinfectată înainte de plantarea de toamnă. În primul rând, îndepărtați toți bulbii bolnavi, putrezi ți, usca ți
și deteriorați mecanic. Apoi, selectați ceapa rămasă după mărime:
 pretabil pentru semănat este arpagicul de 0,7-1,4 cm diametru, iar dimensiunea maximă
recomandată este de până la 2 cm. Arpagicul de dimensiuni mai mari poate produce tulpini
florifere. Pe de altă parte, dacă scopul este de a ob ține cozi de ceapă timpuriu, arpagicul de
dimensiuni mai mari vă va asigura acest lucru.
O altă etapă importantă recomandată este dezinfec ția bulbilor:  se tratează înainte de plantare, de exemplu,
cu sulfat de cupru de 1%. În condiții de casă, pentru dezinfec ție, bulbii sunt scufunda ți timp de o jumătate
de oră într-o soluție de sulfat de cupru (20 g per găleată de apă), apoi se usucă într-o cameră caldă și cu
aerisire bună timp de o zi.
Apropo, ceapa înființată toamna pentru ob ținerea bulbilor este avantajoasă din punctul de vedere că este
mai puțin afectată de musca cepei, datorită faptului că sistemul radicular este deja bine format și poate face
față mai ușor impactului afectării. Astfel, dacă vă confrunta ți cu acest dăunător, a ți putea testa această
opțiune.
Vezi detalii despre Musca cepei – daune, metode de prevenire și combatere .
Este important să ne amintim că din momentul plantării până când solul înghea ță, ceapa ar trebui să aibă
timp să prindă rădăcini, dar să nu înceapă să crească. Pentru aceasta sunt necesare circa 2-3 săptămâni.
În majoritatea cazurilor, este recomandată drept perioada de plantare pentru ceapa de toamnă: începând
cu a doua a treia decadă a lunii septembrie până pe 15 octombrie. Principalul indicator în acest sens fiind
temperatura.
Dacă toamna este instabilă, încercați să planta ți în două perioade diferite ceapa de toamnă. Planta ți o
parte la sfârșitul lunii septembrie începutul lunii octombrie, iar a doua pu țin mai târziu.
Nu are rost să plantați ceapă după apari ția înghe țurilor stabile – aceasta va înghe ța. Bulbul înrădăcinat
rezistă la temperaturi de până la -8°C, iar partea aeriană nu preferă temperaturi sub 4°C.
Puteți utiliza și datele indicate de termometru pentru a determina momentul optim de plantare a cepei de
toamnă, dacă temperatura scade și se men ține pe parcursul mai multor zile la 5-7°C, pute ți ini ția plantarea.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Plantarea cepei primăvara – sfaturi la cultura prin arpagic și semănat .
Semănatul semințelor de ceapă toamna
Cultivarea cepei prin semințe permite să adaptăm soiul la sol și climă, deoarece această cre ștere este cât
mai apropiată de condițiile naturale. În plus, semănatul permite să economisim materialul săditor și să fim
siguri de calitatea cepei.
De obicei, se utilizează circa 100 de semin țe la un metru liniar de rând. Apoi, rândul este acoperit
suplimentar cu mraniță. Se recomandă ca peste rânduri să fie zăpadă în timpul iernii, în caz contrar, ca
măsură suplimentară de protecție contra înghe țului se utilizează mulciul de rumegu ș sau frunze, ce se
înlătură primăvara înainte de răsărirea plantelor.
Adâncimea de semănat a semințelor de ceapă este de 2-3 cm, iar norma de semin țe per hectar pe
suprafețe mari este de 6-8 kg pentru a ob ține bulbi de mărime medie spre mare.
https://agrobiznes.ro/articole/cand-se-planteaza-ceapa-de-toamna-recomandari?fbclid=IwAR3LEaUg-
z4WgMrPU9JbFkY0O5nRSNHcaHm4NVzaVsV8gk94aTs9lAQbqUw
LG – USTUROI DE TOAMNA - Plantare usturoi de toamnă. Sfaturi la cultivarea
prin căței

DeLuminița Crivoi
26 ianuarie 2022

Cultura usturoiului nu este una preten țioasă, însă există mai multe particularită ți care contribuie la
obținerea recoltelor mai bune.
În acest articol, vom oferi mai multe detalii la cultivarea usturoiului:
 Usturoiul în asolament – după ce culturi îl cultivăm.
 Terenul potrivit pentru cultivarea usturoiului.
 Când se plantează usturoiul.
 Schema de plantare a usturoiului.
 Îngrășăminte pentru usturoi.
 Irigarea usturoiului.
 Îngrijirea usturoiului.
 Recoltarea și păstrarea usturoiului.
Usturoiul în asolament – după ce culturi îl cultivăm
Câmpul pe care veți cultiva usturoi nu trebuie cultivat cu alte culturi din genul Allium (de exemplu ceapă,
arpagic, praz) cu 3-4 ani înainte de plantare, pentru a evita atacul nematozilor.
Usturoiul nu se plantează după cartof, tomate sau alte culturi solanacee ce pot fi atacate de fuzarioză sau
nematozi. Cei mai buni premergători la cultivarea usturoiului sunt cei care eliberează câmpul devreme:
castraveți, dovlecei, mărar, varza timpurie, salate, mazăre verde, grâu, orz.
Dacă aveți un sol contaminat cu nematozi, cultiva ți porumbul zaharat și de siloz pentru a reduce cantitatea.
Terenul potrivit pentru cultivarea usturoiului
Usturoiul preferă soluri bogate în masă organică, argilo-nisipoase, de luncă sau cernoziom. pH-ul solului
potrivit pentru usturoi este 6,5-7,8. Adâncimea apelor freatice trebuie să fie de 3-4 metri.
Când se plantează usturoiul
Plantarea usturoiului se efectuează începând cu sfârşitul lunii septembrie până la 20-25 octombrie. Bulbii
trebuie să reușească să se înrădăcineze, dar să nu să se formeze frunze. Dacă plantăm usturoiul prea
devreme, acesta răsare, iar dacă prea târziu, înghea ță.
Cățeii aleși pentru plantare trebuie să fie sănăto și, usca ți, fără vătămări mecanice. Că țeii se sortează după
mărime. Este preferabil să tratați cățeii de usturoi înainte de plantare.
O metodă simplă ar fi soluția de piatră vânătă (100 g la 10 l de apă) în care sunt plasa ți că țeii timp de 10-15
minute. În plus, puteți alege un produs specific pentru tratare.
Citește și despre Prazul – cerințe la cultivare. Recoltarea .
Schema de plantare a usturoiului
Usturoiul se plantează la adâncimea de 5-8 cm. În general, distan ța între rânduri este de 25-30 cm. În
cazul plantării în benzi este de 50+20+20 (două rânduri cu distan ța de 20 cm și 50 cm între benzi).
Distanța între cățeii de usturoi se determină după dimensiunea acestora:
Sursă: Cultivarea usturoiului
Îngrășăminte pentru usturoi
Pregătirea terenului începe din toamnă, prin aplicarea îngrăşămintelor minerale. În general, îngră șămintele
se administrează în baza analizei solului. Orientativ, sunt recomandate 100 kg s.a. de fosfor, 50 kg s.a.
potasiu. Acestea se încorporează în sol concomitent cu arătura realizată la 25-28 de cm.
Dacă este disponibil gunoiul de grajd, pute ți aplica 30-40 de tone per hectar. Acesta trebuie să fie
descompus. Gunoiul de grajd poate fi încorporat cu grapa cu discuri la 8-10 cm adâncime.
În cazul plantării usturoiului în condi ții de gospodărie, se utilizează aproximativ 600-800 de kilograme de
căței de usturoi la hectar.
Îngrăşarea suplimentară trebuie efectuată în a doua decadă a lunii mai cu îngrăşăminte complexe, de
exemplu nitrofosca sau nitroamofosca. La fertilizarea suplimentară se aplică N30P20K20 sau poate fi
administrată silitră amoniacală în doza de 100 kg/ha.
După aplicare este necesară o irigare a culturii sau îngrăşămintele se introduc dizolvate în apă: 10-15 g de
îngrăşăminte la 10 l de apă pe un metru pătrat.
Irigarea usturoiului
Sunt deosebit de importante udările în primele săptămâni după plantare, în cazul în care toamna este
secetoasă, primăvara la 2-3 săptămâni după răsărire și la apari ției tulpinii florifere și formarea bulbilor.
Norma de udare este de 200–300 m3 de apă la hectar. În medie, se realizează 4-5 udări, în func ție de
condițiile din teren. Cu 3 săptămâni înainte de recoltare, usturoiul nu se mai udă.
În general, trebuie menținută umiditate constantă  în sol de 70-75% din intervalul activității active la
adâncimea de 30-35 cm.
Îngrijirea usturoiului
Pe parcursul sezonului usturoiul se afânează de 2-3 ori și se face plivirea. Solul nu se afânează prea
adânc, pentru că trebuie evitată traumarea rădăcinilor. Pot fi aplicate erbicide postemergente pentru
combaterea buruienilor (fluazifop-P-butil FUSILADE MAX 0,75-2,0 l/ha, Dipol 1,25
l/ha, piridat LENTAGRAN 45 WP 2,0 kg/ha se aplică la 2-3 săptămâni după plantare sau postemergent).
În cazul soiurilor cu tulpini florifere, acestea trebuie eliminate pe măsura apari ției. În acest mod, recolta
poate fi mărită cu 20-30%.
În general, la o tehnologie corectă, atacurile sunt slabe. Pot fi întâlnite boli produse de ciuperci –
helmintosporioza Helminthosporium allii (pe bulbi se formează pete acoperite cu un strat purverulent de
culoare gri închis) şi rugina usturoiului Puccinia porri (frunzele se deformează și se usucă la vârf,
dezvoltare slabă a plantelor).
Pentru combaterea ruginii la usturoi sunt omologate produse ce con țin: azoxistrobin (ZOXIS 250 SC 1 l/ha),
azoxistrobin+difenoconazol (ORTIVA TOP 1 l/ha, eficient și în combaterea  alternariozei, manei, pătării
cafenii), pentru combaterea manei la usturoi: oxatiapiproplin (ZORVEC ENICADE 0,2 l/ha,  ZORVEC
ENDAVIA 0,5 l/ha).
Rugina la usturoi; FOTO: urban-ag-solutions.com
Helmintosporioza; FOTO: semanticscholar.org
Produsele omologate pentru combaterea dăunătorilor la usturoi sunt cele ce conțin: 
 oxamil – dăunători menținuți sunt control  musculița albă de seră, nematozii galicoli, nematodul
tulpinilor(VYDATE 10 G 30-55 kg/ha – nematocid, dezinfectant de sol)
 spirotetramat pentru combaterea trip șilor  0,75 l/ha se aplică de la stadiul de 5 frunze până la
uscarea frunzelor)
 fosfat feric (anhidru) eficient în menținerea limacșilor (IRONMAX PRO 7,0 kg/ha)
 deltametrin (Deltam 5 ml în 10 l apă/100 m2 pentru combaterea moliilor miniere, 8 ml în 10 l
apă/100 m2 pentru combaterea afidelor la usturoi, Delmur – 500 ml/ha tripși, buha semănăturilor)
 cipermetrin (COLUMBO 0,8 MG 12 kg/ha viermi sârmă, musca cepei)
 ciantraniliprol (BENEVIA 0,75 l/ha – musca cepei). 
Recoltarea usturoiului de toamnă
Calendaristic, usturoiul se recoltează în a doua decadă a lunii iulie. Momentul optim de recoltare se
caracterizează prin uscarea frunzelor și începutul polignirii acestora.
Nu se admite uscarea totală a frunzelor, acesta este un indicator al faptului că bulbii se dezgolesc și se
desfac în căței.
Timp de câteva zile după recoltare, usturoiul trebuie lăsat să se usuce. După uscare, se înlătură frunzele
lăsând o porțiune de aproximativ 2 cm deasupra bulbului. Rădăcina de usturoi la păstrare se scurtează
până la 1 cm.
Temperatura recomandată la păstrarea usturoiului este de 1-3 grade Celsius, iar umiditatea de 70-75%.
Citește și Cultivarea țelinii pentru rădăcini. Sfaturi utile .
https://agrobiznes.ro/articole/plantare-usturoi-de-toamna-sfaturi-la-cultivarea-prin-catei?
fbclid=IwAR2S_30vNN2cK03CxhRUO3UuWStG9-G7ML7kBfGi-xgO2CzwY6P1pJhlGwo

LG – TELINA DE RADACINA - Cultivarea țelinii pentru rădăcini. Sfaturi utile

DeLuminita Crivoi
8 ian. 2022 | 17:25
FOTO: ellas-cookies.com
‹ adv ›

Cultivarea țelinii pentru rădăcini este recomandat a fi realizată după culturi solanacee  (tomate, ardei,
vinete, cartofi) sau leguminoase anuale (mazăre, fasole, păstăi).
Totodată, buni premergători se consideră cerealele și legumele vărzoase (varza, conopida). În cazul culturii
succesive, ţelina poate fi cultivată după salată, spanac, ridichi de lună.
Fertilizarea pentru cultura de țelină
Din toamnă, concomitent cu arătura realizată la 25-30 de centimetri se recomandă de încorporat
îngrășăminte minerale cu fosfor (100kg s.a./ha) şi cu potasiu (75 kg s.a./ha).
‹ adv ›
Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

În cazul în care dispuneți de îngrășăminte organice, acestea sunt foarte recomandate, doza per hectar fiind
de 40 de tone la hectar.
Lucrarea solului pentru cultura de țelină
Primăvara, se face o lucrare cu combinatorul și se modelează în straturi de 104 cm lă țime. Pe suprafeţele
mai mari combaterea buruienilor se face aplicând tratamente pre şi postemergent.
Producerea răsadului de țelină
FOTO: pinterest.com
Cultivarea țelinii se realizează în mare parte prin răsad. Răsadul se produce în răsadni țe încălzite cu
biocombustibil, solarii încălzite sau sere înmul țitor.
‹ adv ›

Semințele se seamănă începând cu a doua decadă a lunii februarie până la jumătatea lunii martie pentru
cultura de vară și începând cu a 3 decadă a lunii martie până la jumătatea lunii aprilie pentru cultura de
toamnă.
Cantitatea de sămânţă utilizată este de 0,6-1g/m2, fiind necesare 60-130 g pentru realizarea răsadului
necesar plantării unui hectar. Sunt necesare 80-100 m2 de răsadniță pentru producerea răsadului necesar
per hectar.
Înainte de semănat, seminţele se dezinfectează în apă caldă, la 48°C, timp de 30 de minute, după care pot
fi tratate cu un produs specific.
‹ adv ›

Pentru obţinerea unor producţii mai timpurii la culturile de vară, răsadurile pot fi repicate în strat nutritiv la 5
x 5 cm sau în cuburi nutritive de 5 x 5 cm.
Citește și despre Conopida – cultivarea de toamnă și timpurie, pentru recolte bune .
Răsadul se produce în mod obișnuit, fără mari diferen țe, oferindu-se aten ție temperaturii, aerisirii și udărilor
la timp.
Înainte de plantare se scurtează rădăcinile la 2-3 cm şi frunzele deasupra mugurelui terminal, după care se
mocirlesc.
Plantarea răsadului în câmp deschis în perioada 25 aprilie-10 mai pentru cultura de vară și în ultima
decadă a lunii mai pentru cultura de toamnă.
Ţelina se plantează după schema 3 rânduri echidistant la 37 cm sau 40 cm între rânduri, distanţa între
plante pe rând este de 28-30 cm.
Adâncimea de plantare nu trebuie să depăşească adâncimea la care a fost plantat în răsadniţă. 
În acest mod, se obțin 65-70 de mii de plante la hectar.
Îngrijirea țelinii pentru rădăcină
Peste 5 zile după plantare, se verifică și se completează golurile. Apoi, la necesitate, se fac pra șile
manuale și mecanice.
FOTO: morningchores.com
Specialiști recomandă realizarea a două fertilizări pentru a ob ține recolte bune: cu azot 35 kg s.a./ha la trei
săptămâni după plantare, iar a doua cu 35 kg s.a./ha Nşi 50 kgs.a./ha K2O peste o lună după prima.
Pe a asigura necesarul de apă, sunt recomandate irigări cu norma de udare de 200-250 de m3/ha la
început la interval de 10-12 zile.
Odată cu dezvoltarea plantelor, udările se fac o dată la 7-8 zile și cu norme mai mari, de 300-350 de
m3/ha.
La capitolul boli și dăunători, pagube importante sunt produse de ciuperca  Septoria apii (septorioza ţelinii).
Dintre dăunători musca țelinii Phylophylla heraclei poate produce daune importante.
Musca țelinii atacă în stadiul de larvă săpând galerii în limbul frunzelor, în special, atacul e intens în luna
august.
Rădăcinile de țelină se recoltează similar morcovului, iar cerin țele de depozitare sunt asemănătoare.
Rădăcinile tuberizate sunt sensibile la temperaturi scăzute, fiind afectate de valori de 0°C. De aceea,
recoltarea ţelinii se face înainte de venirea primelor îngheţuri.
Citește și despre Prazul – cerințe la cultivare. Recoltarea .
https://agrobiznes.md/cultivarea-telinii-pentru-radacini-irigare-fertilizare.html

POMI – LUCRARI DE TOAMNA - Tratamente de toamnă în livezi. Vezi lucrări

recomandate

DeLuminița Crivoi
27 septembrie 2022

După recoltarea fructelor lucrările în livadă nu se finalizează, fiind extrem de importantă pregătirea pomilor
pentru noul sezon, reducând din riscurile de infestare cu boli sau dăunători cărora ace știa pot fi supu și. În
acest sens, sunt importante tratamentele în livezi realizate toamna, dar și în perioada de repaus.
Totodată, nu ar trebui să uităm și de alte lucrări foarte importante pentru sănătatea pomilor. În acest articol
vom discuta despre principalele din acestea.
Lucrări importante în livezi toamna
Îngrijirea corectă a livezii în perioada post-recoltare și repaus poate reduce cel pu țin jumătate din riscurile
generate de organismele dăunătoare. În primul rând, înainte de realizarea tratamentelor vorbim de igiena
culturală:
 Scoateți din livadă pomii bolnavi,  tăiați lăstarii sau ramurile uscate, bolnave , cu simptome de boli
și înlăturați-le din livadă.
 Recoltați/strângeți și înlăturați din livadă  fructele rămase, în special cele mumificate, cu simptome
de boli – acestea pot deveni o sursă importantă de infec ție în sezonul următor. De exemplu,
cunoscuta boală monilioza se poate răspândi prin intermediul acestor fructe; Detalii despre
monilioză pe acest link.
  Strângeți și îngropați frunzele ce la fel pot deveni surse de infec ție.
V-ar putea fi util și articolul despre  Îngrijirea câmpului după recoltarea legumelor, fructelor toamna: 5 resturi
de plante ce trebuie neapărat înlăturate.
Citiți mai multe despre tratamente în livezile de cais, piersic și măr după recoltare .
După ce ați realizat aceste lucrări, urmează realizarea tratamentelor în livezi după căderea frunzelor.
Tratamente în livezi toamna, după căderea frunzelor
Pentru mulți patogeni, dar și dăunători importan ți ce pot afecta sănătatea pomilor, ramurile pomilor devin
loc de adăpost.
Astfel, la căderea frunzelor este bine să realizăm un tratament cu produse ce con țin drept substan ță activă
cupru. Una dintre cele mai populare în acest sens este zeama bordeleză care oferă o protec ție destul de
bună a pomilor împotriva patogenilor cum ar fi fungii și bacteriile, ac ționând preventiv.
Zeama bordeleză aderă bine de organele pomilor și rezistă în timpul iernii.  Pentru tratamente la pomi și
vița de vie în perioada de repaus se utilizează zeamă bordeleză în concentra ții de 1-2% . Concentrația
maximă în cazul a astfel de tratamente este de 3-5% (la un nivel foarte sporit de infec ție).
Pe lângă zeama bordeleză, pentru tratamentele pomilor în livezi pot fi utilizate și alte produse ce con țin
cupru, cum ar fi cele pe bază de sulfat de cupru tribazic, sulfat de oxiclorură de cupru, sulfat de hidroxid de
cupru.
Se consideră că acestea au o rezisten ță relativ mai redusă la precipita țiile din timpul iernii comparativ cu
zeama bordeleză. Găsiți detalii despre  tratamentele realizate cu zeamă bordeleză pe acest link.
Important! Zeama bordeleză trebuie să îmbăieze pomii, să fie asigurată o acoperire maxim posibilă,
uniformă a organelor pomilor pentru un contact mai bun.
Tratamente realizate după tăierea pomilor
După tratamentul de la căderea frunzelor, urmează tratamentul la pomi realizat în livezi în perioada de
repaus după efectuarea tăierilor. Rolul acestui tratament este să protejeze rănile produse prin tăiere. Detalii
despre Când se fac tăierile la pomi în funcție de specie pe acest link .
Pentru acest tratament la fel se utilizează produse ce con țin cupru, urmărind acelea și principii, ca și în
cazul tratamentului anterior.
În general, pe parcursul perioadei de repaus pot fi realizate până la 3 tratamente cu produse ce con țin
cupru în funcție de presiunea infecției.
Tratamente în livezi iarna pentru combaterea dăunătorilor
Prezența păduchelui din San Jose; FOTO: Otilia Cotuna
Pentru dăunători cum ar fi păduchele lânos, păduchele din San Jose, ouă ale păianjenului roșu al pomilor,
ouă de afide, ouă de lepidoptere, coconi, păduchi țesto și și al ți dăunători organele pomilor devin loc de
adăpost.
Tratamentul împotriva dăunătorilor în livezi trebuie efectuat la sfârșitul iernii, nu mai devreme și niciodată
înaintea tratamentelor cu fungicide. Cel mai popular în scopul reducerii rezervei de dăunători este uleiul
horticol, aplicat singur, în cazul unei presiuni reduse a dăunătorilor (admis și în agricultura ecologică) sau în
combinație cu insecticid.
Este recomandată mai întâi aplicarea produsului pe bază de cupru sau sulf, iar peste 4-5 zile uleiul
horticol. În acest mod, asigurăm o aderență și eficien ță mai bună a tratamentelor realizate, datorită peliculei
de ulei formate.
Moartea dăunătorilor are loc prin asfixiere în general dar și prin ingestie, mai ales când uleiul este combinat
cu insecticid. Detalii despre perioadele realizării tratamentelor cu ulei horticol găsi ți pe acest link .
Important! Tratamentele cu cupru realizate după tăieri se fac în ferestrele din iarnă ce permit asta. Nu uitați
că temperaturile la aplicarea produselor ce con țin cupru trebuie să fie mai mari de 5 grade Celsius . 
https://agrobiznes.ro/articole/tratamente-de-toamna-in-livezi-vezi-lucrari-recomandate?fbclid=IwAR0s-
OO69GBLmvBEQtE6XXpqQ_1KlpJ0kk_XcXNAaSQu_acaePrPNsVnSYI

POMI – ULEIUL HORTICOL - Uleiul horticol – când și combinat cu ce îl

aplicăm la pomi

DeLuminita Crivoi
19 mart. 2022 | 14:37
‹ adv ›

Uleiul horticol este un produs ce are la bază uleiurile parafinice sau uleiul vegetal de rapi ță, utilizat în
scopul tratamentelor pomilor pentru reducerea insectelor dăunătoare.
Uleiurile horticole pot fi aplicate fără fungicide sau insecticide, cât și concomitent cu insecticidele de contact
și sistemice.
Uleiurile horticole combinate cu insecticide, aplicate în perioada de repaus vegetativ au drept scop
menținerea sub control a o serie de dăunători prin reducerea formelor hibernante, de exemplu de acarieni,
Păduchele din San-Jose sau afide.
‹ adv ›
Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

Citește și despre Păduchele din San Jose în livezi. Metode de combatere.

Uleiurile horticole nu se amestecă cu produse pe bază de cupru sau sulf. 
În primul rând, unele uleiuri nu sunt compatibile cu sulfatul de cupru, spre exemplu în cazul în care dorim
să aplicăm zeama bordoleză. Respectiv, nu se amestecă zeama bordoleză cu uleiul horticol.
‹ adv ›

În plus, unele uleiuri ce au rol de a sufoca dăunătorii au o putere foarte mare de re ținere a particulelor de
cupru, astfel încât cuprul nu are contact cu scoar ța și organele pomului, pierzându- și eficien ța contra
ciupercilor și bacteriilor.
Este recomandată mai întâi aplicarea produsului pe bază de cupru sau sulf, iar peste 4-5 zile uleiul
horticol. În acest mod, asigurăm o aderență și eficien ță mai bună a tratamentelor realizate, datorită peliculei
de ulei formate.
Uleiul horticol fără insecticide se aplică în agricultura organică sau acolo unde presiunea dăunătorilor este
foarte scăzută (lipsesc păduchii lânoși, păduchii țesto și, acarieni, ouă sau forme hibernale.
‹ adv ›

Uleiul horticol + insecticide de contact se utilizează pe toată perioada de repaus cât nu avem aparat foliar
vegetativ, în agricultura convențională în cazul unei presiuni puternice a dăunătorilor.
Uleiul horticol + insecticide sistemice. În cazul insecticidelor sistemice avem nevoie de partea vegetativă
care să preia substanțele din insecticidele de contact și să asigure o eficien ță mai bună.  
Astfel, uleiul horticol combinat cu insecticidul sistemic se aplică în faze cum ar fi urechiu șe de șoarece .
Când se aplică uleiul horticol și se fac tratamentele la pomi
De cele mai multe ori, specialiștii recomandă aplicarea uleiului horticol la finalul perioadei de repaus și
începutul dezmuguritului.
Pentru a atinge eficiența dorită, este recomandată aplicarea uleiului horticol atunci când temperatura
aerului depășește 5 grade Celsius.
Ținând cont de faptul că fiecare tratament își are rolul său, uleiul horticol combinat cu insecticide este
recomandat în anumite cazuri.
În continuare, vă prezentăm 3 programe de tratament pentru pregătirea pomilor de noul sezon, în func ție
de scopul pe care îl urmăriți (reducerea inocului, maturizarea ramurilor, reducerea rezervei de dăunători):
Tabel recomandări realizat de speciali știi Bayer România

Vezi și articolul despre Zeama bordeleză- cum se prepară corect. Tratamente.

https://agrobiznes.md/uleiul-horticol-cand-si-combinat-cu-ce-il-aplicam-la-pomi.html

POMI – ZEAMA BORDELEZĂ – cum se prepară corect. Tratamente

DeLuminița Crivoi
15 ianuarie 2022
Zeama bordeleză (Bouillie Bordelaise) este un fungicid cupric cu o eficiență sporită. Zeama bordeleză
conține 20% cupru metalic și 80% sulfat de cupru neutralizat.
Amestecul Bordeaux este un amestec de apă, sulfat de cupru și var, care formează o solu ție limpede
verzui-albastru, folosită pentru combaterea mai multor boli produse de fungi.
La realizarea tratamentelor, trebuie să ține ți cont de faptul că zeama bordeleză are ac țiune contact, astfel
nu menține sub control bolile grave. În schimb, este foarte eficientă la realizarea tratamentelor de
prevenire.
În acest articol vom discuta despre câteva aspecte importante la:
 Prepararea zemii bordeleze;
 Contra căror boli este utilă zeama bordeleză;
 Recomandări la realizarea tratamentelor la pomi și vi ța de vie cu zeamă bordeleză în perioada
rece a anului.
Cum se prepară corect zeama bordeleză
Soluția de zeamă bordeleză se face prin amestecarea unei solu ții de sulfat de cupru (piatra vânătă) cu apă
(CuSO4.5H2O) cu var stins (Ca(OH)2). În această solu ție varul are drept scop neutralizarea sulfatului de
cupru. Astfel, la preparare, trebuie să ținem cont de modul în care adăugăm ingredientele.
Zeama bordeleză se utilizează în diferite concentra ții în perioada de vegeta ție sau repaus pentru realizarea
tratamentelor la pomi, vița de vie, culturile de legume.

 

FOTO: gammvert.fr
Pentru tratamente în perioada de vegetație sunt recomandate concentra ții mai mici, de 0,5-0,75% . În
continuare, prezentăm un exemplu de preparare a zemii bordeleze pentru astfel de tratamente:
Pentru a prepara soluția de zeamă bordeleză se iau 50-75 de grame de sulfat de cupru bine mărun țit, se
pun într-un vas din plastic și se dizolvă bine în 5 litri de apă.
Separat, în alt vas din plastic, se pun 110-120 de grame de var stins în 5 litri de apă (dacă ave ți var
obișnuit, nestins, bulgări, fărâmițați cantitatea necesară și adăuga ți 5 litri de apă).
După care, turnăm câte puțin sulfat de cupru în solu ția de var, amestecând permanent solu ția . Condiția
obligatorie este ca reacția să aibă loc în mediul bazic – adică turnăm sulfatul de cupru în var.  Altfel, se
formează un precipitat.
Soluția astfel pregătită se utilizează la realizarea tratamentelor.
Pentru tratamente la pomi și vița de vie în perioada de repaus se utilizează zeamă bordeleză în
concentrații mai mari, de 1-2%. Concentrația maximă recomandată în cazul a astfel de tratamente este de
3-5%.
Amestecul de zeamă bordeleză se păstrează pentru maxim 24 de ore. La prepararea zemii bordoleze nu
se utilizează recipiente din metal.
Contra căror boli este eficientă zeama bordeleză
Precum am menționat, zeama bordeleză este eficientă pentru prevenirea și sporirea rezisten ței contra mai
multor boli produse de ciuperci sau bacterii. Zeama bordeleză este eficientă în realizarea tratamentelor
contra la rapăn, monilioză, mană, alternarioză, bacterioze la legume (efect preventiv).
Astfel, sunt recomandate tratamente pentru a preveni dezvoltarea focului bacterian, arsurilor, pătărilor.
Cuprul din zeama bordeleză este și un element important pentru îmbunătă țirea sănătă ții plantelor.
Tratamente la vița de vie cu zeamă bordeleză în perioada rece a anului
Temperaturile la care se realizează tratamentele trebuie să fie mai mari de 5 grade Celsius.
Chiar dacă unii pun la îndoială importan ța acestui tratament, exper ții recomandă a fi realizat deoarece
zeama bordeleză este o măsură eficientă de prevenire a antracnozei vi ței de vie, rujeolei infec țioase sau
pătării negre.
Pentru a prepara soluția corect (este recomandat acela și principiu de mai sus, doar că în acest caz vom
avea o concentrație mai mare a soluției) luăm drept exemplu concentra ția necesară pentru 10 litri de apă:
100 g sulfat de cupru și 110-120 de grame var stins.
Apoi, se iau 2 recipiente aparte, preferen țial din plastic, important acestea să nu fie din fier. Se pun a câte 5
litri de apă în fiecare recipient, apoi se dizolvă sulfatul de cupru și varul în fiecare recipient aparte.
Turnăm câte puțin sulfat de cupru în solu ția de var, amestecând permanent solu ția.
După care filtrăm puțin și aplicăm soluția în vie.  Tratamentul se realizează astfel ca butucii să fie „spăla ți”  în
soluție, adică toate organele să fie suficient udate (ar fi aproximativ 400-500 de litri solu ție de lucru la
hectar, însă cantitatea diferă în dependen ță de stropitoarea cu care sunt realizate tratamentele).
Tratamentul cu cupru la vița de vie după tăieri
Cuprul contribuie la cicatrizarea rănilor și reducerea infec ției din răni după tăieri. Astfel, sunt recomandate
tratamente cu cupru, inclusiv zeama bordeleză, după realizarea tăierilor atât la vi ța de vie cât și la pomi.
Aceste tratamente reduc rezerva de infecție, inclusiv în cazul bolii pătarea neagră la vi ța de vie care a
produs pagube importante în mai multe planta ții de vi ță de vie în sezonul precedent.
Pentru realizarea tratamentului se utilizează zeamă bordeleză de 1% sau orice alt fungicid pe bază de
cupru.
Tratamente la pomi iarna (după Otilia Cotuna)
Pe frunze și sub frunze mulți patogeni și dăunători trec peste anotimpul de iarnă [Pscheidt et Ocamb,
1999]. La căderea frunzelor este bine să executa ți un prim tratament cu o  substanță pe bază de cupru.
Foarte comună este zeama bordeleză, fiind cunoscută de peste 300 de ani, de și u șor căzută în dizgra ție.
Astăzi există zeama bordeleză gata preparată în pachete, mai u șor de utilizat. Există pe pia ță formulări de
vară și de iarnă (încă mai sunt).
Se pare totuși, spun specialiștii, că zeama bordeleză corect preparată înainte de tratament are efect mai
bun asupra patogenilor care iernează, fiind net superioară comparativ cu alte substan țe pe bază de cupru .
După cum știți, zeama bordeleză este formată din sulfat de cupru, var stins și apă (varianta clasică).
Preparată corect oferă o protecție de lungă durată pomilor fructiferi împotriva patogenilor (fungi și bacterii)
– acționează preventiv.
Comparativ cu alte substanțe pe bază de cupru, zeama bordeleză aderă foarte bine pe plante și rezistă la
ploile din timpul iernii. Această calitate face ca amestecul Bordeaux să fie o alegere excelentă pentru
tratamentele din timpul iernii.
Controlează o gamă largă de patogeni, atât fungi cât și bacterii, dar mai ales bacteriile. Despre bacterii știm
că adoră condițiile de vreme răcoroasă, în special bacteriile care produc cancere la pomii fructiferi [Peter A.
Kari, 2017].
Pe lângă zeama bordeleză, mai pot fi utilizate substan țe pe bază de sulfat de cupru tribazic, sulfat de
oxiclorură de cupru, sulfat de hidroxid de cupru.
Aceste formulări controlează aceeași patogeni ca și zeama bordeleză. Diferen ța ar fi că nu rezistă la ploile
din timpul iernii comparativ cu amestecul Bordeaux care rezistă [Broome et Donaldson, 2010].
Tratamentul cu zeamă bordeleză trebuie să îmbăieze pomii. Doar a șa rezultatele vor fi cele scontate,
acoperirea uniformă fiind extrem de importantă. După tratamentul de la căderea frunzelor urmează
tratamentul de după efectuarea tăierilor.
Tratamente la pomi cu zeamă bordeleză, după tăieri
Rolul acestui tratament este să protejeze rănile produse prin tăiere. El poate fi realizat tot cu zeamă
bordeleză sau cu o substanță pe bază de cupru.
În condiții speciale, când livada este bolnavă se pot face chiar trei tratamente cu produse cuprice în
perioada de repaus vegetativ.
Indiferent de substanța pe care o alege ți, este bine să nu sări ți peste tratamentele de iarnă. În această
perioadă, dacă ați finalizat tăierile pute ți efectua tratamentul cu produse cuprice în  ferestrele din iarnă care
permit asta.
Nu uitați că temperaturile trebuie să fie mai mari de 5 grade Celsius. De asemenea, urmăriți prognoza
vremii și asigurați-vă că nu urmează zile cu îngheț.
Pe acest link puteți găsiți articolul despre  Tratamente la pomi în perioada de repaus. Vezi când se fac.
https://agrobiznes.ro/articole/zeama-bordeleza-cum-se-prepara-corect-tratamente

POMI – LUCRARI IN REPAOS - Tratamente la pomi în perioada de repaus. Vezi

când se fac

DeOtilia Cotuna
10 ian. 2022 | 10:10
FOTO: pepinieraiaz.ro; Imagine simbol
‹ adv ›

În timp de iarnă mai analizăm probe de ramuri pentru a stabili densitatea dăunătorilor (stadii hibernante)
prezenți în livezi. La probele de măr analizate (ramuri) în această perioadă am găsit o încărcătură mare de
păduche lânos (Eriosoma lanigerum).
Pe lângă acest dăunător, la acest moment, pe ramuri putem observa cu o lupă sau la stereomicroscop,
păduchi din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus, larve sub scut), ouă de Panonichus ulmi (păianjenul
roșu al pomilor – ou de iarnă roșu), ouă de afide, ouă de lepidoptere, coconi, păduchi țesto și ( Eulecanium
sp.) etc.
 Păduchele din San Jose
 Larve hibernante de
Eriosoma lanigerum pe măr.
 

Ouăle de iarnă ale acarianului ro șu Panonychus ulmi. FOTO: Otilia Cotuna

În timpul controalelor fitosanitare prin livezi, nu pot să nu mă îngrijorez când văd starea fitosanitară precară.
Pomii sunt bolnavi, tot mai bolnavi. Mi-am propus să vă aduc în aten ție câteva aspecte legate de îngrijirea
livezii în timpul repausului vegetativ al pomilor.
Îngrijirea pomilor fructiferi în perioada de repaus
‹ adv ›

Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

Îngrijirea pomilor fructiferi în perioada de repaus vegetativ este extrem de importantă. Dacă acum ac ționăm
corect, putem scăpa de cel puțin jumătate din problemele pe care le pun organismele dăunătoare în timpul
perioadei de vegetație.
Îngrijirea livezii în această perioadă ar trebui să înceapă cu igiena culturală, adică cu scoaterea din livadă a
pomilor bolnavi, a lăstarilor și ramurilor uscate sau bolnave, a fructelor care rămân pe pom. Fructele care
rămân pe pom putrezesc și atrag dăunătorii și patogenii.
Fructele mumifiate, atacate de Monilia fructigena, trebuie îndepărtate și ele deoarece sunt o importantă
sursă de inocul în primăvară, când milioane de spori se vor forma pe ele. Frunzele ar trebui îndepărtate
sau îngropate.
Tratamente la pomi după căderea frunzelor
‹ adv ›

Pe frunze și sub frunze mulți patogeni și dăunători trec peste anotimpul de iarnă [Pscheidt et Ocamb,
1999]. La căderea frunzelor este bine să executa ți un prim tratament cu o  substanță pe bază de cupru.
Am constatat că în zilele noastre mulți pomicultori sar peste acest tratament, crezând că nu este important.
Ei bine, este important.
Foarte comună este zeama bordeleză, fiind cunoscută de peste 300 de ani, de și u șor căzută în dizgra ție.
Astăzi există zeama bordeleză gata preparată în pachete, mai u șor de utilizat. Există pe pia ță formulări de
vară și de iarnă (încă mai sunt).
‹ adv ›

Se pare totuși, spun specialiștii, că zeama bordeleză corect preparată înainte de tratament are efect mai
bun asupra patogenilor care iernează, fiind net superioară comparativ cu alte substan țe pe bază de cupru.
După cum știți, zeama bordeleză este formată din sulfat de cupru, var stins și apă (varianta clasică).
Preparată corect oferă o protecție de lungă durată pomilor fructiferi împotriva patogenilor (fungi și bacterii)
– acționează preventiv.
Comparativ cu alte substanțe pe bază de cupru, zeama bordeleză aderă foarte bine pe plante și rezistă la
ploile din timpul iernii. Această calitate face ca amestecul Bordeaux să fie o alegere excelentă pentru
tratamentele din timpul iernii.
Controlează o gamă largă de patogeni, atât fungi cât și bacterii, dar mai ales bacteriile. Despre bacterii știm
că adoră condițiile de vreme răcoroasă, în special bacteriile care produc cancere la pomii fructiferi [Peter A.
Kari, 2017].
Pe lângă zeama bordoleză, mai pot fi utilizate substan țe pe bază de sulfat de cupru tribazic, sulfat de
oxiclorură de cupru, sulfat de hidroxid de cupru.
Aceste formulări controlează aceiași patogeni ca și zeama bordeleză. Diferen ța ar fi că nu rezistă la ploile
din timpul iernii comparativ cu amestecul Bordeaux care rezistă [Broome et Donaldson, 2010].
Tratamentul cu zeamă bordeleză trebuie să îmbăieze pomii. Doar a șa rezultatele vor fi cele scontate,
acoperirea uniformă fiind extrem de importantă. După tratamentul de la căderea frunzelor urmează
tratamentul de după efectuarea tăierilor.
Tratamente la pomi de după efectuarea tăierilor
Rolul acestui tratament este să protejeze rănile produse prin tăiere. El poate fi realizat tot cu zeamă
bordeleză sau cu o substanță pe bază de cupru.
În condiții speciale, când livada este bolnavă se pot face chiar trei tratamente cu produse cuprice în
perioada de repaus vegetativ.
Tot prin îmbăiere, în așa fel încât să acoperim trunchiul, ramurile și zonele învecinate. Câteva cuvinte
despre amestecul Bordeaux. Poate știți sau nu, zeama bordeleză a fost descoperită accidental și este
primul fungicid din lume.
Acest fungicid și-a menținut calitățile terapeutice până în zilele noastre. Dar să vedem când a fost
descoperit acest fungicid la care patogenii nu au creat rezisten ță încă. După cum îi spune și numele,
zeama bordeleză a fost creată pentru prima dată în zona Bordeaux în cea de-a doua jumătate a secolului
al XIX – lea.
Pentru ce era ea utilizată la acel moment? Era utilizată pentru a alunga ho ții de struguri. Pentru asta,
viticultorii stropeau rândurile de vi ță de vie de pe margini cu acest amestec urât mirositor, care afecta și
gustul strugurilor.
Acțiunea antifungică a fost observată într-un an cu epidemie de mană, când a fost evident că rândurile
stropite erau mult mai sănătoase.
Așa s-a născut amestecul Bordeaux, care în timp a fost îmbunătă țit, ajungând ceea ce este în zilele
noastre. Acest amestec se utilizează încă și este util în agricultura conven țională dar mai ales în agricultura
organică [Broome et Donaldson, 2010].
Când se realizează tratamente la pomi în timpul iernii
Indiferent de substanța pe care o alege ți, este bine să nu sări ți peste tratamentele de iarnă. În această
perioadă, dacă ați finalizat tăierile pute ți efectua tratamentul cu produse cuprice în  ferestrele din iarnă care
permit asta.
Nu uitați că temperaturile trebuie să fie mai mari de 5 grade Celsius. De asemenea, urmăriți prognoza
vremii și asigurați-vă că nu urmează zile cu îngheț.
Este important. Tot în această perioadă, după efectuarea tratamentelor cu fungicide, puteți face tratamente
împotriva stadiilor hibernante ale dăunătorilor. Tratamentul împotriva dăunătorilor trebuie efectuat la
sfârșitul iernii, nu mai devreme și niciodată înaintea tratamentelor cu fungicide .
Substanțele utilizate sunt pe bază de uleiuri, pe pia ță existând mai multe tipuri de formulări (uleiuri
horticole, uleiuri minerale, uleiuri vegetale etc) – Cranshaw, 2013. Pentru rezultate bune, pomii trebuie
îmbăiați. Este foarte important ca uleiul să acopere insectele, ouăle, larvele etc.
Moartea lor are loc prin asfixiere în general, dar și prin ingestie, mai ales când uleiul este combinat cu un
insecticid [Halcomb et Hale, 2012]. În prezent, în fitofarmacii pute ți găsi pachete formate din acetamiprid și
Toil.
Respectați dozele recomandate de producători și măsurile de protec ție a mediului înconjurător.
Păduchele lânos al mărului – Eriosoma lanigerum Hausm

FOTO: Hipertrofieri ale lăstarilor

atacați de păduchele lânos; Otilia Cotuna

În cele ce urmează, pentru că există infestări masive cu Eriosoma lanigerum la măr în Banat, vă aduc în
atenție câteva aspecte generale despre biologia, modul de dăunare și controlul acestui dăunător. Sper să
vă ajute în activitatea dumneavoastră din fermă.
Atac de Eriosoma lanigerum la lăstarii tineri
Eriosoma lanigerum (Hausmann) este o specie originară din estul Americii de Nord, unde a fost
descoperită inițial pe ulmul american (Ulmus americana), pe Crataegus spp. și Sorbus spp. (Patch, 1913
citat de Cockfield S. D., Beers E. H.,). Mai târziu acest păduche s-a adaptat pe măr și s-a extins și în alte
regiuni unde se cultiva măr.
Din America a fost introdus în Europa, mai precis în Anglia prin anul 1787, odată cu materialul săditor. În
acest moment specia este răspândită pe tot globul.
În România, păduchele lânos a fost raportat în anul 1936 de către Manolache C., iar în prezent, cu toate
măsurile de carantină fitosanitară aplicate, este răspândit în toate regiunile pomicole, dar mai ales în cele
premontane caracterizate printr-un regim pluviometric mai bogat (400 – 600 mm/an).
Citește și despre Păduchele din San Jose se înmulțește activ în livezi. Când se fac tratamente .
Plante atacate şi modul de dăunare al păduchelui lânos
Păduchele lânos preferă mărul şi numai întâmplător părul, gutuiul şi alte specii de pomi. E. lanigerum este
un dăunător cu importanță economică al mărului, cauzând daune grave prin hrănirea directă. Nu este
considerat vector al virusurilor mărului.
FOTO: Otilia Cotuna
El infestează atât coroana cât și sistemul radicular al merilor. Deteriorarea rădăcinilor este de obicei mai
periculoasă decât daunele de la nivelul coroanei pomilor. De asemenea, daunele de la nivelul sistemului
radicular sunt mai greu de detectat și mai greu de controlat.
Păduchele lânos al mărului poate fi o simplă bătaie de cap, poate fi cauza pierderilor de produc ție, sau
chiar o amenințare pentru supraviețuirea pomilor, în func ție de nivelul de infestare și de locul unde coloniile
sunt situate.
Multe dintre organele gazdei pot fi atacate, inclusiv tinerii lăstari, scoar ța pomilor, și rădăcinile. Din cauza
atacului, țesuturile se hipertrofiază, se deformează, luând forma unor tumori.
În infestările grave, coloniile de păduchi lâno și pot depune mană pe fructe, care va servi ca substrat pentru
ciupercile din genul Capnodium.
Astfel, poate fi afectat aspectul comercial al fructelor (daune cosmetice) prin apari ția simptomului de
”fumagină”. De asemenea, insectele pot infesta direct fructele prin caliciul. A șadar, soiurile cu caliciu
deschis sunt deosebit de sensibile.
Prezența insectelor, fie în sau pe fructe poate prezenta o problemă pentru protocoalele fitosanitare de
import/export pentru unele țări (Roșca et al., 2011; Essig 1942, Madsen et al. 1954).
Riscul cel mai mare îl prezintă atacul din pepiniere asupra tinerilor puie ți și asupra puie ților proaspăt
plantați, la care mortalitatea poate fi substan țială (Sherbakoff și McClintock 1935).
Datorită faptului că se hrănesc din floem, aceste insecte au capacitatea de a reduce vigoarea pomilor prin
eliminarea carbohidraților în timpul transportului către celulele de cre ștere (Madsen și Bailey 1958).
Saliva injectată în organele plantei gazdă pentru alimentarea păduchilor lâno și provoacă daune
suplimentare pentru țesuturile plantei. Lăstarii dezvoltă reac ție la atac, în mai pu țin de opt săptămâni.
Rănile de pe trunchi și tulpini cauzate de colonii de păduchi sau de al ți factori servesc drept hrană și loc de
iernare pe termen lung. Infestările masive cu păduchi lâno și pot duce la moartea materialului săditor și,
ocazional, pot provoca moartea sau un declin vizibil în cazul pomilor maturi (Klimstra și Rock 1985;
Sherbakoff și McClintock 1935; Weber și Brown 1988).
Coloniile edafice de păduchi lâno și de pe rădăcinile mărului pot provoca daune acestora și îi pot debilita în
cele din urmă. Galele de pe rădăcini sunt formate în jurul coloniilor în mai pu țin de patru săptămâni, și se
pot mări în ani (Weber și Brown 1988).
Galele proliferate din xylemul nefuncțional, pot reduce foarte mult conductivitatea apei din rădăcini. Astfel,
infestările rădăcinii pot reduce rata de cre ștere a țesuturilor, reducând astfel diametrul trunchiului, mai ales
la puieții noi plantați. Chiar și la arborii maturi, cre șterea poate fi redusă.
În anii productivi, numărul și greutatea fructelor pe pom poate fi scăzută, ceea ce duce inevitabil la pierderi
economice (Brown et al. 1995; Brown și Schmitt 1990; Weber și Brown 1988).Brown et al. (1990) au
constatat că galele de pe rădăcini cauzate de E. lanigerum se formează printr-o proliferare anormală a
xylemului non-funcțional.
Perturbarea xylemului rădăcinii duce la reducerea absorb ției apei și nutrien ților, fiind un mecanism prin
care E. lanigerum reduce creșterea merilor.
Infestările majore pot duce la formarea de umflături și răni care permit intrarea fungilor  Nectria
ditissima și N. galligena, care produc cancere (Molinari, 1986).
Copacii puternic infestați sunt lipsi ți de vigoare, din cauza dereglărilor care apar în nutri ție.
Aspecte generale despre biologia păduchelui lânos – Ciclul evolutiv incomplet în Europa
Eriosoma lanigerum Hausm. este considerată una dintre insectele cele mai dăunătoare în plantaţiile de măr
din Europa şi din ţara noastră. Acest dăunător este originar din America de Nord. În Europa a ajuns prin
comerţul cu material săditor, cu 200 ani în urmă.
În America de Nord, păduchele lânos are ciclu de via ță complet pe două specii de plante gazdă (specie
dioecică). Gazda primară este ulmul american ( Ulmus americana), iar gazda secundară, mărul.
În Europa, deoarece gazda primară lipse ște,  Eriosoma lanigerum se dezvoltă în exclusivitate numai pe
măr, devenind astfel o specie monoecică.
De aceea, ciclul evolutiv al păduchelui lânos în Europa este incomplet. Păduchele lânos este polivoltin,
având 8 – 12 și chiar 15 generații de virginogene aptere pe măr.
 FOTO: Otilia Cotuna

Trece peste anotimpul de iarnă sub formă de virginogene aptere şi larve pe ramuri şi lăstari, sau chiar pe
trunchiurile sau rădăcinile merilor. Virginogenele aptere nu se duc întotdeauna pe rădăcini, această migrare
având loc numai în plantaţiile de măr de pe nisipuri şi de pe terenuri uscate (Sandanayaka et Bus, 2005).
Virginogenele hibernante se disting de generaţiile estivale, pentru că au corpul acoperit cu mai puţină
secreţie ceroasă filamentoasă albă. Ele devin active primăvara la temperaturi de peste 7 grade Celsius
(Roșca et al., 2011).Dezvoltându-se numai pe măr, în Europa şi la noi în ţară, păduchele lânos este mult
mai dăunător.
În condiții favorabile, insecta se înmulțe ște masiv, încât păduchii stau unii lângă alţii pe ramuri, lăstari, chiar
şi pe trunchiuri, uneori şi pe pedunculii fructelor, însă nu se localizează pe frunze. Păduchele lânos se
înmulţeşte pe cale partenogenetică vivipară (Sandanayaka et Bus, 2005).
Cum putem controla dăunătorul Eriosoma lanigerum?
Măsuri profilactice
Atacul de Eriosoma lanigerum poate fi prevenit prin folosirea de material săditor neinfestat, care să provină
din pepiniere autorizate. Ramurile și lăstarii cu atac trebuie tăiate și eliminate din planta ție (Ioan Ro șca et
al., 2000, 2001).
O altă metodă foarte bună pentru prevenirea dezvoltării popula țiilor subterane de  E. lanigerum este
folosirea soiurilor rezistente. În ceea ce prive ște rezisten ța pomilor la atacul acestui păduche, se poate
spune că nu toate soiurile de măr sunt la fel de infestate.
De exemplu, un soi de măr din America de Nord (Northern Spy), a fost considerat ca fiind foarte rezistent,
probabil din cauza raportului foarte ridicat de fenoli/aminoacizi în floem. Soiurile de măr cu un anumit grad
de rezistență raportate sunt Nord Spry și Golden Delicious.
Cu toate acestea, interes deosebit există pentru seria de portaltoi deriva ți din Nord Spry Malling Merton
(MM). Acești portaltoi nu sunt complet rezisten ți la  E. lanigerum, dar nivelul de infestare este în mod
semnificativ mai mic decât la alți portaltoi, fiind utiliza ți pe scară largă  în programele de combatere a
dăunătorilor
Măsuri chimice
Tratamentele chimice ar trebui executate în urma controalelor fitosanitare din livadă. Livada trebuie
controlată tot timpul anului. Dacă se constată infestări masive sau depă șiri ale pragului economic de
dăunare, se va trece la efectuarea tratamentelor. Controla ți pomii și în timpul perioadei de repaus vegetativ
pentru depistarea larvelor hibernante.
Pragul economic de dăunare (PED) este de 10 – 12 colonii/100 ramuri după înflorit sau/şi prezenţa
indivizilor vii inainte de înflorit (Ioan Roșca et al., 2000, 2001).
Păduchele lânos al mărului a dezvoltat de-a lungul timpului rezisten ță la multe insecticide, inclusiv cele
organofosforice. În prezent, pentru tratamentele de vară pot fi utilizate următoarele insecticide: acetamiprid,
alfa – cipermetrin, deltametrin, fosmet, tau – fluvalinat, cipermetrin, ulei de parafină în amestec cu un
insecticid.
Foarte important este tratamentul din fenofaza de dezmugurire, care trebuie realizat cu un insecticid, prin
îmbăierea pomilor. Pe parcursul perioadei de vegeta ție, tratamentele vor fi efectuate la semnalarea
primelor colonii cu unul din produsele men ționate mai sus.
Larvele hibernante pot fi combătute în perioada de repaus vegetativ, către sfâr șitul iernii, cu uleiuri horticole
ce pot fi combinate cu insecticide. În ”Codexul produselor de protec ția plantelor omologate pentru utilizare
în România” este recomandat insecticidul acetamiprid la pachet cu Toil pentru tratamentele de iarnă
împotriva dăunătorilor.
Măsuri biologice de control
În controlul biologic al păduchelui lânos pot fi utiliza ți parazi ți și prădători. Ace știa se găsesc în livezi și în
mod natural. În livezile netratate, parazi ții reduc considerabil popula țiile de  Eriosoma lanigerum.
După Roșca et al. (2008), o evaluare a parazitismului în toamnă este recomandată, pentru alegerea unei
strategii de combatere pentru primăvara următoare.
Viespea parazit – Aphelinus mali
Dintre viespile parazite, și-a dovedit eficien ța în combatere, viespea  Aphelinus mali Hald. Aceasta poate
distruge coloniile păduchelui lânos, de aceea este esenţială protejarea parazitului printr-o schemă de
combatere eficientă.
Marea majoritate a insecticidelor utilizate în pomicultură omoară entomofauna utilă. De aceea, trebuie să
alegem cu atenție insecticidele și să le utilizăm pe cele care sunt cât de cât selective. Parazitul  Aphelinus
mali (Aphelinidae) a fost introdus cu scopul de a controla acest dăunător în multe țări, inclusiv Israel și
Cipru (Cohen H. et al., 1996).
Acesta a fost inițial originar din Statele Unite ale Americii, dar încet, încet a fost aclimatizat în Europa,
pentru ca ulterior să fie introdus în regiuni unde mărul se cultivă pe suprafe țe mari.
S-a constatat că acolo unde infestările supraterane domină, combaterea cu ajutorul acestui parazitoid a
fost un succes foarte mare. Nu la fel s-a întâmplat în situa țiile în care păduchii se hrăneau la nivelul
rădăcinilor, rezultatele fiind mai pu țin bune. Mueller et al. (1992), în studiile de laborator efectuate au
observat că A. mali a parazitat toate stadiile de dezvoltare ale păduchelui lânos (E. lanigerum), cu
preferință pentru stadiul trei nimfal.
În România, Aphelinus mali Halid., a fost introdusă din Franţa şi din C.S.I., între anii 1925 – 1931, fiind
aclimatizat la condiţiile ţării noastre. Viespea depune câte un ou în fiecare păduche tânăr. În medie, o
femelă poate depune aproximativ 60 de ouă. Când larva se transformă în pupă, păduchele
moare. Aphelinus mali are 6 – 7 generaţii succesive pe an.
Prădătorii Coccinellidaele
Ultima generaţie iernează în stadiul de larvă în corpul păduchelui lânos (Ungureanu, 2006). În multe țări se
fac lansări de viespi împreună cu prădători în cadrul programelor de control biologic al păduchelui lânos.
Dintre prădători, foarte cunoscute sunt Coccinellidaele.
Exochomus quadripustulatus este cel mai comun și mai răspândit coccinelid în livezile de măr, care
contribuie la controlul păduchilor lâno și alături de  A. mali în primăvară. În Europa, specia Forficula
auricularia ar putea fi utilizată în combaterea biologică a păduchelui lânos (Mueller et al., 1992).
Din păcate, prădătorii nu sunt eficien ți împotriva popula țiilor de păduchi lâno și subterani. Utilizarea
nematozilor entomopatogeni pentru a controla popula țiile de păduchi care se hrănesc pe rădăcini a fost
descrisă de Brown et al. (1995).
Cercetările arată că populațiile subterane de păduchi lâno și pot fi infectate de ciuperci entomopatogene din
sol.
Bibliografie:
 Brown, M. W., and J. J. Schmitt, 1990 – Growth reduction in nonbearing apple trees by woolly
apple aphids (Homoptera: Aphididae) on roots.
 J. Econ. Entomol. 83: 1526 – 1530.Brown, M. W., J. J. Schmitt, S. Ranger, and H. W. Hogmire,
1995 – Yield reduction in apple by edaphic woolly apple aphid (Homoptera: Aphididae)
populations.
 J. Econ. Entomol. 88: 127 – 133.Broome J. C., Donaldson D. K., 2010 – U. C. Statewide IPM
Program, University of California, Davis, CA 95616.
 Cranshaw W. S., 2013 – Colorado State University Extension entomologist and professor,
bioagricultural sciences and pest management; and B. Baxendale, Teikyo Loretto Heights
University professor, botany, Denver. 2/99. Revised 12/13.
 Cockfield S. D. and E. H. Beers – Biology and Management of Woolly Apple Aphid, Washington
State University, Tree Fruit Research and Extension Center, 1100 North Western Avenue,
Wenatchee.
 Cohen, H., A. R. Horowitz, D. Nestel, and D. Rosen, 1996 – Susceptibility of the woolly apple aphid
parasitoid, Aphelinus mali (Hym. Aphelinidae), to common pesticides used in apple orchards in
Israel.
 Entomophaga 41: 225 – 233.Essig, E. O., 1942 – Woolly apple aphid infesting apple cores.
 J. Econ. Entomol. 35: 281.Henegar Monika et al., 2019 – Codexul produselor de protec ție a
plantelor omologate pentru utilizare în România, Editura Agroprint, Timi șoara, 426 p.
 Klimstra, D. E., and G. C. Rock, 1985 – Infestation of rootstocks by woolly apple aphid on weak or
dead apple trees in North Carolina orchards.
 J. Agric. Entomol. 2: 309 – 312.Madsen, H. F., A. D. Borden, and E. C. Koch, 1954 – Two major
pests of apples.
 Calif. Agric. 8: 14.Madsen, H. F., and J. B. Bailey, 1958 – Woolly and green apple aphids.
 Calif. Agric. 12.Mueller, T. F., L. H. M. Blommers, and P. J. M. Mols, 1992 – Woolly apple aphid
(Eriosoma lanigerum Hausm., Hom., Aphidae) parasitism by Aphelinus mali Hal. (Hym.,
Aphelinidae) in relation to host stage and host colony size, shape and location.
  J. Appl. Entomol. 114: 143 – 154.Molinari, F., 1986 – Woolly apple aphid (Eriosoma lanigerum
Hausm.).
 Informatore Fitopatologico 36(11): 35 – 37 [ Parasitoid introduced into Italy from USA for control of
Eriosoma lanigerum and established.].
 Patch, E. M., 1916 – Elm leaf rosette and woolly aphid of the apple. Bull. 256, Maine Agricultural
Experiment Station;Patch, E. M., 1913 – Woolly aphid of the apple.
 Bull. 217, Maine Agricultural Experiment Station, Orono, ME.Peter A. Kari, 2017 – Tree fruit
disease management, Final touches on the 2017 season, PennStateExtension.
 Pscheidt, J. W., and C. M. Ocamb, eds. 1999. Pacific Northwest Plant Disease Control Handbook.
Corvallis: Oregon State Univ., accesat la data de 14 ianuarie 2021.
 Roşca I., 2000 – Prognoza, avertizarea și carantina fitosanitară a dăunătorilor din agricultură, Ed.
S. C. Geea S. A., 239 p.. Roşca I., Drosu Sonica, Bratu Elena, 2001 – Entomologie horticolă
specială, Ed. Didactică și Pedagogică, R. A., Bucure ști, 361 p..
 Roşca Ioan, Iacomi Beatrice, Dobrin Ionela, Tudose Minodora, Istrate Rada, Vlad Fulvia Florica,
2008 – Recomandări de combatere integrată a bolilor si dăunătorilor din pomicultură, Ghid pentru
fermieri, Program CEEX Proiect nr. 230/2006 – POMOSAT, Editura Invel Multimedia 2008, 102 p..
 Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan
C., Micu L. M., 2011 – Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p.
637 – 639.
 Sandanayaka, W. R. M., and V. G. M. Bus, 2005 – Evidence of sexual reproduction of woolly apple
aphid, Eriosoma lanigerum, in New Zealand. J. Insect Sci. 5:27.
 Sandanayaka, W. R. M., V. G. M. Bus, and P. Connolly, 2005 – Mechanisms of woolly aphid
[Eriosoma lanigerum (Hausm.)] resistance in apple. J. Appl. Entomol.: 534 – 541.
 Sherbakoff, C. D., and J. A. McClintock, 1935 – Effect of crown gall hairy root, and woolly aphids
on apple trees in the orchard. Phytopath. 25: 1099 – 1103.
 Ungureanu Tanasa Cornelia-Cătălina, 2006 – “Contribuții la studiul biologiei, ecologiei și combaterii
integrate a principalilor dăunători din planta țiile de măr din jude țul Boto șani ”.
 Weber, D. C., and M. W. Brown, 1988 – Impact of woolly apple aphid (Homoptera: Aphididae) on
the growth of potted apple trees. J. Econ. Entomol. 81: 1170 – 1177.
 Using Horticultural Oil Sprays for Pest Control, Iowa State University Extension and Outreach.
Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin – CS III dr. ing. Cotuna Otilia, Șef lucr. dr. FACULTATEA
DE AGRICULTURĂ – USAMVB Timișoara.
https://agrobiznes.md/tratamente-la-pomi-in-perioada-de-repaus-vezi-cand-se-fac.html

FB POMI – TAIERI – MAR - Tăierile la măr. Forma de coroană – palmetă mixtă

DeIrina Pompuș
23 martie 2021
Sistemul de conducere și tăiere a pomilor de măr se stabile ște în dependen ță de particularită țile cre șterii și
fructificării, asociației soi portaltoi utilizate, condi țiile pedoclimaterice și sistemul de cultură.
Palmeta mixtă (palmeta liber aplatizată)

Pom de măr condus după Palmeta mixtă, Conducerea și tăierea pomilor și arbu știlor fructiferi
Palmeta mixtă este recomandată pentru soiurile de măr cu tipul III ( denumit standard sau Golden Delicious,
fructifică pe toate tipurile de ramuri de rod, mai frecvent pe nuielu șe și mlădi țe de 2-3 ani ) și tipul IV
(Granny Smith, fructifică în special pe ramuri relativ lungi – nuielu șe, mlădi țe și nînsemnat pe forma țiuni de
rod scurte amplasate pe lemn de 2-3 ani ) de fructificare, pomii de vigoare mijlocie și submijlocie (Golden
Delicious, Idared, Coredar, Jonagold, Melba, Generos, etc), altoi ți pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM106,
M4, etc).
Principalele formațiuni de rod la măr
FOTO: Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi
Este pretabilă și pentru soiuri cu pomi viguro și altoi ți pe portaltoi de vigoare submijlocie (M7, M26).
Caracteristică pomi Palmetă mixtă
 înălțime trunchi: 50-60 cm;
 înălțime coroană: 2,8-3 m;
 lățimea la baza coroanei: circa 2 m cu diminuarea spre vârf la 0,8-0,9 m;
  ax central vertical, bine dezvoltat, în planul rândului cu 5-6 șarpante dirijate în direc ții opuse cu
unghiuri de înclinare față de verticală de 45-50° pentru soiurile cu coroana piramidală și până la
55-60° pentru soiuri cu coroana răsfirată;
 primele 2 șarpante sunt amplasate sub formă de etaj la 10-12 cm una de alta;
 celelalte 3-4 șarpante sunt amplasate, de regulă, solitar, distan țate pe aceea și parte a axului la 50-
70 cm (în funcție de vigoarea de cre ștere și capacitate de ramificare);
 ramurile de semischelet (amplasate pe șarpante, între acestea) sunt amplasate la distan ța de 20-
25 cm, direcționate spre direcția intervalului dintre rânduri, pozi ția aproape de orizontală.
Părțile componente ale pomului

Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Grăbirea intrării pe rod a pomilor de măr
Pentru a urgenta intrarea pe rod a pomilor, în special la soiurile ce ramifică slab, pe ax între șarpantele de
bază formate trebuie formate șarpante provizorii, dirijate pe direc ția rândului, cu pozi ția aproape de
orizontală și vigoare de creștere mai mică fa ță de cele principale.
După 2-3 fructificări, șarpantele provizorii, prin tăieri de reduc ție la ramificări laterale se transformă în
ramuri de semischelet sau se suprimă la inel.
Schema formării coroanei Palmetă mixtă
Anul I, II

Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Tăierile în anul I de la plantare

Tăierile pomilor după plantare se efectuează primăvara devreme în func ție de prezen ța ramificărilor
laterale, stimulând formarea șarpantelor din etajul I.
La umflarea mugurilor se detașează trunchiul. Când lăstarii ating  lungimea de 15-20 cm șe alege lăstarul
de prelungire al axului, iar mai jos pe ax, doi lăstari cu unghiuri largi de inser ție  și interval de 10-12 cm,
orientați opus pe direcția rândului.
Se suprimă la inel lăstarii concuren ți ai celui de prelungire al axului și lăstarii inutili pentru formarea
șarpantelor. Apoi se echilibrează vigoarea de creștere a lăstarilor prin scurtarea celui mai viguros lăstar la
nivelul vârfului celui mai scurt.
Tăierile în anul II de la plantare
Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului central, prin tăierea de transfer a celei
terminale și 1-2 subterminale la una cu pozi ția spre verticală care devine prelungirea axului.
Ramura de prelungirea a axului se scurtează la 70 cm mai sus de baza ultimei șarpante la soiurile de
vigoare submijlocie și până la 90 cm la soiuri cu vigoare supramijlocie, pentru a proiecta șarpante solitare
la distanțe respectiv pe soiuri de 50-70 cm.
Dacă această ramura nu a atins dimensiunile indicate, se scurtează la 1/4 din lungime, iar șarpantele
solitare se proiectează în următorul an.
Se elimină de pe ax și laturile superioare ale șarpantelor ramurile verticale și cele inutile pentru coroană,
crescute între șarpantele etajului și în raza de 15 cm de la baza acestora.
Unghiurile de înclinare a șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la ramificări laterale.
Dacă ramurile anuale ale șarpantelor au lungimea mai mare de 50-60 cm, se scurtează la  1/4 din lungimea
lor.
Când lăstarii au 15-20 cm, lăstarul de prelungire al axului se scurtează prin transfer la un lăstar bine
dezvoltat, orientat spre verticală. Se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor prin tăieri de transfer, se
suprimă lăstarii ce sunt concurenți ai axului, cei care cresc vertical pe laturile superioare ale șarpantelor
etajului bazal.
În locurile cu puține ramuri lăstarii orienta ți spre verticală se scurtează la 6-8 muguri pentru a ob ține ulterior
prin tăieri de transfer ramuri de semischelet cu orientare către orizontală.
Pe ax, mai jos de baza lăstarului de prelungire, se aleg doi lăstari suficient dezvolta ți, cu unghi larg de
inserție, orientați opus pe direcția rândului, distan ța ți la 50-70 cm (în func ție de vigoarea de cre ștere a
soiului) de la șarpanta inferioară, situată pe aceea și parte a axului. Ulterior, acestea evoluează în 2
șarpante solitare.
Lăstarii dintre viitoarele șarpante se scurtează la 2-3 frunzuli țe, iar cei cu cre ștere puternică și unghiuri largi
de inserție nu sunt atinși.
Tăierile la măr în anul 3 de la plantare
Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului. Axul se scurtează la 50-70 cm de la baza
ultimei șarpante.
Pe ax și șarpante se suprimă ramurile viguroase, orientate spre verticală, dacă sunt amplasate în zone
degarnisite se scurtează la 4-5 muguri. Se ramifică și ramificările amplasate mai aproape de 10-12 cm de
la baza șarpantelor pentru a stimula cre șterea.
Pe ax și șarpante ramurile cu unghi larg de inser ție se lasă. În zone unde stau prea aproape se scurtează
fiecare a 4-a la cep cu 3-4 muguri.
Se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor prin tăieri de transfer la ramificări laterale exterioare în
limite de 45-50° pentru soiurile cu coroana piramidală și 55-60° pentru cele cu coroana globuloasă.
La unele soiuri (Golden Delicious, Idared) se scurtează vârfurile ramurilor anuale atacate de făinare.
Când lăstarii au 15-20 cm lungime, se elimină concuren ții axului, prin transfer la un lăstar subterminal
vertical.
La distanța de 40-50 cm de la șarpantele inferioare pe o parte și alta ale axului se aleg lăstari cu unghiuri
largi de inserție pentru a forma viitoarele șarpante,  a 5-a și a 6-a, de regulă solitare, orientate pe direcția
rândului.
La 10-12 cm de la baza viitoarelor șarpante se suprimă to ți lăstarii. La necesitate, viitoarele șarpante se
subordonează în plan vertical, astfel încât vârful celei superioare să fie nu mai sus de 20-25 cm de la
nivelul vârfului celei inferioare.
Alte lucrări în verde se fac similar celor din anul doi.
Lăstarii atacați de făinare se elimină la inel sau se scurtează mai jos de zona din apropierea păr ții afectate
pentru a evita degarnisirea.
Tăierile în anul IV de la plantare
 S
ursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Până la pornirea pomilor în vegetație se suprimă concuren ții axului. Ramura de prelungire a axului se
scurtează cu 25 cm mai sus de vârful utimei șarpante pentru a reduce cre șterea și a evita tendin ța de
creștere spre verticală a ultimelor două șarpante.
Se corectează unghiurile de înclinare ale șarpantelor prin tăieri de transfer la o ramură laterală cu pozi ția
necesară. Dacă lungimea ramurilor de prelungire a șarpantelor depă șe ște 50-60 cm, ele se scurtează la
această lungime și se reglează vigoarea lor de cre ștere în plan vertical astfel ca fiecare șarpantă
superioară să fie mai puțin viguroasă fa ță de cea inferioară, iar vârful să fie cu circa 25 cm mai sus decât al
celei inferioare.
Se reglează lungimea șarpantelor intermediare, provizorii fa ță de cele principale prin tăieri de transfer la o
ramificare orientată pe direcția rândului cu pozi ția aproape de orizontală.
Se scurtează ramurile de semischelet cu cre ștere excesivă prin transfer la o ramificare, orientată pe
direcția rândului pentru a le încadra în parametrii proiecta ți ai coroanei.
Ramurile verticale, hulpave, amplasate pe sectoare degarnisite ale axului și latura superioară a șarpantelor
se scurtează la 4-6 muguri pentru a fi transformate ulterior în ramuri semischelet, iar celelalte se suprimă la
inel. Se suprimă la inel și ramurile situate în apropierea punctelor de inser ție ale șarpantelor.
Lucrările în verde de formare a coroanei sunt similare cu cele din anul precedent.
Tăierile în anul V
Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Lucrările de formare a coroanei se formează după principiul anului precedent.

Prin tăieri de transfer se corectează unghiurile de înclinare și de abatere a șarpantelor de la direc ția
rândului. La soiurile cu acrotonia pronun țată unghiurile de înclinare a șarpantelor superioare trebuie să fie
cu 5-10° mai mare față de cele inferioare în scopul reducerii vigorii de cre ștere.
Efectul A) acrotoniei; B) mezotonie; C) bazitonie

Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Concomitent cu suprimarea concurenților și a ramurilor verticale, hulpave, în locurile supraîndesite se
răresc ramurile cu unghi larg de inser ție, iar unele din ele se scurtează la cep de 3-4 cm în partea
superioară și 8-10 cm în partea inferioară a coroanei pentru a fi transformate în ramuri seminschelet. După
rărit, distanța dintre ramurile de garnisire trebuie să fie de 15-20 cm.
Ramurile semischelet cu orientare spre verticală sau prea lungi se scurtează prin transfer la o ramificare
laterală cu poziția aproape de orizontală.
La soiurile care fructifică pe ramuri anuale se elimină prin scurtare vârful cu muguri floriferi ai ramurilor de
prelungire ale axului și șarpantelor pentru a evita arcuirea lor.
În scopul menținerii structurii bazitonice a coroanei la soiurile cu acrotonia pronun țată (Golden Delicious) în
partea superioară a coroanei se temperează vigoarea de cre ștere a ramurilor, preponderent prin tăieri de
transfer la ramificări laterale cu pozi ția necesară, iar la cele bazitonice (Mantuaner, Discovery) invers – se
diminuează numărul și vigoarea de cre ștere a ramurilor în partea inferioară a coroanei.
Pe șarpantele de la baza coroanei și pe ax, unele ramuri seminschelet care au fructificat o dată dau de
două ori se taie la lemn de 4 ani cu transfer la o ramificare laterală, forma țiune de rod sau cep cu muguri
dorminzi lung de 8-10 cm.
Axul central se scurtează la 50-60 cm de la punctul de inser ție al ultimei șarpante, iar la opera țiile în verde
se transferă la un lăstar subterminal cu unghi larg de inser ție, orientat pe direc ția rândului. Lucrările în
verde de formare a coroanei se efectuează similar cu anii preceden ți.
Tăierile în anul VI
Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Se finalizează formarea coroanei. Axul central se scurtează deasupra ultimei șarpante.

Unghiurile de înclinare ale șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la o ramură exterioară care se
scurtează la 50-55 cm, care depășește această lungime. Pe șarpante și ax se suprimă ramurile viguroase
cu creștere verticală în interiorul coroanei.
Unele din acestea, situate pe segmentele degarnisite, se scurtează la 6-8 muguri pentru ca ulterior, prin
tăieri de transfer la o ramificare cu pozi ția spre orizontală să fie transformate în ramuri semischelet de rod.
Pe șarpantele întâia – a patra se scurtează la cep de înlocuire câte o ramură semischelet care a fructificat
și este în curs de epuizare. Pe cepurile de înlocuire din anul precedent, se lasă câte două ramuri, dintre
care una cu poziția spre orizontală rămâne intactă.
Pentru a evalua în ramură de rod, iar a doua se scurtează la cep. Ramurile semischelet excesiv alungite se
scurtează la o ramificare laterală pe direc ția rândului. Se efectuează și alte tăieri de men ținere a coroanei
în structura și parametrii proiectați.
În perioada de plină fructificare a pomilor predomină tăierea de fructificare care se efectuează în
conformitate cu particularitățile biologice ale soiurilor utilizate și parametrii bioconstructivi ai palmetei mixte,
liber aplatizate.
Pom de măr condus după palmetă mixtă (soiul Idared) până și după tăiere
Se finalizează formarea coroanei. Axul central se scurtează deasupra ultimei șarpante.
Unghiurile de înclinare ale șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la o ramură exterioară care se
scurtează la 50-55 cm, care depășește această lungime. Pe șarpante și ax se suprimă ramurile viguroase
cu creștere verticală în interiorul coroanei.
Unele din acestea, situate pe segmentele degarnisite, se scurtează la 6-8 muguri pentru ca ulterior, prin
tăieri de transfer la o ramificare cu pozi ția spre orizontală să fie transformate în ramuri semischelet de rod.
Pe șarpantele întâia – a patra se scurtează la cep de înlocuire câte o ramură semischelet care a fructificat
și este în curs de epuizare. Pe cepurile de înlocuire din anul precedent, se lasă câte două ramuri, dintre
care una cu poziția spre orizontală rămâne intactă.
Pentru a evalua în ramură de rod, iar a doua se scurtează la cep. Ramurile semischelet excesiv alungite se
scurtează la o ramificare laterală pe direc ția rândului. Se efectuează și alte tăieri de men ținere a coroanei
în structura și parametrii proiectați.
În perioada de plină fructificare a pomilor predomină tăierea de fructificare care se efectuează în
conformitate cu particularitățile biologice ale soiurilor utilizate și parametrii bioconstructivi ai palmetei mixte,
liber aplatizate.
Pom de măr condus după palmetă mixtă (soiul Idared) până și după tăiere
SURSAAGROBIZNES.MD
https://agrobiznes.ro/analitica/taierile-la-mar-forma-de-coroana-palmeta-mixta?fbclid=IwAR0rvVA4wq-
cM9cKacwK3Q8wDpecd4lOs76dwTtwiDq-HtnZG3314PfVlUg

NO-TILL - CULTURILE DE ACOPERIRE – când se seamănă, încorporează în

sol ca îngrășăminte

DeAndrei Gumovschi
25 octombrie 2022

Păstrarea permanent acoperită a suprafe ței solurilor cultivate cu vegeta ție este una dintre cele mai
importante măsuri, fiind la îndemâna oricărui fermier, în lupta cu procesele de degradare a solului prin
eroziune, pierderea stratului fertil, a nutrien ților și a materiei organice.
Pe lângă protecția solului, culturile de acoperire și intercalate, utilizate corect, pot aduce numeroase
beneficii atât fermierului, cât și agroecosistemului în ansamblu.
Orice plantă care acoperă solul îl protejează de eroziune și îmbunătă țe ște fertilitatea solului, poate fi
utilizată în calitate de cultură de acoperire.
Aceasta poate fi o plantă leguminoasă, cu efecte benefice multiple, sau oricare altă plantă cu o viteză de
creștere înaltă, producție de biomasă sporită și capacitate de a asigura acoperirea permanentă a solului.
Cele mai bune culturi de acoperire corespund următoarelor cerin țe:
 Semințele sunt ieftine, accesibile, se recoltează, păstrează și reproduc u șor.
 Plantele cresc rapid și acoperă solul în scurt timp.
 Sunt rezistente la dăunători și boli.
  Produc o cantitate sporită de materie organică și biomasă uscată.
 Fixează azotul din aer și îl încorporează în sol.
 Au un sistem radicular care ameliorează compactizarea solului și regenerează solurile degradate.
 Cultura este semănată și gestionată ușor, atât de una singură, cât și în asocia ție cu alte culturi.
În afară de prevenirea scurgerilor de suprafa ță și a eroziunii solului,  culturile de acoperire contribuie și la :
 Aportul adus de sporirea materiilor hrănitoare din sol.
 Îngrășămintele verzi mențin umiditatea solului, îl face să fie mai răcoros.
 Aduce înapoi elementele extrase în sol în timpul vegeta ției și pe cele preluate din atmosferă în
procesul de fotosinteză sau rezultat al fermenta ției masei vegetale încorporate.
Pentru menținerea sau sporirea fertilită ții solului se folosesc cu succes  culturilor de acoperire ca
îngrășăminte verzi printr-un program de rota ție a culturilor.  
Procedeul este cunoscut de pe timpul romanilor și constă în cultivarea de plante pentru a fi îngropate în sol
în același an.
Încorporarea în sol
Pentru menținerea în echilibru a conținutului de humus din sol, este necesar să se adauge anual 10 t/ha
materie organică. Prin resturile vegetale se asigură 4-5 t/ha, iar restul trebuie administrat din alte surse.
Culturile secundare și buruienile crescute în miri ște sunt binevenite. Se pot completa cu compost, gunoi de
grajd, îngrășăminte verzi etc. Totul se încorporează în sol până la 12-15 cm adâncime, pentru a beneficia
de descompunerea aerobă.
Catch crops
Bune pentru îngrășămintele verzi sunt aproape toate plantele, dar mai ales cele cărnoase și apoase, care
au perioade scurte de vegetație așa numitele „ catch crops”, care se cultivă după recoltarea culturii
principale, în scopul reducerii levigării prin men ținerea substan țelor nutritive în apropierea sistemului
radicular.
Această strategie de utilizare a culturilor de acoperire demonstrează rezultate promi țătoare privind
disponibilitatea azotului și sulfului în sol.  
Hrișca este singura cultură cunoscută care este capabilă să mobilizeze fosforul.

Hrișca este singura cultură cunoscută care este capabilă să mobilizeze fosforul .  
FOTO: Alexei Micu; Hrișca utilizată în calitate de îngră șământ verde

Când se seamănă culturile de acoperire

Se disting două perioade principale de semănat a culturilor de acoperire: toamna și vara . 
Culturile de acoperire de toamnă
Culturile de acoperire de toamnă se seamănă după desfiin țarea culturii anterioare (septembrie-
octombrie), când umiditatea permite, și pot fi:
 Secară (Secale cereale)
 Ovăz (Avena sativa)
 Măzăriche (Vicia spp.)
 Trifoi încarnat (Trifolium incarnatum)
 Sulfină (Melilotus offi cinalis)
 Ridiche furajeră (Raphanus sativus)
 Muștar (Brassica sp.)
  Nap (Brassica rapa subsp. rapa) ș.a.  
Culturile de acoperire de vară                      
Culturile de vară se seamănă, de obicei, după o cultură de păioase sau mazăre (iulie), cu cât mai devreme
cu atât mai bine, și pot fi:
 Sorg (Sorghum bicolor)
 Iarbă de Sudan (Sorghum sudanense)
 Hrișca (Fagopyrum esculentum)
 Fasolița (Vigna unguiculata)
 Soia (Glycine max)
 Facelia (Phacelia tanacetifolia)
 Mazărea (Pisum sativum)
 Fasolea (Phaseolus vulgaris)
 Trifoiul încarnat
 Trifoiul de Alexandria (Trifolium alexandrinum)
 Sulfina
 Napii
 Ridichea furajeră
 Muștarul. 

Culturile de toamnă se pot însămânța în miriște

Culturile de toamnă se pot însămânța în miri ște, printre resturile culturii anterioare (de preferat), sau după
pregătirea patului germinativ, imediat după desfiin țarea culturii anterioare.

Desfiintarea culturii de acoperire

Cultura de acoperire se desființează primăvara (martie-mai) prin cosire, tocare, tăvălugire sau încorporare,
cu 1-10 zile înainte de semănatul culturii principale. Cultura următoare se însămânțează fie în miri ște (de
preferat), fie după pregătirea patului germinativ.

Culturile de acoperire de vară, se seamănă cât mai devreme, imediat după recoltarea culturii anterioare,
mai ales în condițiile climatice din zonele de sud și centru.
Aceste culturi se pot semăna direct în miri ște, fără lucrarea solului (pentru a împiedica pierderea apei din
sol) sau după pregătirea patului germinativ. Se desființează toamna, în cazul în care sunt urmate de o
păioasă, sau primăvara următoare, dacă urmează o cultură de primăvara.
Cultura următoare se seamănă fie în miri ște (de preferat), fie după pregătirea patului germinativ, la 1-10
zile după desființarea culturii de acoperire.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum refacem solurile afectate de eroziune, degradate – 7 reguli.

Norme de semănat pentru culturile de acoperire

Principalul scop al unei culturi de acoperire verzi este de a produce cât mai multă biomasă. De aceea, când
o plantă se folosește ca și cultură de acoperire verde, și nu pentru a recolta sămân ță, norma de semănat
este în general crescută cu 20-40%.
Norme de semănat la unele culturi de acoperire folosite ca îngră șăminte verzi
Ce cultură de acoperire alegem în funcție de sol
Întrebuințarea îngrășămintelor verzi este recomandată cum pentru  solurile nisipoase, dar și pentru cele
lutoase sau argiloase pe care le îmbogă țesc cu humus .
Pe cele argiloase se recomandă muștarul sau rapița, iar pe cele calcaroase, mazărea. Pe cele nisipoase
se recomandă, ca îngrășăminte verzi, lupinul și trifoiul.

Incorporarea la 10 cm
Pe solurile ușoare plantele folosite ca îngrășământ verde care înghea ță pot să rămână peste iarnă. După
îngheț, resturile rămase pe sol pot fi completate cu gunoi de grajd și încorporate prin arătură ceva mai
adâncă (20 cm).
Dacă nu se aplică și gunoi de grajd, plantele verzi, înghe țate, se încorporează superficial la 10 cm.

Pt culturi ce se înființează toamna

Pentru fertilizarea culturilor ce se înfiin țează toamna,  plantele destinate încorporării lor se seamănă în iulie,
după ce s-a ridicat recolta. Semănatul din iulie se face cât mai des, ca plantele răsărite să acopere solul.
În ambele cazuri (culturi de bază ce se seamnă toamnă sau primavară),  perioada de semănat al
îngrășămintelor verzi se alege între două recolte.  

Semănatul făcut vara are un efect dublu: în primul rând, plantele prin rădăcinile, tulpinele și frunzele lor dau
solului substanțele hrănitoare; în al doilea rând, împiedică pierderea azotului din rezerva solului prin
expunere la soare sau prin spălare de către ploi.

Principiu - se evită îngrășămintele verzi din plante din aceleași familii cu cele din cultura
de bază
De regulă, se evită îngrășămintele verzi din plante din acelea și familii  cu cele din cultura de bază.
Pentru îngrășămintele verzi se mobilizează solul înainte de semănat și se grapează superficial pentru a
acoperii semințele.
Plantele se lasă până la înflorit
După semănat, plantele se lasă până la înflorit, apoi se tăvălugesc pentru încorporarea în sol cu ajutorul
grapelor cu disc.
Zdrobirea și sfărămarea se poate face și direct cu freza rotativă  (mai ales în fermele ecologice). Dacă
avem graminee ca îngrășăminte verzi, acestea se zdrobesc înainte de înspicare . Îngășămintele verzi se
încorporează toamna la 5-10 cm pe soluri grele și 10-20 cm pe cele usoare.  
Înainte de a semăna cultura de bază, îngrășămintele verzi se amestecă cu solul, prin treceri cu grapele cu
discuri.
Principiu
De regulă, îngrășămintele verzi nu se încorporează imediat după ploi .
Trebuie să avem grijă ca descompunerea să fie progresivă și completă înainte de semănatul culturii de
bază. Pentru a nu avea probleme, se va evita descompunerea anaerobă, în straturile mai adânci ale
solului. 
Citiți și despre No-till – avantaje și dezavantaje prin ochii fermierilor .
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp.  Partea II, Chişinău, 2022. 
https://agrobiznes.ro/featured/culturile-de-acoperire-cand-se-seamana-incorporeaza-in-sol-ca-
ingrasaminte?fbclid=IwAR3a7WOi92ZPrzFbUfeyPiwswvy506ZS7iynPbl5MhAs9u7e6GQqH621FEI

NO-TILL - CULTURILE DE ACOPERIRE – un instrument agronomic

multifuncțional
octombrie 25, 2022 agrimanet
 

Culturile de acoperire – un instrument agronomic multifunc țional
Considerată inițial ca o constrângere legată de Directiva Nitra ților, culturile de acoperire au dobândit de-a
lungul timpului statutul de instrument multifunc țional. Agronomii și fermierii î și descoperă treptat interesele
agronomice în protecția solurilor și îmbunătă țirea fertilită ții acestora, și prin fertilizarea verde.
Intrată în vigoare în 1991 în Uniunea Europeană, Directiva Nitra ților î și propune să reducă poluarea apei cu
nitrații de origine agricolă, în special în zonele vulnerabile. Astfel, aproape 70% dintre fermierii francezi sunt
obligați să înființeze toamna culturi intermediare care captează nitra ții, pentru a capta, în această perioadă
umedă, reziduurile de azot din culturi și azotul din mineralizarea materie organică. În treizeci de ani, s-a
format marea familie de culture de acoperire recunoscute pentru multiplele lor utilizări și virtu țile
agronomice. Reglementările europene recunosc, de asemenea, zonele acoperite ca zone de interes
ecologic (SIE) și ca mijloc de derogare de la diversificarea rota ției, în cadrul ecologizării PAC. În timp ce
respectă constrângerile de reglementare regionalizate, fermierii și agronomii descoperă treptat avantajele
acestei practici.
Culturile de acoperire sunt acum văzute mai degrabă ca o investi ție decât ca un cost. Mentalitatea trebuie
schimbată și în cadrul agriculturii române ști. Culturile de acoperire trebuie percepute ca un interes tehnic.
Vremea este foarte uscată în timpul plantării culturilor de acoperire vara, iar gerul de iarnă este insuficient
pentru a le distruge iarna. Pentru a evita aceste dificultă ți, au fost și sunt testate mai multe căi, în special
legate de perioade diferite de înfiin țare. De exemplu, sunt semănate odată cu rapi ța și între ținute după
recoltare până la semănarea grâului. Datorită efectului de momeală, aceste plante fac posibilă reducerea
insecticidelor. În plus, reducerea erbicidelor este frecventă și reziduuri importante de azot rămân pentru
următoarea cultură. La grâu, se poate semăna trifoi în februarie, pentru a servi drept cultură de acoperire
după recoltare.
Culturile de acoperire ocupă spațiu și limitează instalarea buruienilor . Ele îmbunătă țesc structura solului și
infiltrarea apei și reduc scurgerea și eroziunea. Ele produc biomasă utilă pentru activitatea biologică a
solului și servesc ca fertilizant verde.
10 până la 50% din azot a revenit la următoarea cultură
În anii 1990, Arvalis-Institut du Végétal a demonstrat eficacitatea culturilor de acoperire în limitarea levigării
nitraților. Cu condiția să fie suficient de dezvoltate la începutul sezonului, ele atrag apă și substan țe
nutritive din sol și reduc scurgerile cu 50% fa ță de solul gol (în două luni și jumătate de la sfâr șitul verii
până la mijlocul lunii noiembrie). În momentul distrugerii coronamentului, nutrien ții stoca ți în biomasă sunt
mineralizați treptat și o parte din azotul depozitat în formă organică va fi disponibil pentru următoarea
cultură.
Douăzeci și trei de studii efectuate de Arvalis pe parcursul a zece ani arată produc ția de biomasă,
înregistrată în toamnă între 1 și 2 t de substan ță uscată la hectar pentru cele trei familii principale de culturi
de acoperire (ierburi, crucifere, leguminoase). Cu rădăcina sa pivotantă, ridichea furajeră  produce în medie
3 t SU/ha. Nivelul de azot absorbit este, conform măsurătorilor, între 20 și 60 kg/ha, sau chiar mai mult la
leguminoase. Datorită înființării rapide, cruciferele (mu ștar, ridichi, rapi ță) sunt cele mai eficiente în
captarea azotului. Pe de altă parte, leguminoasele (măzăriche, trifoi, fasole) sunt mai capabile să furnizeze
azot culturii următoare datorită capacită ții lor de a capta acest element din aer. Cu toate acestea, viteza lor
mai mică de înființare poate promova răsărirea buruienilor. Acesta este motivul pentru care nu sunt
recomandate pentru semănat târziu.
Ovăzul, secara, raigrassul vor stoca în special carbon. Degradarea acestei biomase poate, totu și, să
creeze o „foame de azot” pentru următoarea cultură. Diferitele familii sunt deci complementare, de unde
avantajul combinării mai multor specii . Acest lucru este valabil și pentru îmbunătă țirea structurii solului: cu
rădăcinile pivotante, cruciferele îl forează în adâncime, în timp ce alte specii vor pătrunde mai degrabă
primii cinci centimetri.
Semănați pe pământ curat
Într-un context din ce în ce mai restrictiv fa ță de substan țele fitochimice, culturile de acoperire aduc
speranță pentru capacitatea lor de a concura și de a înăbu și buruienile. Totu și, acest obiectiv reprezintă o
adevărată provocare, deloc ușor de atins. O cultură intermediară poate limita germina ția buruienilor, dar
reduce posibilitățile de interven ție mecanică. Există riscul apari ției semin țelor de buruieni, mai ales dacă
acestea sunt deja prezente la înfiin țarea culturii de acoperire. De aici și importan ța semănatului pe sol
curat.
Foarte puține specii nedorite își pot finaliza întregul ciclu într-o cultură intermediară. Pentru a face acest
lucru, trebuie să urmeze un ciclu scurt și să poată produce semin țe viabile, în ciuda sumelor de
temperatură destul de scăzute. În prezen ța acestor a șa-numite buruieni „de 100 de zile”, este deci necesar
să ne asigurăm că învelișul este distrus cât mai curând posibil pentru a evita infestarea pe termen lung.
Vom reveni, descoperind împreună tainele culturilor de acoperire.
după un material Terre Net
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de  Facebook
https://agrimanet.ro/culturile-de-acoperire-un-instrument-agronomic-multifunctional/?
fbclid=IwAR2E7_txbisfA-ONUVgErm744H-e4kFYlwZgmV0nwt2sG2KuT8KzDOlHo_k

LG – ARDEI - BOLI - Fuzarioza sau ofilirea la ardei – 15 reguli de prevenire

DeLuminița Crivoi
24 octombrie 2022

Fuzarioza sau ofilirea la ardei este o boală fungică infec țioasă răspândită, produsă de ciuperca  Fusarium
oxysporum f.sp. capsici. La fel ca multe alte boli ale legumelor, ofilirea produsă de Fusarium este dificil de
tratat pe deplin. Astfel, principalul obiectiv este să prevenim apariția acesteia.
Ce este ofilirea fuzariană la ardei?
Ciuperca Fusarium oxysporum f.sp. capsici infectează plantele de ardei în orice stadiu de dezvoltare. Este
capabilă să supraviețuiască în sol mult timp până la crearea condi țiilor favorabile: condi ții de mediu
adecvate sau plantarea de noi răsaduri în locul unde rămân sporii ciupercii.
Fuzarioza preferă umiditatea sporită, solurile u șor acide (pH 5,5-6) și intervalul de temperatură de 27-28°C.
Ofilirea începe la câteva zile după infectare. Cursul bolii depinde de varietatea de ardei, de starea generală
a plantei și de condițiile climatice. Rănile contribuie, de asemenea, la pătrunderea și dezvoltarea infec ției.
Problema principală este că fuzarioza, precum am menționat, nu se tratează total.  Puteți încetini
răspândirea ciupercii sau preveni apari ția acesteia prin simpla aplicare de măsuri preventive.
Simptome ale fuzariozei
Primele semne externe ale prezenței fuzariozei sunt  o ușoară îngălbenire a frunzelor superioare și o
ușoară ofilire. Frunzele capătă apoi o culoare galben-maro mai închisă, care acoperă o suprafa ță mai
mare. Tulpina plantei devine din ce în ce mai sub țire și mai slabă.
Simptomele de ofilire produse de Fusarium la ardei includ îngălbenirea bazală a plantelor de ardei afectate
și ofilirea întregii plante.
De cele mai multe ori, atacul apare în faza de înflorire-fructificare și se manifestă prin ofilirea frunzelor
bazale. Chiar dacă ați reușit să recoltați primii ardei, toate plantele infectate trebuie scoase de pe parcelă
și arse pentru a evita răspândirea.
Important! În primele zile de manifestare a simptomelor, fuzarioza poate fi recunoscută prin ofilirea
plantelor în timpul zilei și revenirea acestora noaptea.
Adesea, când fructele sunt deja coapte, tulpina pur și simplu se apleacă și se poate rupe de la jumătate.
Pete roz pot fi observate adesea pe zonele deteriorate – acesta este miceliul agentului patogen.
Deoarece ciuperca se află în sol, infecția începe de la rădăcini. Ciuperca pătrunde în plantă prin vasele
conducătoare prin sistemul radicular, ajungând treptat la frunze. Țesuturile se colorează brun-închis,
extinzându-se la rădăcină și baza tulpinii.

Decolorarea internă a tulpinii poate fi observată în regiunea coroanei tulpinii în caz de ofilire prin Fusarium,
dar este posibil să nu fie întotdeauna prezent simptomul.
Ca urmare, vasele sunt înfundate, ceea ce duce la malnutri ția plantei și la otrăvirea acesteia cu toxine.
Funcția fotosintetică a părții verzi a ardeiului tot este perturbată.
De la boală, viabilitatea generală a plantei scade, ca urmare, planta devine u șor de atacat de alte boli. La
rădăcini, în faza finală, se poate observa brunificarea sau chiar putrezirea unora din acestea.
Important! Ardeiul se ofilește rapid și chiar moare în prezen ța tuturor factorilor favorabili pentru via ța și
reproducerea ciupercii ce provoacă boala.
Metode de luptă cu fuzarioza
Pentru a evita dezvoltarea fuzariozei, există reguli simple ce trebuie respectate.
Reguli de prevenire a fuzariozei:
1. Folosiți numai semințe calitative, de preferat soiuri rezistente la fuzarioză.
2. Scoateți din parcelă și ardeți sau îngropa ți plantele infectate.
3. Realizați tratamente la răsad înainte de plantare.
4. Spălați și dezinfectați uneltele de muncă.
5. Dezinfectați solul (tratare cu abur sau folosind produse chimice). Detalii despre  dezinfecția solului –
pe acest link.
 6. Îndepărtați regulat buruienile din cultură.
7. Irigați regulat, evitați excesul de apă. Detalii despre  irigarea ardeiului aici.
8. Oferiți o atenție deosebită la îndeplinirea lucrărilor agricole astfel încât să  evitați rănile ce pot
deveni porți de pătrundere a infecției .
9. În solar, seră, înlocuiți substratul în locul plantei infectate sau dezinfecta ți solul.
10. Respectați asolamentul: culturile de varză și dovleac sunt cele mai bune premergătoare ale
ardeilor.
11. Administrați regulat îngrășăminte organice descompuse în sol pentru a asigura sănătatea acestuia.
12. Dacă nu intenționați să cultivați altceva decât ardei, folosi ți o cultură cerealieră intermediară ca
îngrășământ verde: ovăz, orz, secară sau triticale. Rădăcinile cerealelor secretă substan țe speciale
care afectează ciuperca. Biomasa cerealelor trebuie zdrobită și introdusă în sol, adăugând azot
pentru a facilita descompunerea.
13. Mulciți solul pentru a reduce contactul plantei cu acesta. Este recomandată folia neagră sau
argintie.
14. Folosiți rațional îngrășămintele ce acidifică solul: superfosfat, azotat de amoniu.
15. Înlăturarea resturilor vegetale din câmp/seră/solar după recoltare și distrugerea sau compostarea
acestora – măsură eficientă pentru men ținerea sub control a mai multor boli.
Tratamente contra fuzariozei
Utilizarea substanțelor chimice demonstrează o eficien ță destul de bună în men ținerea sub control al
bolilor, dar fără a respecta măsurile anterioare men ționate, realizarea tratamentelor devin anevoioasă și
toxice pentru plante.
Important! Nu ratați tratamentele cu cupru pe parcursul vegeta ției, în acest mod ve ți oferi un plus de
protecție culturii.
 Când pot fi aplicate tratamentele pentru prevenirea fuzariozei la ardei:
 pregătirea semințelor de semănat;
 dezinfectarea solului înainte de cultivare;
 tratamentul solului și plantelor în timpul vegeta ției.
Pentru combaterea fuzariozei este omologat produsul ce con ține bacteriile  Bacillus subtilis tulpina QST
713 (Serenade Aso 10 l/ha la aplicarea în bandă pe rând, se realizează un tratament pe sezon, de la
semănat (BBCH 00)–până la apariția celei de-a treia frunze (BBCH 13); volumul de solu ție: 200 – 500 l/ha.
După ce ardeiul și solul au fost „cură țate” de  Fusarium oxysporum cu fungicide bactericide, este
recomandată popularea solului cu bacili de fân sau Trichoderma. Aceste bacterii concurează
cu Fusarium pentru „spațiul de locuit”, secretă substanțe ce suprimă și inhibă dezvoltarea agentului
patogen.
Dacă în seră sau solar este umiditate ridicată, aceasta trebuie redusă înainte de a folosi preparate de
menținere sub control. În caz contrar, prelucrarea va fi inutilă.
Remedii populare contra ofilirii ardeilor:
Pe suprafețe mici sau în condiții de casă, semin țele și plantele se tratează cu permanganat de potasiu
(semințele se țin 20 de minute într-o solu ție de 0,5% de permanganat de potasiu, adică 0,5 g la 100 g de
apă, iar plantele se stropesc cu o solu ție compusă din 3 g produs la 10 litri de apă).
Pe parcelele cu sol acid se aplică făina de dolomit sau pulberea de cretă pentru a reduce aciditatea.
V-ar putea plăcea și articolul despre  De ce ardeii stagnează în creștere. Cauze și alte probleme la
cultivare.
https://agrobiznes.ro/featured/fuzarioza-sau-ofilirea-la-ardei-15-reguli-de-prevenire?
fbclid=IwAR1duMp05WBXPrRfI6Drhd8T-N5zRVPCjHtGToNiItl1OUx7Ngnv5fV8hgA
LG – ARDEI - BOLI - De ce ardeii stagnează în creștere. Cauze și alte probleme la
cultivare

DeLuminița Crivoi
1 iulie 2022

Ardeiul este o cultură cu cerințe mari la între ținere, pentru asigurarea recoltelor bune. Ofilirea, încetinerea
sau încetarea creșterii sunt probleme des întâlnite în cultura ardeiului.
În acest articol vom discuta despre posibilele cauze ale acestor probleme și metode de a ameliora situa ția.
De ce ardeii cresc prost
Motivele eșecurilor în cultivarea ardeiului sunt multe, printre cele principale se numără:
 semințe necalitative (planta va fi slabă pe întreaga perioadă de vegeta ție);
 repicarea incorectă sau transplantarea. Transplantarea prea adâncă în sol sau la transplantare au
fost deteriorate rădăcinile;
 probleme ale solului (fertilitate slabă sau structură necorespunzătoare, sol rece în seră/solar);
 încălcarea sistematică a regimului de temperatură, expunerea la temperaturi scăzute sau căldură
extremă, fluctuații de temperatură în timpul zilei și pe timp de noapte;
 aer uscat în seră, ventilație slabă sau prezen ța curen ților de aer;
 irigații necorespunzătoare și folosirea apei reci sau de proastă calitate;
 ore scurte de zi, iluminare slabă;
 fertilizarea ineficientă, adică supraalimentarea sau, dimpotrivă, introducerea unei cantită ți
insuficiente de elemente nutritive;
 ignorarea copilitului sau retezării vârfurilor la unele soiuri de ardei ce necesită aceste opera țiuni.
Află aici De ce se răsucesc frunzele la roșii și ardei. Cauze și prevenire.
Dezvoltarea slabă a plantelor de ardei este posibilă dacă se ignoră tehnicile corecte de cultivare. Dacă cel
puțin o etapă în îngrijire este încălcată, planta încetează să crească.
Principalele cauze ale încetinirii cre șterii plantelor de ardei sunt:
1. Plantarea incorectă a răsadurilor
Nerespectarea termenului de plantare a răsadului poate fi unul dintre motivul cre șterii. Dacă răsadurile au
fost plantate într-un loc permanent prea devreme, cultura nu va înflori și, ca urmare, nu va lega fructe. În
cel mai bun caz, veți obține o recoltă târzie.
Răsadul de ardei se plantează când în sol se atinge temperatura de cel pu țin  14°C (de obicei, în perioada
1-25 mai).
Citiți mai multe despre Când plantăm răsadurile în câmp. Perioada optimă pentru fiecare specie.
2. Îngrășăminte selectate incorect
Absența fructelor este adesea rezultatul hrănirii necorespunzătoare.  Ardeii sunt sensibili la substanțele
chimice. În primul rând, nu e benefică o cantitate excesivă de azot, iar deficitul de îngrășăminte cu potasiu
și fosfor, dimpotrivă, contribuie la dezvoltarea slabă a plantei și încetinirea plantei.  
Aveți în vedere, efectuând tratamentele, că e periculoasă suprasatura ția cu fertilizan ți sintetici,  sunt mai
binevenite îngrășămintele organice.
Important! Nu folosiți niciodată gunoi de grajd proaspăt pentru fertilizare. El este capabil să ardă rădăcinile
plantelor de ardei, dar și să ducă la infestarea cu buruieni și dăunători cum ar fi coropi șni ța.
Îngrășămintele care conțin fosfor și potasiu pot fi aplicate aproape pe toată perioada de via ță a
culturii: aceste substanțe au un efect pozitiv asupra dezvoltării rădăcinii și accelerează cre șterea fructelor.
3. Solul nepotrivit
Motivul dezvoltării lente sau încetării complete a cre șterii plantei poate fi solul compact și sărac.  
Gradul de productivitate și rata de cre ștere a răsadurilor depinde de locul în care sunt
transplantate. Nefavorabil este terenul cu un conținut scăzut de cernoziom sau prea nisipos.  
Ardeiul va crește bine pe terenuri plane cu expozi ție sudică, bine nivelate, soluri luto-nisipoase, fertile,
permeabile, bine afânate.
4. Încălcarea condițiilor de creștere recomandate
Lumina insuficientă (creșterea la umbră) și temperatura necorespunzătoare (prea rece sau căldură de
peste +30°C) sunt inacceptabile pentru răsadurile de ardei.
Important în cultivarea acestei culturi este să nu ignora ți caracteristicile soiurilor. Folosi ți soiuri  adaptate
condițiilor din zona Dvs.
La căldură extremă, deschideți ușile serei/solarului. Asigura ți o temperatură suficientă (+23…+25°С).
Protejați plantele de lumina directă a soarelui și de curen ții de aer.  Respectați regula principală de udare –
nu udați prea mult, dar nici nu lăsați să se usuce prea mult solul.
Umiditatea optimă a solului trebuie să constituie 70–75% din capacitatea maximă pentru apa din sol –
pentru faza de până la fructificare, şi 80–85% – în perioada fructificării plantelor la umiditatea aerului de
75–80%.
Normele de irigare prin aspersiune 300–400 m3/ha, pe vegetaţie efectuându-se 11–13 udări. La irigarea
prin picurare normele de irigare vor varia între 20–50 m3/ha şi vor fi aplicate în perioadele respective
conform normelor.
5. Atacul de boli și dăunători
Umiditatea prea mare a aerului poate provoca afectarea fructelor de putregaiul cenu șiu sau alb, precum și
alternarioza.
Agentul patogen pătrunde în plantă prin țesuturile deteriorate.  Cultivarea ardeiului timp de câțiva ani în
același loc duce la acumularea patogenilor în sol: fitoftoroza, fuzarioza și manei.
Aflați mai multe și despre Mana de sol la roșii: 5 reguli pentru a proteja cultura.
Bolile enumerate reduc vitalitatea ardeiului, frunzele și tulpinile se ofilesc, cre șterea este inhibată. După
ceva timp, planta poate muri. În plus, bolile epuizează solul.
Insectele dăunătoare reprezintă nu mai pu țin pericol pentru plante – acestea adesea pot fi afectate de
afide, musculița albă, buha semănăturilor, trip și, gândaci de Colorado sau coropi șni țe.
Analizați bine plantele pentru a depista semne sau simptome posibile de atac. Utiliza ți produse omologate
pentru combaterea patogenilor.
În Moldova, contra musculiței albe de seră sunt omologate produsele ce con țin lambda-cihalotrin (Cordoba
– 0,15-0,2 l/ha).
În România contra afidelor și musculi ței albe sunt omologate produsele pe bază de flupiradifuron (Sanium
System – 4,5 l/ha, Sivanto Prime – 0,56 l/ha pentru plante cu înăl țime de 1m în maxim 750 l apă/ha, oxamil
(Vydate – 10 l/ha), deltametrin (Poleci – 30-50 ml/hl apă (0,03-0,05 %)) și altele.
Contra tripșilor produse pe bază de abamectin (Vertimec Pro – 1,2 l/ha), deltametrin (Poleci).
Prevenirea stopării creșterii și altor probleme la cultura ardeiului
Măsurile preventive vor ajuta la evitarea problemelor ce pot apărea în perioada de cre ștere și se răsfrâg
negativ asupra productivității ardeilor:
 Alegeți solurile potrivite pentru cultivarea ardeiului.
 Respectați asolamentul. Ardeiul se cultivă cu succes după varză, leguminoase, bostănoase.
 Alternați fertilizarea cu substan țe organice și minerale.  Creșteți treptat cantitatea de îngră șământ
aplicată. Nu fertilizați excesiv cu azot, deoarece acest lucru va duce la cre șterea masei verzi în
detrimentul fructificării.
 Efectuați fertilizările pe solul umed, cu două zile înainte de fertilizare, uda ți solul.  Apa pentru irigare
trebuie să fie de temperatura camerei. Este recomandat a efectua udările diminea ța.  Pe suprafețe
mici turnați apă la rădăcină, încercând să nu atinge ți lăstarii și frunzele.
 Afânați nu prea adânc solul din jurul fiecărei plante, dacă nu este mulcit.
 Îndepărtați fructele sau părțile plantei cu deteriorări mecanice, cu simptome de atac ale unei boli
pentru a preveni infectarea în masă.
https://agrobiznes.ro/articole/de-ce-ardeii-stagneaza-in-crestere-cauze-si-alte-probleme-la-cultivare

ECO – PASUNI - Proiect-pilot de conservare a pajiştilor şi a habitatelor prin

cooperarea fermierilor, la Angofa şi Viscri

DeElena Balamatiuc
25 octombrie 2022

Aproape 60 de fermieri care deţin terenuri în cătunul Angofa din apropierea Sighişoarei şi în satul
braşovean Viscri participă la proiectul-pilot Life TransilvaCOOPERATION, finanţat prin Programul LIFE al
Uniunii Europene şi implementat de Fundaţia ADEPT Transilvania, prin care se urmăreşte conservarea
pajiştilor bogate în biodiversitate, prin practici agricole tradiţionale care să genereze fermierilor venituri
consistente din produse de calitate superioară.
Vicepreşedintele Fundaţiei ADEPT Transilvania, Răzvan Popa, menţionează că proiectul
TransilvaCOOPERATION implementat la Angofa şi la Viscri vine exact pe partea de mediu şi se bazează
pe trei strategii europene, cum sunt strategia de biodiversitate, pactul verde şi strategia de la fermă la
furculiţă.

„Obiectivele noastre sunt de a dezvolta anumite sisteme în care fermierii colaborează pentru a implementa
anumite măsuri de mediu şi nu numai, inclusiv practici agricole extensive care să nu aibă un impact asupra
florei sau asupra faunei. Nişte cercetători germani au ajuns la concluzia că 70% din insectele din ariile
protejate au dispărut şi de atunci se alocă bani foarte mulţi, mai ales pe partea de polenizatori. Iar acest
proiect vine cu ceva foarte nou, şi anume nişte planuri locale, având în vedere că pe plan regional sau la
nivel naţional România deja are 26% arii protejate pe anumite regulamente europene, situri Natura 2000, şi
sunt nişte planuri de management care încă nu se implementează. S-a putut observa că din ce în ce mai
mulţi fermieri renunţă la pajişti şi ară pentru cultură mare sau pentru culturi oleaginoase, unde profitul este
mult mai mare. De aceea noi încercăm să dezvoltăm anumite modele transdisciplinare în care ne uităm la
parte de marketing, partea socială, partea de mediu şi partea de agricultură şi dorim să încercăm anumite
modele care după aceea să le transferăm mai departe către fermieri”, a arătat Popa.

La Angofa există ferme mari de peste 100 de hectare – în total în program fiind incluse 800 ha -, în timp ce
în zona Viscri există o asociaţie de fermieri mici, care gestionează 1.000 de hectare, astfel încât Fundaţia
ADEPT a decis dezvoltarea unei ferme-model în care fermierii pot învăţa o serie de bune practici.
„Fundaţia ADEPT este şi proprietar a 200 de hectare în zona Angofa, unde vrem să dezvoltăm o fermă
model care poate fi după aceea folosită ca un centru de educaţie pentru fermieri, unde le putem arăta
anumite practici de management, cum se face, cum se iau analize de sol, ce producţii pot să aibă în aşa fel
încât să păstreze şi biodiversitatea. Şi aceasta, mai ales că acum Ministerul Agriculturii dezvoltă acele
măsuri de agromediu. O să auzim de acele eco-scheme care sunt destul de greu de implementat pentru
fermieri şi noi credem că vom găsi anumite soluţii pentru o parte din acestea. Avem şi activităţi concrete în
care chiar intervenim cu utilaje inovatoare, unde îndepărtăm tufării sau facem anumite sisteme de cosit sau
anumite sisteme de păşunat. Toate aceste cunoştinţe le vom transmite după aceea prin cele două regiuni
în care fermierii se vor vizita, cei din Angofa vor merge în Viscri, cei din Viscri vor veni aici şi vor putea
vedea aceste sisteme extensive”, a arătat reprezentantul Fundaţiei ADEPT.
Ferma din Angofa a fost preluată de Fundaţia ADEPT în anul 2017 şi, deşi cătunul nu mai este locuit, toate
pajiştile erau distruse din punct de vedere al vegetaţiei, fiind păşunate excesiv, de un număr mare de oi.
Din anul 2017 se acţionează, inclusiv acum, prin noul proiect TransilvaCOOPERATION, pentru
îmbunătăţirea biodiversităţii şi pe dezvoltarea părţii de ecoturism în zona Angofa.
„Am dezvoltat o potecă tematică de 8 kilometri care trece prin fermă şi pe terenurile vecinilor noştri.
Sperăm să ajungem şi la acea strategie, şi anume să vindem produse direct de la fermă. Deci scopul final
este să adăugăm valoare care să se bazeze pe valorile ecologice şi să avem nişte produse de calitate pe
care fermierii din Angofa şi din Viscri să le poată vinde”, a arătat coordonatorul de proiecte din cadrul
Fundaţiei ADEPT Transilvania, Laura Chirilă-Paşca.
Ea a precizat că la baza acestui proiect stă un model olandez, studii şi monitorizări, sfaturi ale specialiştilor
şi recomandările europene din domeniu şi că se doreşte ca acest proiect să devină un model replicat şi în
alte zone ale României.
Valoarea proiectului Life TransilvaCOOPERATION este de 596.275 euro şi se derulează până în anul
2023.
Printre obiectivele proiectului se regăseşte cartografierea habitatelor, speciilor şi a modului de utilizare a
terenurilor din zonele Angofa şi Viscri, inclusiv a elementelor specifice de peisaj, precum zonele umede sau
bălţile, perdelele forestiere, arborii izolaţi, elemente extrem de importante pentru flora şi fauna sălbatică,
dar şi din punct de vedere estetic, la nivel de peisaj.
Laura Chirilă-Paşca ne spune că pentru cele două zone se elaborează planuri de management local,
împreună cu cei care gestionează terenurile, pentru ca, ulterior, să fie pus în practică un management
bazat pe cooperare în deplin acord cu comunităţile locale.
„Prin planurile de management local va fi promovat un management eficient şi pe viitor rezultatul va fi
menţinerea stării de conservare favorabile pentru aproximativ 1.800 de ha de pajişti şi a elementelor de
peisaj asociate acestora, inclusiv elemente de captare a apei. Între acestea suprafeţe, cel puţin 500 de ha
sunt habitate prevăzute în Directiva Habitate a UE”, a afirmat Laura Chirilă-Paşca.

În plus, în proiect se derulează acţiuni concrete de restaurare a habitatelor, a căror eficienţă va fi măsurată
pe baza monitorizării anuale a speciilor, pe o suprafaţă de cel puţin 240 de hectare, respectând cerinţele
locale: reducerea tufărişului, reconvertirea pajiştilor din păşuni în fâneţe, împrejmuirea parcelelor pentru a
reduce densitatea şeptelului şi păşunatul abuziv al fâneţelor, restaurarea terenurilor abandonate în pajişti
gestionate adecvat.
Un alt reprezentant al Fundaţiei ADEPT Transilvania, Ben Mehedin, ne-a prezentat modul în care a fost
restaurată o gospodărie din Angofa – singura construcţie care mai există în acest cătun, imobilul care
cândva a adăpostit şcoala – pentru a fi transformată într-o fermă demonstrativă.
„Prin utilizarea resurselor locale şi a planurilor simple, dar eficiente, ferma va demonstra maniera în care
îmbunătăţirile aduse în gestionarea animalelor şi a pajiştilor (cu rezultate mai bune pentru biodiversitatea,
venituri suplimentare pentru fermieri şi creşterea bunăstării animalelor) pot fi realizate la costuri accesibile
şi comunităţilor locale”, a spus Ben Mehedin.
Prin acest proiect se mai urmăreşte instruirea fermierilor din situri Natura 2000 şi în special a tinerilor
fermieri, în managementul biodiversităţii prin cooperare, considerând peisajul ca un tot unitar.
Pe lângă elaborarea a două hărţi, pentru cele două zone – Angofa şi Viscri, care vor reprezenta habitatele,
speciile şi modul de folosinţă a terenurilor, în proiect sunt organizate acţiuni concrete de restaurare a
habitatelor pe o suprafaţă de cel puţin 240 de hectare de pajişti prevăzute de Directiva Habitate a UE
pentru îmbunătăţirea stării lor de conservare, de la nesatisfăcător la favorabil.
Din acest motiv, experţi britanici, cum este şi Freddie Harvey Williams, pe care l-am găsit la faţa locului,
efectuează în permanenţă analize şi iau probe de sol, pentru a se stabili modul în care evoluează solul în
zona de influenţă a proiectului şi care este rata de creştere a habitatelor şi a diferitelor specii.
Iniţiatorii proiectului intenţionează să dezvolte un software inovator, care să permită generarea unor hărţi în
funcţie de practicile de management adoptate, fapt ce va permite fermierilor să vizualizeze modul în care
se transformă peisajele şi serviciile ecosistemice în urma deciziilor lor.
De asemenea, fermierii vor beneficia şi de o aplicaţie gratuită, care să le furnizeze informaţii relevante
despre gestionarea terenurilor şi creşterea animalelor, dar şi soluţii pentru sporirea veniturilor gospodăriilor,
prin diversificarea activităţilor. 
https://agrobiznes.ro/featured/proiect-pilot-de-conservare-a-pajistilor-si-a-habitatelor-prin-cooperarea-
fermierilor-la-angofa-si-viscri?
fbclid=IwAR1qR2BM_qb8ADPbRWYjQErH4Pao6p7sL9w32fsuQi2otHpbmldiXALjDGs
ECO - Pachet de sprijin pentru zona montană
octombrie 13, 2022 agrimanet
 

Pachet de sprijin pentru zona montană

În Ședința Guvernului din 12 octombrie 2022 au fost adoptate trei Hotărâri prin care se creează cadrul legal
pentru acordarea de sprijin pentru mai multe tipuri de investi ții ce vizează zona montană. Astfel, se
stabilesc valorile schemelor de finan țare pentru anul 2022, condi țiile de eligibilitate, cheltuielile eligibile,
modul de acordare a finanțării, precum și modalită țile de verificare și control în cadrul următoarelor
programe de investiții ce vizează:
 înființarea stânelor montane
 înființarea centrelor de colectare și/sau prelucrare a laptelui în zona montană
 înființarea centrelor de colectare sau de colectare și prelucrare a fructelor de pădure, a ciupercilor
şi/sau a plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană şi/sau de cultură în zona montană.
”Prin aprobarea în Guvern a unui pachet de trei acte normative opera ționalizăm Programul de sus ținere a
zonei montane și demarăm ajutorul atât de a șteptat de cei care se îngrijesc de genera ții să valorifice
potențialul fantastic de dezvoltare al muntelui. Punem la dispozi ția fermierilor și producătorilor un total de
aproape 220 de milioane de lei pentru înfiin țarea de stâne, centre de colectare lapte sau de prelucrare a
laptelui, precum și centre de colectare fructe de pădure și ciuperci ori plante medicinale și aromatice, pe
scurt, investim în producția românească pentru a oferi țării cât mai multe produse de calitate, iar oamenilor
care locuiesc în zona montană locuri de muncă și oportunită ți de dezvoltare a afacerilor”, a declarat
ministrul Petre Daea.
Cele trei programe de investiții se vor derula până la sfâr șitul anului 2022, plă țile aferente se pot realiza
până la data de 29 decembrie 2023, iar autoritatea responsabilă cu gestionarea schemelor este Agenţia
Naţională a Zonei Montane, aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Informații suplimentare
Programul de investiții pentru înfiin țarea stânelor montane

Bugetul alocat pentru anul 2022 este de 34.640.000 lei.

Beneficiari ai Programului de investiţii pot fi:
a. persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale;
b. grupuri de producători;
c. cooperative agricole;
d. persoane juridice;
e. persoane juridice care desfășoară activită ți în agricultură și/sau industria alimentară
Beneficiarii eligibili trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condi ții:
a. să fie crescători de animale;
b. să își desfășoare activitatea în zona montană;
c. să acceseze o singură dată pe întreaga perioadă de derulare a Programului, investi țiile prevăzute
în Legea nr. 332/2018 cu modificările ulterioare, de  aprobarea Programului de investiții;
d. să nu fi primit sprijin prin PNDR 2014 -2020, inclusiv pe perioada de tranzi ție la noua Politică
Agricolă Comună, pentru aceleași cheltuieli eligibile.
Programul de investiții pentru înfiin țarea centrelor de colectare și/sau prelucrare a laptelui în zona montană

Bugetul alocat schemei este de 92.000.000 lei.

Beneficiari ai Programelor de investiţii pot fi:
a. persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale;
b. grupuri de producători;
 c. cooperative agricole;
d. persoane juridice;
e. persoane juridice care desfăşoară activităţi în agricultură şi/sau industrie alimentară.
Beneficiarii eligibili trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condi ții:
a. să fie producători de lapte din zona montană, precum și producători agricoli din zona montană,
conform Legii nr. 296/2018 cu modificările ulterioare, de aprobare a Programului de investi ții;
b. să își desfășoare activitatea în zona montană;
c. să acceseze o singură dată pe întreaga perioadă de derulare a Programului, investi ții prevăzute în
Legea de aprobare a Programului de investi ții;
d. să nu fi primit sprijin prin PNDR 2014 -2020, inclusiv pe perioada de tranzi ție la noua Politică
Agricolă Comună, pentru aceleași cheltuieli eligibile.
Programul de investiții pentru înfiin țarea centrelor de colectare sau de colectare și prelucrare a fructelor de
pădure, a ciupercilor şi/sau a plantelor medicinale şi aromatice din flora spontană şi/sau de cultură în zona
montană

Bugetul alocat schemei este de 93.000.000 lei.

Beneficiari ai Programelor de investiţii pot fi:
a. persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale;
b. grupuri de producători;
c. cooperative agricole;
d. persoane juridice;
e. persoane juridice care desfășoară activită ți în agricultură și/sau industrie alimentară.
Beneficiarii eligibili trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condi ții:
a. să își desfășoare activitatea în zona montană;
b. să acceseze o singură dată pe întreaga perioadă de derulare a Programului, investi țiile prevăzute
în Legea de aprobare a Programului de investi ții;
c. să nu fi primit sprijin prin PNDR 2014-2020, inclusiv pe perioada de tranzi ție la noua Politică
Agricolă Comună, pentru aceleași cheltuieli eligibile.
comunicat MADR
Stiri Agricoleciuperci, infiintare centre de colectare si prelucrare fructe de padure, infiintarea centrelor de
colectare/prelucrare lapte, infiintarea stanelor montane, plante medicinale, sprijin pentru zona montana,
https://agrimanet.ro/pachet-de-sprijin-pentru-zona-montana/?
fbclid=IwAR0WYFOZhSbP1Njh4CBCOs7vJVBAO8AN3MxvXgQ0HhOyz-BrGX4QkbpqkV0

ALBINE - Pregătirea albinelor pentru iernat – sfaturi utile

Ion Iftodi
De
Ion Iftodi
11 septembrie 2021
1299
Share

Sarcina principală în această perioadă pentru apicultori este să nu se rateze termenele optime, să se
efectueze o pregătire bună a albinelor pentru iernat.
Practic, este terminată creșterea albinei tinere și completarea rezervelor de hrană și se va efectua revizia
de toamnă a familiilor, scopul căreia este determinarea stării fiecărei familii de albine, puterii lor, prezen ței
și calității mătcii, cantității de hrană și puiet.

Toamna, la pregătirea pentru iernat, se atrage aten ția să fie lăsată miere pentru albine, întrucât iernarea pe
rezerve de zahăr se reflectă negativ asupra dezvoltării familiilor de albine din cauza că în asemenea hrană
lipsesc vitaminele, aminoacizii, macro și microelementele.

Rezervele de hrană se determină vizual, luându-se ca bază că o ramă cu dimensiunile de 435 x 300,
căpacită complet, conține circa 3 kg de miere, cea căpacită pe jumătate – 1,5 kg, pe o treime – circa 1,0
kg.

În timpul revizie se scot din cuib ramele deschise la culoare din care a eclozat puietul, cât și cele vechi,
rupte sau cu multe celule de trântori.

Apicultorul trebuie să aibă grijă ca în centrul stupului să nu nimerească vreun fagure cu păstură sau cu
puiet care poate duce mai târziu la divizarea cuibului și pieirea de foame în timpul iernii, de și rezerve pot fi
suficiente.

Fagurii neacoperiți de albine se scot din cuib. Pentru iernat se vor lăsa numai rame care au cel pu țin 2 kg
de miere căpacită, și 2 – 3 rame cu păstură – la marginea cuibului.

În condițiile țării, formarea cuiburilor se efectuează la sfâr șitul lunii septembrie. În formarea cuiburilor pentru
iarnă practica oferă, în funcție de situa ție, câteva modalită ți de aranjare a ramelor.

Metoda bilaterală se aplică în situații normale, când ramele destinate iernării con țin cantită ți optime de
miere (1,5–3 kg). Central se vor așeza ramele cu circa 1,5 kg de miere, iar progresiv spre cele două
margini – ramele cu cantități mai mari: până la 3 kg de miere, din care 2/3 căpacită.

Acest mod de aranjare a ramelor goale asigură simultan nivelul optim de hrană și spa țiu „cald”.

1) bilaterală; 2) centrală; 3) unilaterală;

Metoda centrală sau sub formă de barbă se aplică mai pu țin, doar atunci când ramele destinate iernării
conțin cantități de hrană repartizată neuniform de 0,5 – 2 kg.

În centru se vor așeza ramele cu cea mai mare cantitate de miere, iar progresiv spre cele două margini
ramele cu mai puțină hrană.

Metoda unilaterală se aplică în situa ții deosebite (de fapt nedorite), când ramele destinate iernării, cu greu
fac față necesarului de hrană in timpul iernii.

Este cazul ramelor care conțin puțină hrană (0,3 – 1,5 kg). În asemenea situa ții, pentru a solu ționa
problema, ramele se pot aranja în două moduri. Fie că pornim progresiv de la marginea exterioară spre cea
inferioară a stupului cu ramele care con țin mai multă miere sau invers.
Odată definitivată, aranjarea ramelor în asemenea situa ții nedorite, se va a șeza o turtă de candi (0,5 kg)
deasupra ramelor cu hrană puțină, care va fi salvatoare pentru familia de albine.

În stupii multietajați, organizarea cuibului pentru iarnă este expeditivă, adică familia trebuie să ocupe un
corp întreg cu albină, peste acesta se aranjează cel de-al doilea corp – cu rame pline cu miere.

Ghemul se va forma în mijlocul corpului de jos și pe măsura consumării hrănii, el urcă spre ramele pline cu
miere, excluzând moartea în timpul iernării prin înfometare.

NU se lasă pentru iernat: rame cu miere de floarea soarelui, miere de mană (iarna este toxică pentru
albine). Orice miere extraflorală trebuie eliminată din cuib! Pentru perioada de iarnă trebuie lăsată mierea
de salcâm, de tei!

Citește mai multe despre Pregătirea familiilor de albine pentru iernat pe acest link.

Sursa foto: morningagclips.com

https://agrobiznes.ro/articole/pregatirea-albinelor-pentru-iernat-sfaturi-utile

LG – PEPENE – DOVLEAC - Cum producem pepene verde, galben și dovlecel în

tuneluri
Luminița Crivoi
De
Luminița Crivoi
30 decembrie 2021
1537
Share

Pepenele verde, pepenele galben și dovlecelul pot oferi recolte timpurii dacă sunt crescu ți în tuneluri joase.

Tunelurile joase sunt structuri simple compuse din materiale de acoperire flexibile, transparente sau
semitransparente, amplasate pe suporturi arcuite simple.

FOTO: agriexpo.online
Temperaturi recomandate la plantarea pepenelui verde, pepenelui galben și dovlecelului
Toate cucurbitaceele (pepeni galbeni, pepeni verzi, dovlecii) sunt sensibile la temperatură. Preferă un
climat cald, uscat, cu temperaturi medii zilnice de 22–30°C.

Temperatura minimă de germinzare a semin țelor este de 15-18°C, în timp ce temperatura optimă a solului
pentru creșterea rădăcinii este de 20–35°C. Sub temperatura de 15 grade, plantele stopează în cre ștere.

Plantele cresc bine la 22–26°C, în timp ce intervalul optim de temperatură pentru maturarea fructelor este
de 25–30°C. Pe toată perioada vegetaţiei, cucurbitaceele necesită un total de 2 000-3 000°C.
Polenizare florilor feminine esta slabă atunci când temperaturile scad sub 10°C pentru dovleci, 15°C pentru
pepenii verzi şi 20°C pentru pepenii galbeni.

Temperaturi relativ scăzute și perioade scurte de lumină de zi promovează formarea mai multor flori
feminine; și invers, la > 35°C, florile masculine predomină.

Este foarte important să țineți cont de faptul că pepenele verde, pepenele galben și dovleacul nu suportă
umbrirea. Aproximativ 1 200 de ore de lumina solară este necesară pe tot parcursul perioadei de vegetaţie.

Pregătirea solului pentru plantarea pepenelui verde, galben și a dovlecelului

Cele 3 specii au nevoie de soluri bine afânate. De aceea, drenajul bun și aratul adânc sunt recomandate cu
mult înainte de perioada de răsădire pentru a îmbunătăţi condiţiile de cre ștere.

Utilizarea paturilor ridicate/vetrelor îmbunătăţe ște condiţiile de cre ștere pentru sistemul radicular în
plantările timpurii. Paturile ridicate sunt în special recomandate pe soluri reci, grele; masă subterană de
apă de mică adâncime și apă relativ salină pentru irigaţii.

Paturile ridicate au, de obicei, o înălţime de 0,15-0,25 m. În tunelurile cu un singur rând, lăţimea
recomandată este de 0,6–0,8 m. Acestea pot fi construite manual sau cu ajutorul ma șinii.

FOTO: cosmecosrl.com
Mulcirea solului
Pentru mulcire, pot fi folosite folii din plastic negru sau transparent. Folia neagră din plastic este
recomandată pentru soluri cu infestare mare cu buruieni, creând întuneric aproape total pe suprafaţa
solului.

Semănatul pepenelui verde pe mulci, 2 benzi.

Mulcii transparenţi permit pătrunderea luminii, oferind o temperatură a solului cu 2–3°C mai mare decât
solul nemulcit și favorizând producția timpurie.

Puneţi foliile din plastic peste paturile ridicate cât mai devreme posibil, înainte de răsădire. Înainte de a
depune folia de plastic, fertilizaţi solul și asiguraţi-vă că suprafaţa este bine pregătită și netedă.

Pentru a evita poluarea, puteți opta pentru mulci biodegradabil.

Construirea tunelurilor joase pentru cre șterea pepenelui verde, galben și dovleceilor
Cercurile sunt folosite pentru a construi tuneluri mici. Ele pot fi confecţionate din sârmă metalică, bare de
plastic sau lemn. Așezaţi cercurile pe câmp, odată ce paturile ridicate sunt stabilite și mulcirea este
finalizată, la intervale de 1,5-2–3 m de-a lungul lungimii paturilor.

Exemplu de amplasare a cercurilor pentru tuneluri; Sursă: krishisewa.com

Poziţionaţi fiecare cerc ca semi-oval ajungând la o înălţime de 0,6–0,8 m. Legaţi o frânghie în jurul
cercurilor pentru a îmbunătăţi stabilitatea. Plasaţi acoperirea peste cercuri și fixaţi marginile, de obicei, cu
un strat de sol de-a lungul tunelului pe toată lungimea (vede ți exemplul de mai jos).

Exemplu de acoperire a mulciului pentru alte specii de legume cu Fleece, FOTO: indiamart.com
Materiale de acoperire pentru tuneluri joase
Foliile subţiri (75–110 μm) din polietilenă de folosinţă unică sunt cele mai obişnuite materiale de acoperire
pentru producţia timpurie de pepene galben, pepene verde și dovleac.

Foliile, ce manifestă rezistenţă la UV, deţin caracteristici de conservare a energiei și conţin aditivi anti-
picătură, au fost introduse recent, iar pe piaţă sunt disponibile și folii mai groase, multisezoniere.

Foliile din plastic sunt, de obicei, transparente, dar sunt, de asemenea, recomandate folii colorate care
încorporează beneficii suplimentare, cum ar fi combaterea dăunătorilor.

Tunelurile joase acoperite cu polietilenă pot fi ventilate sau neventilate:

Tunelurile neventilate necesită deschidere manuală pentru a controla acumularea de căldură în zilele
calde.

Iniţial, deschideţi și închideţi ferestrele mici la ambele capete ale tunelului. Pe măsură ce temperatura
aerului crește, introduceţi ventilaţia laterală: faceţi mici găuri circulare în folia de plastic, extinzându-le
treptat pentru a îmbunătăţi ventilaţia.

Tunelurile din polietilenă ventilate au fante preinstalate sau perforaţii circulare pentru ventilaţia naturală.

FOTO: agriexpo.online
Pentru un sistem alternativ de tuneluri ventilate, poziţionaţi două bucăţi de polietilenă transparentă pe
lungime peste cercuri; fixaţi fiecare piesă de la bază la o parte a cercurilor, astfel încât cele două folii de
plastic să se întâlnească la vârf.

Deschideţi tunelul din partea de sus folosind cârlige de pus rufe pentru a prinde folia de acoperire la arcuri.
Uneori, materialele neţesute (de exemplu, poliester sau polipropilenă) pot fi utilizate ca material de
acoperire.

Ele au grosimea de câţiva milimetri și sunt disponibile pe piaţă cu diferite dimensiuni. Performanţa lor pe
teren este similară cu cea a acoperirilor de polietilenă în
ceea ce privește temperatura aerului de sub ele. Însă pot fi puse direct pe plante, fără a fi nevoie de
sprijinirea cu arcuri.

Când descoperim tunelurile joase

Aerisirea zilnică este vitală pentru utilizarea cu succes a tunelurilor joase. Un alt factor critic este momentul
eliminării acoperirii. Îndepărtaţi folia/acoperirea atunci, când începe înflorirea, pentru a permite polenizarea
florilor de către albinele și alte insecte.
Pepenii galbeni și pepenii verzi au flori separate de sex masculin și feminin pe fiecare tulpină; în plus,
polenul este greu și lipicios și nu se mi șcă cu curenţii de vânt. Prin urmare, mi șcarea fizică a polenului este
esenţială pentru a garanta fructificarea.

Introduceţi stupurile de albine pe câmp sau la frontiera acestuia de îndată ce apar florile, pentru a asigura
polenizarea adecvată și fructificarea. Polenizarea este o preocupare și mai mare în producţia de pepeni
verzi triploizi, deoarece florile lor staminate conţin în mare parte polen nefertil.

Utilizaţi ≥ 3–4 familii puternice de albine la hectar.

Citește și despre Cauzele uscării florilor de castrave ți.

Plantarea plantelor în tuneluri joase

Pepenele galben, pepenele verde și dovleacul pot fi semănate direct. Totu și, semănarea directă nu este
recomandată pentru producţia timpurie în tuneluri mici.

Deși răsadurile autoînrădăcinate sunt utilizate pe scară largă, producţia comercială intensivă de pepene
verde și pepene galben se bazează în prezent, aproape în totalitate, pe răsaduri altoite.

Altoirea a fost aplicată iniţial pentru a depă și pierderile mari de plante cauzate de agenţii patogeni ai
plantelor din sol (de exemplu, Fusarium şi fungi/ciupercile Verticillium).

Este, de asemenea, o metodă eficientă de atenuare a impactului negativ al mai multor stresuri abiotice,
inclusiv salinitatea ridicată, temperatura scăzută și seceta.

Plantarea răsadului se face în zilele calde, fără vânturi puternice. Pentru aceasta înainte de plantare se fac
găuri mici sau tăieturi în formă de cruce în folia de mulcire.

La răsădire, solul trebuie să fie la o capacitate aproape maximă de apă, activând sistemul de irigare prin
picurare cu câteva zile înainte de răsădire, dacă este necesar.

Aplicaţi încă 1–2 litri de apă pentru o plantă imediat după plantare pentru a asigura o
bună activitate a rădăcinii și pentru a garanta prinderea rapidă a răsadurilor răsădite.

Pentru pepenele verde înrădăcinat, densitatea plantării este adesea de 5 000 de plante la hectar, pentru
pepenele galben și dovleac ≤ 9 000 de plante la hectar.

Portaltoaiele comerciale oferă o vigoare mai mare plantelor; de aceea, este posibil să se reducă densitatea
plantării pepenilor verzi altoiţi cu ≤ 50% și a pepenilor galbeni altoiţi cu ≤ 60%.

În toate cazurile, densitatea de plantare a răsadurilor altoite depinde de puterea vegetativă a portaltoiului
utilizat și a relaţiei răsad-altoi. Prin urmare, densitatea tipică de plantare a pepenilor galbeni altoiţi și
pepenilor verzi este de 3 000-4 000 de plante la hectar.

Pepenele verde fără seminţe necesită o îngrijire specială. Pentru a asigura fructificarea, plantaţi un soi de
polenizator masculin printre pepenele verde fără seminţe, cu un raport de ≥ 1:3 plante fără seminţe.
Alternativ, plantaţi rânduri de plante de hibrizi triploizi și polenizator masculin în raportul de 2-3:1. Este
important să se sincronizeze apariţia florilor masculine pe soiul
polenizator cu deschiderea florii femele pe cultivarul fără seminţe.

Lucrările de îngrijire se fac orientând plantele u șor pe direc ția rândurilor.

Irigarea plantelor în tuneluri mici

Frecvenţa udărilor depinde de textura solului, condiţiile meteorologice și stadiul de cre ștere a plantelor. În
zilele calde, irigarea zilnică poate fi necesară pentru plantele bine dezvoltate care cresc în soluri nisipoase,
în timp ce în solurile grele, o singură irigare la fiecare 2–4 zile este suficientă.

În general, cu cât solul este mai greu, cu atât intervalele între udări sunt mai mari. Irigarea trebuie să
menţină umiditatea solului la capacitatea maximă de menţinere a apei.

Perioada vegetativă târzie (dezvoltarea lăstarilor), perioada de înflorire și perioada de formare a fructelor
(umplerea fructelor) sunt cele mai sensibile la deficitul de umiditate.

Deficitul de apă nemijlocit înainte de recoltare nu afectează grav roada, iar o reducere a alimentării cu apă
în timpul perioadei de maturare chiar îmbunătăţe ște calitatea fructelor.

Fertilizarea pepenelui verde, pepenelui galben și dovlecelului

Utilizaţi composturi organice bine descompuse sau gunoi de grajd pentru a menţine conţinutul organic al
solului, pentru a îmbunătăţi proprietăţile sale fizice și pentru a ameliora activitatea florei microbiene.

Utilizarea îngrășămintelor de bună calitate este esenţială pentru recolte mari și produse de calitate.
Programul de fertilizare a pepenelui galben, a pepenelui verde și a dovlecilor se bazează pe cantitatea de
nutrienţi preluaţi de plante.

Următorul tabel prezintă cantităţile medii de nutrienţi majori absorbiţi (în kg) de aceste plante pentru
producerea a unei tone de recoltă:

Gianquinto și colab., 2013 (adaptat pentru Bunele practici de producere a legumelor în teren protejat).
La fertilizarea de bază se utilizează 20–40% de azot din total, 20–40% de potasiu și 60–100% de fosfor.
Distribuiţi alte îngrășăminte ca fertilizare secundară sau, de preferinţă, prin fertigare.

Cum determinăm insuficiența de nutrien ți la plante

Sursă: Bunele practici de producere a legumelor în teren protejat

Principalele boli la curcubitacee

Sursă: Bunele practici de producere a legumelor în teren protejat

Principalii dăunători la curcubitacee

Sursă: Bunele practici de producere a legumelor în teren protejat

Bibliografie: Bunele practici pentru producerea legumelor în teren protejat.
Consiliul editorial: Organizaţia pentru Alimentaţie și Agricultură a Naţiunilor Unite Departamentul de
producţie şi protecţie a plantelor: Wilfried Baudoin, Avetik Nersisyan, Artur Shamilov, Alison Hodder, Diana
Gutierrez. Societatea Internaţională de Ştiinţe Horticole: Stefania De Pascale, Commission Protected
Cultivation Silvana Nicola, Vice Chairperson Universitatea din Bonn, Facultatea de Horticultură: Nazim
Gruda, Universitatea “Avignon et des Pays de Vaucluse”: Laurent Urban Centrul Volcani, Organizaţia
pentru Cercetare Agricolă Josef Tany.

https://agrobiznes.ro/articole/cum-producem-pepene-verde-galben-si-dovlecel-in-tuneluri

NO-TILL: 3 condiții ca solul să înceapă să lucreze pentru tine

DeLuminița Crivoi
27 octombrie 2022

Astăzi, continuăm subiectul despre mult-discutatul sistem No-till. De această dată, vorbim despre
principalele particularități ale sistemului, care, de multe ori, nefiind cunoscute din timp, provoacă reticen ță
față de tehnologie.
De obicei, la un an sau doi de la implementarea sistemului, sunt a șteptate avantajele imediate, dar ținând
cont de faptul că acestea întârzie să apară, uneori se abandonează ideea implementării No-till.
Astfel, din start menționăm că sistemul se bazează pe faptul că asigurând solul cu cele necesare acesta
începe a elabora materiile necesare de sine stătător, însă cât de rapid se realizează acest lucru, depinde
mult de cum a fost întreținut solul anterior.
Unii fermieri menționează că au început a observa o activitate a microorganismelor din sol și că sănătatea
solului este mai bună abia la 6-7 ani de la implementarea sistemului.
Și dacă tot vorbim despre faptul că „solul lucrează și se lucrează singur”, din experien ța celor fideli
sistemului No-till, vorbim în ce condi ții acest lucru se întâmplă.
Privind solul ca un organism viu, care are nevoie de mai multe condi ții pentru a se dezvolta și a face fa ță
provocărilor, în cazul No-till acesta are nevoie de:
Asigurarea a suficiente resturi vegetale ce, într-un final, vor contribui la afânarea solului.
Menținerea suprafeței solului acoperite cu resturi vegetale, culturi de acoperire.
Respectarea asolamentului, diversificarea culturilor, inclusiv rota ția culturilor cu sisteme radiculare diferite,
ce lasă cantități variate de reziduuri vegetale și au perioade de vegeta ție diferite.
Crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea microorganismelor.
Numărul râmelor în solul în sistemul No-till impementat corect cre ște considerabil; În poză, sol în No-till de
peste 10 ani
Evident, aici trebuia menționată în primul rând perturbarea minimă a solului, însă acest lucru reiese din
noțiunea sistemului.
Pe de altă parte, doar semănatul direct, fără a ține cont de toate particularită țile care fac sistemul eficient,
nu are nicio relevanță cu adevăratul concept No-till.
Alcătuirea unui asolament adaptat No-till
Ținând cont de condițiile de la noi, numărul solelor trebuie să fie de minim 4 anual. La începutul rota ției,
trebuie inclusă o cultură cu efect ameliorator asupra solului.
Aici s-au recomandat mult tradiționalele leguminoase anuale și perene: mazăre, soia, lucerna, trifoiul sau
pot fi cultivate culturi ce valorifică bine îngră șămintele.
Drept exemplu de asolament simplu adaptat No-till ar putea servi următorul:
Porumb siloz
Grâu de toamnă
Rapița de toamnă + măzăriche de toamnă (cultură de acoperire)
Porumb boabe
Soia
Orz de toamnă + hrișcă (cultura de acoperire)
Un alt exemplu ar fi:
Grâul de toamnă (cu culturi de acoperire după recoltare)
Porumb
Floarea soarelui
Orz de toamnă
Rapiță + Soia* + Mazăre (raportul de soia și mazăre depinde de condi țiile pentru semănarea rapi ței).
Avem nevoie de resturi vegetale. La ce ne servesc în No-till?
Resturi vegetale de la cultura din anul precedent, ce acoperă solul
Și dacă tot am vorbit că sunt necesare culturi agricole ce lasă sufuciente reziduuri vegetale, trebuie
menționat că acestea contribuie la scăderea temperaturii solului, ceea ce sprijină re ținerea umidită ții și
previne evaporarea.
În acest sens, cei care practică No-till cunosc despre faptul că în acest sistem solul atinge temperatura
optimă de semănat pentru fiecare cultură mai târziu și pot apărea probleme la germinare. Pe de altă parte,
noaptea, șocul de la reducerea temperaturilor în sol este mai mic.
Pe lângă reținerea umidității, solul acoperit mic șorează eroziunea, reziduurile de plante sunt hrană pentru
organismele din sol, sporesc cantitatea de materie organică, reduc cantitatea buruienilor, readuc unele
elemente nutritive din straturi profunde.
Unele plante lasă reziduuri ce se descompun u șor (leguminoasele, mu ștarul, rapi ța), iar altele mai greu
(cereale păioase, porumb, floarea-soarelui), pentru ultimele uneori fiind necesare preparate microbiene
speciale ce accelerează descompunerea.
Acest lucru se întâmplă deoarece raportul carbon și azot (C:N) este diferit (leguminoase 20-30:1, mu ștar,
rapiță 33:1, iar porumb 57:1, cereale păioase 80-82:1, floarea soarelui 60:1).
Resturile vegetale de la cultura anterioară nu trebuie doar să fie prezente în cantită ți suficiente, ci și să fie
repartizate corect. De aceea, în timpul recoltării trebuie urmărită distribu ția uniformă, fără îngrămădiri sau
zone neacoperite.
Detalii despre Cum utilizăm corect resturile de plante în No-till.
La recoltare, când este necesară oprirea combinei, golirea acesteia se va face în timpul deplasării, nu după
ce a fost oprită, pentru a evita formarea de grămezi de paie pe sol.
Distribuirea neuniformă a plevei poate produce probleme pe toată perioada următoare de vegeta ție, mai
ales în cazul în care semănătoarea întâmpină dificultă ți la deplasarea pe pleavă.
Culturile de acoperire – plapuma solului
Culturile de acoperire au și ele un rol determinant în sistemul No-till. Apropo, practica fermierilor în mare
parte demonstrează faptul că amestecurile de diferite culturi de acoperire se comportă cel mai bine.
Amestec de culturi de acoperire; stare de vegeta ție în a doua decadă a lunii august 2022.
Amestecurile oferă în special avantajul că în condi țiile în care anul nu este favorabil pentru o anumită
specie din acestea, condițiile pot fi bune pentru altele.
Totuși, aici este important de menționat faptul că la început de cale cel mai bine este să testa ți câte o
cultură de acoperire ușor de întreținut de sine stătător, apoi, dacă experien ța e reu șită, să majora ți numărul
acestora, introducându-le treptat în asolament.
Unele specii semănate în calitate de culturi de acoperire pot cre ște cantitatea de elemente disponibile
plantelor succesoare, aducându-le din orizonturile mai adânci ale solului unde au fost spălate.
V-ar putea fi util și articolul despre „10 ani fără arătură. Fermier: Avem cu 30% mai pu ține cheltuieli și un
sol bogat, cu râme”.
Vara târziu/toamna; Descompunerea primăvara/vara. FOTO: waynecountynysoilandwater.org

Într-un final, când se reduce necesarul de îngră șăminte minerale în No-till?

Această afirmație este bine cunoscută în rândurile fermierilor interesa ți de No-till. Într-adevăr, cu trecerea
anilor necesarul de îngrășăminte minerale se reduce, acest lucru se întâmplă în mod firesc pe solurile
sănătoase, în care încep să funcționeze toate procesele normal.
Evident, pentru aceasta este nevoie de timp, astfel încât popula ția de microorganisme din sol să ajungă la
numărul necesar, iar activitatea acestora să ducă la convertirea formelor inaccesibile de săruri cu P și K și
altele din sol în cele accesibile.
Fertilizarea cu fosfor și potasiu (P și K) trebuie realizată astfel încât să fie asigurată concentra ția optimă în
sol: la P de 8-10 mg/100 g, sau calculat la P2O5 de 18,32-22,9 mg/100 g de sol și de K de 23-31 mg/100 g
de sol sau calculat la K2 O de 28-37 mg/100 g de sol.
Pentru respectarea acestor parametri este foarte importantă realizarea analizei solului.
Ținând cont de problemele întâmpinate la introducerea îngră șămintelor minerale concomitent cu semănatul
culturilor de primăvară (solul este mai umed sub stratul de mulci, iar brăzdarul de îngră șăminte poate
scoate sol umed), este recomandată introducerea cantită ții de îngră șăminte necesară pentru tot ciclul de
rotație a culturilor odată cu semănatul culturilor de toamnă (grâu, orz, mazăre și rapi ța de toamnă).
Merită menționat faptul că cele mai importante elemente nutritive pentru plante sunt cele din care sunt
constituite, adică carbon, hidrogen și oxigen.
Azotul este constituentul de bază al aminoacizilor, iar restul elementelor cunoscute ca nutrien ți (P, K, Ca,
Mg, Fe, etc) sunt catalizatori ce participă la procesele biochimice din plantă și alcătuiesc cca 3-5% din
masa uscată.
Orice procedeu de îmbogățire a solului cu carbon prin administrarea îngră șămintelor organice și
îngrășăminte verzi, va influența eliberarea activă de CO2 în perioada vegetativă a culturii următoare și
sporirea productivității.
Substratul nutritiv organic asigurat de resturi și culturi de acoperire ajunge să asigure cantită țile de carbon
necesare plantelor.

La capitolul azot, acesta este preluat din aer de către culturile fixatoare de azot (de aici și importan ța
leguminoaselor în asolament). În principiu, acela și lucru îl urmăresc și uzinele producătoare de
îngrășăminte, doar că fiind utilizate cheltuieli mai mari.
Pe de altă parte, majoritatea afirmă că asigurarea cantită ților suficiente cu azot din îngră șăminte organice
este posibilă doar integrând zootehnia în sistem.
Dintre toate formele de azot, cea din uree este cea mai apropiată de azotul organic, fiind și cel mai aplicat
produs de azot de către practicienii agriculturii conservative în perioada de iarna ca îngră șământ de bază
cu azot, inclusiv pentru culturile pră șitoare.
V-ar putea plăcea și articolul despre No-till – avantaje și dezavantaje prin ochii fermierilor.
Bibliografie: Agricultura Conservativă, Autori: Boris Boincean, Leonid Volo șciuc, Mihail Rurac, Iurie
Hurmuzachi, Grigore Baltag. No-till Farmer.
https://agrobiznes.ro/featured/no-till-3-conditii-ca-solul-sa-inceapa-sa-lucreze-pentru-tine?
fbclid=IwAR0f2RfIrFjIeEyczgr1Sb1UE22yG4OOOSzfCMrjXvCRVmJQdzwuRutx2HA

NO-TILL – avantaje și dezavantaje prin ochii fermierilor

DeLuminița Crivoi
12 octombrie 2022
894
 
Share

Între cele două „extreme” de lucrare a solului – conven țional și No-till, ultimul acaparează tot mai mult teren
la propriu și figurat în ultima perioadă, datorită schimbărilor climatice.
Prin metoda încercărilor și eșecurilor sistemul No-till a ajuns a fi îndrăgit de fermieri, iar al ții, testându-l, nu-l
consideră potrivit pentru fermele pe care le au în gestiune.
Principiile de bază ale No-till țin de:
1. Disturbanța mecanică minimă a solului (adică no–tillage) prin amplasarea directă a semin țelor și a
îngrășămintelor.
 2. Acoperirea permanentă a suprafeței solului (cel pu țin 30%) cu reziduuri de plante și/sau cu culturi
succesive.
3. Diversificarea speciilor prin diferite alternări și asocia ții de culturi care implică cel pu țin trei culturi
diferite.
În acest articol discutăm despre avantajele și dezavantajele sistemului No-till, văzute prin ochii fermierilor.
Avantajele sistemului No-till
Mai puțină eroziune a solului: în cultivarea fără lucrare, solul este mai rezistent la eroziunea produsă de
vânt și apă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când stratul de mulci (tulpini, paie, frunze, pleavă) este
menținut pe suprafața solului.

Compactare redusă a solului: Solul care nu este lucrat este mai puțin compactat decât solul care este
lucrat. Lucrarea solului distruge structura naturală a solului.
Pierderea structurii face ca solul să fie mai pu țin capabil să suporte sarcini grele, cum ar fi trecerea ro ților
utilajelor în timpul lucrărilor. Pierderea structurii face, de asemenea, solul în mod inerent mai vulnerabil la
compactare.
Mulți oameni cred că solul trebuie afânat cu lucrarea solului, pentru infiltrarea apei și cre șterea rădăcinilor.
Cu toate acestea, studiile realizate pe parcursul mai multor ani indică faptul că după o ploaie abundentă,
solul lucrat nu reușește să infiltreze rapid apa, ba chiar este spălat.
Pe termen lung, lucrarea solului duce la necesarul de a realiza lucrări mai multe pentru a-l face pretabil
pentru cultivare, iar solul ajunge într-o stare din ce în ce mai înrăută țită.
Stânga: Sol din câmp No-till implementat pe termen lung. Dreapta: Sol din câmpul gestionat conven țional,
care a inclus prelucrarea solului și îndepărtarea reziduurilor de cultură. Sursă: no-tillfarmer.com
Apropo, un studiu ce arată cum s-au comportat solurile în sistemele No-Till vs Tehnologia Convențională
pe parcursul mai multor ani, pe acest link.
Economisește timp: numărul de treceri al utilajelor se reduce considerabil. La o singură trecere a
semănătorii semințele sunt încorporate în sol calitativ. Sistemul necesită reducerea cu 20-50% a
necesarului de brațe de muncă.
Costuri mai reduse de combustibil: mai puține treceri pe câmp va reduce dramatic costurile de combustibil.
Mai puțină pierdere de umiditate din sol:  anume acesta ar fi unul dintre factorii ce fac tot mai mul ți fermieri
să opteze pentru sistemul No-till. Reziduurile de plante ce acoperă solul nu permit evaporarea excesivă a
apei, astfel obținem un sol cu suficientă umiditate.
Ce-i drept, solul în acest sistem se încălze ște mai greu, astfel termenul de semănat va fi diferit.
Sol mai sănătos: în câmpurile care nu sunt cultivate, când reziduurile de plante se descompun într-un ritm
natural la suprafața solului, multe forme de via ță cresc în și pe sol.
Acest lucru creează o ecologie de câmp mai sănătoasă, care contribuie la mai pu ține izbucniri de boli și
dăunători. Evitând lucrarea solului, materia organică din sol poate cre ște, iar acesta este factorul numărul
unu pentru solurile productive.
 Micoriz
a la rădăcinile de porumb formată în solul nelucrat, unde sunt administrate îngră șăminte de sinteză chimică
minime și sunt crescute îngrășăminte verzi; FOTO: Veaceslav Ceornîi
Evident, lista avantajelor poate fi continuată, însă ne oprim aici, unde am reu șit să le men ționăm pe
principalele și continuăm cu dezavantajele sistemului.
Iar dacă doriți să citiți mai multe despre No-till, găsiți detalii pe acest link.
Dezavantajele No-till
Costul inițial al echipamentului fără prelucrare:  da, da, anume costurile sporite cred că trebuie să marcheze
capul acestei liste, din motiv că mulți fermieri nici nu testează tehnologia luând în calcul cât i-ar costa o
semănătoare performantă No-till.
Astfel, investiția inițială în echipamente și utilaje poate fi unul dintre factorii majori de descurajare pentru
trecerea de la cultivarea convențională la agricultura conservativă.

No-Till; FOTO: fafdl.org; Imagine simbol

În general, totuși, acești bani pot fi recupera ți prin recolte ob ținute cu cheltuieli mai mici datorită avantajelor
menționate anterior, economii de for ță de muncă și vânzarea echipamentelor vechi de lucrare a solului și
reducerea numărului tractoarelor sau eliminarea tractoarelor ce nu mai sunt necesare.
Necesitatea studierii avansate a tehnologiei No-till: unii fermieri nu doresc să învețe noile tehnici, preferând
să rămână la cultivarea convențională.
Majoritatea agricultorilor care au optat pentru No-till men ționează că înva ță continuu pentru a adapta
tehnologia cerințelor din câmpul pe care îl au în gestiune.
Totuși, există multe surse și produse în curs de dezvoltare care ar putea ajuta fermierii să înve țe
tehnologia.
Pe unele terenuri se pot forma ravene: Ca rezultat pe termen lung al însămân țării fără lucrare, se pot forma
șiruri, potențial devenind mai adânci pe parcursul anului, deoarece câmpul nu este netezit continuu cu
prelucrarea solului.
Folosirea culturilor de acoperire și realizarea corectă a lucrărilor, poate ajuta la reducerea fenomenului.
Menținerea unor cantități mari de mulci reduce, de asemenea, tendin ța de a forma rigole.
Anvelopele cu structură radială cu presiune joasă, tractoarele pe șenile și modificarea schemei de semănat
pe câmp reduc, de asemenea, tendin ța de a se forma rigole.
Utilizare potențial sporită a substanțelor chimice:  în timp ce realizarea arăturii și altor lucrări poate ajuta la
reducerea buruienilor, în majoritatea cazurilor No-till necesită încă utilizarea erbicidelor.
Cantitățile sunt mai mari în primii ani, însă  se reduc pe măsură ce sistemul începe să lucreze. În plus,
realizarea unor asolamente corecte în care să fie asigurată alternarea culturilor cu diferite sisteme
radiculare și cu diferite densități diminuează cantitatea și spectrul de buruieni .
În plus, lăsând semințele de buruieni deasupra suprafe ței solului, unde sunt predispuse să fie mâncate de
insecte, păsări și șoareci, sau putrezind, ajută la men ținerea sub control a buruienilor.
Controlul rozătoarelor: controlul șoarecilor devine problematic pe terenurile unde nu sunt  fâșii de
protecție și pierderile de recoltă în urma recoltării sunt mari.
În plus, dacă resturile de plante nu sunt distribuite uniform, la fel devin culcu șuri atractive pentru rozătoare.
Astfel, pentru a evita riscul înmulțirii șoarecilor se recomandă crearea condi țiilor favorabile pentru
dezvoltarea prădătorilor naturali și gestionarea corectă a reziduurilor de plante.
Mai multe detalii despre Cum utilizăm corect resturile de plante.
https://agrobiznes.ro/articole/no-till-avantaje-si-dezavantaje-prin-ochii-fermierilor

NO-TILL – Sistemul No-Till: cum utilizăm corect resturile de plante

DeLuminita Crivoi
8 mart. 2022 | 20:44
‹ adv ›
Sistemul No-Till de lucrare a solului își demonstrează eficien ța în fermele unde sunt respectate toate
recomandările. Una dintre regulile de bază ale reu șitei ține de asigurarea unor cantită ți suficiente de
reziduuri pe suprafețele nelucrate.
Mai multe despre sistemul No-Till afla ți  în acest articol.
Solul are nevoie de acoperire. Paiele, cioclejii, frunzele, pănu șile și alte parţi ale plantelor care rămân în
câmp de la cultura precedentă sunt reziduuri importante pentru sol.
‹ adv ›

Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

Influența diferitor niveluri de acoperire asupra solului

Sursa: Derpsch and Cullinan (2006)

Fiecare specie de cultură lasă cantită ți diferite de resturi vegetale în urma cultivării. Aici, un rol foarte
important îl are asolamentul ce ne permite să echilibrăm pe ani cantită țile de resturi formate.
Chiar din primii ani de trecere la sistemul de agricultura conservativă se recomandă producerea unei
cantităţi
cât mai mari de reziduuri vegetale, dacă o permit condiţiile.
‹ adv ›

O cantitate de 6-10 t/ha de reziduuri ar fi optimal, inclusiv și cu masa vegetală a culturilor de acoperire.
Nu se recomandă arderea paielor! Paiele pot fi înstrăinate de pe câmp doar în condiţiile când cantitatea lor
este prea mare și distribuirea lor uniformă este dificilă.
În medie, culturile produc cantități de resturi vegetale de: floarea-soarelui (4,3-5,9 t/ha), porumb pentru
boabe (3,1-5,7 t/ha), grâu de toamnă (2,3-4,4 t/ha), mazăre pentru boabe (1,5-2,0 t/ha).
Distribuirea uniformă a reziduurilor – absolut necesară în agricultura conservativă

‹ adv ›
La culturile ce lasă miriște (în special la grâu, orz, ovăz, secară) începem gestionarea acestora odată cu
recoltarea – după trecerea combinei rămân paiele.
Distribuiţi paiele cât mai uniform pe teren. Evitaţi oprirea combinei în lan în timpul recoltării. Când este
necesar de a o opri, golirea acesteia se va face în timpul deplasării, nu după ce a fost oprită, pentru a evita
formarea de grămezi de paie pe sol.
Evitaţi schimbarea direcţiei de înaintare a combinei atunci când vântul este puternic. Acesta va determina o
distribuţie neuniformă a reziduurilor vegetale pe suprafaţa solului, chiar și atunci când combinele sunt
dotate cu echipamente adecvate pentru distribuţia paielor, mai ales la culturile cu bobul mic.
Cea mai bună metodă este utilizarea distribuitoarelor de paie. Fiţi atenţi la repartizarea plevei! Dacă pleava
nu este distribuită într-un mod corespunzător, probleme vor apărea pe parcursul întregii perioade de
vegetaţie.
În primul rând, semănatul va fi de calitate proastă din cauza deplasării semănătorii prin cantită ți mari de
pleacă, iar culturile vor răsări slab, plantele ar putea fi sub țiri, mai sensibile la boli.
În rândurile de pleavă pot crește intensiv buruieni și samurasla.
Înălțimea recomandată a miriștii

Mulţi fermieri pentru a reține zăpada se străduiesc să lase cât mai multă miri ște. Dacă rămâne prea multă,
aceasta poate crea unele dificultăţi.
Cu cât semănătoarea are o capacitate mai mare de curăţare a mulciului din faţă, cu atât mai joasă poate fi
lăsată miriștea. În general, fermierii care lasă miriștea la înălţimea de 25 cm obţin cele mai bune rezultate .
Înălţimea de cosire a miriștii este importantă. Cultura și cantitatea de masă vegetală formată determină
care sunt variantele posibile. Dacă se va cosi miri ștea la o înălţime joasă, atunci scade capacitatea de
reţinere a zăpezii și, probabil, nu va fi posibil de acumulat mai multă apă.

FOTO: npr.org
Vedeți aici și un Studiu: No-Till vs Tehnologia Convențională de lucrare a solului. Ce arată rezultatele .
Cosirea la o înălţime prea mare va conduce la unele probleme legate de curăţarea boabelor. Miri ștea
protejează solul de eroziunea de vânt și reţine zăpada, dar descompunerea ei este destul de lentă, întrucât
contactul dintre reziduurile de miri ște și sol este limitat.
Aceasta duce la uscarea miriștii și micșorarea activităţii microorganismelor.  Atunci când contactul dintre
reziduurile de miriște și sol se mărește , datorită distribuirii minuţioase a paielor, viteza de descompunere
crește, ceea ce sporește activitatea microorganismelor și accesibilitatea apei.

Sol după 10 ani în sistemul No-Till; întreprinderea AgroPanfil

Dacă resturile din miriște sunt gestionate adecvat, problemele legate de boli, buruieni și dăunători rămân
aceleași ca și în condiţiile agriculturii convenţionale.
Problemele legate de buruieni se pot agrava în condiţiile când paiele și pleava nu sunt distribuite uniform .
De obicei, aceasta se întâmplă când, în condiţii mai reci, sub „plapuma” din reziduuri vegetale, culturile
răsar mai încet și sunt mai des afectate de boli.
Dacă în tehnologia conservativă (la fel ca și în cea tradiţională) apar probleme din cauza bolilor, aceasta
este un indicator că nu a fost respectat asolamentul.
În contextul culturilor care lasă cantităţi nu prea mari de reziduuri, cum sunt: rapiţa, soia, mazărea, muștarul
și inul, nu este necesară o gestionare specială a reziduurilor.
La recoltarea acestor culturi trebuie să ne conducem de regulile expuse mai sus: distribuirea uniformă a
reziduurilor în lăţimea de lucru a secerătoarei; evitarea grămezilor, brazdelor și nu este nevoie de
mărunţire.
Unii practicieni recomandă la recoltarea porumbului pentru boabe dezicerea de la mărunţirea reziduurilor.
Cel mai bine este a recolta doar știuleţii, iar tulpinile să rămână în câmp nemărunţite.
Astfel, sunt câteva avantaje: recolta se realizează mai rapid, mai mică este sarcina pe combină și,
respectiv, mai puţine resurse vor fi cheltuite pentru carburanţi, piese de schimb, se va economisi timp.
Tulpinile de porumb rămase vertical, în timpul iernii vor acumula o cantitate maximă de zăpadă.
Semănătoarea mai ușor va tăia reziduurile vegetale nemărunţite, iar cele mărunţite vor fi deplasate în
rândul semănat.
Cât de ascuţit nu ar fi discul brăzdarului, totu și legile fizicii nu pot fi evitate:  cu cât suprafaţa de sprijin a
reziduurilor faţă de sol va fi mai mare, cu atât mai u șor vor fi tăiate acestea .
Cu cât suprafaţa de suport va fi mai mică, cu atât mai mult va cre ște probabilitatea ca brăzdarul să nu taie
reziduurile vegetale, dar să le împingă în rigolă, creând probleme la germinare.
Pentru fermierii începători în sistemul No-tillage varianta
cea mai bună ar fi mărunţirea minuţioasă a reziduurilor de porumb (ori cu combina, ori cu tocătorul și
utilizarea semănătorilor cu tot setul de utilaje pentru semănatul calitativ).
Organele de curăţare a reziduurilor vor fi urmate de un disc deschizător, care, la rândul său, va fi urmat de
brăzdarul de deschidere a rigolei.
Reziduurile de floarea-soarelui pot fi mărunţite cu tocătorul și distribuite uniform pe suprafaţa solului. Astfel,
ele vor avea un contact direct cu solul umed care va contribui la descompunerea rapidă a reziduurilor.
Lăsate vertical, ele vor reţine mai bine zăpada și se vor descompune mai lent. Practicarea unui asolament
raţional prevede alternarea diferitor grupe de culturi.
Raportul de carbon și azot din resturile vegetale – de ce e important să-l cunoa ștem
Reziduurile vegetale ale plantelor cultivate au un raport între carbon și azot (C : N), care reprezintă un
raport dintre masa carbonului faţă de masa azotului dintr-o substanţă. De exemplu, un raport C : N de 10 :
1 indică faptul că există zece unităţi de carbon pentru fiecare unitate de azot în substanţă dată.
Raportul C : N în reziduurile plantelor cultivate, microorganisme și sol

Sursa: Agricultura Conservativă

Deoarece raportul C : N a oricărei substanţe din sol și de pe suprafaţa lui poate avea un efect semnificativ
asupra
acoperirii solului, este important să înţelegem
raporturile când planificăm asolamentele în agricultura conservativă și, respectiv, culturile de acoperire.
Microorganismele din sol au un raport C : N aproape de 8 : 1. Ele trebuie să dobândească suficient carbon
și azot din mediul în care trăiesc pentru a menţine raportul de carbon și azot în corpurile lor.

Microorganismele din sol ard carbonul ca sursă de energie, evident nu tot carbonul
consumat din sol rămâne în corpul lor, o anumită parte se pierde în formă de dioxid de
carbon în timpul respiraţiei.
Totodată, pentru a dobândi carbon și azot, un microorganism trebuie să rămână viu (întreţinere corporală +
energie), are nevoie de o dietă cu un raport C : N apropiat de 24 : 1, cu 16 părţi de carbon utilizate pentru
energie și opt unităţi pentru întreţinere.
De exemplu, dacă la suprafaţa solului am lăsa fânul de lucernă (raportul C : N de 25 : 1), microorganismele
din sol îl vor consuma relativ repede și solul va rămâne în curând dezgolit , fără protecţie, deoarece fânul
are un raport dintre carbon și azot aproape perfect, de care microorganismele au nevoie (24 : 1).

Ce s-ar întâmpla dacă vom lasă la suprafaţa solului, să zicem, paiele de grâu cu un C : N
de 80 : 1? 
Deoarece microorganismele din sol au nevoie de o dietă perfect echilibrată, iar paiele de grâu conţin un
raport mai mare de carbon faţă de azot decât 24 : 1, microorganismele vor trebui să găsească o sursă de
azot suplimentar pentru a consuma paiele de grâu.
Azotul suplimentar va trebui să provină din orice sursă de azot în exces, disponibilă în sol.
Microorganismele vor descompune lent paiele de grâu și solul se va menţine acoperit o perioadă mai
îndelungată.
Astfel, reziduurile vegetale ale plantelor leguminoase și crucifere  (muștar; rapiţa) sunt descompuse repede
de microorganisme și nu se acumulează la suprafaţa solului.
Reziduurile cerealelor și ale porumbului sunt descompuse mai lent  de către microorganisme și se
acumulează la suprafaţa solului.
Pentru a spori procesul de degradare a celulozei tot mai larg în practica agricolă se folosesc preparatele
microbiene care constau din diferite amestecuri de microorganisme care folosesc în calitate de sursă de
hrană reziduurile vegetale și, totodată, fixează azotul atmosferic.
Procentul de acoperire cu reziduuri faţă de greutatea reziduurilor la diferite culturi*
Tabel preluat din ghidul ”Corn&soybeans. Crop Residue Guide” editat de către USDA, NRCS
Bibliografie: Agricultura Conservativă, Autori: Boris Boincean,
Leonid Voloșciuc, Mihail Rurac, Iurie Hurmuzachi, Grigore Baltag.
‹ adv ›

 ETICHETE
 Agricultura Conservativă
 AgroEco

https://agrobiznes.md/sistemul-no-till-cum-utilizam-corect-resturile-de-plante.html

NO-TILL Culturi de acoperire sau covoare vegetale – amestecuri utile

DeLuminita Crivoi
15 nov. 2022 | 17:43
Lot de testare a diferitor culturi în amestec în calitate de culturi de acoperire în cadrul Institutului
Porumbeni; FOTO: Mihail Rurac
Culturile de acoperire, numite în ultima perioadă de către amatori și covoare vegetale, devin un subiect de
interes tot mai mare pentru agricultori, în special pentru cei orienta ți să- și optimizeze tehnologia de
întreținere a solului, orientați spre agricultura conservativă.
Covoarele vegetale pot fi înființate în diferite perioade ale anului, iar fiecare specie are propriile
particularități, avantaje și dezavantaje.
Majoritatea agricultorilor se orientează după experien ța fermierilor din SUA – pioneri în implementarea
diferitor verigi ale sistemului No-till. Și, chiar dacă sunt în căutarea culturii perfecte pentru a fi utilizată în
calitate de cultură de acoperire, rezultatele nu ne duc spre un singur răspuns corect.
De ce se întâmplă acest lucru? Totul este cât se poate de simplu, fiecare specie are cerin țe specifice fa ță
de umiditate, temperatură, iar aici se mai adaugă condi țiile variabile ale diferitor ani de cultivare,
particularitățile solului și asolamentului.
Respectiv, o specie-cultură de acoperire ideală ce poate fi utilizată în fiecare an cu succes nu există,
acestea trebuie alternate, iar din experien ța majorită ții fermierilor locali, cât și evident am tras cu ochiul
peste rezultatele celor din SUA, putem concluziona că unele dintre cele mai avantajoase ar fi amestecurile
de culturi de acoperire.
Acest lucru este explicat prin faptul că, chiar dacă nu avem condi ții bune pentru dezvoltarea unei specii,
avem șanse să obținem masa vegetală necesară cel pu țin de la celelalte, cu cerin țe relativ diferite.
Principalul scop al unei culturi de acoperire verzi este de a produce cât mai multă biomasă. De aceea, când
o plantă se folosește ca și cultură de acoperire verde, și nu pentru a recolta sămân ță, norma de semănat
este în general crescută cu 20-40%.
Important este să menționăm din start faptul că speciile incluse în amestecurile de culturi de acoperire se
aleg în funcție de necesități.
Totuși, gama culturilor ce pot fi utilizate în calitate de culturi de acoperire este extrem de variată, incluzând
sute de specii, de aceea și e recomandată testarea pe loturile proprii a mai multor, pentru a o găsi pe cea
potrivită.

Lot de testare a diferitor culturi în amestec în calitate de culturi de acoperire în cadrul Institutului
Porumbeni; FOTO: Mihail Rurac
În continuare, prezentăm o scurtă caracteristică a unor culturi de acoperire și amestecurile pretabile:
Sulfină galbenă – acest tip de sulfină, potrivit diferitor autori, poate genera până la 90 kg de azot, dar
durează 1-1,5 ani pentru a forma rădăcini bune. Speciile de sulfină pot fi cultivate în amestec cu cerealele
păioase, cu trifoiul roșu.
Măzăriche – această cultură de acoperire, lăsată peste iarnă, poate produce până la 200 de kilograme de
azot la hectar. Nu este recomandată pe terenurile fără o bună drenare. Poate fi cultivată în amestec cu
cerealele păioase, cu mazărea, cu hri șca, cu trifoiul încarnat.
Trifoi încarnat – specie leguminoasă anuală de primăvară sau de toamnă. Asigură solul cu azot,
restabilirea solului, prevenirea eroziunii. Poate fi cultivat în amestec cu secara de toamnă și cu alte cereale,
cu măzărichea, cu raigras anual, cu trifoiul ro șu.
Hrișca – este singura cultură cunoscută care este capabilă să mobilizeze fosforul. În condițiile din SUA,
unde au fost realizate testări de către fermieri, cultura a majorat cantită țile de fosfor disponibil în sol cu 9-12
kg/ha.
Poate fi cultivată în amestec cu hibridul de sorg х iarba de Sudan.

FOTO: Alexei Micu; Hrișca utilizată în calitate de îngră șământ verde

Hibrid sorg х iarba de Sudan (Sorghum bicolor х S. bicolor var. sudanese), planta graminee anuală.
Beneficiile cultivării: restabilirea solului, suprimarea buruienilor și a nematozilor, afânarea stratului
subarabil.
Secara – poate fi însămânțată cu raigras anual, unele studii indicând faptul că, cu cât secara a fost
însămânțată mai devreme, cu atât crește mai bine și cu atât rezultatele controlului buruienilor și transferului
de nutrienți către straturile de suprafa ță ale solului sunt mai bune.
Poate fi cultivată în amestec cu leguminoasele, cu ierburile graminee sau cu alte culturi cerealiere.
Crucifere (Vărzoase, Ridiche) – mulți seamănă vărzoase în calitate de „cultură capcană” pentru a colecta
azot, fosfor și potasiu. Sistemul radicular adânc pătrunde în sol, mobilizând elementele și contribuie la
reducerea nematozilor caracteristici soiei.
Cele mai populare crucifere sunt: Mu ștarul alb ( Sinapis alba), muștar brun (Brassica juncea); Ridichea
(Raphanus sativus), Napi (Brassica rapa L. var. rapa (L.) Th ell), Rapiţa (Brassica napus, Brassica rapa).
Cruciferele pot fi combinate cu cu cerealele păioase sau cu trifoiul încarnat.
 Ameste
c de culturi de acoperire; FOTO: Veaceslav Ciornîi
Amestecurile de culturi de acoperire create pot include până și 8 sau 10 specii, însă să nu uităm de
necesitatea adaptării semănătorii la însămân țarea acestora.
Important! Dacă sunteți începător, mai întâi încerca ți să cultiva ți câte o cultură de acoperire pe suprafe țe
restrânse pentru a testa potențialul acesteia, apoi opta ți pentru combina ții mai complexe, în func ție de
problemele cu care vă confruntați.
În continuare, prezentăm câteva amestecuri simple, formate din două-trei culturi pe care le pute ți testa pe
propriile câmpuri:

Culturi de acoperire cu rol de îngră șământ verde; Sursă: BioInstitut

Totodată, în funcție de tipul solului sau problemelor cu care vă confrunta ți, pot fi alese amestecurile:
Sursă: BioInstitut
Important! Aceste amestecuri au fost selectate de către speciali ști, însă este recomandată testarea pe
propriile câmpuri a eficienței fiecărei culturi și crearea amestecurilor individuale.
În perioadele secetoase, există riscul răsăririi slabe a culturilor de acoperire. Astfel, la posibilitate, este
recomandată irigarea la înființare.
Detalii despre când se seamănă, nimicesc/încorporează în sol culturile de acoperire – pe acest link.
https://agrobiznes.md/culturi-de-acoperire-sau-covoare-vegetale-amestecuri-utile.html

NO-TILL Culturile de acoperire – când se seamănă, încorporează în sol ca

îngrășăminte

DeAndrei Gumovschi
25 octombrie 2022

Păstrarea permanent acoperită a suprafe ței solurilor cultivate cu vegeta ție este una dintre cele mai
importante măsuri, fiind la îndemâna oricărui fermier, în lupta cu procesele de degradare a solului prin
eroziune, pierderea stratului fertil, a nutrien ților și a materiei organice.
Pe lângă protecția solului, culturile de acoperire și intercalate, utilizate corect, pot aduce numeroase
beneficii atât fermierului, cât și agroecosistemului în ansamblu.
Orice plantă care acoperă solul îl protejează de eroziune și îmbunătă țe ște fertilitatea solului, poate fi
utilizată în calitate de cultură de acoperire.
Aceasta poate fi o plantă leguminoasă, cu efecte benefice multiple, sau oricare altă plantă cu o viteză de
creștere înaltă, producție de biomasă sporită și capacitate de a asigura acoperirea permanentă a solului.
Cele mai bune culturi de acoperire corespund următoarelor cerin țe:
 Semințele sunt ieftine, accesibile, se recoltează, păstrează și reproduc u șor.
 Plantele cresc rapid și acoperă solul în scurt timp.
 Sunt rezistente la dăunători și boli.
 Produc o cantitate sporită de materie organică și biomasă uscată.
 Fixează azotul din aer și îl încorporează în sol.
 Au un sistem radicular care ameliorează compactizarea solului și regenerează solurile degradate.
 Cultura este semănată și gestionată u șor, atât de una singură, cât și în asocia ție cu alte culturi.
În afară de prevenirea scurgerilor de suprafa ță și a eroziunii solului,  culturile de acoperire contribuie și la :
 Aportul adus de sporirea materiilor hrănitoare din sol.
 Îngrășămintele verzi mențin umiditatea solului, îl face să fie mai răcoros.
 Aduce înapoi elementele extrase în sol în timpul vegeta ției și pe cele preluate din atmosferă în
procesul de fotosinteză sau rezultat al fermenta ției masei vegetale încorporate.
Pentru menținerea sau sporirea fertilită ții solului se folosesc cu succes  culturilor de acoperire ca
îngrășăminte verzi printr-un program de rota ție a culturilor.  
Procedeul este cunoscut de pe timpul romanilor și constă în cultivarea de plante pentru a fi îngropate în sol
în același an.
Pentru menținerea în echilibru a conținutului de humus din sol, este necesar să se adauge anual 10 t/ha
materie organică. Prin resturile vegetale se asigură 4-5 t/ha, iar restul trebuie administrat din alte surse.
Culturile secundare și buruienile crescute în miri ște sunt binevenite. Se pot completa cu compost, gunoi de
grajd, îngrășăminte verzi etc. Totul se încorporează în sol până la 12-15 cm adâncime, pentru a beneficia
de descompunerea aerobă.
Bune pentru îngrășămintele verzi sunt aproape toate plantele, dar mai ales cele cărnoase și apoase, care
au perioade scurte de vegetație așa numitele „ catch crops”, care se cultivă după recoltarea culturii
principale, în scopul reducerii levigării prin men ținerea substan țelor nutritive în apropierea sistemului
radicular.
Această strategie de utilizare a culturilor de acoperire demonstrează rezultate promi țătoare privind
disponibilitatea azotului și sulfului în sol.  Hrișca este singura cultură cunoscută care este capabilă să
mobilizeze fosforul.  
FOTO: Alexei Micu; Hrișca utilizată în calitate de îngră șământ verde
Când se seamănă culturile de acoperire
Se disting două perioade principale de semănat a culturilor de acoperire: toamna și vara . Culturile de
acoperire de toamnă se seamănă după desfiin țarea culturii anterioare (septembrie-octombrie),  când
umiditatea permite, și pot fi:
 Secară (Secale cereale)
 Ovăz (Avena sativa)
 Măzăriche (Vicia spp.)
 Trifoi încarnat (Trifolium incarnatum)
 Sulfină (Melilotus offi cinalis)
 Ridiche furajeră (Raphanus sativus)
 Muștar (Brassica sp.)
 Nap (Brassica rapa subsp. rapa) ș.a.                        
Culturile de vară se seamănă, de obicei, după o cultură de păioase sau mazăre (iulie), cu cât mai devreme
cu atât mai bine, și pot fi:
  Sorg (Sorghum bicolor)
 Iarbă de Sudan (Sorghum sudanense)
 Hrișca (Fagopyrum esculentum)
 Fasolița (Vigna unguiculata)
 Soia (Glycine max)
 Facelia (Phacelia tanacetifolia)
 Mazărea (Pisum sativum)
 Fasolea (Phaseolus vulgaris)
 Trifoiul încarnat
 Trifoiul de Alexandria (Trifolium alexandrinum)
 Sulfina
 Napii
 Ridichea furajeră
 Muștarul. 
Culturile de toamnă se pot însămânța în miri ște, printre resturile culturii anterioare (de preferat), sau după
pregătirea patului germinativ, imediat după desfiin țarea culturii anterioare.
Cultura de acoperire se desființează primăvara (martie-mai) prin cosire, tocare, tăvălugire sau încorporare,
cu 1-10 zile înainte de semănatul culturii principale. Cultura următoare se însămânțează fie în miri ște (de
preferat), fie după pregătirea patului germinativ.
Culturile de acoperire de vară, se seamănă cât mai devreme, imediat după recoltarea culturii anterioare,
mai ales în condițiile climatice din zonele de sud și centru.
Aceste culturi se pot semăna direct în miri ște, fără lucrarea solului (pentru a împiedica pierderea apei din
sol) sau după pregătirea patului germinativ. Se desființează toamna, în cazul în care sunt urmate de o
păioasă, sau primăvara următoare, dacă urmează o cultură de primăvara.
Cultura următoare se seamănă fie în miri ște (de preferat), fie după pregătirea patului germinativ, la 1-10
zile după desființarea culturii de acoperire.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum refacem solurile afectate de eroziune, degradate – 7 reguli.
Norme de semănat pentru culturile de acoperire
Principalul scop al unei culturi de acoperire verzi este de a produce cât mai multă biomasă. De aceea, când
o plantă se folosește ca și cultură de acoperire verde, și nu pentru a recolta sămân ță, norma de semănat
este în general crescută cu 20-40%.
Norme de semănat la unele culturi de acoperire folosite ca îngră șăminte verzi
Ce cultură de acoperire alegem în funcție de sol
Întrebuințarea îngrășămintelor verzi este recomandată cum pentru  solurile nisipoase, dar și pentru cele
lutoase sau argiloase pe care le îmbogă țesc cu humus .
Pe cele argiloase se recomandă muștarul sau rapița, iar pe cele calcaroase, mazărea. Pe cele nisipoase
se recomandă, ca îngrășăminte verzi, lupinul și trifoiul.
Pe solurile ușoare plantele folosite ca îngrășământ verde care înghea ță pot să rămână peste iarnă. După
îngheț, resturile rămase pe sol pot fi completate cu gunoi de grajd și încorporate prin arătură ceva mai
adâncă (20 cm).
Dacă nu se aplică și gunoi de grajd, plantele verzi, înghe țate, se încorporează superficial la 10 cm.
Pentru fertilizarea culturilor ce se înfiin țează toamna,  plantele destinate încorporării lor se seamănă în iulie,
după ce s-a ridicat recolta. Semănatul din iulie se face cât mai des, ca plantele răsărite să acopere solul.
În ambele cazuri (culturi de bază ce se seamnă toamnă sau primavară),  perioada de semănat al
îngrășămintelor verzi se alege între două recolte.  
Semănatul făcut vara are un efect dublu: în primul rând, plantele prin rădăcinile, tulpinele și frunzele lor dau
solului substanțele hrănitoare; în al doilea rând, împiedică pierderea azotului din rezerva solului prin
expunere la soare sau prin spălare de către ploi.
De regulă, se evită îngrășămintele verzi din plante din acelea și familii  cu cele din cultura de bază.
Pentru îngrășămintele verzi se mobilizează solul înainte de semănat și se grapează superficial pentru a
acoperii semințele. După semănat, plantele se lasă până la înflorit, apoi se tăvălugesc pentru încorporarea
în sol cu ajutorul grapelor cu disc.
Zdrobirea și sfărămarea se poate face și direct cu freza rotativă  (mai ales în fermele ecologice). Dacă
avem graminee ca îngrășăminte verzi, acestea se zdrobesc înainte de înspicare . Îngășămintele verzi se
încorporează toamna la 5-10 cm pe soluri grele și 10-20 cm pe cele usoare.  
Înainte de a semăna cultura de bază, îngrășămintele verzi se amestecă cu solul, prin treceri cu grapele cu
discuri. De regulă, îngrășămintele verzi nu se încorporează imediat după ploi .
Trebuie să avem grijă ca descompunerea să fie progresivă și completă înainte de semănatul culturii de
bază. Pentru a nu avea probleme, se va evita descompunerea anaerobă, în straturile mai adânci ale
solului. 
Citiți și despre No-till – avantaje și dezavantaje prin ochii fermierilor .
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp.  Partea II, Chişinău, 2022. 
https://agrobiznes.ro/articole/culturile-de-acoperire-cand-se-seamana-incorporeaza-in-sol-ca-ingrasaminte

POMI – TAIERI - Tăierile la pomi toamna sau primăvara? Cum alegem perioada

DeLuminița Crivoi
18 octombrie 2022

Tăierea pomilor și arbuștilor este una dintre lucrările cele mai importante în planta ții, deoarece ini țial
contribuie la formarea coronamentului pomului, iar ulterior este reglată productivitatea, cre șterea și
soluționate probleme ce apar pe parcursul ciclului vegetativ cu ajutorul tăierilor.
Astfel, tăierea pomilor și arbuștilor este o procedură necesară și importantă, dar la această lucrare este
importantă mult corectitudinea și termenii în care sunt realizate tăierile.
Despre principalele greșeli realizate la  tăierea pomilor găsiți detalii pe acest link , iar în acest articol vorbim
despre perioada recomandată de realizare a tăierilor.
Înainte de a alege perioada și cum realizăm tăierile, merită men ționat că tăierile sunt diferite:
 de formare – pentru a da plantei forma și înăl țimea dorită, pentru a corecta cre șterea neuniformă;
 sanitare – pentru a înlătura din coroană ramuri bolnave, uscate, deteriorate;
 anti-îmbătrânire – pentru a restabili capacitatea plantei de a cre ște, a prelungi fructificarea;
 de fructificare, susținere – pentru a menține parametrii stabili ți și regla productivitatea.
Important! Orice tip de tăiere provoacă stres pomilor și arbu știlor, de aceea este important să realizăm
operațiunea corect pentru a reduce la minim acest stres.
Tăierea sanitară se consideră a fi cea mai importantă, deoarece previne extinderea bolilor și problemelor în
plantație.
Pentru a înțelege care tăiere la pomi este mai bună, de toamnă sau primăvară, ar trebui să determinăm
avantajele și dezavantajele acestora. În primul rând, este important să men ționăm faptul că fiecare specie
pomicolă are particularitățile sale, deci nu există o perioadă unică favorabilă pentru toate speciile.
Tăierile la pomi toamna: avantaje și dezavantaje
Toamna, metabolismul plantelor încetine ște, iar cu 2-3 săptămâni înainte de înghe ț, pomii și arbu știi, mul ți
preferă să pregătească pentru iarnă și primăvară viitoare prin tăiere.
Care sunt argumentele realizării tăierii de toamnă la pomi:
 dăunătorii și agenții patogeni pierd o parte din adăposturi;
 plantele vor avea timp să se refacă înainte de înghe ț și primăvara vor începe imediat cre șterea
activă;
 toamna sunt mai puține lucrări decât primăvara, de aceea procedura poate fi efectuată cu calm și
fără grabă.
Dezavantajele tăierii de toamnă:
 puteți alege timpul pentru tăieri incorect, din cauza căreia pomii se pot recupera anevoios sau nu
au timp să vindece toate rănile înainte de înghe ț (în timpul unei ierni calde, infec țiile sau dăunătorii
pot pătrunde în răni);
 vindecarea durează mai mult, deoarece procesele metabolice încetinesc;
 plantele iubitoare de căldură la care sunt realizate tăierile toamna (cais, piersic, cire ș etc.) sunt
lipsite de o parte din rezervele lor nutritive, rezisten ța la înghe ț este mai redusă;
 ziua aleasă pentru tăiere ar trebui să fie uscată și senină, nu pute ți tăia plantele pe timp ploios sau
imediat după aceasta, așa că uneori este dificil să alege ți ziua potrivită la sfâr șitul lunii octombrie –
începutul lunii noiembrie;
 în timpul iernii geroase, unii dintre lăstari pot înghe ța, ca urmare, primăvara vor trebui tăiate mai
multe ramuri, slăbind astfel pomul.
Tăierile la pomi primăvara: avantaje și dezavantaje
În primăvară, plantele încep să se trezească din „somn” pentru a se pregăti pentru un sezon lung de
vegetație. Pentru a menține pomii sănăto și și productivi, tăierea de primăvară vine în ajutor.
Care sunt avantajele pentru care producătorii optează pentru tăieri de primăvară:
 este mai ușor să alegeți o zi uscată și senină;
 rănile se vor vindeca mai repede, deoarece zilele calde urmează încă;
 este posibilă îndepărtarea tuturor ramurilor înghe țate și deteriorate.
Dezavantajele tăierii de primăvară:
 dacă alegeți timpul de tăiere gre șit, atunci pomii pot suferi: de înghe ț, dacă procedura este
începută prea devreme, sau de lipsă de for ță pentru vindecarea rănilor, dacă se face după
începerea circulației de primăvară a sevei;
 sunt multe alte lucruri de făcut primăvara, deci există riscul de a nu acorda aten ția cuvenită tăierii.
Cum alegem perioada potrivită pentru realizarea tăierilor la pomi
Ținând cont de particularitățile men ționate mai sus la alegerea perioadei de realizare a tăierilor, putem
menționa următoarele recomandări:
Tăierile în uscat (tăierile ce se realizează iarna, în perioada de repaus) se execută începând cu 1-2
săptămâni după căderea frunzelor până la umflarea mugurilor (în dependen ță de specie, condi ții și
particularitățile plantației).
Important! Tăierile în uscat se execută în zilele în care temperatura nu coboară sub -5°C. 
 varianta optimă este de a începe tăierile după trecerea gerurilor mari până la pornirea în
vegetație (tăierile făcute înaintea unor geruri mari se cicatrizează greu, la speciile sâmburoase pot
apărea scurgeri de clei);
 numai pomii rezistenți la ger  (măr, prun, păr) se taie în toate zilele favorabile ale iernii;
 tăierile mari pe ax sau ramuri de schelet se fac doar după trecerea gerurilor mari;
 la speciile sensibile la temperaturi scăzute – sâmburoase (drupacee: migdal, cais, piersic, cire ș)
tăierile sunt realizate începând cu sfârșitul lunii februarie, în lunile martie și aprilie ;
 tăierile la fiecare specie trebuie ini țiate  mai întâi în plantațiile pe rod, apoi în cele tinere .
Respectiv, cea mai bună tăiere este cea realizată mai aproape de primăvară, deoarece ține cont mai mult
de fiziologia plantelor, le dăunează mai pu țin și le permite să se recupereze mai repede. Acest lucru este
valabil mai ales pentru culturile cu rezisten ță scăzută iarna, cum ar fi pomi tineri, slăbi ți.
Totuși, în livezi numărul pomilor este destul de mare și este important să se reu șească cu tăierile, astfel, în
zilele favorabile ale toamnei sau iernii se realizează tăierile la speciile și soiurile mai rezistente la înghe ț.
Respectiv, este recomandat să începem tăierile cu speciile sămân țoase (măr, păr, gutui):
La măr tăierile pot fi inițiate după căderea frunzelor – sfârșitul lunii noiembrie-începutul lunii decembrie. În
livezile tinere de măr, tăierile se realizează începând cu a doua jumătate a lunii februarie, deoarece pomii
sunt mai puțin rezistenți la temperaturile scăzute.
Recomandările de realizare a tăierilor la măr sunt valabile și pentru  livezile de păr, deoarece este, la fel, o
specie sămânțoasă. Detalii despre Tăierile în verde la păr. Perioada și recomandări .
La gutui specialiștii recomandă inițierea tăierilor  în a doua jumătate a lunii februarie. Detalii despre tăierile
la gutui găsiți pe acest link.
Ce ține de tăierile la sâmburoase, majoritatea acestor specii se caracterizează prin faptul că sunt mai pu țin
rezistente la îngheț, iar tăierile se realizează în următoarea ordine:
Tăierile la prun, ținând cont de faptul că prunul este o specie rezistentă la înghe ț (-30…-32°C), pot fi ini țiate
în luna decembrie. În livezile tinere de prun, tăierile se realizează începând cu a doua jumătate a lunii
februarie.
Găsiți aici detalii despre tăierile la prun.
Tăierile la speciile pomicole sensibile la ger (cais, migdal, piersic, cireș) se efectuează în lunile martie și
aprilie, după ce trece pericolul afectării acestor specii de înghe țuri.
Totodată, la speciile sâmburoase sensibile cum ar fi cais și cire ș se efectuează mai mult tăierile în verde.
Spre exemplu, tăierile la cireș se efectuează în mare parte în lunile august-septembrie, la piersic la sfâr șitul
lunii august – septembrie, iar tăierile la cais pot fi inițiate după recoltare.
La prun, cais și cireș tăierile de formare se efectuează în lunile mai-iunie.
Tăierile la piersic este recomandat de a fi efectuate în faza îmbobocirii (buton roz), ceea ce
oferă posibilitate de a norma recolta prin tăiere, mai ales în cazul afectării de înghe țuri a mugurilor florali.
Citiți despre Tăierile la piersic – vas aplatizat spre intervalele dintre rânduri.
Tăierea sanitară în livezi cu siguran ță este necesară , dacă vedeți că planta are ramuri deteriorate și
bolnave, lăstari nematurizați, ramuri afectate de dăunători și boli.  În acest caz, nu amânați tăierea până în
primăvară.
Tăierea de toamnă poate fi primul pas, în care sunt înlăturate principalele probleme din planta ție, iar
primăvara – al doilea pas, atunci când pregăti ți pomii și arbu știi pentru noul sezon.
Tăierile de vară la pomi și arbuști
În mare parte, vara este o perioadă favorabilă pentru efectuarea unor tăieri de între ținere, pentru a limita
creșterea, a îndepărta părțile îndesite ale coroanei și lăstarii verzi de prisos. Dar  vara nu este potrivită
pentru îndepărtarea ramurilor mari și a tăierilor radicale . Excepție sunt ramurile grav deteriorate și rupte
care trebuie îndepărtate de urgență.
https://agrobiznes.ro/articole/taierile-la-pomi-toamna-sau-primavara-cum-alegem-perioada-optima?
fbclid=IwAR1ss0cQhWS7YGOZku1eltuU5XIzAY_bdIr2leqZF2P0VFoRkDMG-R5Etdc
POMI – TAIERI – SAMBUROASE - Tăierile în livezi de sâmburoase – sfaturi
utile

DeLuminița Crivoi
31 octombrie 2022

În funcție de zona pomicolă, dotarea cu tehnică agricolă și practica întreprinderii, producătorii de specii
sâmburoase optează pentru forme de coroană cu volum mare (vas, piramidă) sau aplatizate (candelabru,
fus subțire, Drapeau Marchand etc.) care permit de a forma perete fructifer.
Un subiect la care a contribuit Samuele Caroli a fost adaptarea sistemelor de coroană și a tăierii pomilor
pentru obținerea producțiilor constante și de calitate competitivă .
Citiți mai multe despre Tăierile la cais – particularități, termenul realizării .
Expertul Samuele Caroli într-o planta ție de prun
Pentru a realiza formele de coroană cu volum mare, se efectuează plantarea cu pomi sub formă de vargă,
care în primăvara anului următor se taie la 60 cm înăl țime de la nivelul solului  pentru a obține etajul inferior.
După plantare, punctul de altoire al pomului trebuie să fie mai sus de suprafa ța solului pentru a evita
infestările din urma contactului cu solul.
În perioada de vegetație, în luna iunie vor fi ciupiți lăstarii când au o lungime de 30-40 cm , lăsând de la
baza fiecărui lăstar o lungime de 15 cm (la lungimea unui creion) de la locul inser ției.
Noile ramificări obținute în urma acestei tăieri vor fi necesare pentru a consolida în continuare șarpantele
pomilor în perioada de formare, iar o parte dintre ele vor fi păstrate pentru a produce fructe în următorul an
(prun de soiuri chino-japoneze, cais).
Citiți mai multe despre Tăierile la prun. Forma de coroană – piramidă mixtă.
În primăvara anului următor, când se va face tăierea în uscat, la pomii conduși după coroana vas se vor
tăia 4-5 ramuri la o înălțime de 1,60 m de la nivelul solului, adică prelungirile șarpantelor pentru a garnisi
scheletul pomului și a stimula producerea de ramuri noi pe care vom ob ține fructe în anul următor.
În cazul pomilor conduși după forma coroană piramidală, se va alege o ramură centrală cu pozi ție mai
verticală și care se va tăia la 1,60  m înălțime.
Începând cu anul trei după plantare, vom avea grijă ca în luna august să efectuăm tăierea în verde pentru a
elimina creșterile din centrul pomului , pentru a favoriza pătrunderea luminii și a maturiza mai bine mugurii
de rod pentru anul următor.
„Diferența dintre forma de coroană vas și piramidă este că aceasta din urmă are un ax productiv, care pe
de o parte poate salva pomul de înghețurile tardive de revenire din primăvară, dar care, în anii cu recoltă
abundentă, necesită gestionare specială, adică costuri suplimentare la tăiere, rărirea fructelor și recoltare.
Forma de coroană piramidală este mai greu de mecanizat, decât coroana vas la care se poate efectua
rărirea mecanizată a florilor, cât și recoltarea manuală de la sol fără a fi necesară utilizarea scărilor sau
platformelor de recoltare, care majorează cheltuielile și încetinesc procesul de recoltate al fructelor”, afirmă
Andrei Lozan, specialist în producerea fructelor al proiectului USAID APM.
Pomii conduși după coroane aplatizate, între ținute în continuare ca perete fructifer permit amplasarea unui
număr mai mare de plante pe o suprafa ță în compara ție cu formele de coroană cu volum mare, ceea ce
contribuie la sporirea productivită ții planta ției.
De asemenea, se poate diminua ponderea manoperei prin mecanizarea unor opera țiuni tehnologice, cum
sunt tăierea de contur, rărirea și recoltarea.
Datorită faptului că fructele sunt concentrate în proximitatea axului pomului, pe ramuri de vigoare medie, se
favorizează accesul luminii solare în interiorul coroanei și, prin urmare, se ob țin fructe de calitate mai bună.
Plantațiile cu densitate mare datorită peretelui de 3,20-3,50  m înălțime în perioada înghețurilor de revenire
din primăvară permit salvarea fructelor de înghe ț din partea superioară a pomului datorită înăl țimii, dar și
intră pe rod mai precoce.
La realizarea unei astfel de plantații, este necesar de a ține cont de două aspecte:
 Utilizarea portaltoaielor de vigoare slabă și a soiurilor productive, respectând schema de plantare
în funcție de vigoarea asociației soi/portaltoi;
 Dotarea plantației cu sistem de irigare prin picurare și a gamei necesare de echipamente pentru
efectuarea operațiunilor tehnologice.
Un dezavantaj al acestui sistem sunt costurile mari de înfiin țare a planta ției, și anume necesitatea unui
sistem de susținere al pomilor, care pe de altă parte vine cu oportunitatea de a fi suplinit cu sisteme anti-
grindină, anti-ploaie, anti-insecte și anti-înghe ț, care oferă un mecanism de control al factorilor ce pot
distruge recolta sau chiar plantația propriu-zisă.
Plantație de cireș sub forma de coroană fus de tip perete fructifer
Samuele Caroli susține că:
La conducerea pomilor după forma de coroană candelabru sau Trident, în primăvara primului an pomul se
scurtează la 60 cm înălțime de la nivelul solului.
În continuare, noii lăstari formați vor fi lăsa ți să crească liber, fără nicio interven ție. În primăvara anului
următor sunt alese 3 ramuri cu o vigoare de cre ștere mai eviden țiată, unul central vertical și doi laterali,
poziționându-i la o distanță relativ egală, care vor forma candelabrul.
Ramurile care rămân în cadrul coroanei vor fi lăsate pentru a produce fructe. Dacă ne referim la cais,
piersic, nectarin, atunci în anul următor aceste specii vor produce fructe, iar la cire ș și prun vor apărea în
anul trei de la plantare.
Dacă ne referim la Drapeau Marchand sau fus sub țire, atunci se plantează intac ți, fără scurtare, în primul
caz cu o inclinație de 45o și în ambele situații se vor face incizii pentru a stimula producerea de noi lăstari
care vor deveni ramuri de producere.

Cireș cu forma de coroană Drapeau Marchand

Perspectiva modernă de tăiere se schimbă permanent, iar producătorii de fructe trebuie să se adapteze la
noile tendințe pentru a fi competitivi din perspectiva calită ții fructelor și costurilor de producere.
Aceasta presupune, în primul rând, inten ția de a ob ține fructe cât mai precoce, minimizând perioada de
formare a pomului până la intrarea pe rod.
Acest principiu, fiind aplicat, va oferi profit agricultorilor din anul 2-3 după plantare, iar pomii nu vor avea o
creștere atât de viguroasă.
Un alt aspect este că deseori se practică tăierea excesivă a ramurilor de un an, ceea ce provoacă
creșterea viguroasă a noilor lăstari în zona unde s-a efectuat scurtarea. În contrast, ramurile cu vârsta de 2
ani și mai mare sunt mai productive, iar la scurtare au cre ștere vegetativă mai redusă.
Prin urmare, Samuele Caroli recomandă de a nu scurta ramurile de un an în planta țiile din specii
sâmburoase pe rod, cu excepția pomilor din asociația soi/portaltoi care încarcă abundent pomul cu fructe în
detrimentul creșterii vegetative.
https://agrobiznes.ro/featured/taierile-in-livezi-de-samburoase-sfaturi-utile?
fbclid=IwAR0IXwbARKGQAfoW0MgxtiQxM5HbKbcQXe-nU5-9EfmsGFTxVHKqM-v9n3Q

ECO – BOLI - Cum protejăm legumele de boli și dăunători în sistem ecologic – 5

reguli importante

DeLuminița Crivoi
1 noiembrie 2022

Producerea legumelor devine tot mai problematică, condi țiile vremii fiind din ce în ce mai favorabile pentru
dezvoltarea bolilor sau dăunătorilor.
În mare parte, culturile sunt protejate realizând tratamente cu produse atât în sistem conven țional, cât și
ecologic, pentru ultimul fiind produse special concepute cu impact minim asupra mediului.
În acest articol, prezentăm câteva reguli importante de care ar trebui să ține ți cont pentru a reduce
condițiile favorabile de dezvoltare sau înmul țire a bolilor și dăunătorilor.
1. Un sol sănătos asigură plante sănătoase

FOTO: dreamstime.com
Prima regulă este cât se poate de simplă, dar care nu poate fi nerespectată. Solurile bogate în materie
organică și biologic active au un efect fundamental de inhibare a bolilor și contribuie la o cre ștere
echilibrată a plantelor și la obținerea unor plante rezistente.
Astfel, ele constituie baza pentru dezvoltarea sănătoasă a culturilor.
Optați pentru îngrășăminte organice, utiliza ți  îngrășăminte verzi asigurând cât mai multe resturi vegetale
necesare pentru dezvoltarea organismelor din sol, iar până și imunitatea plantelor crescute într-un astfel de
sol va fi mai bună.
2. Alegeți soiuri rezistente și semințe sănătoase
FOTO: theguardian.com
În agricultura ecologică se utilizează semin țe certificate eco. Atunci când planifica ți să cultiva ți un anumit
soi sau vă interesează o anumită varietate, analiza ți cât de adaptate sunt condi țiilor și dacă sunt rezistente
sau tolerante la bolile cu care de obicei vă confrunta ți.
Utilizarea unor soiuri rezistente sau tolerante, adaptate la locul de cre ștere, este o măsură decisivă pentru
reducerea la minimum a utilizării produselor de protec ție a plantelor.
Soiurile destinate agriculturii ecologice ar trebui să aibă următoarele caracteristici:
 Rezistență la bolile transmise prin sol și prin semin țe
 Dezvoltare rapidă a plantelor tinere
 Capacitate mare de suprimare a buruienilor
 Utilizarea eficientă a nutrien ților disponibili cu ajutorul unui sistem radicular dezvoltat și simbiozei
cu organismele din sol
 Potrivirea pentru locul de cre ștere (cerin țe de temperatură, durata zilei, perioada de cultivare)
 Caracteristici de calitate.
În agricultura eco este permisă tratarea semin țelor cu apă fierbinte, abur sau o țet.
3. Respectați asolamentul

Asolamentul este un alt aspect important ce permite să reducem gradul de infestare. Alegând culturile
corect, astfel încât acestea să nu aibă boli sau dăunători comuni importan ți și cultivându-le responsabil,
atingem obiectivul.
Sfaturi de bază la elaborarea asolamentelor sau planificarea rota ției culturilor:
 Mențineți o rotație sistematică a culturilor de cel pu țin 4 ani.
 Respectați perioadele minime de cultivare a speciilor cu boli și dăunători comuni.
 Respectați distanța dintre sole între culturile din anul precedent, timpurii și târzii, din acelea și familii
de plante și specii cu probleme comune.
 Țineți cont de necesarul de nutrien ți al culturilor atunci când planifica ți asolamentul (culturile care
consumă mulți nutrienți se cultivă după leguminoase și înainte de culturile care consumă pu țini
nutrienți).
Mai multe detalii despre cum alegem speciile de legume potrivite pentru următorul an în func ție de
asolament, găsiți pe acest link.
4. Alegerea locului potrivit pentru cultivare
Plantele sunt mai rezistente în locul lor natural și preferat. Condi țiile climatice și pedologice favorabile unei
culturi ajută la o bună dezvoltare a rădăcinilor și a frunzelor și favorizează o cre ștere rapidă.
De ce se va ține cont la alegerea locului?
 Țineți cont de condițiile climatice regionale și locale, cum ar fi temperatura medie anuală,
precipitațiile și riscul de îngheț târziu/timpuriu.
 Țineți cont de microclimatul unui teren. Evita ți locurile umede, cum ar fi văgăunile sau marginile
pădurilor. Sunt preferabile locurile însorite și deschise.
 Renunțați la cultivarea unei culturi în cazul în care există un risc ridicat de infestare cu un dăunător
periculos din regiune.
 Țineți cont de tipul de sol atunci când alege ți o cultură. Evita ți solurile grele și înnămolirea și fi ți
atenți la valoarea pH.
5. Respectați termenul optim de semănat, plantat
FOTO: soonhuatseeds.com
Cu cât o cultură se află mai mult timp pe câmp, cu atât este mai mare riscul de infestare cu dăunători sau
boli. Trebuie alese condiții adecvate pentru o durată cât mai scurtă de cultivare a legumelor.
De ce se va ține cont când planificați cultivarea?
 Semănați și plantați doar în sol suficient de cald.
 Plantați în loc să semănați: plantarea răsadurilor tinere reduce semnificativ, în condi ții favorabile,
timpul de aflare în câmp. Răsadurile fragile sunt cultivate în condi ții sigure.
 Evitați perioadele cu risc ridicat de infestare cu dăunători.
 Prin cultivarea timpurie și târzie ve ți evita riscul mare de infestare cu musca morcovului ( Psila
rosae) și cu puricele frunzelor de morcov în timpul verii.
  În cazul în care există un risc ridicat de infestare cu țân țarul galicol al verzei, face ți o pauză în
cultivarea vărzoaselor în timpul verii.
Vedeți și Când plantăm răsadurile în câmp. Perioada optimă pentru fiecare specie.
https://agrobiznes.ro/featured/cum-protejam-legumele-de-boli-si-daunatori-in-sistem-ecologic-5-reguli-
importante?fbclid=IwAR1KWXHTAr8n8wqxpUjF73jh5rKizL__l1gYiMWoYMfp7sPJHtEYLHv3DAY

LG – RASADURI – PLANTARE - Când plantăm răsadurile în câmp. Perioada

optimă pentru fiecare specie

DeLuminița Crivoi
20 aprilie 2022

Plantarea răsadului în câmp se realizează atunci când sunt înregistrate condi țiile de vegeta ție a fiecărei
specii, dar și de momentul când planifica ți să recolta ți cultura. Respectiv, diferite specii de legume putem
planta în câmp primăvara, vara sau chiar toamna.
În mare parte, toți sunt obișnuiți să plantele în anumite decade ale lunilor. De fapt, criteriul de bază la
plantare este temperatura solului și regula de a nu se înregistra înghe țuri în perioadele următoare.
Ce răsad plantăm în luna martie
FOTO: gardenerspath.com
Primăvara devreme, estimativ în luna martie, când în sol la 10 cm se înregistrează temperatura de 8°C se
plantează speciile mai puțin preten țioase la căldură: salată, varză, conopidă, gulie.
 Plantarea răsadului de varză timpurie: 20 martie – 10 aprilie, când pentru următoarele 2-3 zile nu
se prevăd înghețuri.
 Varza chinezească: 20-31 martie pentru cultura timpurie.
 Conopida cultura timpurie: 15-30 martie în zone de câmpie; 25 martie-10 aprilie în zone colinare,
mai răcoroase.
 Broccoli cultura timpurie: 15 martie – 10 aprilie.
Citiți și despre Conopida – cultivarea de toamnă și timpurie, pentru recolte bune .
Ce răsad plantăm în luna aprilie
În luna aprilie (în sudul și vestul țării) sau la începutul lunii mai (în zonele colinare) se înfiin țează culturile
timpurii de tomate. În aceeași perioadă se plantează și varza pentru recoltare în timpul verii.
 Varza de vară: prima decadă a lunii aprilie pentru I etapă de cultură.
 Broccoli în cultura de toamnă: 15 aprilie-10 august (în mai multe etape cu plantare la un interval de
10-15 zile în funcție de durata de vegeta ție a hibridului).
 Varza de Bruxelles: cultura mai timpurie 1-15 mai; cultura semitârzie 15-31 mai.
 Cultura timpurie de tomate: 20-30 aprilie în zone mai călduroase (sudul și vestul țării).
Citiți aici mai multe despre Varza de Bruxelles – cerințe, producere răsad și cultivare .
Ce răsad plantăm în luna mai

În luna mai se înființează și culturile de vară-toamnă (tomate, ardei, vinete, castrave ți).
Răsadul de roșii de vară de plantează  când în sol se atinge temperatura de 12°C, aproximativ la începutul
lunii mai (25 aprilie-10 mai) în zonele mai pu țin călduroase.  Tomatele de toamnă se plantează spre sfârșitul
lunii mai sau chiar început de iunie.
Răsadul de ardei se plantează în perioada 1-25 mai, când în sol se atinge temperatura de cel pu țin  14°C.
Plantarea răsadului de vinete se realizează la începutul lunii mai la culturile timpurii în zonele mai calde și
în a doua jumătate a lunii mai la celelalte culturi. În sol trebuie să avem temperatura constantă de minim
16°C.
Vedeți și articolul despre Cultivarea și îngrijirea vinetelor în câmp și solar. Sfaturi .
Plantarea răsadului de castraveți se realizează  în prima decadă a lunii mai, după ce trece pericolul
brumelor târzii de primăvară. Aflați aici mai multe despre  Cultivarea castraveților – sfaturi la semănat și
întreținere.
Ce răsad plantăm vara
Vara, în luna iunie, până cel mai târziu la 10-15 iulie pentru zonele din sud și vest se plantează răsaduri
de varză, gulii, conopidă, în vederea obținerii producției toamna târziu.
Varza de toamnă: soiuri târzii (20 mai-10 iunie în zonele reci, 15-30 iunie în zonele mai calde); soiuri
semitârzii (10-20 iunie în zonele reci, 1-5 iulie în zonele mai calde).
Conopida cultura de toamnă: 15-25 iunie la soiurile târzii și 25 iunie-10 iulie la soiurile semitârzii.
Ce culturi putem planta toamna
Toamna, la sfârșitul lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie (în zonele colinare), până la 10-15
octombrie (pentru zonele din sub și vest) se poate planta salată în vederea ob ținerii produc ției primăvara
foarte devreme (se folosesc doar soiuri ce rezistă la temperaturi scăzute din timpul iernii).
Timpul potrivit pentru plantarea răsadului
Pe cât este posibil, plantarea răsadurilor se face pe un timp liniștit, fără vânt, cu cerul noros . În perioadele
călduroase se va planta spre seară, pentru a se evita ofilirea plantelor. Plantatul este bine să se facă după
ploaie sau după o udare pentru ca solul să aibă umiditate suficientă și să se asigure o prindere mai bună.
https://agrobiznes.ro/articole/cand-plantam-rasadurile-in-camp-perioada-optima-pentru-fiecare-specie

NO-TILL – CULTURILE DE ACOPERIRE - Selectarea culturilor de acoperire

noiembrie 1, 2022 agrimanet


Selectarea culturilor de acoperire
Puneți câteva întrebări pentru a vă ajuta să vă clarifica ți obiectivele de utilizare a culturilor de acoperire.
Doriți să reduceți eroziunea? Reconstruiți materie organică din sol? Reduce ți compactarea? Vre ți să limita ți
pierderile de nutrienți, să captați azot? Oferi ți furaje? Sau o combina ție de lucruri? Pe lângă faptul că ne
ajută să alegem speciile și amestecurile de culturi de acoperire, obiectivele stabilite pentru cultura de
acoperire ne ajută, de asemenea, să stabilim un standard pentru ceea ce considerăm „succesul” unei
culturi de acoperire.
Obiectivele diferite necesită diferite specii de culturi de acoperire sau amestecuri de specii, de exemplu:
Iarbă
Speciile de iarbă, datorită sistemelor lor radiculare prolifice, sunt adesea folosite pentru controlul eroziunii și
pentru a reconstrui materia organică din sol.
Cruciferele
Cruciferele pot avea o creștere semnificativă în toamnă pentru a ajuta la controlul eroziunii la sfâr șitul
sezonului, pot oferi în plus furaj. Adăugarea de brassica poate ajuta, de asemenea, la diversificarea
tipurilor de plante din asolamentul dvs. și acest lucru poate ajuta la diversificarea comunită ții microbiene din
sol.
Leguminoasele
Leguminoasele sunt de obicei folosite ca cultură de acoperire sau într-un amestec atunci când dorim să
adăugăm azot la rotația culturilor pentru a compensa azotul din îngră șământ.

Pe lângă selectarea culturilor de acoperire pentru a vă îndeplini obiectivele individuale, fiecare fermă are
diferite rotații de culturi, echipamente, programe de erbicide și disponibilitate de gunoi de grajd.

După ce recoltă (cash crop) vei înființa culturi de acoperire?

Deși există zeci de specii de culturi de acoperire disponibile, culturile de acoperire vor avea succes în
funcție de cultura după care vin. De exemplu, există multe op țiuni pentru culturile de acoperire care vin
după grâul de toamnă, însă alegerile devin mai pu ține după porumbul de siloz și sunt limitate după soia și
porumb.

Cum veți însămânța cultura de acoperire?

Ce echipament ai la dispoziție? Mulți sunt de acord că introducerea semin țelor în pământ (contact semin țe-
sol) este optimă, în special în soluri cu textura mai grosieră. Semănatul la suprafa ță fără încorporare, prin
echipamente terestre sau aeriene, poatet func ționa mai bine în soluri cu textura moderată până la grea,
unde sămânța are un acces mai bun la umiditatea solului, în special atunci când se anun ță ploi.
Dacă semănați culturi de acoperire într-o cultură în picioare, de exemplu porumb în stadiul de 4-6 frunze,
momentul însămânțării este esențial, deoarece plantele tinere vor trebui să aibă acces la lumina adecvată
pentru a începe fotosinteza la scurt timp după germinare.
Ce erbicide ați folosit în anul de dinaintea înființării culturii de acoperire (sau cu doi ani
înainte)?
Aceasta poate fi una dintre cele mai importante întrebări pe care vi le pune ți, mai ales dacă inten ționa ți să
folosiți cultura de acoperire ca furaj. Erbicidul folosit poate compromite cultura de acoperire și/sau îl poate
compromite pentru utilizare ca furaj. Asigura ți-vă că citi ți cu aten ție etichetele erbicidelor și în țelege ți orice
restricții.
Cum vei finaliza cultura de acoperire?
Pentru mulți, mai ales pentru cei care testează pentru prima oară culturile de acoperire, selectarea speciilor
care (de obicei) să reziste peste iarnă poate fi stresantă. Dacă dori ți ca o cultură de acoperire să
repornească în vegetație în primăvară, să reziste peste iarnă, asigura ți-vă că în țelege ți cerin țele de
gestionare ale mix-ului.
Acordați o atenție deosebită stadiului de cre ștere a culturii de acoperire.
Construiți-vă propria experiență
Odată ce ați luat în considerare aceste întrebări, atunci selectarea speciilor de culturi de acoperire pentru
ferma dvs. devine puțin mai ușoară. Discuta ți cu cei care au încercat culturi de acoperire și au avut succes
sau au întâmpinat provocări. Discutați în detaliu cu furnizorul dumneavoastă de mixuri de culture de
acoperire. Deoarece cunoștințele sunt adesea ob ținute cel mai bine prin experien ță, construi ți-vă propria
experiență prin testarea pe suprafețe mici. Indiferent de ceea ce face ți, atunci când încerca ți pentru prima
dată culturi de acoperire, începeți cu un număr limitat de hectare. Succesul generează succes, a șa că
începeți cu puțin, stabiliți ce va funcționa pentru ferma dvs. și construi ți de acolo!
https://agrimanet.ro/selectarea-culturilor-de-acoperire/?fbclid=IwAR3DEX-
6wznfMY1SAsPbRxz5TYYEmFxBhY2sS0t2blmodMx5j_pWqG_e5X8

NO-TILL – CULTURILE DE ACOPERIRE - Fertilizarea cu bor la rapiță – de ce e

necesară, când se aplică

DeLuminița Crivoi
3 noiembrie 2022

La cultivarea rapiței de toamnă, analizând tehnologia, la sigur a ți observat men ționarea necesită ții
administrării îngrășămintelor cu bor la această cultură.
În ciuda acestui fapt, de multe ori, fertilizarea cu bor la rapi ță este neglijată, iar în acest articol discutăm
câteva aspecte importante, menționând de ce și când aceasta este necesară:
 De ce este important borul la cultura de rapi ță
 Ce simptome apar în lipsa de bor la rapi ță
 Când realizăm fertilizarea cu bor la rapi ță
De ce este important borul la cultura de rapi ță
Borul joacă un rol important la formarea pere ților celulari la rapi ță, dar și la cre șterea țesuturilor vegetale.
Prezența borului în cantități optime favorizează absorb ția nutrien ților, transportul asimilatelor, ajută în
procesul de germinație și formare a florii, stimulează cre șterea numărului de semin țe și con ținutul de ulei.
Un factor important ce indică necesitatea fertilizării rapi ței cu bor din toamnă, este faptul că  borul mărește
rezistența rapiței la îngheț.
Cantitatea de bor ce poate fi asimilată de plantă depinde de pH-ul solului: odată cu creșterea pH-ului, borul
se asimilează mai rău. Astfel, în cazul calcarizării excesive a solurilor, poate apărea caren ța de bor.
Totodată, în cazul insuficienței de bor, situația va fi înrăută țită de:  solurile nisipoase, cu puțină materie
organică, conținut sporit de azot și calciu, secetă sau vreme excesiv de umedă și rece.
Detalii despre Rapița în asolament – avantaje, recomandări .
Ce simptome apar în lipsa de bor la rapi ță
Carența de bor la rapiță poate fi determinată prin analiza foliară, dar și unele simptome vizibile ce apar pe
părțile vegetative ale plantei trebuie luate în calcul.
Principalele simptome ce pot fi observate în lipsa de bor la rapi ță sunt:
 Primele semne apar pe părțile tinere ale plantei – frunzele din partea superioară și de la mijloc sunt
mici, deformate, încrețite și fragile, căpătând o paloare verzuie, roşiatică, violetă pe limb, între
nervuri apar pete pestriţe, galbene.
 Pot apărea pete necrozate pe marginea frunzei și limb. Marginile frunzelor se răsucesc în jos.

FOTO: agric.wa.gov.au
Scurtnodarea – aspect pipernicit al plantei produs de intervalul mic dintre noduri (locul de fixare a frunzelor
de la un etaj la altul). Pe pețiol și tulpini pot apărea fisuri, leziuni tubulare.
Internoduri scurte și plante pipernicite; FOTO: agric.wa.gov.au
 Căderea bobocilor florali.
Formarea incompletă a florilor în cazul lipsei de bor; FOTO: agriculture.borax.com
 La baza tulpinii apar leziuni maro cu goluri.
FOTO: yara.co.uk
Înflorirea și formarea silicvelor este afectată, silicvele formând pu ține semin țe.
Respectiv, într-un final, carența de bor duce la reducerea fertilită ții rapi ței.
V-ar putea fi util și articolul despre  Dăunătorii la rapiță – recomandări la combatere .
Când realizăm fertilizările cu bor la rapi ță
Precum am menționat, borul are un rol important încă în faza inițială de cre ștere a rapi ței, mărind toleran ța
acesteia la factorii de stres.
Respectiv, majoritatea specialiștilor recomandă realizarea unei fertilizări cu bor la rapi ța de toamnă încă din
toamnă. Borul va favoriza dezvoltarea rădăcinilor plantei.
Toamna, borul la rapiță se aplică înainte de înghe țuri, când cultura are 4-6 frunze , la o dezvoltare a
plantelor de înălțimea 5-8 centimetri.
Primăvara, fertilizarea cu bor este recomandată a fi realizată înainte de apari ția tulpinilor și înainte de
înflorirea plantei, mai ales în condiții de umiditate scăzută.
Tratamentele de primăvară cu bor se realizează deoarece rapi ța are nevoie de bor în faza de buton verde
floral. Borul joacă un rol important la fecundarea calitativă a florilor.
Important! Cantitățile de bor administrate la rapi ță se determină în func ție de analiza solului, particularită țile
terenului și anului (condiții menționate anterior).
În următorul articol am adunat Top 7 cele mai frecvente greșeli făcute la semănatul rapi ței de toamnă .
https://agrobiznes.ro/featured/fertilizarea-cu-bor-la-rapita-de-ce-e-necesara-cand-se-aplica?
fbclid=IwAR3vBHN8K721M-a74HR1hhWIsvK59N6ghPDjKV4VJY-iKhXhJftlmluG6dY

LG – USTUROI – PASTRARE - Cum se păstrează usturoiul iarna – sfaturi și

recomandări

DeLuminița Crivoi
30 octombrie 2022

Pentru păstrarea calitativă a usturoiului este importantă pregătirea acestuia încă la recoltare. După ce a
fost scos din pământ, usturoiul trebuie întins la uscat la umbră și asigurată o ventilare bună.
Ulterior, în funcție de forma în care va fi utilizat și cantită ți, metodele de depozitare vor varia.
Pe suprafețe mari, pentru uscarea usturoiului se utilizează ventilatoare, camere cu ventilare for țată,
utilizând generatoare de căldură sau dezumidificatoare.
După uscare, usturoiul este din nou cură țat, calibrat, eliberat de excesul de coajă și plasat pentru
depozitare pe termen lung.
În acest articol, specificăm cerințe de păstrare a usturoiului în cantită ți mari, în depozite, dar și păstarea în
condiții de casă. Totodată, vom menționa cauzele uscării și îngălbenirii usturoiului în timpul păstrării.
Cum se păstrează usturoiul iarna în depozite
FOTO: gilroydispatch.com
Tehnologiile de depozitare a usturoiului sunt destul de stricte, dacă nu sunt respectate, pute ți pierde o parte
din recoltă. Dacă temperatura crește peste normă, usturoiul va începe să germineze, dacă nivelul de
umiditate este depășit, crește amenințarea bolii, mucegaiului și alterarea activă a usturoiului. Dacă aerul
este prea uscat, usturoiul se usucă și își pierde din masă.
Pentru păstrarea de lungă durată sunt recomandate soiurile de primăvară care au rezisten ță mai bună.
Pentru păstrare se utilizează doar bulbii albi, cu rădăcini sănătoase și bine îmbrăca ți în folia
pergamentoasă.
Usturoiul de toamnă se poate păstra bine numai în depozite speciale, la o temperatură de -2…0°C și
umiditatea atmosferică de 70-80%.
Aflați mai multe despre Plantarea usturoiului de toamnă.
Atunci când usturoiul este depozitat în încăperi fără răcirea aerului, men ținerea umidită ții relative este
deosebit de importantă. Cu cât aerul este mai cald, cu atât umiditatea relativă ar trebui să fie mai mică
pentru a preveni dezvoltarea putregaiului, mucegaiului și germinării usturoiului. La o temperatură de +1…
0°C – nivelul permis de umiditate este de 50-70%, la 18 … 20°C – până la 50-60%.
În depozite, usturoiul se așează pe rafturi în straturi, în saci de plasă, cutii de până la 20 kg sau
semicontainere cu înălțimea de 20-40 cm. Regimul de temperatură recomandat este până la 10°C și
umiditatea între 50-70%, apoi tranziția se efectuează în modul de stocare pe termen lung: -1…-3°C cu un
nivel de umiditate de până la 65-70%.
Volumele industriale de usturoi sunt cel mai bine depozitate în camere frigorifice cu condi ții create de -2…-
3°С și umiditate de până la 75-80%, cu schimb de aer de 2-4 ori pe oră. Usturoiul e distribuit în containere
instalate în stive, cu spațiu între ele pentru confortul ventila ției, între ținerii și controlului stării produselor.
Aerul prea uscat va face ca toată apa din usturoi să se evapore, iar aerul prea umed va provoca
descompunerea legumei și creșterea ciupercilor sau bacteriilor. Nu contează dacă este o cameră, o pivni ță
sau un depozit, este necesar să păstra ți camera curată și în ordine.
Aerul proaspăt trebuie să circule și nu trebuie să fie praf, resturi sau umezeală în jur.
Cum se păstrează iarna usturoiul în condiții de casă
FOTO: blog.thompson-morgan.com
Nu puneți usturoiul într-o grămadă sau lângă alte legume. Excep ție este ceapa, care se simte bine în
aceleași condiții de păstrare, iar contactul strâns cu usturoiul nu îi dăunează.
Doar usturoiul recoltat corect și la timp poate fi păstrat mult timp. Selecta ți întotdeauna cele mai reu șite
exemplare, evitați usturoiul putrezit sau deteriorat. În caz contrar, usturoiul contaminat va duce la
răspândirea bolii pe restul stocului.
În cantități mici, aproape orice loc de depozitare a legumelor este bun pentru usturoi, atâta timp cât este un
mediu potrivit pentru el.
Pentru depozitare, dacă nu aveți cantită ți mici și nu-l împleti ți în funii, se înlătură rădăcinile, lăsând circa 3-5
mm, se scurtează partea aeriană până la 2-3 cm (sau 10-15 cm în cazul în care va fi depozitat în
mănunchiuri) – acestea se întreprind pentru a reduce evaporarea umidită ții și a preveni putrezirea.
Cutiile de carton sau cutiile din lemn sunt considerate un bun recipient, dar nu recipientele din plastic – nu
permit aerului să treacă și pot afecta negativ gustul usturoiului.
Exemplarele de usturoi deteriorate la recoltare nu se pun la păstrare. Cel mai bun loc ar fi în frigider, dar
numai pentru maxim 2-3 luni. Un astfel de usturoi este de dorit să se consume cât mai curând posibil.
Experiența arată că o pivniță sau un subsol sunt cele mai potrivite pentru depozitarea pe termen lung a
usturoiului. Este important ca camera sa îndeplinească standardele, adică să fie curată și bine ventilată, cu
umiditate moderată sau scăzută și o temperatură pu țin peste zero.
Metode populare de păstrare a usturoiului
Cea mai tradițională dintre metodele de depozitare este de a depozita usturoiul în cutii, saci de pânză
naturală, pungi de in, sau de a face mănunchiuri mari de usturoi, ca ni ște ciorchini, pe care îi ve ți atârna în
cui pe perete.
Mulți depozitează usturoiul în coji de ceapă, plasând cutia într-un loc răcoros și uscat. Totodată, unii
plasează usturoiul în sare sau făină, în borcan, în straturi. Borcanele sunt acoperite cu tifon, pentru a evita
depozitarea prafului.
Totodată, usturoiul poate fi depozitat în rumegu ș. Pentru a evita evaporarea umidită ții la păstrarea
usturoiului în frigider, usturoiul se învele ște în 2-3 straturi de folie argintată alimentară.
V-ar putea fi util și articolul despre  Cum se păstrează sfecla roșie și morcovii iarna. Sfaturi .
De ce se usucă usturoiul în timpul păstrării
De cele mai multe ori, usturoiul se usucă în timpul păstrării din cauza condi țiilor necorespunzătoare. Dacă
în camera de păstrare este prea uscat și aerul cald, se pierde umiditatea din că țeii de usturoi – ace știa se
micșorează, devin fragili.
Pentru a evita uscarea excesivă a usturoiului, adapta ți locul și metoda de păstrare.
 De ce putrezește usturoiul în timpul depozitării?
Există mai multe motive posibile pentru aceasta. Usturoiul poate putrezi în cazul dacă:
 A fost rănit în timpul recoltării, iar prin rănile formate au pătruns organisme patogene.
 Umiditate excesiv de mare și aerisire proastă, precum și recipiente închise ermetic, în care s-a
condensat umiditatea.
 Usturoiul afectat de îngheț, de asemenea, este vulnerabil la bolile produse de ciuperci.
Cum evităm putrezirea usturoiului în timpul păstrării?
1. După recoltare, usturoiul trebuie lăsat în lumina directă a soarelui câteva ore până se usucă bine.
Majoritatea microbilor și a dăunătorilor mici vor fi distru și, iar usturoiul în sine va câ știga putere
pentru depozitarea ulterioară.
2. Crearea condițiilor necesare pentru uscarea usturoiului înainte de păstrare. Timp de câteva zile
într-o cameră cu circulație bună a aerului, fără ca razele directe ale soarelui să afecteze usturoiul.
3. Alegerea recipientelor care să permită usturoiului să respire și să nu acumuleze condens pe el.
De ce se îngălbenesc cățeii de usturoi
În principiu, cauzele sunt aceleași ca și în cazul uscării usturoiului. Astfel, condi țiile men ționate anterior
trebuie respectate.
Dacă temperatura este prea ridicată și aerul este umed, petele gălbui de pe că ței sugerează dezvoltarea
putregaiului. Dacă acești căței nu sunt îndepărta ți, vor răspândi spori dăunători în toată încăperea de
depozitare, care vor germina și vor afecta tot usturoiul.
Puneți doar usturoi nedeteriorat de păstrare, respecta ți condi țiile de păstrare, înlătura ți usturoiul bolnav și
mențineți parametrii necesari astfel încât să vă pute ți bucura timp îndelungat de recolta ob ținută.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum se păstrează cartofii: sfaturi pentru depozite și pivni țe .
https://agrobiznes.ro/featured/cum-se-pastreaza-usturoiul-iarna-sfaturi-si-recomandari?
fbclid=IwAR2MAsHNfs7AmoQ3KGt8mpUWgPvNsgAJSIX0oeE8K4-KNZf-t46GQaW-weY

Sechestrarea carbonului în sol: fermierii pot obține certificate și le vinde

implementând practici agricole durabile

DeLuminița Crivoi
27 octombrie 2022

Agricultorii, prin activitatea lor, pot contribui la combaterea schimbărilor climatice prin reducerea carbonului
din atmosferă.
Captarea din atmosferă și fixarea carbonului în sol sau în biomasă  durabil poate fi realizată prin mai multe
moduri, printre care numărându-se plantarea de garduri vii, fâ șii de protec ție,  cultivarea leguminoaselor,
utilizarea culturilor de captare și a culturilor de acoperire, agricultura conservativă,
menținerea turbăriilor și împădurirea.
Eliminările de dioxid de carbon și anume eliminarea CO 2 din atmosferă și stocarea sa prin diferite mijloace,
de exemplu prin intermediul arborilor și al plantelor, precum și protejarea solurilor bogate în carbon, pot
juca un rol esențial în realizarea neutralită ții climatice.  
Cum are loc sechestrarea carbonului în sol
sechestrarea carbonului in sol
1. Soarele oferă plantelor o sursă de energie regenerabilă pentru a efectua fotosinteza.
2. Plantele captează dioxidul de carbon din atmosferă, aruncând deoparte cele două molecule de
oxigen și păstrând carbonul pentru a- și construi frunzele, tulpinile și rădăcinile.
3. Plantele își secretă o parte din rezerva de carbon din rădăcinile lor prin „exudate” sau zaharuri
simple, proteine, aminoacizi, acizi organici și al ți regulatori importan ți pentru comunitatea
microbiană care trăiește în sol.
4. Viermii consumă o combinație de materiale organice (reziduuri de plante) și materiale anorganice
(sol). După ce materialul trece prin intestinele lor, este excretat în sol. Aceste excre ții, compuse din
multe microagregate mici, sunt legate între ele într-un mod mai puternic, ceea ce ajută la formarea
agregatelor rezistente de sol care protejează fizic materia vegetală de suprafa ță nou adăugată prin
descompunere.
5. Carbonul este mutat mai adânc în straturile de sol și transformat în forme mai stabile în timp, într-
un ciclu continuu de consum microbian și transformare a carbonului derivat din plante. O parte din
carbon, de obicei zaharuri simple sau alte biomolecule mici, se dizolvă din reziduurile de cultură.
Dacă carbonul dizolvat intră în contact cu bacterii sau ciuperci, microbii îl pot folosi ca energie
pentru a crește. Deoarece microbii se află aproape de solul mineral, atunci când mor, carbonul
care a fost conținut în corpurile lor se une ște cu aceste suprafe țe minerale. De-a lungul timpului,
această conversie a carbonului dizolvat în țesut microbian cre ște dimensiunea bazinului microbian
și, atunci când acestea mor, o mare parte din acel carbon microbian circulă prin sol – în cele din
urmă crescând stocurile de carbon din sol.
Respectiv, procesul începe cu fotosinteza și continuă prin schimburi între rădăcinile plantelor, animale și
microbii care trăiesc în sol. Implementarea practicilor regenerative sus ține comunită țile microbiene din sol
și promovează ciclul activ al carbonului, acumulând astfel materie organică în sol pe termen lung, în special
în straturile mai adânci ale solului.
Forme persistente de carbon pot fi produse în sol, iar acest proces ciclic poate fi îmbunătă țit prin:
 Utilizarea de practici, inputuri care contribuie la dezvoltarea biotei solului.
 Reducerea perturbărilor (cum ar fi lucrarea solului) pentru a păstra procesele biologice, fizice și
chimice care au loc deja.
Implementarea practicilor regenerative sus ține comunită țile microbiene din sol și promovează ciclul activ al
carbonului, acumulând astfel materie organică din sol pe termen lung, în special în straturile mai adânci ale
solului.
Implementând practici ce contribuie la sechestrarea carbonului în sol, fermierii pot beneficia și de suport,
iar acest lucru se întâmplă în felul următor: pot certifica cantitatea de carbon din sol stocată într-un an de
recoltă, obținând certificate care pot fi ulterior vândute pe pia ța voluntară de carbon , fiecare dintre acestea
fiind echivalent cu o tonă de CO2.
McKinsey & Company estimează că piața creditelor de carbon ar putea ajunge la o valoare mai mare de 50
de miliarde de dolari în 2030.
Certificatele de eliminare a carbonului sunt cele mai solicitate, iar solu țiile inovatoare, precum sechestrarea
carbonului din sol, vor reprezenta estimativ 65-85% din totalul ofertei de credite. În func ție de condi țiile
actuale de piață, valoarea certificatelor este de 25-50 de euro fiecare.
Certificarea, la nivel mondial, este realizată de diverse companii. În România, recent Agreena, cea mai
importantă companie de certificare a carbonului din sol, a anun țat intensificarea opera țiunilor.
Compania oferă fermierilor accesul la un program solid de certificare a carbonului din sol, bazat pe cele
mai recente cercetări și standarde din domeniul știin țific.
Agreena a intrat inițial pe piața românească în 2019, sub numele de Commoditrader, chiar înainte de a
dezvolta primul program de certificare a carbonului din sol din Europa, acreditat la nivel interna țional.
AgreenaCarbon este primul program de certificare a carbonului din sol din Europa, care prime ște o aten ție
internațională semnificativă, deoarece fermierii pot elimina carbonul din atmosferă și îl pot stoca în solurile
lor.
Măsurând cantitatea de carbon din sol stocată într-un an de recoltă, Agreena oferă fermierilor certificate
care pot fi ulterior vândute pe piața voluntară de carbon, fiecare dintre acestea fiind echivalent cu o tonă de
CO2.
„Am remarcat un trend ascendent în România privind tranzi ția fermierilor de la agricultura convenţională la
cea conservativă, reducând intervențiile de la nivelul solului. Fermierii români care î și doresc să creeze un
context climatic favorabil pentru generațiile viitoare pot ob ține și beneficii financiare din această activitate
prin obținerea de culturi mai bune și vânzarea certificatelor de carbon”, explică Simon Haldrup, CEO și
cofondator al companiei de certificare a carbonului din sol, Agreena.
Agreena deține certificate de CO2 comercializabile și verificate de ter ți, care apar țin direct fermierului.
Acesta poate alege să le păstreze, să le vândă unor organiza ții institu ționale sau private, să le asocieze cu
culturile sale sau să colaboreze cu Agreena pentru a ob ține o ofertă bună.
Numărul de certificate pe care un fermier le poate ob ține se bazează pe adoptarea unor practici agricole
regenerative, care reduc gazele cu efect de sera (GES) și elimină CO2 din atmosferă, stocându-l în sol.
Fermierii care participă în programul AgreenaCarbon primesc până la trei certificate pe hectar, în func ție de
practicile adoptate, cum ar fi însămân țarea culturilor de acoperire sau No-till.
Potrivit FAO, reabilitarea solurilor agricole degradate poate elimina 51 de gigatone de dioxid de carbon din
atmosferă, influențând majorarea producției globale de alimente cu 17,6 megatone pe an.
https://agrobiznes.ro/articole/sechestrarea-carbonului-in-sol-fermierii-pot-obtine-certificate-si-le-vinde-
implementand-practici-agricole-durabile#comment-845
POMI - Muguri și ramuri de rod la măr – cum le deosebim la tăieri

DeLuminița Crivoi
4 noiembrie 2022

Tăierile în livezi vor fi inițiate în curând pentru unele specii, iar cunoa șterea ramurilor de rod este
importantă în momentul alegerii părților ce urmează a fi înlăturate pentru a crea echilibrul necesar.
Tăierile influențează cantitatea și tipul de muguri ce se formează pe pomii fructiferi. Scopul tăierii este de a
încuraja pomul să producă lemn roditor. Pomii pot deveni prea viguro și din cauza tăierii necorespunzătoare
sau a fertilizării excesive, ambele vor duce la mai pu țini muguri florali și la mai pu ține fructe în viitor.
În acest articol, discutăm despre ramurile de rod la măr. Mai întâi de toate, însă, a ș dori să men ționez că,
în funcție de amplasare, există două tipuri de muguri pe pomi – terminali și laterali.
Mărul și părul înfloresc și fructifică în cea mai mare parte pe mugurii terminali. Un mugure terminal este
situat pe vârfurile lăstarilor și se mai nume ște și mugure apical. Un mugure lateral se dezvoltă la baza unei
frunze de-a lungul lăstarilor.

FOTO mugure lateral; Sursă: stockergarden.com

Mugurii pot produce oriunde ar fi amplasa ți de la 5 la 8 flori și un număr similar de frunze.
Citiți și despre Când se fac tăierile la fiecare specie de pomi.
Mugurii mai pot fi clasificați și în funcție de organele ce urmează să se dezvolte din ace știa:  un mugure
vegetativ va forma doar frunze, organe vegetative. Acesta este mai mic, mai alungit și mai ascuțit decât cel
florifer, din care se vor forma doar flori (caracteristic speciilor sâmburoase).

Mugure vegetativ; FOTO: stockergarden.com

Sau mixt (din care se vor forma flori și frunze – caracteristic sămân țoaselor):

Mugure mixt; FOTO: stockergarden.com

Mugurii de rod pot fi identificați de la mijlocul verii, dar sunt vizibili în special după mijlocul toamnei.
Mugurii vegetativi (adică mugurii care poartă frunze, dar fără flori) se disting cu u șurin ță de mugurii de rod
prin faptul că sunt muguri subțiri, ascu ți ți, purta ți în axila frunzei. Ace ști muguri sunt de obicei mult mai mici
și mai nesemnificativi decât mugurii de rod.
Mărul și părul fructifică pe următoarele ramuri de rod: țepu șă, pinten, nuielu șa, mlădi ță, smicea, bursă și
vatră de rod. Unele dintre aceste ramuri nu au muguri floriferi, dar se vor forma ulterior. Din acestea fac
parte pintenul, smiceaua.
În continuare, menționăm câteva aspecte importante pentru recunoa șterea forma țiunilor de rod:
Formațiuni de rod la măr: 1- pinten; 2 – țepușa; 3 – bursa de rod; 4 – vatra de rod; 5 – nuielu șa; 6 –
mlădița; 7 – ramură de rod multianuală; Sursă: Conducerea și tăierea pomilor și arbu știlor fructiferi.
Țepușa este o ramură anuală scurtă, de circa 0,5-5 cm lungime, cu un mugure terminal mixt, adică din
acesta se vor forma flori și frunze.
Spre deosebire de țepușă, pintenul are în vârf un mugure vegetativ (din care se vor dezvolta doar frunze).
Pintenii cresc într-o cantitate foarte mică în fiecare an.
FOTO: stockergarden.com
Se dezvoltă lent, timp de doi ani. Fructifică al doilea an.
FOTO: stockergarden.com
Nuielușa este o ramură anuală de 10-30 cm, mugurele terminal, adică cel amplasat în vârful ramurii este
mixt.
Nuielușă amplasată pe ramură de doi ani; FOTO: stockergarden.com
Mlădiță poate fi mai lungă decât nuielușa, lungimea fiind cuprinsă între 10-60 cm, însă spre deosebire de
aceasta mai are câțiva muguri laterali mic ști.
Smiceaua are dimensiuni similare nuielușei, doar că este o ramură prefloriferă, adică nu are muguri floriferi
și în anii următori se va transforma în nuielu șă sau mlădi ță.
Bursa sau puntea de rod spre deosebire de anterioarele ramuri de rod este bienală, adică de doi ani. Este
scurtă, cu partea de sus mai îngroșată, cu una sau două ramifica ții laterale. Bursa provine din mugurele
terminal mixt al țepușei, nuielușei sau mlădi ței.
 FOTO: stockergarden.com

Lamburda – termen utilizat

în limba italiană pentru descrierea pintenului și țepu șei. Borsa- bursă de rod la păr; FOTO:
stockergarden.com
Lista este finalizată cu vatra de rod, care este o formațiune multianuală, alcătuită din două sau mai multe
burse de rod.
Vatră de rod; FOTO: stockergarden.com
Citește și despre Tăierile la măr. Forma de coroană – palmetă mixtă.
https://agrobiznes.ro/articole/muguri-si-ramuri-de-rod-la-mar-cum-le-deosebim-la-taieri

POMI – TAIERI – MAR - Tăierile la măr. Forma de coroană – palmetă mixtă

DeIrina Pompuș
23 martie 2021

Sistemul de conducere și tăiere a pomilor de măr se stabile ște în dependen ță de particularită țile cre șterii și
fructificării, asociației soi portaltoi utilizate, condi țiile pedoclimaterice și sistemul de cultură.
Palmeta mixtă (palmeta liber aplatizată)
Pom de măr condus după Palmeta mixtă, Conducerea și tăierea pomilor și arbu știlor fructiferi
Palmeta mixtă este recomandată pentru soiurile de măr cu tipul III ( denumit standard sau Golden Delicious,
fructifică pe toate tipurile de ramuri de rod, mai frecvent pe nuielu șe și mlădi țe de 2-3 ani ) și tipul IV
(Granny Smith, fructifică în special pe ramuri relativ lungi – nuielu șe, mlădi țe și nînsemnat pe forma țiuni de
rod scurte amplasate pe lemn de 2-3 ani ) de fructificare, pomii de vigoare mijlocie și submijlocie (Golden
Delicious, Idared, Coredar, Jonagold, Melba, Generos, etc), altoi ți pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM106,
M4, etc).
Principalele formațiuni de rod la măr

FOTO: Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi

Este pretabilă și pentru soiuri cu pomi viguro și altoi ți pe portaltoi de vigoare submijlocie (M7, M26).
Caracteristică pomi Palmetă mixtă
 înălțime trunchi: 50-60 cm;
  înălțime coroană: 2,8-3 m;
 lățimea la baza coroanei: circa 2 m cu diminuarea spre vârf la 0,8-0,9 m;
 ax central vertical, bine dezvoltat, în planul rândului cu 5-6 șarpante dirijate în direc ții opuse cu
unghiuri de înclinare față de verticală de 45-50° pentru soiurile cu coroana piramidală și până la
55-60° pentru soiuri cu coroana răsfirată;
 primele 2 șarpante sunt amplasate sub formă de etaj la 10-12 cm una de alta;
 celelalte 3-4 șarpante sunt amplasate, de regulă, solitar, distan țate pe aceea și parte a axului la 50-
70 cm (în funcție de vigoarea de cre ștere și capacitate de ramificare);
 ramurile de semischelet (amplasate pe șarpante, între acestea) sunt amplasate la distan ța de 20-
25 cm, direcționate spre direcția intervalului dintre rânduri, pozi ția aproape de orizontală.
Părțile componente ale pomului

Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Grăbirea intrării pe rod a pomilor de măr
Pentru a urgenta intrarea pe rod a pomilor, în special la soiurile ce ramifică slab, pe ax între șarpantele de
bază formate trebuie formate șarpante provizorii, dirijate pe direc ția rândului, cu pozi ția aproape de
orizontală și vigoare de creștere mai mică fa ță de cele principale.
După 2-3 fructificări, șarpantele provizorii, prin tăieri de reduc ție la ramificări laterale se transformă în
ramuri de semischelet sau se suprimă la inel.
Schema formării coroanei Palmetă mixtă
Anul I, II

Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Tăierile în anul I de la plantare

Tăierile pomilor după plantare se efectuează primăvara devreme în func ție de prezen ța ramificărilor
laterale, stimulând formarea șarpantelor din etajul I.
La umflarea mugurilor se detașează trunchiul. Când lăstarii ating  lungimea de 15-20 cm șe alege lăstarul
de prelungire al axului, iar mai jos pe ax, doi lăstari cu unghiuri largi de inser ție  și interval de 10-12 cm,
orientați opus pe direcția rândului.
Se suprimă la inel lăstarii concuren ți ai celui de prelungire al axului și lăstarii inutili pentru formarea
șarpantelor. Apoi se echilibrează vigoarea de creștere a lăstarilor prin scurtarea celui mai viguros lăstar la
nivelul vârfului celui mai scurt.
Tăierile în anul II de la plantare
Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului central, prin tăierea de transfer a celei
terminale și 1-2 subterminale la una cu pozi ția spre verticală care devine prelungirea axului.
Ramura de prelungirea a axului se scurtează la 70 cm mai sus de baza ultimei șarpante la soiurile de
vigoare submijlocie și până la 90 cm la soiuri cu vigoare supramijlocie, pentru a proiecta șarpante solitare
la distanțe respectiv pe soiuri de 50-70 cm.
Dacă această ramura nu a atins dimensiunile indicate, se scurtează la 1/4 din lungime, iar șarpantele
solitare se proiectează în următorul an.
Se elimină de pe ax și laturile superioare ale șarpantelor ramurile verticale și cele inutile pentru coroană,
crescute între șarpantele etajului și în raza de 15 cm de la baza acestora.
Unghiurile de înclinare a șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la ramificări laterale.
Dacă ramurile anuale ale șarpantelor au lungimea mai mare de 50-60 cm, se scurtează la  1/4 din lungimea
lor.
Când lăstarii au 15-20 cm, lăstarul de prelungire al axului se scurtează prin transfer la un lăstar bine
dezvoltat, orientat spre verticală. Se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor prin tăieri de transfer, se
suprimă lăstarii ce sunt concurenți ai axului, cei care cresc vertical pe laturile superioare ale șarpantelor
etajului bazal.
În locurile cu puține ramuri lăstarii orienta ți spre verticală se scurtează la 6-8 muguri pentru a ob ține ulterior
prin tăieri de transfer ramuri de semischelet cu orientare către orizontală.
Pe ax, mai jos de baza lăstarului de prelungire, se aleg doi lăstari suficient dezvolta ți, cu unghi larg de
inserție, orientați opus pe direcția rândului, distan ța ți la 50-70 cm (în func ție de vigoarea de cre ștere a
soiului) de la șarpanta inferioară, situată pe aceea și parte a axului. Ulterior, acestea evoluează în 2
șarpante solitare.
Lăstarii dintre viitoarele șarpante se scurtează la 2-3 frunzuli țe, iar cei cu cre ștere puternică și unghiuri largi
de inserție nu sunt atinși.
Tăierile la măr în anul 3 de la plantare
Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Primăvara devreme se elimină ramurile concurente ale axului. Axul se scurtează la 50-70 cm de la baza
ultimei șarpante.
Pe ax și șarpante se suprimă ramurile viguroase, orientate spre verticală, dacă sunt amplasate în zone
degarnisite se scurtează la 4-5 muguri. Se ramifică și ramificările amplasate mai aproape de 10-12 cm de
la baza șarpantelor pentru a stimula cre șterea.
Pe ax și șarpante ramurile cu unghi larg de inser ție se lasă. În zone unde stau prea aproape se scurtează
fiecare a 4-a la cep cu 3-4 muguri.
Se corectează unghiul de înclinare al șarpantelor prin tăieri de transfer la ramificări laterale exterioare în
limite de 45-50° pentru soiurile cu coroana piramidală și 55-60° pentru cele cu coroana globuloasă.
La unele soiuri (Golden Delicious, Idared) se scurtează vârfurile ramurilor anuale atacate de făinare.
Când lăstarii au 15-20 cm lungime, se elimină concuren ții axului, prin transfer la un lăstar subterminal
vertical.
La distanța de 40-50 cm de la șarpantele inferioare pe o parte și alta ale axului se aleg lăstari cu unghiuri
largi de inserție pentru a forma viitoarele șarpante,  a 5-a și a 6-a, de regulă solitare, orientate pe direcția
rândului.
La 10-12 cm de la baza viitoarelor șarpante se suprimă to ți lăstarii. La necesitate, viitoarele șarpante se
subordonează în plan vertical, astfel încât vârful celei superioare să fie nu mai sus de 20-25 cm de la
nivelul vârfului celei inferioare.
Alte lucrări în verde se fac similar celor din anul doi.
Lăstarii atacați de făinare se elimină la inel sau se scurtează mai jos de zona din apropierea păr ții afectate
pentru a evita degarnisirea.
Tăierile în anul IV de la plantare
 S
ursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Până la pornirea pomilor în vegetație se suprimă concuren ții axului. Ramura de prelungire a axului se
scurtează cu 25 cm mai sus de vârful utimei șarpante pentru a reduce cre șterea și a evita tendin ța de
creștere spre verticală a ultimelor două șarpante.
Se corectează unghiurile de înclinare ale șarpantelor prin tăieri de transfer la o ramură laterală cu pozi ția
necesară. Dacă lungimea ramurilor de prelungire a șarpantelor depă șe ște 50-60 cm, ele se scurtează la
această lungime și se reglează vigoarea lor de cre ștere în plan vertical astfel ca fiecare șarpantă
superioară să fie mai puțin viguroasă fa ță de cea inferioară, iar vârful să fie cu circa 25 cm mai sus decât al
celei inferioare.
Se reglează lungimea șarpantelor intermediare, provizorii fa ță de cele principale prin tăieri de transfer la o
ramificare orientată pe direcția rândului cu pozi ția aproape de orizontală.
Se scurtează ramurile de semischelet cu cre ștere excesivă prin transfer la o ramificare, orientată pe
direcția rândului pentru a le încadra în parametrii proiecta ți ai coroanei.
Ramurile verticale, hulpave, amplasate pe sectoare degarnisite ale axului și latura superioară a șarpantelor
se scurtează la 4-6 muguri pentru a fi transformate ulterior în ramuri semischelet, iar celelalte se suprimă la
inel. Se suprimă la inel și ramurile situate în apropierea punctelor de inser ție ale șarpantelor.
Lucrările în verde de formare a coroanei sunt similare cu cele din anul precedent.
Tăierile în anul V
Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Lucrările de formare a coroanei se formează după principiul anului precedent.

Prin tăieri de transfer se corectează unghiurile de înclinare și de abatere a șarpantelor de la direc ția
rândului. La soiurile cu acrotonia pronun țată unghiurile de înclinare a șarpantelor superioare trebuie să fie
cu 5-10° mai mare față de cele inferioare în scopul reducerii vigorii de cre ștere.
Efectul A) acrotoniei; B) mezotonie; C) bazitonie

Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Concomitent cu suprimarea concurenților și a ramurilor verticale, hulpave, în locurile supraîndesite se
răresc ramurile cu unghi larg de inser ție, iar unele din ele se scurtează la cep de 3-4 cm în partea
superioară și 8-10 cm în partea inferioară a coroanei pentru a fi transformate în ramuri seminschelet. După
rărit, distanța dintre ramurile de garnisire trebuie să fie de 15-20 cm.
Ramurile semischelet cu orientare spre verticală sau prea lungi se scurtează prin transfer la o ramificare
laterală cu poziția aproape de orizontală.
La soiurile care fructifică pe ramuri anuale se elimină prin scurtare vârful cu muguri floriferi ai ramurilor de
prelungire ale axului și șarpantelor pentru a evita arcuirea lor.
În scopul menținerii structurii bazitonice a coroanei la soiurile cu acrotonia pronun țată (Golden Delicious) în
partea superioară a coroanei se temperează vigoarea de cre ștere a ramurilor, preponderent prin tăieri de
transfer la ramificări laterale cu pozi ția necesară, iar la cele bazitonice (Mantuaner, Discovery) invers – se
diminuează numărul și vigoarea de cre ștere a ramurilor în partea inferioară a coroanei.
Pe șarpantele de la baza coroanei și pe ax, unele ramuri seminschelet care au fructificat o dată dau de
două ori se taie la lemn de 4 ani cu transfer la o ramificare laterală, forma țiune de rod sau cep cu muguri
dorminzi lung de 8-10 cm.
Axul central se scurtează la 50-60 cm de la punctul de inser ție al ultimei șarpante, iar la opera țiile în verde
se transferă la un lăstar subterminal cu unghi larg de inser ție, orientat pe direc ția rândului. Lucrările în
verde de formare a coroanei se efectuează similar cu anii preceden ți.
Tăierile în anul VI
Sursa: Vasile Babuc, Profesor, Doctor habilitat

Se finalizează formarea coroanei. Axul central se scurtează deasupra ultimei șarpante.

Unghiurile de înclinare ale șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la o ramură exterioară care se
scurtează la 50-55 cm, care depășește această lungime. Pe șarpante și ax se suprimă ramurile viguroase
cu creștere verticală în interiorul coroanei.
Unele din acestea, situate pe segmentele degarnisite, se scurtează la 6-8 muguri pentru ca ulterior, prin
tăieri de transfer la o ramificare cu pozi ția spre orizontală să fie transformate în ramuri semischelet de rod.
Pe șarpantele întâia – a patra se scurtează la cep de înlocuire câte o ramură semischelet care a fructificat
și este în curs de epuizare. Pe cepurile de înlocuire din anul precedent, se lasă câte două ramuri, dintre
care una cu poziția spre orizontală rămâne intactă.
Pentru a evalua în ramură de rod, iar a doua se scurtează la cep. Ramurile semischelet excesiv alungite se
scurtează la o ramificare laterală pe direc ția rândului. Se efectuează și alte tăieri de men ținere a coroanei
în structura și parametrii proiectați.
În perioada de plină fructificare a pomilor predomină tăierea de fructificare care se efectuează în
conformitate cu particularitățile biologice ale soiurilor utilizate și parametrii bioconstructivi ai palmetei mixte,
liber aplatizate.
Pom de măr condus după palmetă mixtă (soiul Idared) până și după tăiere
Se finalizează formarea coroanei. Axul central se scurtează deasupra ultimei șarpante.
Unghiurile de înclinare ale șarpantelor se corectează prin tăieri de transfer la o ramură exterioară care se
scurtează la 50-55 cm, care depășește această lungime. Pe șarpante și ax se suprimă ramurile viguroase
cu creștere verticală în interiorul coroanei.
Unele din acestea, situate pe segmentele degarnisite, se scurtează la 6-8 muguri pentru ca ulterior, prin
tăieri de transfer la o ramificare cu pozi ția spre orizontală să fie transformate în ramuri semischelet de rod.
Pe șarpantele întâia – a patra se scurtează la cep de înlocuire câte o ramură semischelet care a fructificat
și este în curs de epuizare. Pe cepurile de înlocuire din anul precedent, se lasă câte două ramuri, dintre
care una cu poziția spre orizontală rămâne intactă.
Pentru a evalua în ramură de rod, iar a doua se scurtează la cep. Ramurile semischelet excesiv alungite se
scurtează la o ramificare laterală pe direc ția rândului. Se efectuează și alte tăieri de men ținere a coroanei
în structura și parametrii proiectați.
În perioada de plină fructificare a pomilor predomină tăierea de fructificare care se efectuează în
conformitate cu particularitățile biologice ale soiurilor utilizate și parametrii bioconstructivi ai palmetei mixte,
liber aplatizate.
Pom de măr condus după palmetă mixtă (soiul Idared) până și după tăiere
SURSAAGROBIZNES.MD
 ETICHETE
 Tăieri în livezi
 
Share

Articolul precedent
Mucegaiul de zăpadă – simptome de atac, măsuri de prevenire
Articolul următor
Cultivarea usturoiului – tehnologie, cerin țe specifice
Irina Pompuș
Specialist în horticultură
LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariu:
Nume:*
Email:*
 Salvați numele meu, adresa de e-mail și site-ul web în acest browser pentru data viitoare i comentariu.

Recomandate
AGROECO19 FEBRUARIE 2022
Cum apreciem caracteristicile solului fără dispozitive – 6 metode
ARTICOLE15 APRILIE 2022
Rinita la iepuri – cauzele apariției și prevenire
 Rinita la iepuri este o inflamație a mucoasei nazale, a spa țiilor umplute cu aer care înconjoară sinusul sau
cavitatea...
ARTICOLE21 NOIEMBRIE 2021
Iepurele Californian – caracteristică, condi ții de între ținere
 Rasele de animale înalt productive sunt, de regulă, foarte preten țioase la condi țiile de între ținere. În timp
ce rasele locale...
ARTICOLE30 MAI 2022
Musca cepei – daune, metode de prevenire și combatere
 Musca cepei (Delia antiqua) este un dăunător periculos, ce produce pagube în culturile de ceapă, usturoi,
praz şi alte...

‹ adv ›

Comentarii recente
Dorin S. on Prețul grâului a scăzut marți, în condiţiile în care exporturile de grâu ale  
https://agrobiznes.ro/analitica/taierile-la-mar-forma-de-coroana-palmeta-mixta

VIE – LUCRARI - Cotorâtul sau copcitul la viţa de vie – când și de ce se face

DeDmitri Mihov
6 noiembrie 2022

Copcitul reprezintă o operaţie specială efectuată la viţa de vie ce constă în înlăturarea periodică a
rădăcinilor superficiale.
Copcitul se efectuează cu scopul de a nu permite trecerea activităţii viţei de vie pe rădăcini superficiale,
pentru a favoriza formarea mai intensă a rădăcinilor principale ale butucului.
În cazul în care nu e efectuat copcitul, o parte din activitatea butucului se bazează pe rădăcinile
superficiale, astfel slăbindu-se dezvoltarea rădăcinilor principale. 
Activitatea bazată pe dezvoltarea rădăcinilor superficiale duce la apariţia unor riscuri, ce în regiunea
noastră sunt frecvente:
 în anii secetoşi – rădăcinile superficiale suferă, uneori pier, astfel încetinându-se creşterea plantei;
 în iernile geroase –  rădăcinile superficiale sunt atacate în mare măsură, iar dacă ponderea lor este
mare, atunci poate duce la pierirea butucului.
După Stoev, uneori activitatea rădăcinilor superficiale, în perioada coacerii şi în cazul ploilor
abundente, sporeşte probabilitatea crăpării bobiţelor.
La viile altoite copcitul se efectuează anual, cât sunt tinere, şi, o dată la 2-4 ani, când sunt pe rod.
La viile plantate pe rădăcini proprii se efectuează o dată la 2-4 ani, începând cu intrarea pe rod, iar sădite
la adâncime mică şi pe soluri grele, în general, nu se efectuează.
V-ar putea fi util și articolul despre  Tăierea în uscat la vița de vie – scopul şi problemele soluţionate. Forme
de conducere ale butucului în imagini.
Tehnic, copcitul constă în descoperirea părţii superioare a tulpinii subterane – circa 15-25 cm şi tăiatul
rădăcinilor din zona dată cu secatorul:
Viță de vie înainte de copcit; FOTO: Dmitri Mihov
Viță de vie înainte de copcit; FOTO: Dmitri Mihov
Viță de vie după copcit; FOTO: Dmitri Mihov
Viță de vie după copcit; FOTO: Dmitri Mihov
Viță de vie după copcit; FOTO: Dmitri Mihov
Peste 2-3 zile se îngroapă. Dacă rădăcinile superficiale sunt groase, ele se înlătură treptat – pe parcursul a
2-3 ani.
Perioada efectuării copcitului – în perioada de repaus, toamna şi primăvara.
V-ar putea plăcea și Inelarea la vița de vie: importanță, cum se realizează corect .
https://agrobiznes.ro/featured/copcitul-sau-cotoratul-vita-de-vie-cand-si-de-ce-se-face?
fbclid=IwAR0IY2XbO4kVr4H82-EMkEDpH3Ikv0_YxeqG2m0xE1YwyIiJ46nzz4tgjMA

VIE – LUCRARI - Inelarea la vița de vie: importanță, cum se realizează corect

DeDmitri Mihov
20 iunie 2022

Inelarea este o tehnică culturală, ce se utilizează din antichitate la diverse specii horticole pentru majorarea
calităţii fructelor. La viţa de vie, inelarea se aplica în Grecia [1], încă în secolul XIX, pentru ridicarea
productivităţii la soiul Corinca Neagră.
Inelarea [2, 3, 4] constă în tăierea (cu sau fără) şi înlăturarea unui inel de scoarţă de 3–5 mm lăţime.
Operaţia poate fi executată:
 pe tulpină;
 pe braţe:
 la baza coardei de rod:
 sub prima inflorescenţă de la bază pe lăstarii fertili:  
Ea poate fi efectuată o dată sau în mod repetat pe o perioadă de vegetaţie.
Inelarea realizată în mod repetat la vi ța de vie
Termenul de efectuare a inelării la strugurii de masă depinde de scopul propus:
 la sfârşitul înfloritului – pentru o legare mai bună;
 după înflorit – pentru mărirea dimensiunilor bobiţelor;
 la începutul maturării – pentru accelerarea coacerii (de exemplu poza indicată la sub prima
inflorescenţă de la bază pe lăstarii fertili). 
Este foarte important de determinat momentul optim de efectuare a inelării în faza a doua, adică după
înflorit. Dacă efectuăm inelarea prea devreme, când căderea fiziologică a bobiţelor n-a avut loc, atunci vom
primi struguri compacţi, dacă o vom efectua prea târziu, efectul asupra mărimii va fi mic.
În această fază, inelarea are efect asupra mărimii bobiţelor, nu însă asupra lungimii ciorchinelui (avantajul
giberelinei).
Inelarea cu scopul legării mai bune a bobiţelor este înlocuită din anii ’50 ai sec. XX cu aplicarea hormonilor
[4], iar din cauza costului ridicat (dificultatea executării), inelarea în primele două scopuri este mai raţional
de înlocuit cu tratarea cu giberelină (GA₃) [7].
Pentru a fi eficientă [6], inelarea trebuie să întrerupă ţesuturile de floem şi cambiu fără a afecta xilemul,
altfel planta poate suferi şi chiar pieri.
Regenerarea ţesuturilor [8] după efectuarea inelării are loc în 4 săptămîni, prin restabilirea conexiunii
vasculare. În această perioadă, sistemul radicular are o activitate mai scăzută şi este sensibil la factorii
negativi (seceta, lipsa de hrană).
Cu toate că, inelarea măreşte dimensiunile bobiţelor, se reduce cota de CO₂ net asimilat şi conductanţa
stomatală a frunzelor, iar transportul substanţelor nutritive din frunze către sistemul radicular, practic, este
blocat.
Este foarte important ca inelul să se execute complet, lipsa chiar a 5% [6] din circumferinţa totală poate
influenţa efectul scontat.
Mulţi autori [1, 4, 8, 9,] descriu postefectele negative ale inelării, printre care:
 afectarea nivelului de dezvoltare a sistemului radicular şi gradului de asigurare cu substanţe de
rezervă, prin limitarea accesului substanţelor nutritive către sistemul radicular;
 micşorarea capacităţii de utilizare a apei;
 diminuarea vigorii de creştere a butucului;
 diminuarea diferenţierii recoltei pentru anul următor etc. 
Efectuarea repetată a inelării timp de câţiva ani poate reduce mărimea strugurilor şi durata de exploatare a
plantaţiei. E important de menţionat faptul, că cu cât mai mult inelul rămâne necicatrizat, cu atât
consecinţele negative sunt mai mari. 
Parametrii de bază după care se determină perioada optimă de efectuare a inelării în scop de accelerare a
coacerii sunt: începutul schimbării culorii bobiţelor, ridicării zaharităţii, scăderii acidităţii şi diminuării
fermităţii, adică începutul coacerii în pârgă.
Deoarece începutul coacerii în pârgă este un termen destul de relativ, pentru precizarea perioadei optime,
deseori, ca indicator de bază se ia concentraţia substanţelor uscate în bobiţe.
Cercetările efectuate asupra soiurilor Black Emerald, Lora, Codreanca relevă faptul că perioada optimă a
inelării în scopul accelerării coacerii este acumularea concentraţiei de 5-6% de substanţe uscate:
Inelarea în această fază a grăbit coacerea cu 3-10 zile la soiurile Lora şi Black Emerald, la soiul Codreanca
accelerarea a fost nesemnificativă [10].
Citiți și despre Normarea inflorescenţelor, ciupitul şi polenizarea artificială la vi ța de vie .
1. Perez Camacho F. La uva de mesa. Madrid: Ediciones Mundi-Prensa, 1992.
2. Perstniov N. ş. a. Viticultură. Chişinău: Tipografia Centrală, 2000. 502 p.
3. Перстнёв Н. Д. Виноградaрство в приусадебном и городском хозяйстве. Пос. для любителей
виноградa и вина. Кишинёв, 2012. 148 р.
4. Weaver R. Grape growing. New York: John Wiley&Sons, 1976. 371 p.
 5. Di Lorenzo R., Gambino C., Scafidi P. Summer pruning in table grapes. In: Advances in
Horticultural Science, N. 25 (3), 2011. p. 143-150.
6. Peacock B. A review of vine girdling. http://cetulare.ucanr.edu/files/81994.pdf
7. Fregoni M. Viticoltura di qualità. Verona: ed. L’Informatore Agrario SRL, 1998. 707 p.
8. Williams L., Ayars J. Water use of Thompson Seedless grapevines as affected by the application of
gibberellic acid (GA₃) and trunk girdling – practices to increase berry size. In: Agricultural and
Forest Meteorology, N. 129, 2005. p. 85-94.
9. Yamane T., Shibayama K. Effects of trunk girdling and crop load levels on fruit quality and root
elongation in „Aki Queen” grapevines. In: J. Japan. Soc. Hort. Sci., N. 75 (6), 2006. p. 439-444.
10. Mihov D. Productivitatea plantaţiilor viticole şi calitatea strugurilor în funcţie de soi, aplicarea
giberelinei (GA3) şi inciziei inelare, teză de doctor în ştiinţe agricole, Chişinău, 2015.
https://agrobiznes.ro/articole/inelarea-la-vita-de-vie-importanta-cum-se-realizeaza-corect

LG – FASOLE – ECO - Cum se cultivă și îngrijește fasolea ecologică

DeAndrei Gumovschi
7 noiembrie 2022
Boabele de fasole conţin aproape toate substanţele necesare pentru alimentarea omului: substanţe
minerale, vitamine şi aminoacizi, fiind denumit „concentrat de aminoacizi”. Ele constituie un aliment bogat
în proteine (25 – 28%) şi vitamine foarte nutritive şi foarte ieftine.
Aflați în acest articol recomandări la cre șterea fasolei în sistem ecologic.
În ţara noastră fasolea găseşte condiţii foarte favorabile în zonele de centru şi sud, mai ales pe văile
principalelor râuri. În restul ţării fasolea poate fi cultivată în condiţii favorabile de cea mai mare parte a
terenurilor arabile.
Suprafeţele cultivate cu fasole în cultură pură au crescut mult în ultimii ani. În plus, pe suprafeţe
neînsemnate, fasolea se cultivă şi intercalat, printre porumb.  
La moment, sunt omologate soiurile de fasole: Crizantema, Floare, Garofiţa, Mariţa, Nicolina. Se mai
întâlnesc şi alte soiuri valoroase:
Temperatura optimă pentru fasole
Temperatura optimă de răsărire a plantelor este de 8-10oC. Plantele nu suportă acţiuni îndelungate ale
temperaturilor joase şi pot pieri la temperatura (-0,5)–(-1) oC. În perioada de vegetaţie temperatura optimă
este de 20-25oC.   
Necesarul de apă pentru fasole
Fasolea este o cultură foarte pretențioasă  față de umiditate. Pentru germinație semin țele absorb o
cantitate de apă ce reprezintă 100-120% din greutatea proprie.
Este slab rezistentă la seceta solului și cea atmosferică, în special în fază de înflorire și formare a păstăilor.
În timpul vegetaţiei plantele de fasole consumă zilnic în mediu 126 m 3/ha de apă.
Citește și despre Cum se cultivă năutul ecologic.
Soluri recomandate pentru cultivarea fasolei
Solul şi nutriţia minerală – pentru cultura fasolei cele mai potrivite sunt solurile structurale cu proprietăţi
fizice înalte, bine afânate şi bine încălzite.
Mai favorabile sunt soiurile cenuşii de pădure, cernoziomuri podzolite, cernoziomuri tipice şi cenuşii închise
de pădure. Reacţia favorabilă a solului pentru dezvoltarea fasolei e de pH 6,5-7,5.
Creşterea şi dezvoltarea fasolei depinde de fertilitatea solului, de cantitatea substanţelor nutritive. În
perioada de umplere a boabelor, fasolea foloseşte cea mai mare cantitate de elemente nutritive.             
Cum se cultivă fasolea în sistem ecologic
Asolament pentru fasole
Fasolea este, în general, puţin pretenţioasă faţă de planta premergătoare. Cele mai bune rezultate le dă
însă când urmează după culturile care părăsesc terenul mai devreme şi dau posibilitatea ca, prin lucrările
de pregătire, să se acumuleze cât mai multă umiditate în sol (cerealele păioase şi culturile prăşitoare
timpurii).
Nu sunt indicate ca plantele premergătoare pentru fasolea culturile de leguminoase în general, de floarea-
soarelui, rapiţă, întrucât acestea pot favoriza răspândirea unor boli comune.
Pentru a se preveni răspândirea bolilor specifice, se recomandă să nu revină pe acelaşi teren decât după o
perioadă de cel puţin 4 ani.
Fiind în acelaşi timp leguminoasă şi prăşitoare şi recoltându-se destul de timpuriu, fasolea este o bună
premergătoare pentru cele mai multe culturi inclusiv pentru cerealele de toamnă, lăsând terenul bogat în
azot şi curat de buruieni.
Aplicarea îngrăşămintelor pentru fasole
Din cauza sistemului radicular slab dezvoltat, fasolea are cerinţe ridicate faţă de substanţele nutritive.
Pentru 1000 kg boabe şi producţia corespunzătoare de tulpini, fasolea extrage din sol: 60-65 kg N, 17 kg
P2O5, 45 kg K2O.
Totuşi, reacţia la îngrăşăminte este mai slabă, deoarece îşi asigură azotul în proporţie de peste 70% prin
intermediul bacteriilor simbiotice şi valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate plantei
premergătoare.
Îngrăşămintele organice nu se recomandă să se aplice direct la cultura de fasole ci plantei premergătoare
care este de regulă o prășitoare.
Lucrarea solului la cultivarea fasolei
Fasolea are nevoie de un pat germinativ bine mărunţit, nivelat, afânat şi curat de buruieni, deoarece
rădăcina are o putere mică de pătrundere în sol, seminţele necesită o cantitate mare de apă pentru
germinare, iar răsărirea se face cu dificultăţi, fiind epigeică.

FOTO: Pinterest.com
Arătura se face imediat după recoltarea plantei premergătoare, la 22-25 cm adâncime, cu plugul în agregat
cu grapa stelată, realizând o lucrare de bună calitate, uniformă, cu îngroparea completă a resturilor
organice.
Sunt necesare lucrări superficiale de grăpare pentru mărunţirea şi nivelarea arăturii şi pentru distrugerea
buruienilor. În primăvară, după zvântarea terenului, se face o lucrare de grăpare pentru afânarea solului, iar
patul germinativ se pregăteşte în preajma semănatului printr-o lucrare cu combinatorul la adâncimea de 6-7
cm.
Pe terenurile tasate, denivelate şi îmburuienate, patul germinativ se va pregăti cu discul în agregat cu
grapa cu colţi reglabili, după care se va face o lucrare cu combinatorul cu o zi înainte de semănat, la
adâncimea de încorporare a seminţei.  
Când se seamănă fasolea
Sămânţa de fasole destinată semănatului trebuie să fie sănătoasă, provenită din culturi neinfectate de boli,
cu o puritate minimă de 98% şi o facultate germinativă de cel puţin 80%.
În ziua semănatului se foloseşte biopreparatul Nitragin care conţine bacteria specifică Rhizobium phaseoli,
utilizându-se 4 flacoane în 2 l apă la sămânţa necesară pentru un hectar. 
Perioada optimă de semănat a fasolei coincide cu cea a porumbului, când în sol la adâncimea de 5-6 cm
temperatura este de 8-10 0C, cu tendinţă de creştere, ceea ce corespunde cu decada a II-a şi a III-a a lunii
aprilie.
Atât semănatul prea timpuriu cât şi semănatul întârziat determină scăderi însemnate de producţie. 
Ce cantitate de boabe de fasole se seamănă la hectar
Densitatea de semănat. Densitatea optimă de semănat este de 40-50 boabe germinabile/m2, iar pe soluri
cu umiditate corespunzătoare şi în condiţii de irigare se asigură 50-55 boabe germinabile/m2.
Pentru realizarea desimilor recomandate la semănat sunt necesare norme de sămânţă cuprinse între 80-
200 kg/ha în dependență de mărimea seminţelor. Fasolea se seamănă cu semănătorile de precizie
echipate cu numărul de secţii corespunzător realizării distanţei dintre rânduri care se doreşte.
Semănatul fasolei se poate face în rânduri simple la 45-50cm. Având în vedere puterea redusă de
străbatere a germenilor şi necesarul mare de apă al boabelor pentru germinare, la stabilirea adâncimii de
semănat se ţine seamă de umiditatea şi textura solului.
Se recomandă adâncimea de semănat a fasolei de 4-5cm pe solurile mai grele şi umede şi 5-6 cm pe
solurile uşoare şi mai uscate. Pe terenurile irigate sau în primăverile umede, adâncimea de semănat poate
fi de 3-4cm.            
Lucrări de îngrijire a fasolei
Combaterea buruienilor. Fasolea este foarte sensibilă la îmburuienare şi luptă greu cu buruienile, din cauza
creşterii lente a plantelor în primele faze de vegetaţie şi densităţii reduse la unitatea de suprafaţă.
Din acest considerent, lucrările premergătoare semănatului, precum şi lucrarea de semănat trebuie să
asigure o răsărire rapidă şi uniformă a plantelor.
Combaterea integrată a buruienilor prin asocierea măsurilor preventive cu cele curative urmăreşte
realizarea unor culturi curate de buruieni.
Distrugerea buruienilor din culturile de fasole se poate realiza prin lucrări mecanice şi manuale. În culturile
de fasole în timpul vegetaţiei se execută 3-4 praşile mecanice între rânduri şi 1-2 praşile manuale pe rând
(prăşit-plivit).   
Prima praşilă mecanică apare necesară imediat după răsărire, când se cunosc bine rândurile, efectuându-
se cu viteză redusă a cultivatorului pentru a nu acoperi plantele, iar ultima, înaintea înfloririi pentru a nu
stânjeni fecundarea florilor şi legarea fructificaţiilor. Praşilele mecanice sunt urmate de cele manuale. 
Combaterea bolilor. Cele mai păgubitoare boli sunt antracnoza ( Colletotrichum lindemuthianum) şi arsura
comună (Xanthomonas phaseoli) împotriva cărora se iau măsuri preventive (folosirea de seminţe
sănătoase, curăţate de impurităţi, cultivarea de soiuri mai rezistente, rotaţia culturilor etc).
Combaterea dăunătorilor. Dăunătorul cel mai periculos este gărgăriţa fasolei ( Acanthoscelides obsoletus)
care atacă boabele, având o generaţie pe an în câmp şi 2-3 generaţii în depozit. Pentru diminuarea
atacului se recomandă încadrarea fasolei într-un asolament raţional, cu respectarea celorlalte măsuri
fitosanitare.  
Combaterea ecologică mai presupune și așa măsuri preventive ca:   
 revenirea culturii pe aceeaşi parcelă după 4 ani pentru evitarea atacului de bacterioză; 
 cultivarea fasolei în benzi alternative cu porumb cu rândurile orientate perpendicular pe direcţia
vântului dominant; 
 se recomandă semănatul după data de 15 mai pentru a se evita temperaturile scăzute care pot
surveni în timpul răsăririi şi care sensibilizează planta la atacul principalelor boli foliare;
 evitarea efectuării de lucrări mecanice sau manuale când plantele sunt umede (rouă, ploaie, după
irigat);
  tratamente de acoperire cu produse cuprice (zeamă bordeleză 0,5%, Funguran 0,2%) la apariţia
primelor frunze adevărate şi înainte de înflorit.  
Irigarea fasolei
Irigarea fasolei este necesară în anii secetoşi, în zonele de Centru și de Sud. În perioada critică pentru apă,
de la înflorire la începutul formării păstăilor, se aplică 2-3 udări, la intervale de 10-15 zile, cu norme de
udare de 500-600 m3 apă. 
Citește aici și despre Cultivarea cartofului dulce – sfaturi pentru o cultură de succes.
Recoltarea şi păstrarea recoltei de fasole
Momentul optim de recoltare a fasolei este dificil de stabilit din cauza coacerii neuniforme a păstăilor şi
boabelor, dehiscenţei păstăilor, portului culcat sau semiculcat al plantelor la maturitate, inserţiei joase a
păstăilor bazale şi spargerii boabelor la treierat.
Fasolea se recoltează când 70-75% din păstăi s-au maturizat şi seminţele sunt tari având sub 17%
umiditate.
Recoltarea se face în două faze. În prima fază se dislocă plantele, pe o lăţime de 1.5 m, la adâncimea de
3-4 cm în sol, cu maşini de dislocat fasole (MDF–1.5) sau cu cultivatorul echipat cu cuţite unilaterale, care
lasă plantele pală (poloage) sau sunt adunate cu grebla oblică în brazde continui.
După 2-3 zile de uscare, plantele se treieră cu combina, prevăzută cu ridicător de brazdă şi cu
echipamentul de treierat fasole, la care se fac reglajele necesare pentru evitarea spargerii boabelor: se
reduce turaţia bătătorului, se măreşte distanţa dintre bătător şi contrabătător.
După treierat, boabele trebuie aduse la sub 14% umiditate pentru a asigura condiţii bune de păstrare.
În cultură neirigată se consideră normale producţiile de 2000-2500 kg boabe/ha, dar în condiţii de irigare se
pot obţine 3000-3500 kg/ha şi chiar mai mult, potenţialul de producţie al soiurilor de fasole fiind de 4000-
6000 kg/ha.
Pentru cultivarea 1 ha cu fasole sunt necesare cheltuieli de circa 375 de euro.
Bibliografie:
 Boincean B. Ghid practic pentru Agricultura Ecologică (culturi de cîmp). Chi șinău: Eco-TIRAS,
2016. 
 Cebotari V., Bucătaru N., Gumovschi A. ș. a.  Sistemul de Agricultură Ecologică, IFAD, AO BIOS.
Chișinău: Foxtrot, 2018.
 Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Partea I. și a II, Chişinău, 2021.
https://agrobiznes.ro/featured/cum-se-cultiva-si-ingrijeste-fasolea-ecologica?
fbclid=IwAR0fqDNGoVpsSHebe2CY8fv0oI_UM7qxjigIj0gx2_8RjC7_wea25FOBwpk
LG – NAUT – ECO - Năutul – leguminoasa ce poate fi cultivată cu succes în
sistem ecologic

DeAndrei Gumovschi
3 aprilie 2021

Năutul este o cultură solicitată pe pia ța externă în special în ultima perioadă. În plus, fiind o leguminoasă,
constituie un element important al asolamentului.
Când se cultivă năutul
Temperatura minimă la care germinează semințele de năut este de 3-4°C. Semănat la 6-8°C, năutul va
răsări în maxim 10 zile. După răsărire, poate suporta înghe țul de scurtă durată (până la -6°C).
Năutul se caracterizează printr-o mare rezistență la secetă și la uscăciune , fiind mai rezistent decât
mazărea, fasolea și soia, dar temperatura medie pe timpul perioadei de vegeta ție nu trebuie să
depășească 21°C.
Cerințele față de umiditate
Creșterea este oprită pe timp de secetă, dar se va relua după prima ploaie. O  umiditate prea mare a
solului, în faza de creștere, are o influen ță negativă asupra produc ției de boabe, favorizând apari ția bolilor
criptogamice (în special antracnoza).
Soluri potrivite pentru cultivarea năutului
Solulurile potrivite pentru năut sunt cele cu textură mijlocie, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, bogate în
special în calciu, fiind contraindicată utilizarea solurilor cu aciditate mare și a sărăturilor. Nu sunt
recomandate solurile cu textură argiloasă sau cele cu exces de umezeală.
Cernoziomurile din zonele de sud și centru ale țării, sunt favorabile pentru cultivarea năutului.
Asolamente pentru năut
FOTO: agrobiznes.md
În privinţa rotaţiei culturiii, poate fi cultivată după orice plantă, însă nu se recomandă să revină după ea şi
după alte leguminoase.
În condiţiile noastre, năutul poate fi cultivat după cereale păioase sau floarea-soarelui și chiar rapi ță. La
rândul său, el este o bună premergătoare pentru grâul de toamnă, pentru zonele cu climat cald şi mai
secetos din sudul Republicii Moldova.
Fertilizarea la năut
Plantă leguminoasă, năutul beneficiază de aportul de azot provenit de la bacteriile simbiotice. Totuşi, în
condiţii de secetă pronunţată şi pe solurile mai puţin fertile, bacteriile fixatoare de azot nu găsesc condiţii
corespunzătoare de dezvoltare.
Astfel, este recomandată aplicarea unor doze moderate de îngrăşăminte organice de tipul gunoiul de grajd
bine mărunţit sau a mraniţei, în doze de 10-12 t/ha. Pe solurile puţin fertile, se mai recomandă încorporarea
resturilor vegetale în sol pentru îmbunătăţirea însuşirilor acestuia.
FOTO: agrobiznes.md
Lucrarea solului la năut
Momentul şi modul de executare a fiecărei lucrări depind de planta premergătoare, de starea de umiditate
a solului, de gradul de îmburuienare etc.
Pentru cultura năutului, arătura de bază este de 20-22 cm şi trebuie să fie executată toamna cât mai
devreme. Arăturile efectuate vara se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează), lucrări prin
care este nivelat terenul, sunt mărunţiţi bulgării şi sunt distruse buruienile care răsar, reducând, astfel,
rezerva de buruieni. 
În primăvară, terenul va fi lucrat cât mai timpuriu posibil, dar numai după ce apa s-a scurs în profunzime,
pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole.
Din aceleaşi motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole. Sunt
necesare, de regulă, două lucrări de grăpat, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru
mobilizarea solului şi o a doua lucrare, efectuată chiar înainte de semănat, cu combinatorul sau cu grapa
cu discuri în agregat cu grapă cu colţi şi lamă nivelatoare, pentru mobilizarea solului la adâncimea de
semănat.         
Sămânţa şi semănatul năutului    
La noi în ţară se cultivă soiurile  autohtone de năut cu bobul gălbui ICHEL, cu bobul de culoare brună
BOTNA și OVDEL.
Semănatul năutului se face în urgenţa întâi, când solul are temperatura de circa 4 grade Celsius.
Întârzierea semănatului duce la uscarea solului, decalarea răsăririi şi fructificării, respectiv la scăderi
importante ale producţiei.
Pentru semănat, seminţele de năut trebuie să aibă puritatea peste 96%, iar germinaţia peste
90%. Densitatea de semănat la năut va fi de 40 boabe germinabile/m2.
În zone umede se recomandă densităţi mai mari, de până la 50 boabe/m2. Se poate semăna în rânduri
simple sau duble, la 45 – 70 cm distanţa dintre rânduri, pentru a se putea afîna s-au prăşi printre rănduri.
Adâncimea recomandată de semănat a năutului este de 5-7 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului.
Cantitatea de sămânţă folosită la semănat este de 80-120 de kg/ha, în funcţie de densitatea stabilită şi de
MMB.    
Lucrări de îngrijire la năut
Imediat după semănat se face o lucrare cu tăvălugul, iar înainte de răsărire se execută o lucrare cu grapa
care distruge buruienile şi crusta.
FOTO: medium.com
Când plantele au 4-6 cm se face o lucrare cu sapa rotativă, în perioadele în care plantele pierd
turgescenţa. Principala lucrare de îngrijire este prăşitul, care trebuie repetată de 2-3 ori, în aşa fel încât
cultura să rămână tot timpul curată de buruieni, iar solul să se menţină afânat la suprafaţă.
Recoltarea năutului
Având coacerea mai uniformă decât celelalte leguminoase pentru boabe, portul erect şi păstăi
indehiscente, năutul se pretează mai bine la recoltatul mecanic.
Se recoltează când păstăile sunt galbene şi frunzele scuturate, în două etape sau direct cu combina.
Întârziind recoltatul, rezultă seminţe tari, care fierb greu. Recolta de năut pe hectar în mod obi șnuit se
situează în limitele a 2.000-2.200 kg/ha, în timp ce pragul de rentabilitate al culturii este de 1000 – 1200
kg/ha boabe.
De reţinut, capacitatea de producţie a năutului este, însă, mai mare, de peste 2500 kg/ha.
https://agrobiznes.ro/articole/nautul-leguminoasa-ce-poate-fi-cultivata-cu-succes-in-sistem-ecologic

LG – CARTOF DULCE - Cultivarea cartofului dulce – sfaturi pentru o cultură de

succes

DeLuminita Crivoi
11 oct. 2022 | 09:26
FOTO: morningchores.com
‹ adv ›
Cartoful dulce se consideră una dintre cele mai profitabile culturi legumicole, datorită popularită ții ce cre ște
an de an. Ce ține de tehnologia de cultivare, cartoful dulce înflore ște rar, din acest motiv se înmul țe ște prin
lăstari produși în condiții de solar.
Astfel, în acest articol vom discuta mai multe despre producerea cartofului dulce din lăstari.
Cerințe de cultivare a cartofului dulce
Cartoful dulce preferă temperaturi de 18-28°C, la temperaturi mai mici de 12°C sau mai mari de 38°C
creșterea este întârziată.
‹ adv ›

Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

Important! Cartoful dulce este sensibil la frig, cre șterile tinere fiind afectate la temperaturi de 6°C.
Solurile potrivite pentru cartoful dulce sunt cele u șoare sau mijlocii, nisipoase, fertile, afânate, cu un pH de
5,6-6,6.
Premergători buni pentru cartoful dulce sunt: leguminoasele (fasolița, mazăre), cerealele (sorg, secară,
porumb), tomate, pepeni verzi. 
‹ adv ›

Nu este recomandată cultivarea cartofului dulce pe aceea și solă fără o perioadă de a șteptare de 3-4 ani
sau după cartof.
Pregătirea terenului pentru plantarea cartofului dulce
Primăvara se realizează o arătură la 23-25 cm, apoi o lucrare cu grapa cu discuri pentru nivelare.
Cantitatea de îngrășăminte utilizată la cartoful dulce variază în func ție de analiza solului.
Orientativ, conform recomandărilor speciali știlor SCDCPN Dăbuleni, se administrează N150P80K80 din
îngrășăminte complexe (400 kg/ha N20P20K20 + 200 kg/ha azotat de amoniu).
‹ adv ›

Înainte de plantarea cartofului dulce este foarte importantă bilonarea terenului pentru a crea condiții
favorabile de dezvoltare a tuberculilor. 
Înălțimea recomandată a bilonului este de 60-70 cm, iar lățimea coamei de 35 cm, distanța dintre
biloane fiind de 90 cm.
Exemplu de bilonare a terenului, instalarea mulciului și a sistemului de irigare pentru cartoful dulce; FOTO:
SCDCPN Dăbuleni
Lăstarii de cartof dulce se plantează la coama bilonului, lângă picurătorul furtunului.
Plantarea cartofului dulce
Lăstarii se plantează în poziție îngenuncheat, cu cel puțin 3 noduri introduse în sol . Perioada optimă pentru
plantarea cartofului dulce se consideră 10-15 mai. La întârzierea perioadei de plantare calitatea și
cantitatea producției scade.

FOTO: marysveggiegarden
La plantare se utilizează lăstari înrădăcina ți sau neînrădăcina ți, cei înrădăcina ți asigurând un spor de
recoltă, însă activitatea de producere fiind destul de migăloasă, este realizată de obicei doar de fermierii
mici.
La hectar se recomandă o densitate de 40 de mii de lăstari de cartof dulce. La cultura cartofului dulce,
pentru o productivitate mai bună, este recomandată utilizarea mulciului alb transparent.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum se cultivă sparanghelul – prima legumă de primăvara.
Irigarea cartofului dulce
La capitolul umiditate, cartoful dulce este mai exigent în perioada depunerii substan țelor de rezervă în
rădăcini, când necesită 70-80% din capacitatea de câmp.
La fel, în primele 50-60 de zile de la plantare trebuie monitorizată umiditatea solului pentru a evita uscarea
acestuia.
Este recomandat sistemul de irigare prin picurare ce se instalează la formarea biloanelor și instalarea
peliculei. 
Parametrii recomandați pentru banda de irigare  (după SCDCPN Dăbuleni): grosimea peretelui – 6 mm,
diametru 16,1 mm, distanța între picurători 20 cm. Consumul de apă 2,3 litri/oră/picurător.
Combaterea buruienilor la cartoful dulce: pe suprafețe mici manual, iar pe suprafețe mari poate fi realizată
erbicidarea culturii. În acest sens, la 5 zile după plantare poate fi aplicat produsul Dual Gold 1,5 l/ha, apoi la
apariția buruienilor monocotilidonate în vegeta ție – Fusilade Forte 1,5 l/ha.
La capitolul boli și dăunători, cultura este una relativ rezistentă.  Achiziționarea materialului săditor calitativ
și respectarea asolamentului sunt recomandările de bază pentru a preveni dezvoltarea patogenilor.
Recoltarea cartofului dulce de soiuri timpurii se realizează de obicei la 100-110 zile de la plantare, iar a
soiurilor tardive la 110-120 de zile. Înainte de recoltare se toacă vrejurile.
FOTO: almanac.com
Citiți și despre Topinamburul – o legumă uitată. De ce e bine să-l cultivăm.
https://agrobiznes.md/cultivarea-cartofului-dulce-sfaturi-pentru-o-cultura-de-succes.html

LG - TOPINAMBURUL – o legumă uitată. De ce e bine să-l cultivăm

DeIrina Pompuș
19 sept. 2021 | 14:03
 
 Tub
erculi și floare de topinambur
Topinamburul (Helianthus tuberosus) numit și măr-de-pământ sau nap-porcesc, este o rudă apropiată a
florii-soarelui, făcând parte din acela și gen,  Helianthus. Este o plantă cultivată pentru tuberculii săi,
asemănători cartofilor, dar care sunt mai săraci în calorii și mai boga ți în nutrien ți.
Cum arată topinamburul
Topinamburul spre deosebire de ruda sa „floarea-soarelui” este o plantă perenă, adică cre ște în acela și loc
mai mulți ani, datorită tulpinilor sale subterane. Planta are un sistem radicular puternic pe care se formează
tuberculi albi, galbeni sau cu nuan ță violetă în func ție de varietate.
 Aspe
ctul plantei de topinambur. FOTO: botanistii.ro.
Tulpina este dreaptă, viguroasă cu înăl țimea de 3-4 m, iar în partea superioară se ramifică. Frunzele sunt
de un verde intens, mari și acoperite cu peri șori den și. Înflore ște în perioada august-octombrie și formează
pe o plantă 10-15 flori galben-aurii cu diametrul de 10-12 cm.
Pentru ce se cultivă topinamburul
FOTO: dacha.help
 Alimentație. Tuberculii de topinambur se utilizează în alimena ție în diferite forme: fier ți, înăbu și ți,
prăjiți, marinați, uscați, cât și în stare proaspătă. Ace știa conţin din belşug un polimer al fructozei
numit inulină. Mai conţin fier, calciu, magneziu, zinc, mangan, potasiu, sodiu, siliciu, proteine,
pectine, aminoacizi, vitaminele B1, B2 şi C.
 Hrană pentru animale. Partea ierboasă a topinamburului se folose ște la producerea silozurilor și
nutrețurilor combinate pentru vaci și păsări. Sporind cantitatea de lapte la primele, iar la păsări
mărind perioada de ouare.
 Pentru albini. Apicultorii pot folosi această plantă pentru a extinde perioada de recoltare a mierii.
 În calitate de plantă energetică. Topinamburul fiind o plantă foarte viguroasă, produce o cantitate
semnificativă de biomasă, care poate fi utilizată pentru producerea combustibilului solid. Un
exemplu de așa afacere puteți vedea  aici.
 Ca plantă decorativă. Florile galben-strălucitoare sunt plăcute ochiului, iar tulpinile sale puternice
pot servi drept gard viu.
 Gard viu din
topinambur. FOTO: 7dach.ru
Citește aici și despre Varza de Bruxelles – cerin țe, producere răsad și cultivare.
Cerințe și particularități de cultivare a topinamburului
Topinamburul nu este o cultură preten țioasă și poate fi cultivată cu u șurin ță în sistem ecologic.
Poate valorifica majoritatea tipurilor de sol, chiar şi pe cele sărace, însă mai puţin pe cele cu exces de
umiditate. Tolerează seceta și rezistă la îngheţurile din timpul iernii.
Totuși, e important să ținem cont de vigoarea plantei și să-i oferim suficient spa țiu și iluminare.
Cultura topinamburului poate fi înfiin țată toamna târziu (octombrie-noiembrie) sau primăvara devreme
(martie), prin plantarea tuberculilor întregi la adâncimea de 10-15 cm. Nu se recomandă tăierea lor,
deoarce aceștia putrezesc și se usucă.
Schema optimă de plantare este de 35-40 cm între plante și 70-80 cm între rânduri.
Lucrările de întreținere sunt minime. La începutul perioadei de vegeta ție se distrug manual buruienile, iar
vara în cazuri extreme de secetă îndelungată se irigă.
Spre sfârșitul toamnei tulpinile aeriene ale plantelor de topinambur se scurtează la 30-50 cm pentru a
înlesni recoltarea. Tuberculii se extrag din sol manual cu ajutorul hârle țului sau sapei.
Recoltarea topinamburului. FOTO: www.living4media.ae
Aceștia se lasă la uscat pentru câteva zile, după care pot fi pu și la păstrare în beci sau frigider. Perioada de
depozitare este destul de mică, 1-2 luni. De aceea pot fi lăsa ți în sol şi să se recoltează pe măsura
consumului.
Recolta de tuberculi la 1 m2 este de 2-4 kg.
Trebuie de ținut cont că prin producţiile mari de tuberculi şi tulpini, este o plantă care epuizează solul.
Astfel, după 4 – 5 ani, cantitatea și calitatea tuberculilor scade. Iar planta ția trebuie transferată într-un loc
nou.
Află și despre Creșterea castraveților: 6 gre șeli ce duc la o recoltă mică.
Acest material este realizat în cadrul proiectului „InfOrganic Moldova 2020-2022”, implementat de A. O.
„Educație pentru Dezvoltare” (AED), cu suportul financiar al Funda ției ”Servicii de Dezvoltare din
Liechtenstein” (LED). AED mulțumește Agrobiznes pentru produsul elaborat.
https://agrobiznes.md/topinamburul-o-leguma-uitata-de-ce-e-bine-sa-l-cultivam.html

NO-TILL – BURUIENI - O pârghie eficientă în gestionarea buruienilor

noiembrie 4, 2022 agrimanet
 

Culturile de acoperire – o pârghie eficientă în gestionarea buruienilor?
Strategia este binecunoscută: trebuie să ocupi spa țiul pentru a evita să la și câmpul la dispozi ția buruienilor!
Introducerea în rotații a culturilor de acoperire , fie temporară sau permanentă, poate răspunde multor
așteptări: aducerea materiei organice în sol, captarea azotului, limitarea eroziunii, producerea de furaje,
promovarea biodiversității. Ca să nu mai vorbim de aceea de   reducere a infestării cu buruieni a parcelelor.
Cineva, nu mai știu care, spunea: „Natura detestă vidul; lăsarea unui loc liber favorizează dezvoltarea
buruienilor”.
Vrem să profităm de toate aceste servicii ale culturilor de acoperire și primul gând este de a alege un
amestec variat de specii pentru a combina proprietă țile specifice. Însă diversitatea și eficien ța nu sunt
întotdeauna sinonime!
Optăm pentru un amestec relativ simplu
Pentru managementul buruienilor multe studii arată că amestecurile care nu sunt foarte diversificate,
formate din 3 sau 4 specii bine alese, pot fi mult mai eficiente decât cele care includ 10 sau 15. Noroc că
acestea pot fi scumpe și nu se înghesuie fermierii la ele! Într-adevăr, este mai presus că o acoperire rapidă
și o biomasă mare vor sufoca buruienile. Dar dacă se semănă prea multe specii, unele vor ocupa acela și
spațiu și vor concura pentru aceleași resurse (apă, nutrien ți, lumină). Cele mai eficiente din punct de
vedere al acoperirii si biomasei, care sunt deci cele mai competitive fata de buruieni, vor beneficia apoi de
conditii mai putin favorabile pentru dezvoltarea lor. Se na ște, într-un fel, un război intern în cultura de
acoperire care dăunează luptei împotriva buruienilor!
Selectarea acestor trei sau patru specii nu este însă u șoară. Ca întotdeauna în agricultură, nu există o
combinație miraculoasă. Dacă este vorba de a gândi fiecare cultură ca o cultură în sine, ținând cont de
locul ei în rotație și de caracteristicile parcelei în care va fi semănată, factorul meteo vine uneori să
remanieze lucrurile. În fața capriciilor climatice, una dintre strategii este atunci de a avea o acoperire ceva
mai diversificată (5 sau 6 specii) pentru a asigura acoperirea în orice situa ție , chiar dacă asta înseamnă a
nu căuta optimul.
Rupeți ciclurile buruienilor
Cursa dintre culturile de acoperire și buruieni este opusul fabulei cu iepurele și broasca țestoasă. Obiectivul
este de a pleca rapid pentru ca, în ciuda condi țiilor nefavorabile, cultura de acoperire să se dezvolte
înaintea buruienilor. Cât despre semănatul mai dens, acesta are întotdeauna un avantaj competitiv fa ță de
flora buruienilor, dar presupune un cost mai ridicat.
Cert este că culturile de acoperire reduc flora buruienilor care încol țesc în acela și timp. Că suprimă și
buruienile care le urmează este altceva!
80% dintre buruieni sunt plante anuale care î și termină doar o parte a ciclului în perioada culturilor de
acoperire. Prin urmare, culturile de acoperire concurează cu flora buruienilor care încol țesc în acela și timp
cu acestea, dar vor avea un efect redus sau deloc asupra celei care răsare în timpul culturii următoare:
aceasta depinde de stocul de semințe al buruienilor din solă. Pentru a controla și acest lucru este necesar
să apelăm la culturile intercalate, dar despre ele vom dicuta altădată.
Atunci când semințele de buruieni se află la suprafa ță germina ția buruienilor este redusă prin
neîncorporarea semințelor (cu 26%), prin efectul de umbrire generat de culturile de acoperire (17%) și prin
stres hidric (19%).
Mai presus de toate, este necesar să „rupe ți” ciclurile buruienilor și să folosi ți culturi de acoperire pentru a
„așeza plantele potrivite la locul potrivit”.
https://agrimanet.ro/o-parghie-eficienta-in-gestionarea-buruienilor/?
fbclid=IwAR1m5ej7dRrxqsCxlCHqdmfDucvif8uVBnZFQIVeKGcpwk1Kc2SYPmShfNE
VIE – LUCRARI - Tăierea în uscat la vița de vie – scopul şi problemele
soluţionate. Forme de conducere ale butucului în imagini

DeDmitri Mihov
7 noiembrie 2022

Stabilirea încărcăturii cu rod la viţa de vie în mod practic are loc prin tăierea în uscat. Tăierea în uscat este
un „rău necesar”, este „rău” deoarece reduce durata de viaţă a butucului, „necesar” – deoarece doar prin
intermediul ei putem soluţiona multe sarcini.
Este o operaţie prin intermediul căreia anual se reduce numărul de coarde şi sunt scurtate cele rămase.
Fără tăiere viţa de vie, fiind liană, formează lăstari lungi cu mulţi struguri, de dimensiuni mici, cu puţin
zahăr, îndepărtându-şi treptat organele vegetative şi generative de sistemul radicular.
Scopul efectuării tăierii în uscat:
 formarea butucilor;
 accelerarea fructificării;
 stabilirea sau asigurarea unei recolte optime;
  crearea condiţiilor favorabile de combatere a bolilor şi dăunătorilor sau de protecţie a butucilor de
îngheţuri şi ger, etc.
Tăierea în uscat presupune soluţionarea următoarelor probleme:
 reglarea polarităţii longitudinale – tendinţa (fiind liană) creşterii mai viguroase a lăstarilor, frunzelor
şi strugurilor amplasate în zone mai îndepărtate a butucului;
 reglarea proceselor de creştere şi fructificare – prin stabilirea încărcăturii cu rod (există o
multitudine de studii, unde se demonstrează influenţa directă a sarcinii asupra cantităţii şi calităţii
recoltei);
 distribuirea în spaţiu a organelor butucului;
Citiți și despre Sarcina sau încărcătura optimă a butucului. Cum o determinăm.
Actualmente se utilizează 4 siteme de limitare a polarităţii:
 tăierea scurtă;
 arcuirea corzilor tăiate lung;
 deşteptarea ochilor unghiulari;
 tăierea mixtă cu formarea verigii de rod.
Primele 3 sisteme se practică ocazional, în unele regiuni viticole, forme speciale şi doar pentru unele
soiuri. Cel mai des utilizată în practica viticolă, inclusiv şi condiţiile noastre, este tăierea mixtă cu formarea
verigii de rod:
Distribuirea în spaţiu a organelor butucului are loc prin formarea lor, prin crearea unei forme specifice prin
intermediul tăierilor, legatului şi operaţiunilor în verde.
În viticultura mondială există foarte multe forme de butuci, care sunt create în dependenţă de vigoarea
soiului, solurile pe care se cultivă, riscurile din partea temperaturilor joase, structura de cultivare, etc.
Formele aplicate pot fi clasificate în 6 grupe: cu căpăţână, de cupă, evantai, de spalier, cordon şi
combinate. La noi, în plantaţiile comerciale sunt utilizate mai larg: evantai – pentru formele protejate,
cordon – forme neprotejate şi combinate – forme semiprotejate.
Forma cordon (fr. „cordon” – coardă) este cea mai des aplicată formă de butuci în regiunile cu viticultură
neprotejată şi se caracterizează prin: tulpină (1-2) şi braţe (2-4) permanente, pe care sunt amplasate
uniform punţile cu verigile de rod.
Forma – cordon orizontal bilateral cu o tulpină
Forma – cordon orizontal bilateral cu o tulpină
Există multe variaţii ale aceste forme, în dependenţă de factorii enumăraţi mai sus (sol, soi, irigare,
structură, etc.).
Forma – cordon orizontal bilateral cu 2 tulpini
În final, e important de menţionat că oricare ar fi forma aleasă şi tipul de tăiere, trebuie de evitat tăierea
severă:
Tăierea severă
Tăierea severă se evită deoarece cu cât tăierea este efectuată mai aproape de părţile multianuale şi se
repetă mai des, cu atât scade durata de viaţă a butucului (exemplu forma Guyot).
Mai jos sunt redate o serie de forme în imagini:
Forma Royat unilateral

Sursă: viticultura.vinhoverde.pt
Forma Royat bilateral
 Forma Guyot
unilateral
Forma Guyot unilateral
Guyot bilateral – stânga verigă simplă (cep si coardă), dreapta – verigă fortificată (cep și 2 coarde)
Sursă: viticultura.vinhoverde.pt
Evantai unilateral- forma protejată
V-ar putea plăcea și articolul Normarea încărcăturii de struguri la vița-de-vie. Cum influen țează coacerea .
https://agrobiznes.ro/featured/taierea-in-uscat-la-vita-de-vie-scopul-si-problemele-solutionate-forme-de-
conducere-ale-butucului-in-imagini?fbclid=IwAR2ujQ-li1r6zEv-
ccDQY26O7frn_OnwMWUGZ6C0AuWUMLsfBylVOs3dgY8

VIE – LUCRARI - Normarea încărcăturii de struguri la vița-de-vie. Cum

influențează coacerea

DeDmitri Mihov
24 ianuarie 2022
La cultivarea strugurilor de masă producatorii trebuie să se axeze pe termenii: „anticipare” și
„conștientizare”: anticiparea tuturor proceselor ce vor urma și con știentizarea că cultivarea strugurilor este
un proces complex, dinamic și îndelungat, ce durează 365 (6) de zile.
Dacă vorbim despre cum putem grăbi, accelera coacerea strugurilor, atunci aceasta nu se poate de
rezolvat într-o perioada scurtă, ea trebuie planificată începând cu tăierea în uscat.
Este demonstrat ca factorul primordial ce influențează direct acumularea zahărului și nemijlocit perioada
coacerii este încărcătura de rod (Stoev, Winkler, etc.), cu cât este mai mare, cu atât coacerea este mai
anevoioasă, în condițiile climatice ale Moldovei nu trebuie să depă șească 10-14 t/ha fără irigare.
Printre alte procedee importante de grăbire a coacerii se numără:
 fertilizarea echilibrată: azot – N în prima perioadă de vegeta ție, fosfor (P) și potasiu (K) începând
cu intrarea în pârgă, adică începutul coacerii;
 irigarea corectă în perioada coacerii: trebuie să fie moderată;
 defolierea sau desfrunzitul, care se bazează pe îndepărtarea a 2-3 frunze din zona strugurilor, iar
pe spalier vertical trebuie de efectuat când în struguri se acumulează nu mai pu țin de 9-10 unită ți
brix (concentrația substanțelor uscate), din cauza riscurilor arsurilor;
 utilizarea inhibatorilor de cre ștere: etefon sau acidul abscizic, ce intensifica colorarea si pot grabi
coacerea cu până la 7-9 zile.
Detalii despre defolierea viței-de-vie găsiți în acest articol .
Coacerea este unul dintre cele mai importante criterii ale calită ții strugurilor, și este un proces în dinamică,
soluționarea căruia depinde de toate lucrările efectuate, se începe cu startul vegeta ției si nu se poate de
rezolvat imediat, într-o perioadă scurtă.
În următoarele poze puteți aprecia vizual cum a influen țat coacerea un număr diferit de struguri lăsa ți pe
butuc:
Data 31.08, structura Gable cu irigare. Încărcătura de rod – 20 struguri pe butuc – 20 tone/ha 14 (unită ți)
grade brix
Data 31.08, structura Gable cu irigare. Încărcătura de rod – 20 struguri pe butuc – 20 tone/ha 14 (unită ți)
grade brix
Incizia inelară sau inelarea efectuată la începutul coacerii în condi țiile RM a accelarat coacerea cu 5-7 zile
la soiurile cu coacere timpurie (Derendovscaia A., Mihov Dm.).
Citește și despre Lucrări și tratamente la viță de vie după recoltare .
https://agrobiznes.ro/articole/normarea-incarcaturii-de-struguri-la-vita-de-vie-cum-influenteaza-coacerea

VIE – LUCRARI - Lucrări și tratamente la viță de vie după recoltare

DeLuminita Crivoi
20 sept. 2022 | 09:00
‹ adv ›
După recoltarea strugurilor lucrul în câmp nu se termină, ci urmează mai multe lucrări importante de
realizat pentru a asigura o cultură sănătoasă în sezonul următor.
În primul rând, potrivit doctorului în știin țe agricole, Sergiu Tutovan, trebuie realizate 2 tratamente de bază
după recoltarea strugurilor:
Tratamentul cu produse ce conțin cupru după recoltarea strugurilor
Tratamentul se realizează după recoltarea strugurilor în planta țiile unde aparatul foliar – frunzele nu au fost
afectate de brumă, înghețuri.
‹ adv ›

Credit pentru tehnică în cadrul parteneriatelor ››

Sunt potrivite, practic, toate produsele ce con țin cupru în dozele recomandate de producător. Acest
tratament se realizează pentru protejarea de mana vi ței de vie.
Totodată, cuprul este un element important pentru maturizarea coardelor de vi ță de vie, respectiv asigură o
mai bună rezistență la înghețuri în timpul iernii.
Tratamentul cu zeamă bordeleză după căderea frunzelor la vi ța de vie
Chiar dacă unii pun la îndoială importan ța acestui tratament, expertul explică de ce ar fi necesar de-l
realizat:
Este o măsură eficientă de prevenire a antracnozei vi ței de vie, rujeolei infec țioase (care poate fi
confundată cu înroșirea fiziologică a frunzelor) și pătarea neagră care în acest an a afectat esen țial în
special soiul Moldova.
‹ adv ›

Producătorii fie prepară de sine stătător amestecul din piatră vânătă și var, apoi solu ția de lucru, fie
cumpără produsul gata.
Cum preparăm corect zeama bordeleză
Pentru a prepara soluția corect luăm drept exemplu concentra ția necesară pentru 10 litri de apă: 100 g
sulfat de cupru și 110-120 de grame var stins.
Apoi, se iau 2 recipiente aparte, preferen țial din plastic, important acestea să nu fie din fier. Se pun a câte 5
litri de apă în fiecare recipient, apoi se dizolvă sulfatul de cupru și varul în fiecare recipient aparte.
‹ adv ›
După care, turnăm câte puțin sulfat de cupru în solu ția de var, amestecând permanent solu ția.  Condiția
obligatorie este ca reacția să aibă loc în mediul bazic – adică turnăm sulfatul de cupru în var.  Altfel, se
formează un precipitat.
După care filtrăm puțin și aplicăm soluția în vie. Tratamentul se realizează astfel ca butucii să fie „spăla ți” în
soluție, adică toate organele să fie suficient udate (ar fi aproximativ 400-500 de litri solu ție de lucru la
hectar, însă cantitatea diferă în dependen ță de stropitoarea cu care sunt realizate tratamentele).
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum se efectuează corect tăierile la vi ța de vie .
Lucrarea solului toamna la vița de vie
Este important de realizat o scarificare adâncă la aproximativ 35-40 cm. Această lucrare înlocuie ște
arătura, care are efect de reducere a umidită ții din sol din cauza întoarcerii brazdei, astfel vom evita nu
doar distrugerea structurii solului, ci și pierderile de apă.
Fisurile formate în sol vor permite o mai bună absorb ție a apei în sol.
Mușuroirea butucilor la bază în viile tinere
În vița de vie de unu și doi ani se realizează mu șuroirea butucilor la bază pentru a proteja de înghe ț primii
2-3 muguri.
Astfel, mușuroiul de sol trebuie să aibă 25-30 cm înăl țime. Acesta pe parcurs se va mai reduce datorită
așezării solului. Mușuroirea obligatoriu se realizează după ploi, astfel încât pământul să fie reavăn ,
deoarece solul uscat nu conservează căldura.
Fertilizările la vița de vie după recoltat
Fertilizările realizate toamna la vița de vie presupun pierderea cantită ții de azot din îngră șăminte, iar o parte
din fosfor devine inaccesibil, deoarece o bună parte din solurile de la noi au reac ție alcalină, iar carbona ții
blochează fosforul.
Dacă, totuși, optați pentru fetilizarea de toamnă, expertul recomandă de a introduce îngră șămintele la
adâncimea de 25-30 cm, unde se află masa de bază a rădăcinilor.
Nu este recomandată introducerea îngrășămintelor lângă butuc, ci la un 1-1,2 metri de acesta , unde se află
rădăcinile ce pot asimila îngrășămintele.
Dacă dispuneți de sare de potasiu, sulfat de potasiu, superfosfat, le pute ți introduce în sol
toamna. Îngrășăminte se administrează doar în baza analizei solului.
Îngrășămintele cum ar fi superfosfatul simplu și dublu se dizolvă mai greu. Iarna, datorită precipita țiilor,
acestea trec într-o formă accesibilă plantelor.
Nu este recomandat a fi introdusă în sol clorura de potasiu toamna, deoarece clorul migrează în
orizonturile mai adânci ale solului. De aceea, acest îngră șământ trebuie evitat. Totodată, elementul nu este
tocmai potrivit pentru vița de vie.
În cazul în care achiziționați îngrășăminte u șor solubile ce con țin mai multe macro- și microelemente,
acestea trebuie administrate primăvara, când solul s-a maturizat fiziologic.
Îngroparea soiurilor de viță de vie sensibile la ger
Îngroparea butucilor de viță de vie poate fi realizată începând cu a treia decadă a lunii octombrie, începutul
lunii noiembrie.
Vița de vie poate fi îngropată cu frunze. Acest lucru este important pentru a evita afectarea vi ței de vie de
înghețuri, chiar dacă există riscul formării mucegaiului. Dacă va înghe ța solul, acest lucru va fi greu de
realizat. Important este să realizăm opera țiunea cu sol reavăn.
Citiți și despre Bolile la vița de vie – imagini, descriere, tratamente .
https://agrobiznes.md/lucrari-si-tratamente-la-vita-de-vie-dupa-recoltare.html
NO-TILL - RÂMELE – creatorii solurilor agricole fertile. Ce condiții necesită

DeLuminița Crivoi
9 noiembrie 2022

Râmele sunt, de regulă, cele mai răspândite vie-tă ți care trăiesc în solurile agricole. Se cunoa ște că râmele
îmbunătățesc proprietățile fizice, chimice și biologice ale solurilor.
Numărul, biomasa și diversitatea râmelor în sol sunt considerate un criteriu important al fertilită ții solului,
întrucât râmele contribuie în multe moduri la faptul ca solurile să fie sănătoase și active din punct de vedere
biologic, ceea ce favorizează multe servicii ecosistemice pozitive și duce la o mai bună rezilien ță și
adaptare a sistemelor agricole la schimbarea climei.
Râmele preferă solurile cu textură medie: lutoase și luto-nisipoase. Solurile grele argiloase și cele uscate
nisipoase nu sunt favorabile pentru dezvoltarea lor și să limiteze răspândirea ei.
Râmele nu pot să-și regleze temperatura corporală. De aceea, când este foarte uscat și cald, multe râme
se retrag în straturi mai adânci ale solului, unde estivează. Activitatea râmelor este maximă primăvara și
toamna.
Râmele nu suportă seceta. Râmele pot pierde zilnic până la 20 % din masa corpului sub formă de mucus și
excremente, ele au nevoie de umiditate pentru a supravie țui.
Produc o singură generație cu maximum 8–12 coconi (ouă) pe an. Râmele trăiesc de la 2 la 10 ani, în
funcție de specie, sunt hermafrodite, iar vârful activită ții de săpare de galerii și de reproducere are loc în
lunile martie și aprilie, dar și în septembrie și octombrie.
Râma de pământ, sau comună (Lumbricus terrestris), poate migra până la 20 m pe an. Pentru a- și atinge
aportul caloric zilnic, râmele trebuie să mănânce de 10 până la 30 de ori mai mult decât propria greutate
corporală.
De ce avem nevoie de râme în sol?
Râmele aduc un beneficiu major agricultorilor care le creează condi ții bune de dezvoltare. În bro șura
FIBL Râmele – arhitecții solurilor fertile , tradusă și adaptată în cadrul proiectului InfOrganic, sunt descrise
metodele de favorizare a dezvoltării râmelor.
 Râmele joacă
un rol esențial în îmbunătățirea proprietă ților solului. Beneficiile ce rezultă din activitatea lor sunt diverse.
Însă, pentru a-și îndeplini sarcinile, ele au nevoie de o cantitate suficientă de materie organică și de o
perturbare scăzută a solului. Sursă: Râmele – arhitecții solurilor fertile ; FIBL
Cum putem favoriza dezvoltarea râmelor în sol?
 Evitarea lucrării intensive a solului și minimizarea utilizării plugului – lucrarea intensivă trebuie
evitată în special în perioadele de activitate sporită a râmelor: martie-aprilie și septembrie-
octombrie.
Sursă: Râmele – arhitecții solurilor fertile ; FIBL
 Diversificarea rotației de culturi pentru a furniza hrană pentru râme.
 Minimizarea presiunii aplicate solului și a compactării acestuia.
 Fertilizarea adecvată conform proprietă ților solului și necesită ților plantelor.
Pentru a afla mai multe informații, accesați acest link pentru a vizualiza bro șura FIBL  Râmele – arhitecții
solurilor fertile.
https://agrobiznes.ro/featured/ramele-creatorii-solurilor-agricole-fertile-ce-conditii-necesita?
fbclid=IwAR0bMpAzCZT559H1eA3XllIJ2OKX2vhq9DC96UA0gBp_rbOVDCnvp9dHygg

LG – PASTARNAC - Cultivarea păstârnacului – sfaturi la semănat, îngrijire

DeLuminița Crivoi
1 septembrie 2022
Păstârnacul este o legumă care se cultivă pentru consumul de rădăcini, folosite drept condiment la
prepararea mâncărurilor, deoarece sunt foarte aromate și bogate în vitaminele B1, B2 și C.
În medie, rădăcinile de păstârnac con țin în 100 grame: 17-19% substan ță uscată, 9-12% glucide, 1-1,5
protide, vitamina C 17-30 mg, vitamina B1 0,1 mg, fosfor 69 mg. Frunzele de păstârnac pot fi folosite ca
furaj verde.
În acest articol, vorbim despre:
 Locul potrivit pentru cultivarea pastârnacului
 Pregătirea terenului pentru cultura pastârnacului
 Semănarea culturii de păstârnac
 Lucrările de întreținere la cultivarea păstârnacului
Semințele de păstârnac germinează la temperatura minimă de 2-3°C, optimă 20-25°C. Temperatura de
vegetație 15-20°C, plantele tinere  rezistă la înghețuri de până la -5°C, iar cele mature la -8…-10°C.
Consumul de elemente pentru producerea a o tonă de rădăcini este de: 6 kg azot, 3,7 kg fosfor, 12,5 kg
potasiu, 7,5 kg calciu. Necesarul în azot și potasiu este mai mare comparativ cu pătrunjelul.
Locul potrivit pentru cultivarea pastârnacului
Potrivite pentru cultura pastârnacului sunt terenurile nivelate, însorite și semiumbrite . Solurile mijlocii sau
grele: lutoase, loto-nisipoase, loto-argiloase, adânci, bogate în humus și cu reac ție neutră se consideră a fi
optime pentru cultura pastârnacului.
Pastârnacul poate fi cultivat cu succes după: tomate, ardei, vinete, fasole, mazăre, castrave ți,
pepeni. Totodată, bune premergătoare se consideră varza, conopida, cerealele, cartofii.
Nu se recomandă cultivarea păstârnacului după ceapă, porumb, floarea-soarelui, iar după alte
rădăcinoase va reveni după 4-5 ani.
Citiți și despre Cultivarea pătrunjelului pentru rădăcină. Sfaturi utile
Pregătirea terenului pentru cultura pastârnacului
Toamna: nivelarea terenului, împrăștierea îngră șămintelor pentru fertilizarea de bază, arătură adâncă 25-
30 cm.
Primăvara: grapare, pregătirea patului germinativ prin aplicarea îngră șămintelor u șor solubile, lucrarea cu
combinatorul, după care terenul se modelează.
Îngrășămintele se administrează la cultura de păstârnac în func ție de analiza solului.  Gunoiul de grajd se
aplică doar dacă este bine descompus în cantități de 20-30 de tone per hectar.
Orientativ, îngrășăminte minerale se aplică în doze de 300-350 kg superfosfat, 100-150 kg sare potasică
per hectar.
La pregătirea patului germinativ poate fi realizată o fertilizare suplimentară la hectar cu 100-150 kg azotat
de amoniu sau 200 kg îngrășământ Complex.
Lucrările solului se execută în perioada optimă pentru a evita formarea bulgărilor.
Semănarea culturii de păstârnac
La semănat se folosesc doar semințe proaspete, deoarece au o viabilitate redusă (1-2 ani). Pastârnacul se
seamănă în prima urgență: 20 februarie – 20 martie.
Distanța dintre rânduri recomandată la păstârnac este de 30-40 cm, iar în benzi: 70 cm între benzi și 3
rânduri la 40 cm în bandă. Semințele de păstârnac se seamănă la  adâncimea de 3-3,5 cm pe soluri mai
ușoare și 1,5-2,5 cm în soluri mijlocii spre grele.
Cantitatea de semințe de păstârnac utilizată per hectar depinde mult de calitatea acesteia și cât de bine
este pregătit patul germinativ. În medie, se utilizează 6-8 kg.
Lucrările de întreținere la cultivarea păstârnacului
FOTO: gardenersworld.com
Prășitul se face de 3-4 ori mecanic sau de minim 2 ori manual. Pe parcurs, se realizează plivitul buruienilor
de pe rând. Când plantele au 3-4 frunze se face răritul la distanțe de 4-6 cm dintre ele.
Irigarea culturii de păstârnac se realizează de 3-4 ori utilizându-se la o udare câte 400 m3 de apă, iar în
zonele colinare 1-2 udări cu câte 300-400 m3 la ha. Udările se fac în iulie – august.
Printre bolile ce pot fi mai des întâlnite la cultura păstârnacului se numără: făinarea ( Erysiphe
umbeliferarum) – pete neregulate albe cu aspect pâslos și prăfos, Pătarea brună ( Cylindosporium
pastinaciae) – pete pe frunze, păduchii de frunze – frunze răsucite cu colonii de larve și adul ți pe partea
inferioară.
Pentru combaterea buruienilor, bolilor, dăunătorilor la păstârnac sunt omologate produsele:
 ciantraniliprol – pentru combaterea omizilor (Benevia 0,6 l/ha).
 teflutrin – pentru combaterea puricilor meliferi (Force Super 6,6 Kg/ha încorporare în sol).
 erbicidele ce pot fi utilizate la păstârnac: fluazifop-P-butil (Dipol 1,25 l/ha , postemergent, atunci
când buruienile sunt răsărite și în stadiul de cre ștere activă și au atins înăl țimea de 10-50 cm,
Matador Max 0,75-2,0 l/ha se aplică postemergent)
 azoxistrobin – contra la făinare, alternarioză (Zoxis 250 SC 1 l/ha).
Păstârnacul se recoltează toamna târziu. Rădăcinile de păstârnac se păstrează la temperatura de 0…+1°C
și umiditatea atmosferică de 95%.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cultivarea țelinii pentru rădăcini. Sfaturi utile .
https://agrobiznes.ro/articole/cultivarea-pastarnacului-sfaturi-la-semanat-ingrijire?fbclid=IwAR0Bg7-
ka0AZJQoCvGsQcGbEDIJdi95IKKQ_RLmcGxqAwHJG0sVF0gA1r_8

LG – MORCOV - De ce morcovii cresc deformați, bifurcați – vezi 6 motive

DeLuminița Crivoi
23 august 2022
orcovul este o cultură relativ ușor de cultivat. Morcovul are o rădăcină pivotantă – rizocarpul care începe să
se dezvolte prin procesul de tuberizare la 20 de zile după răsărire. De altfel, rădăcinile pot avea diverse
forme: cilindrică, conică, rotundă, dar, uneori, rădăcinile morcovului pot căpăta forme ciudate, indiferent de
soi, adică pot fi noduroase, cioturoase, bifurcate.
Cauzele bifurcării și deformării rădăcinilor la morcov sunt:
1. Semănatul timpuriu
Conform observațiilor producătorilor experimenta ți, morcovii semăna ți în sol rece cresc adesea anormal. În
ciuda rezistenței suficiente la frig a culturii, merită să începe ți însămân țarea numai atunci când pământul se
încălzește bine.
Temperatura optimă pentru semănat este de 5-8°C la adâncimea de semănat.
2. Nerespectarea densității plantei
Norma de semănat depinde de caracteristica soiului/hibridului ales. Totu și, orientativ, a ți putea lua în calcul
următoarele recomandări privind norma de semănat:
 marfa la mănunchi – 1,3-1,6 milioane de plante per ha (5-6 kg semin țe);
 marfa pentru păstrare – 1 milion de plante per ha (3-4 kg semin țe per ha);  
 marfa pentru prelucrare – mai pu țin de 1 milion plante (1,5-2 kg semin țe per ha);  
Rărirea calitativă a morcovilor. În îngrijirea morcovilor, una dintre cele mai importante proceduri este rărirea
plantelor. Acest lucru ar trebui făcut în mai multe etape. Prima dată morcovul se rărește când apare prima
pereche de frunze adevărate. Răritul se repetă peste circa 3 săptămâni.
Irigați parcela cu generozitate de fiecare dată înainte de a rări, astfel încât rădăcinile să fie mai pu țin rănite.
Uneori, în timpul răririi nu se îndepărtează întreaga plantă, ci se rup doar frunzele, ar părea că e bine, căci
nu se produce deteriorarea rădăcinii. Dar există și riscuri –  morcovii fără frunze pot putrezi în pământ și pot
fi sursă de boală pentru vecinii lor.
3. Sol nepotrivit
Morcovii iubesc solurile ușor nisipoase, nisipo-argiloase. Dacă ave ți sol argilos greu, în timpul cre șterii,
legumele pot întâlni densitate excesivă a solului, bulgări tari etc.  
Înainte de semănat, de pe parcele se strâng pietrele, se nivelează solul. Căci dacă a întâlnit un obstacol,
rădăcina se deformează. Acest lucru duce la apari ția mai multor puncte de cre ștere, din care cresc noi
„degete”, adică rădăcinile au bifurca ții.
Pregătirea solului pentru cultura de morcov este extrem de importantă. Solului în revine un rol important în
asigurarea calității recoltei de morcov. Pe suprafe țe mici, pentru a fi mai u șor, adăuga ți toamna în solul
argilos o găleată de nisip la un mp. Dacă lăsa ți această lucrare pentru primăvară, solul nu va avea timp
destul ca să se așeze înainte de plantare, ceea ce va afecta negativ cre șterea morcovilor.
Cerințele morcovului față de sol
 preferă solurile nisipoase, nisipo-argiloase, cu con ținut de lut nu mai mare de 15%;
 pH-ul favorabil 5,5-7 (5,5-5,8 – nisipoase; 6-7 lutoase/argiloase);
 solul trebuie să posede proprietă ți bune de drenaj și aerisire;  
 solurile cu un conținut mare de săruri reduc facultatea germinativă a semin țelor de morcov.
Din norme generale, morcovul necesită un sol cu:
 afânare profundă, arat adânc toamna la adâncimea de 25-28 cm; 
 graparea de primăvară la adâncimea de 10-15 cm; 
 formarea biloanelor; 
 cultivare înainte de semănat/corectarea biloanelor.
4. Fertilizare greșită
Morcovul nu preferă gunoiul de grajd proaspăt și nici de anul trecut. Gunoiul de grajd trebuie să stea minim
doi ani, pentru ca să aibă timp să se descompună complet.
De asemenea, nu ar trebui să abuzați cu azot. Îngrășămintele cu azot pot fi administrate numai până când
încep să se formeze rădăcinile. Introducerea lor ulterioară va aduce doar rău: nu rădăcina, ci frunzele
morcovului vor crește intens.
Îngrășămintele se administrează în baza analizei solului. În general, pentru a ob ține o recoltă medie de 60-
70 tone/hectar se recomandă a se aplica per hectar: 90-120 kg azot, 250-350 kg fosfor, 80-150 kg potasiu
și 20 kg oxid de magneziu, în etape.
Cerințele morcovului față de nutrienți la formarea recoltei după substan ța activă . Pentru o tonă de recoltă,
morcovul consumă în kg cantitatea de substan ță activă:  N 3,2-4; P 1-1,7; K 5-6,5; Ca 0,5; Mg 0,5-0,7; B
0,005.
Din îngrășămintele organice, compostul maturat, care este aplicat în prealabil din toamnă, este cel mai
potrivit pentru morcov. Nu aplicați la morcov îngrășăminte care con țin clor.  În timpul creșterii acestei culturi
rădăcinoase, este necesar de aplicat fosfor și potasiu.
Sideratele vor ajuta, de asemenea, la îmbunătățirea structurii solului.  Îl vor afâna cu rădăcinile lungi, ceea
ce va îmbunătăți accesul aerului și apei la morcovii semăna ți după ele. În plus, unele specii de plante
cultivate în calitate de siderate vindecă solul de microorganismele dăunătoare. Pentru semănat, pute ți
folosi muștar alb, măzăriche, hrișcă etc.
5. Deteriorarea rădăcinii
La începutul formării morcovului, rădăcinile sale sunt foarte fragede. Orice ac țiune neglijentă poate duce la
vătămări. Deseori, acest lucru se întâmplă în timpul afânării solului sau răririi plantelor.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cultivarea țelinii pentru rădăcini. Sfaturi utile .
6. Udare insuficientă
La începutul creșterii, solul uscat are un efect distructiv asupra rădăcinii sub țiri și fragede ale plantei, care
poate muri din lipsă de apă. După trecerea perioadei critice, se dezvoltă rădăcini laterale.
Morcovul este deosebit de pretenţios faţă de condiţiile de umezeală în fazele de cre ștere și dezvoltare:
încolţirea seminţelor, începutul creșterii și formării sistemului radicular, formarea rădăcinilor. Regimul optim
recomandat pentru morcov este de 75-80% din capacitatea maximă pentru apă a solului. Se recomandă o
irigare de aprovizionare înainte de semănat.
Norme orientative de irigare prin picurare a morcovului

Citiți mai multe despre Cum udăm corect legumele – sfaturi pentru recolte bune.
Probleme des întâlnite la cultivarea morcovilor
1. Germinarea slabă a semințelor. Pot exista mai multe motive pentru aceasta. De multe ori, de vină
în dezvoltarea defectuoasă a rădăcinilor este materialul semincer de calitate scăzută. Pentru a
evita acest lucru, încercați să cumpăra ți semin țe numai de la vânzători de încredere.
Semănarea semințelor necalitative poate crea probleme în cultură, inclusiv bifurcarea rădăcinilor sau
formarea defectuoasă a acestora.
Este importantă și adâncimea de semănat: pe soluri grele, adâncimea de însămân țare este de 0,7-1,0 cm,
pe cele ușoare 0,8-1,3 cm. În cazul în care nu ave ți acces la irigare, adâncimea de semănat trebuie
majorată:
 soluri grele + vreme ploioasă = 1,5-2 cm;
 soluri ușoare + vreme uscată = 3-4 cm;
2. Crăpături pe rădăcină. Acesta nu este doar un defect extern. Astfel de morcovi se păstrează mai rău și
sunt mai greu de curățat. Udarea excesivă sau ploile abundente pot duce la acest lucru, mai ales dacă a
fost vreme secetoasă o perioadă lungă de timp.
Pe lângă umiditatea neregulată, morcovii pot crăpa și din cauza excesului de azot.
3. Înverzirea morcovilor. De obicei, partea de sus a morcovului poate deveni verde. Culoarea verde indică
faptul că o substanță toxică, solanină, a început să se acumuleze în morcov. Motivul este razele soarelui
care cad pe partea neacoperită a rădăcinilor. Pentru a evita această problemă, solul trebuie afânat,
acoperind zonele goale ale rădăcinii.

FOTO: stock.adobe.com
4. Boli. Morcovii sunt adesea afectați de diferite tipuri de putregai: cenu șiu, uscat, alb, etc. Cauza principală
a acestor probleme este nivelul excesiv de umiditate în timpul sezonului de cre ștere sau în timpul
depozitării.
Un nivel insuficient de potasiu în sol face susceptibil morcovul la boli.
5. Dăunători. Morcovii, din păcate, sunt preferați de mai mul ți dăunători, de exemplu afide sau musca
morcovului, ori nematozii de sol. Morcovii pot avea rădăcini deformate din cauza nematozilor: dezvoltarea
normală a rădăcinii este perturbată și începe să se ramifice.
Pentru a evita infecția cu nematozi, morcovii pot fi semăna ți pe aceea și parcelă nu mai devreme de 5-7
ani.
Pentru combaterea nematozilor la morcov sunt omologate produsele: oxamil (VYDATE 10 G 40 kg/ha)
(nematodul galicol, al tulpinilor), fluopiram (VELUM PRIME 400 SC 625ml/ha), metam sodiu (NEMASOL
510 700-1200 l/ha se aplică înainte de semănat), musca morcovului: clorantraniliprol (Coragen 175 ml/ha),
cipermetrin (COLUMBO 0,8 MG 12 kg/ha), ciantraniliprol (BENEVIA 0,75 l/ha).
Citiți și despre Cultivarea pătrunjelului pentru rădăcină. Sfaturi utile.
https://agrobiznes.ro/articole/de-ce-morcovii-cresc-deformati-bifurcati-vezi-6-motive?
fbclid=IwAR2sUx2VP_sy4h0qRJO1myZIreRyrHX-g_rs5aQB8O5jU04sW7d5kkfBa-s

LG – PATRUNJEL DE RADACINA - Cultivarea pătrunjelului pentru rădăcină.

Sfaturi utile

DeLuminița Crivoi
28 ianuarie 2022

Pătrunjelul este o plantă bienală, în primul an formează rozete de frunze și rădăcina tuberizată, iar în al
doilea flori și semințe. Cultivarea pătrunjelului pentru rădăcină presupune mai multe lucrări importante,
printre care se numără:
 cerințele pătrunjelului față de factorii ecologici;
 pregătirea terenului pentru semănatul pătrunjelului;
 semănatul semințelor de pătrunjel – perioadă, scheme de semănat;
 irigarea culturii de pătrunjel;
 fertilizarea pătrunjelului.
Cerințele pătrunjelului față de factorii ecologici
Seminţele de pătrunjel încep să germineze la 4,4°C, temperatura optimă fiind de 20-25°C. Dacă sunt
create condiţii optime de temperatură şi umiditate plantele răsar după 21-24 zile de la semănat.
Dacă primăverile sunt reci, secetoase, plantele răsar abia după 30-40 de zile.
Pătrunjelul este o cultură cu cerințe înalte fa ță de lumină , nu suportă umbrirea, de aceea este important să
înlăturăm buruienile la timp.
La capitolul necesarul de apă, fazele critice sunt în faza de încolțire a semin țelor și îngro șare a rădăcinii .
Dacă este prezent excesul de umiditate, plantele răsar neuniform, pe rădăcini se formează pete galbene.
Pregătirea terenului pentru semănatul pătrunjelului
Pentru cultura pătrunjelului sunt potrivite terenuri plane sau u șor înclinate, soluri fertile, afânate, luto-
nisipoase, nisipo-lutoase.
Citește și despre Cultivarea țelinii pentru rădăcini. Sfaturi utile .
Culturile după care este recomandat a fi semănat pătrunjelul sunt: roșiile, ardeiul, cartoful, curcubitaceele,
cerealele spicoase.
Nu se recomandă de cultivat pătrunjelul după alte rădăcinoase, bulboase și varză. Pe acela și teren poate fi
cultivat după 3-4 ani.
Toamna se realizează o arătura la adâncimea de 25-28 cm și se administrează îngră șăminte minerale în
funcție de analiza solului.
Primăvara se realizează o cultivare și grapare la 10-12 cm realizând concomitent încorporarea
îngrășămintelor cu azot (de exemplu azotat de amoniu, aproximativ 100-150 kg/ha).
Nu se recomandă aplicarea îngrășămintelor organice în anul pregătirii terenului pentru pătrunjel. În acest
caz se vor forma rădăcini cu ramificări.
Semănatul semințelor de pătrunjel – perioadă, scheme de semănat
Pătrunjelul poate fi semănat toamna, astfel încât să nu răsară până la înghe țarea solului  (15-25 noiembrie)
sau se seamănă primăvara în prima decadă a lunii martie pentru consumul de vară sau în prima decadă a
lunii aprilie pentru păstrare.
Dacă în cazul cultivării pătrunjelului pentru frunze semin țele se plasează în apă pentru 2 zile, la cultivarea
pentru rădăcină nu este necesar acest lucru, altfel se spală potasiul, iar plantele se vor dezvolta mai
anevoios.
 FO
TO: profermu.com

Semințele de pătrunjel se seamănă la adâncimea de 1,5-2 cm pe soluri grele și 2,5-3 cm pe solurile

ușoare. Pentru a semăna un hectar de pătrunjel sunt necesare 4-5 kilograme de semințe.
În medie, se recomandă o desime de 450-500 de mii de plante la hectar.
Dacă terenul este modelat, pătrunjelul se seamănă în 4 rânduri pe stratul înăl țat, iar pe teren nemodelat în
benzi formate din 4-5 rânduri. Distanța dintre benzi e de 60, iar dintre rândurile din bandă de 25-30 cm.
Distanța recomandată între plante pe rând este de 4-5 cm. Mai multe detalii găsi ți în următoarea schemă:
După semănat este recomandată realizarea unei tăvălugiri pentru asigurarea unui contact mai bun a
semințelor cu solul.
Îngrijirea plantelor de pătrunjel
Înlăturarea buruienilor este un factor de bază pentru o cultură reu șită. După răsărirea culturii se fac pra șile
mecanice și manuale pentru a combate buruienile. Acestea se realizează, de obicei, după ce au fost
realizate udările.
 FO
TO: profermu.com

Plantele de pătrunjel se răresc în faza de 3-4 frunze, lăsându-se o distanță de 5-6 cm între plante.
În perioada de vegetație, în funcție de condi țiile din câmp,  sunt realizate 3-4 udări cu norma de 300-350 de
m3 apă/ha.
În cazul cultivării pe suprafețe mici, pătrunjelul se udă de 3-4 ori, utilizând aproximativ 20 de litri de apă la 1
m2. Udarea este recomandat a fi realizată diminea ța, cu apă la temperatura de afară.
Dintre bolile ce pot apărea cele mai des întâlnite sunt septorioza ( Septoria petroselini), ca și în cazul
morcovului, și cercosporioza produsă de  Cercospora depressa.
Bolile fiind produse de ciuperci, trebuie aplicate tratamente cu fungicide aprobate pentru această cultură.
Septorioza; FOTO: fermer.blog
Cercosporioza; FOTO: fermer.blog
Pătrunjelul are dăunători similari morcovului, printre ace știa numărându-se nematozii, păduchele verde al
morcovului și musca morcovului.
În cazul suprafețelor mici, pentru a fortifica planta sunt recomandate tratamente foliare cu macerat de
urzică sau tătăneasă începând cu faza de 8-10 frunze adevărate.
Pentru a combate musca morcovului ca alternativă a insecticidelor sintetice, sunt recomandate
tratamentele cu infuzii de plante puternic mirositoare (pelin, foi de ceapă, usturoi).
Totodată, pe suprafețe mici puteți utiliza plasa antiinsecte în lunile mai-iunie.
Fertilizarea pătrunjelului pentru rădăcină
Fertilizarea suplimentară se realizează fie în două reprize, în lunile mai și iunie cu 50 s.a. azot și 25 kg s.a.
K20 (necesar pentru formarea rădăcinii la începutul îngro șării rădăcinii).
Totodată, pot fi utilizate îngrășăminte organice speciale pe care le pute ți achizi ționa din magazinele agro.
Acestea au eficiență bună și un impact negativ redus asupra solului.
Recoltarea pătrunjelului pentru rădăcină se face imediat după căderea primelor brume (din a doua decadă
a lunii octombrie până aproximativ pe 15 noiembrie).
Pentru consum în timpul verii, rădăcinile de pătrunjel se recoltează când au cel pu țin 0,5 cm diametru și se
valorifică cu frunze.
Citește și despre Tehnologia de creștere a morcovului. Irigarea .
https://agrobiznes.ro/articole/cultivarea-patrunjelului-pentru-radacina-sfaturi-utile

LG – MORCOV, SFECLA – PASTRARE - Cum se păstrează sfecla roșie și

morcovii iarna. Sfaturi

DeLuminița Crivoi
17 octombrie 2022

Precum și în cazul altor culturi ce pot fi păstrate și consumate o perioadă mai lungă de timp, morcovul și
sfecla roșie necesită crearea condițiilor bune de păstrare pentru a fi pretabile pentru consum mai mult timp
în perioada rece a anului.
În primul rând, țineți cont de faptul că  numai culturile rădăcinoase sănătoase pot fi păstrate, deoarece chiar
și doar o legumă bolnavă poate provoca daune întregii recolte.
Pentru o păstare de durată, trebuie să facem lucrările corect încă începând de la recoltare.
În acest articol vom discuta despre:
 Când recoltăm sfecla roșie și morcovii destina ți păstrării
 Cum se pregătește sfecla roșie și morcovul pentru depozitarea de iarnă
 Metode populare de păstrare a sfeclei ro șii iarna
 Metode populare de păstrare a morcovului iarna
 Cerințe de temperatură și umiditate la păstrarea industrială a morcovilor și altor rădăcinoase
Când recoltăm sfecla roșie și morcovii destina ți păstrării
Pentru a păstra recolta cât mai mult timp posibil, este important să recoltăm să scoate ți morcovii și
sfecla. Timpul de recoltare depinde de condi țiile meteorologice.
Sfecla este săpată toamna înainte de primele înghe țuri (deoarece această cultură, înghe țată, nu poate fi
păstrată mult timp). Pe de altă parte, morcovii pot fi lăsa ți o perioadă mai lungă de timp în sol, cei recolta ți
pe vreme caldă se păstrează mai rău.
Excepție este toamna ploioasă. Dacă vremea este destul de caldă, dar deseori plouă abundent, este mai
bine să recoltați morcovii mai devreme, deoarece culturile rădăcinoase, care au absorbit o cantitate mare
de umiditate, nu se păstrează bine și sunt expuse riscului de putrezire.
Mai multe detații despre Când se recoltează morcovii. Sfaturi pentru o păstrare de durată.
Înainte de a scoate sfecla din grădină, acorda ți aten ție frunzelor acesteia. La culturile de rădăcinoase
coapte, acestea se îngălbenesc și se usucă.
Citiți mai multe despre Sfecla roșie – sfaturi utile la cultivare .
La temperatura camerei, sfecla și morcovii pot fi păstrate cel mult 6-7 zile. Ulterior, acestea devin
deshidratate.
Cum se pregătește sfecla roșie pentru depozitarea de iarnă
Sfecla se recoltează pe vreme uscată, este important ca solul să fie uscat. Prin urmare, înceta ți irigarea cu
minim 2-3 săptămâni înainte de recoltare.
Plantele sunt săpate cu hârlețul, frunzele sunt tăiate, lăsând un pe țiol de 1,5 cm lungime și lăsate să se
usuce câteva ore. Rădăcinile nu se spală, trebuie să le cură ța ți manual de pământ, încercând să nu
deteriorați epiderma.
Înainte de depozitare, sfecla este sortată: toate culturile rădăcinoase putrezite și deteriorate sunt aruncate.
Cum se pregătesc morcovii pentru depozitarea de iarnă
La morcovi se întrerupe irigarea cu o lună înainte de recoltare.
Rădăcinoasele sunt săpate cu hârlețul cu grijă (sau o furcă tocită pentru a nu deteriora rădăcinile) sau
extrase mecanizat și puse la zvântat. Apoi, morcovii sunt cură ța ți de pământ și frunzele sunt tăiate complet
(puteți lăsa doar câțiva milimetri).
Cum se păstrează sfecla roșie iarna

FOTO: podvaldoma
Sfecla pentru iarnă este plasată la depozitare permanentă sau temporară, ținând cont de faptul, că nu
există o perioadă de repaus pentru culturile rădăcinoase.
La o temperatură de 7°C, încep să se dezvolte mugurii. Prin urmare, condițiile optime de păstrare sunt 2-
3°C și umiditate sporită.
Metode populare de depozitare a sfeclei în condiții de casă
Deseori sfecla este depozitată în pivni ță pe grămezile de cartofi.  Culturile rădăcinoase sunt așezate în 2-3
straturi deasupra tuberculilor, care „împart” excesul de umiditate cu sfecla.
Un alt mod popular de a depozita sfecla este păstrarea ei în nisip.  Pentru a face acest lucru, sfeclele sunt
așezate în straturi într-o cutie fără găuri, iar peste fiecare strat este a șezat nisip u șor umed. Depozita ți
cutiile în subsol sau pivniță.
Puteți depozita sfecla în pungi de plastic cu o capacitate de 15-20 kg . În primul rând, le legați strâns. Iar
atunci când apare condens pe pereți, pungile sunt dezlegate, lăsând o mică gaură pentru a se evapora
excesul de umiditate.
De asemenea, sfecla poate fi bine depozitată în cutii în subsol sau în grădină în grămezi mici.
Pentru a face acest lucru, se sapă o groapă de aproximativ 40 cm adâncime, se a șază acolo sfecla sub
formă de prismă (înălțimea prismei, de regulă, este de 1-1,3 m), se acoperă cu un strat gros de paie, astfel
înălțimea să fie de aproximativ 2 m și se acoperă cu pământ, iar iarna groapa e acoperită suplimentar cu
zăpadă.
Cum păstrăm morcovii iarna
În comparație cu sfecla, morcovii sunt mai preten țio și fa ță de condi țiile de depozitare:  sunt mai susceptibili
la deteriorarea mecanică și rețin mai rău umiditatea . Rădăcinile se ofilesc rapid, iar mugurii pornesc în
creștere chiar și cu o ușoară creștere a temperaturii în pivni ță.
Morcovii sunt plasați la depozitare la o temperatură de 0-2°C și umiditate ridicată, astfel încât rădăcinile să
rămână suculente cât mai mult timp posibil.
Metode populare de depozitare morcovii

FOTO: farmersalmanac.com
Recent, depozitarea morcovilor în pungi de plastic a devenit larg răspândită. În ele se pun până la 5 kg de
morcovi și se leagă strâns.
De asemenea, puteți păstra morcovii pentru iarnă în saci cu o capacitate de până la 20 kg. În acest caz,
este indicat să turnați peste rădăcini un strat de 8-10 cm de rumegu ș umed.
Este foarte popular să depozitați morcovii în nisip: nisipul este turnat la fundul cutiei, un strat de 2 cm,
rădăcinile sunt așezate în el și turnat iară și un strat de nisip de 1 cm. După care manipulările se repetă.
Vă rugăm să rețineți că, cu un astfel de aranjament stratificat, rădăcinile nu ar trebui să se atingă.
Cerințe de temperatură și umiditate la păstrarea industrială a morcovilor și altor rădăcinoase

FOTO: nsspl.in
Morcovii pot fi depozitați în lăzi, lăzi, pungi sau în vrac. În vrac, înăl țimea recomandată este de 2-3 metri.
Când este depozitat în pungi, înălțimea maximă a stivei este de 3 metri.
Temperatura de depozitare a morcovilor nu trebuie să depă șească intervalul 0..+5°C.  Temperatura optimă
de depozitare este 0..+1°С. Umiditate relativă recomandată de la 95 la 98%.
În camerele cu sistem de ventilație controlată (fără răcire artificială), în care temperatura variază de la +1 la
+5°C, umiditatea relativă a aerului trebuie men ținută în intervalul de la 90 la 95%.
Circulația aerului trebuie să asigure temperatura și umiditatea relativă a aerului constante și fără decalaje.
Circulația aerului trebuie să fie suficient de intensă, de ex. de la 100 la 120 m3/t pe oră, dacă morcovii sunt
depozitați în vrac, iar înălțimea grămezii este apropiată de valoarea maximă specificată. Durata medie de
valabilitate în timpul depozitării este de 4-6 luni.

FOTO: vdt-nl.com
La sfârșitul umplerii complete a camerei de păstarre, temperatura aerului din aceasta este adusă la 0..+1°C
timp de cel mult o zi și apoi menținută în aceste limite până la sfâr șitul depozitării. Temperatura aerului în
punctul „rece” al spațiului liber al volumului util al camerei nu trebuie să fie mai mică de -1°C. Umiditatea
relativă în cameră ar trebui să fie de 90-95%.
La finalizarea răcirii (5 zile după atingerea regimului de temperatură specificat), circulația se efectuează
periodic timp de 0,5 ore cu o multiplicitate de cel mult 6 volume dintr-o cameră goală pe oră, cu o durată
totală de cel mult 3 ore pe diurnă.
Circulația periodică se efectuează atunci când temperatura și umiditatea relativă a aerului se abat de la
cele stabilite. Schimbul de aer în cameră se realizează printr-un răcitor de aer sau dispozitive de încălzire:
în timpul perioadei de răcire – în fiecare zi, în perioada ulterioară – la fiecare 3 zile. Cantitatea de aer
exterior ventilată este de 2-3 volume dintr-o cameră goală pe zi.
La sfârșitul depozitării sau la scoaterea morcovilor din cameră, sunt prevăzute condi ții care exclud
condensul umidității pe suprafața acestuia, de exemplu, suflarea morcovilor cu aer cald, aducând
temperatura suprafeței sale la valori 0,5-1,5°C. mai mare decât temperatura punctului de rouă a aerului
încăperii în care este depozitat.
Termenul de valorificare a morcovilor după scoaterea din depozit nu este mai mare de 10 zile. La
întreprinderile comerciale, morcovii sunt depozita ți în spa ții închise ventilate la o temperatură de 0..+10°C
inclusiv, timp de cel mult 3 zile, la peste +10°C timp de cel mult 2 zile. Umiditatea recomandată 85-90%.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Recoltarea, condiţionarea şi păstrarea cartofilor.
FOTO: seattleurbanfarmco.com
https://agrobiznes.ro/articole/cum-se-pastreaza-sfecla-rosie-si-morcovii-iarna

POMI – TAIERI – DUPA PLANTARE - Tăierea pomilor după plantare. Cum și

când se realizează

DeLuminița Crivoi
14 martie 2022

Tăierea pomilor, atât după plantarea de toamnă cât și cea de primăvară, se efectuează  primăvara până la
umflarea mugurilor, în conformitate cu forma de coroană care se preconizează.
La realizarea plantării de primăvară, tăierile pot fi realizate imediat după plantare.
În continuare, tăierea pomilor după plantare se realizează în func ție de forma de coroană pe care v-o dori ți
și starea pomului. Per general, în cazul în care au fost plantați pomi sub formă de vargă, ace știa se
scurtează la 75-110 cm sau, după caz, la lungimi mai mici.
Această lungime se alege ținând cont de lungimea preconizată pentru trunchiul pomului și formarea
primelor șarpante (ramuri) sau a primului etaj.
Cu cât numărul șarpantelor din primul etaj e mai mare, cu atât înăl țimea e mai mare (de exemplu la prun 4
șarpante – 95 cm, 3 șarpante – 85 cm, exemplul 1 din următoarea imagine).
Tăierea se face la 2-3 mm deasupra unui mugure.
Mai multe exemple de tăieri realizate după plantarea pomilor pute ți vizualiza în următoarea imagine ( a –
până la tăiere; b – după tăiere):

1 – vargă bine dezvoltată; 2 – vargă cu ramificaţii mai sus de zona de proiectare a coroanei; 3 – vargă cu
ramificaţii in zona trunchiului; 4 – vargă cu ramificaţii anticipate în zona trunchiului; 4 – vargă cu ramificaţii
anticipate în zona de cronare și mai sus; 5 – vargă cu o ramificaţie anticipată în zona de cronare; 6 – vargă
cu concurent bine dezvoltat; 7 – vargă slab dezvoltată; 8 – vargă cu ramuri bine dezvoltate (după V. Balan
et al 2001)
În cazul când pomul are ramuri anticipate dar acestea sunt amplasate mai sus de zona cronării, tăierea se
face ca în cazul anterior – adică respectând doar înălţimea de tăiere (exemplul 2).
Atunci când ramurile anticipate sunt situate mai jos de zona cronării, acestea se suprimă la inel și pomul se
taie ca în primul caz (exemplul 3).
Când pomul are ramuri anticipate slabe în zona cronării, ele se scurtează sever, la 2-3 muguri bine
dezvoltați, pentru a stimula dezvoltarea acestora (exemplul 4-5).
Pomii cu o dezvoltare neadecvată (nestandard) sunt tăia ți în func ție de problema acestora (cum ar fi
exemplul numărul 6). Pomi ce au doar o vargă slab dezvoltată se taie la 10-15 cm mai sus de locul
altoirii (exemplul 7). În acest mod, este stimulată apari ția lăstarilor mai puternici, din care se va alege doar
unul.
La pomii bine ramificați în zona de cronare , se lasă numărul de ramuri necesare formării etajului sau se
aleg primele șarpante. Important ca unghiul dintre două șarpante alăturate (unghi de divergenţă) să fie nu
mai mic de 90 de grade, iar distanța dintre acestea trebuie să constituie nu mai pu țin de 8-12 cm.

Unghi de divergență; Sursă: Vasile Babuc, profesor, doctor habilitat

De regulă, ramurile de bază se reduc de la 1/3 până la 1/2 din lungime, astfel că ele rămân de circa 30-40
cm lungime, respectându-se subordonarea lor. Axul coroanei, în cazul prezen ței acestuia în forma de
coroană aleasă, se lasă mai lung cu 25-35 cm decât ramurile laterale (exemplul 8).
Important! Pe parcursul vegetației mugurii sau lăstarii forma ți în zona dedicată trunchiului(tulpinii) se
înlătură neapărat.
La realizarea tăierilor mereu trebuie să vă ghidați după particularită țile speciei și formei de coroană pentru
care doriți să optați, creând din timp condiții pentru formarea acesteia, apoi, oferindu-i timp fiecărui element
pentru formare, trecem la următoarea etapă.
În acest sens, v-ar putea fi utile următoarele exemple pentru diferite specii pomicole:
Tăierile la cireș – piramidă etajat rărită cu centrul deschis.
Tăierile la măr. Forma de coroană – ax vertical.
Tăierile la prun. Forma de coroană – piramidă mixtă.
Tăierile la cais – particularități, termenul realizării.
Tăierile la piersic. Forma de coroană – vas ameliorat.
Bibliografie: Conducerea și tăierea pomilor și arbu știlor fructiferi, Babuc V.; Pe șteanu A.; Gudumac E.
Manual Tehnologic: Producerea prunelor.
https://agrobiznes.ro/articole/taierea-pomilor-dupa-plantare-cum-si-cand-se-realizeaza?
fbclid=IwAR2f6kHyURlhR0QR9TdlMOkQmUsCB6ZzsL7v_q7gOZOkTxWMR2cVMdw9Nxo

PEDOLOGIE - Fertilitatea solului – metode simple de îmbunătățire

DeLuminița Crivoi
15 noiembrie 2022

Din cauza exploatării incorecte excesive, solurile ajung să- și piardă fertilitatea. Pe termen lung, reducerea
fertilității solului se manifestă nu doar în mic șorarea recoltei.
Cu timpul, plantele își pierd imunitatea naturală și devin mai vulnerabile la diferite boli, fapt ce conduce la
pieirea plantelor.                                                               
Ce este fertilitatea solului? Fertilitatea solului este proprietatea acestuia de a asigura producerea de recolte
vegetale, de a le oferi apă și nutriție minerală, rezultând în recolte durabile și consistente de înaltă calitate.
Un termen cunoscut de fermieri care ar reflecta fertilitatea solului este bonitatea. În continuare, vorbim
despre principalii termeni ce trebuie cunoscu ți la evaluarea calită ții solului.
Bonitarea terenului agricol
Fertilitatea terenului agricol se măsoară prin metoda bonitării. Nota de bonitare naturala este dată de cele
patru grupe de factori naturali cărora li s-a fixat următoarele limite de notare:
 Sol (textura, rezerva de humus, reacţia sol…), între 0 şi +50 puncte.
 Climă (temperatura medie, precipitaţii), între -20 şi +20 puncte.
 Relief (pantă, alunecări), între –15 şi +15 puncte.
 Hidrologia (nivel freatic, inundabilitate), între -15 şi +15 puncte.
Nota de bonitare potențială este dată de irigaţii, drenaj, desecări, indiguiri, terasări, afânare adâncă,
desfundare, amendare, fertilizarea, combatere poluarei.
Componenta unui sol fertil
Componenta unui sol fertil recalculat la 1 ha pe 20 cm adâncime:
 3000 de tone substanţe solide
 500 de tone de apă
 150 de tone de substanţă organică
  7,5 tone organisme (bacterii, râme, mamifere, insecte, etc).
Pe terenurile înțelenite cantitatea de râme și organisme cre ște de 4 ori. Tocmai de aceea, terenurile
desțelenite au o fertilitate foarte mare în primii ani de folosin ță ca teren arabil.
Textura solului
Întâlnim soluri nisipoase (uşoare), soluri lutoase (mijlocii), soluri argiloase (soluri grele). Cele mai fertile
terenuri sunt cele mijlocii (luto-nisipoase, nisipo–lutoase, lutoase şi cele luto-argiloase).
Humusul din sol
Humusul de tip mull ia naştere în ogoare prin descompunerea substanţei organice de către organisme în
condiţii aerobe. Humusul formează structura glomerurală stabilă care reţine apa accesibilă plantelor și care
încălzeşte mai repede solul. Prin încălzire, solul poate fi lucrat primăvara mai devreme.
Structura solului
Structura poate fi bulgăroasă (agregate nestructurate) sau glomerurală (agregate structurate). Agregatele
glomerurale – conţin: pelicula de apă, coloizi argiloşi şi humici, colonii de organisme, pori grosieri (umpluţi
cu aer şi conducători de apă), mijlocii (conducători şi reţinători de apă), pori fini (reţinători de apă) şi foarte
fini (apa legată).
Prin lucrarea terenului în condiții necorespunzătoare (foarte umed sau foarte uscat) se strică structura
solului pe mai mulți ani.
Fertilitatea solului se reduce atunci când materia organică sau activitatea biologică sunt în scădere și se
produce prin:
 Eroziune – hidrică sau eoliană. Pe terenurile ce folosesc ogorul negru o mare perioadă din an
(cerealele fără culturi verzi de iarnă sau vară, planta ții de pomi sau arbu ști în care intervalul dintre
rânduri este întreținut ca ogorul negru).
 Înlăturarea masei vegetale (hrana micro și macroorganismelor) – uneori prin ardere.
 Lucrările excesive ale solului (arat/ discuit anual) au efect negativ asupra biologiei și a materiei
organice, care oxidează și distrug încet, dar sigur, fertilitatea solului.
 Pășunatul unui imaș pentru o perioadă lungă  sau întoarcerea animalelor înainte ca plantele din
imaș să se fi regenerat.
 Folosirea excesivă a fungicidelor, distrugând activitatea microbiologică.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Culturile de acoperire – când se seamănă, încorporează în sol ca
îngrășăminte.
Metode de îmbunătățire a stării solurilor
Lucrările de îmbunătățiri funciare reprezintă un complex de măsuri menite să sporească capacitatea
productivă a solului și să determine cre șterea performan țelor în agricultură.
Amelioararea funciară cuprinde două mari categorii de lucrări. Prima categorie sunt lucrările de stăvilire a
procesului de degradare: desecări; indiguiri; combaterea acidită ții; combaterea poluării, etc.
A doua categorie sunt lucrările de sporire a fertilită ții, respectiv fertilizările corecte și amenajarea terenurilor
pentru irigare.
Pentru a gestiona corect solul, lucrările trebuie efectuate întotdeauna corect și la momentul potrivit.  
Situația ideală este de a avea pentru fiecare fermă un plan detaliat și adaptat de îmbunătă țire a calită ții
solului în 4-5 ani prin următoarele:   
 Cunoaște-ți solul: fiecare sol, chiar și în interiorul unei gospodării, este diferit. Poate fi foarte greu,
mai nisipos etc.; 
 Solurile umede nu se lucrează: în special solurile grele sunt extrem de vulnerabile la degradarea
structurii. Este important să folosim ma șinile potrivite și să avem grijă de anvelopele
tractorului/mașinilor. Anvelopele cu presiune scăzută reduc riscul compactării solului;  
 O dată în 4-5 ani se efectuează analiza solului pentru a vedea ce se întâmplă în sol cu elementele 
nutritive minerale, materia organică și vie țuitoarele solului;
  Solul se lucrează cât mai puțin posibil . Reieșind din situația reală, în gospodărie se trece la No-till;
 Se exclude lucrarea de-a lungul pantei. Este recomandat să fie lucrarea minimă a solului, fie
pentru sistemul No-til.
Practici specifice privind fertilitatea solului în fermele ecologice
Fertilitatea și activitatea biologică a solului trebuie men ținute și ameliorate prin:
 cultivarea de plante leguminoase, plante pentru îngrășăminte verzi sau plante cu înrădăcinare
adâncă, în cadrul unui asolament corespunzător;
 pot fi utilizate produse derivate provenind din fermele de animale, precum ar fi bălegarul de curte,
dacă acestea provin din unitățile de cre ștere a animalelor care respectă regulile na ționale existente
sau, în absența acestora, practicile interna ționale recunoscute referitoare la produc ția animaliera
ecologică;
 încorporarea de substanțe ecologice în sol , sub formă de compost, provenind de la unită țile
producătoare, în conformitate cu regulile de produc ție ecologică;
 creșterea fertilității solului se realizează prin practici culturale cum ar fi:  rotația culturilor;
îngrășăminte verzi; culturi ascunse; culturi intercalate; reziduuri vegetale și animale reciclabile;
pășunat prin rotație; lucrări ale solului .
Rotația culturilor și asolamentul în fermele ecologice
În orice fermă ecologică se recomandă să fie cultivate mai multe plante, pentru ca activitatea acelei ferme
să devină cât mai echilibrată.
Culturile agricole sunt alese în funcție de anumite criterii, care privesc condi țiile socio-economice din zonă,
tipul de sol, clima, cerințele biologice ale plantelor, disponibilul de for ța de muncă.
De asemenea, se va ține cont de existen ța unor dotări pentru condi ționarea, uscarea și depozitarea
recoltei, precum și spații sau instalații pentru uscare, dar și de bolile și dăunătorii specifici fiecărei culturi în
parte.
Esența rotației culturilor constă în faptul că  culturile perene și anuale trebuie plantate la locul ini țial, abia
peste 5 ani. De aceea, în fiecare an, se recomandă schimbarea locului de plantare.
În fermele ecologice sunt recomandate spre cultivare ca plante premergătoare, circa 20%, specii din grupa
leguminoaselor care fixează azotul atmosferic și lasă terenul curat de buruieni, sau alte plante care pot
constitui îngrășăminte verzi (rapița, mustar) sau alte plante cu înrădăcinare adâncă cu rol în sporirea și
menținerea fertilității solului.
Introducerea îngrășămintelor organice
Nu trebuie să uitați de îngrășămintele organice. Introducerea cenu șii, bălegarului și compostului este una
dintre metodele verificate de restabilire a fertilită ții solului.
Gunoiul de grajd este considerat un îngră șămant complex și poate fi constituit din amestec de bălegar și
materii vegetale. Acesta conține azot (5 kg/t gunoi), fosfor (2,5 kg/t gunoi), potasiu (6 kg/t gunoi) și calciu (5
kg/t gunoi).
Calitatea și cantitatea gunoiului depind de mai mul ți factori: specia și vârsta animalelor de la care provine
gunoiul, furajele folosite și felul a șternutului din grajduri, metoda și perioada de păstrare a gunoiului.
Acest tip de îngrășământ se aplică de obicei toamna, încorporat fiind apoi prin arătură, având un efect
complex asupra solului, influențând însu șirile acestuia.
Astfel, solurile care conțin argilă în cantitate mai mare devin mai permeabile, mai afânate, cele nisipoase
devin mai structurate, mai legate, iar con ținutul în humus, component important al fertilită ții, cre ște.
De asemenea, este îmbunătățită activitatea biologică a microorganismelor și a microfaunei din sol.
Utilizarea râmelor de California. Nu e o metodă prea răspândită, dar eficientă. Acest soi de râme este
cunoscut prin funcțiile lor utile (fiecare fermier știe că solul bogat în râme este fertil.
Avantajul râmelor de California constă în durata lungă de via ță. Totodată, aceste râme au capacitatea de a
procesa orice tip de produse organice.
Citește și despre Râmele – creatorii solurilor agricole fertile. Ce condi ții necesită .
Lucrările solului în fermele ecologice
În cadrul tehnologiilor de cultură, lucrările solului reprezintă o verigă importantă și, de aceea, este necesar
să fie efectuate în cele mai bune condi ții.
Astfel, fermierul trebuie să cunoască unele particularită ți ale terenului, tipul de sol, prezen ța buruienilor
problemă, unele carateristici ale speciei cultivate, pentru punerea la punct a metodelor de lucru, a utilajelor
necesare și a indicilor de execuție.
Pe terenurile în pantă, lucrările vor fi efectuate de-a curmezi șul pantei pentru a nu apărea erodarea (odată
cu apa) a stratului fertil de sol.
De asemenea, resturile vegetale trebuie mărun țite foarte bine înainte de arătură cu o grapă cu discuri,
pentru a nu îngreuna efectuarea arăturii și a lucrărilor ulterioare.
Lucrările solului trebuie să fie efectuate, pe cât posibil, în intervalul de umiditate optimă, pentru a avea un
minimum de consumuri energetice.
Metode specifice pentru controlul buruienilor în fermele ecologice
Curățirea mașinilor agricole la schimbarea lanului  are un rol important în ținerea sub control al buruienilor
în fermele ecologice. Numeroase buruieni s-au adaptat în sensul maturizarii semin țelor proprii cu cele ale
plantelor de cultură.
Chiar și în cele mai bine întreținute culturi există un număr oarecare de buruieni ale căror semin țe sunt apte
de a asigura perpertuarea speciei, cu condi ția diseminării lor corespunzătoare.
Prin urmare, recoltarea reprezintă un mijloc de propagare a semin țelor de buruieni, dacă nu se iau măsurile
necesare pentru colectarea acestora sau pentru cură țarea corectă a combinelor.
Bibliogafie: Maria Toader. Cum creștem fertilitatea solului în agricultura ecologică.
https://agrobiznes.ro/featured/fertilitatea-solului-metode-simple-de-imbunatatire?
fbclid=IwAR2r6h10G5LOnUPDRwCm84scLsXfnwoo1wmSdBLe6HPzi34VE8dItnPbDMU

ANIMALE – PARAZITI - DEPARAZITARE - Deparazitarea vacilor, oilor,

caprelor – aspecte importante

DeMilesco Vlad
15 noiembrie 2022

Medicul Veterinar poate enumera cu u șurin ță toate măsurile standard de control al parazi ților pe care le-a
deprins de-a lungul anilor: 
 Deparazitarea se face când în examenul microscopic al fecalelor sunt depistate ouă/larve de 
paraziți.
 Deparazitarea se face la toate animalele în acela și timp.
 Animalele după deparazitare sunt între ținute pe o pă șune curată sau într-o încăpere   dezinfectată.
 Rotația preparatelor folosite pentru deparazitare să fie efectuată în a șa mod ca parazitul să nu
obțină chimiorezistență. 
Din păcate, aceste practici și alți factori au contribuit la dezvoltarea rezisten ței parazi ților la   deparazitări. O
cauză primordială ar fi accesul liber la preparatele antihelmintice sau chiar și lipsa  medicului veterinar în
unele ferme.
Deseori, fermierul sau stăpânul unei vaci ia decizia finală ce preparate să folosească pentru deparazitare
și, în final, folosind chiar mai multe produse până la  obținerea rezultatului pozitiv. Indiferent de simptome,
fiecare fermier se consultă cu farmacistul veterinar în primul rând, chiar dacă acesta nu are uneori studiile
necesare de specialitate pentru a diagnostica boala parazitară.
Astfel, accentul se pune în primul rând pe vinderea produsului și în, a șa  mod, formându-se un
bussines. Cel mai mare procentaj în comercializarea produselor veterinare o au preparatele antihelmintice.
Pentru soarta animalului, acest fapt joacă rol important, deoarece se află la o loterie dintre viață și moarte.
Iar medicul veterinar este invitat cel mai des în resuscitarea animalului, în caz de diagnosticarea incorectă
a bolii sau, în cel mai rar, în necropsia animalului ceea ce duce la dezvoltarea în continuu a circuitului de
dezvoltare a helmintozelor.
Într-adevăr, în unele zone deja producătorii nu au antihelmintice eficiente și nu pot cre ște vaci, oi și capre
fără pierderi extreme printre animale.
Pentru a obține rezultatele dorite, este necesar ca administrarea preparatului antihelmintic să fie realizată
în urma unui diagnostic parazitologic corect, atât când este vorba de un singur animal, cât și atunci când
avem de a face cu o turmă (cireadă) sau fermă.
Pentru a putea pune un diagnostic corect, este nevoie să ținem cont de datele epidemiologice, datele
clinice, examenele de laborator și, eventual, de necropsiile care se fac după moartea sau sacrificarea
animalelor.
Numai punând un diagnostic corect, vom putea realiza un control parazitologic riguros, cu ob ținerea
de rezultate benefice pentru animale și pentru proprietari.  
Paraziții intestinali sau helminții sunt specii vii care trăiesc în interiorul unui organism viu,   hrănindu-se cu
substanțele nutritive ale acestuia. Ace ști parazi ți ajung în interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin
mâncare.
În diferite stadii de dezvoltare (ou-larvă-parazit adult) ace ști parazi ți  aduc daune considerabile, de la
scăderea producției până la decesul animalului. Însă,  majoritatea  paraziților în stadiul lor de dezvoltare
folosesc mai multe gazde dintre care și omul, uneori pot fi  gazde întâmplătoare sau definitive.
De aceea, este important să tratăm la timp și să prevenim  apariția paraziților în interiorul organismului.
Medicul veterinar ar trebui riguros să aleagă un protocol de tratare a fiecărei boli parazitare apărute în zona
sa. 
Ancheta epidemiologică
Specialistul în domeniul veterinar trebuie să fie informat corect cu ce specii și rase de animale
sunt crescute în fermă, care este efectivul, ce boli parazitare au evoluat în anii preceden ți și care ar putea fi
sursele de infestare.
Starea de igienizare a adăposturilor și, mai ales, cum se face managementul pă șunilor. Apoi, este necesar
să viziteze pășunile pentru a aprecia calitatea lor, compozi ția floristică,  și pentru a identifica eventualii
biotopi pentru unele gazde intermediare ( Galba truncatula, etc).
La fel, starea de întreținere, starea fiziologică și alte afec țiuni ce pot evolua  sincron sunt date ce trebuie
investigate de către medicul veterinar. De asemenea, este important de studiat tratamentele anterioare
care s-au făcut și rezultatele obținute în urma lor.  
Ancheta epidemiologică trebuie făcută permanent și trebuie privită în dinamică. În parazitozele  contractate
de obicei la pășune, datele valabile azi, nu sunt valabile mâine și ce este valabil anul  acesta, nu poate fi
valabil anul viitor, ce este valabil într-o zonă sau fermă, poate fi diferit în alta. 
Condițiile climatice sunt foarte variabile de la un an la altul și, de aceea, și evolu ția parazitozelor.  
Diagnosticul clinic al prezenței paraziților la animale
În funcție de situație, este necesar să se precizeze un diagnostic individual sau unul de grup, turmă  etc. La
examenul individual se poate aprecia starea prezentă, cu accent pe starea de între ținere,  aspectul părului
sau lânii, culoarea mucoaselor.
Apoi, interesează unele simptome ce pot orienta diagnosticul, respectiv: semne digestive, respiratorii,
circulatorii, cutanate etc. La examenul de grup analizăm starea de întreținere a animalelor, o stare proastă
de întreținere putând semnifica existen ța unei parazitoze.
În ferme și stâne putem vedea fecalele diareice, în caz de parazitism cu strongili  digestivi sau Fasciola
hepatica, sau, din contra, fecale foarte consistente, ce semnifică o constipa ție,  în parazitismul cu cestod
imaginale (deși, uneori, diareea alternează cu constipa ția).
Asistarea medicului veterinar la scoatere la pă șune a animalelor este importantă pentru a depista
eventualele helmintoze respiratorii, în cazul acestora declan șându-se tusea în momentul ridicării din
decubit.
În fermă sau alte adăposturi de la pășune, vizita de dimineață, imediat după scoaterea animalelor
la pășune poate ajuta atât la identificarea prezen ței pe fecale a unor proglote de tenii (Moniezia   expansa),
cât și la stabilirea consistenței fecalelor .
La ovine, este obligatorie palparea animalelor, deoarece lâna poate vicia impresia despre starea de
întreținere a animalelor.
FOTO: premier1supplies.com
„Pentru a alege medicamentul potrivit, medicul veterinar trebuie să aibă în vedere posibilitatea instalării
fenomenului de chimiorezistență. De obicei, atunci când cu o substan ță se ob țin rezultate  bune, ea este
preferată atât de medicul veterinar cât și de proprietari și fermieri, fiind utilizată pentru  foarte mult timp,
ceea ce duce, foarte frecvent, la chimiorezisten ță. De aceea, medicul veterinar  trebuie să procedeze
periodic la schimbarea substanței active antiparazitare folosite”.  
Pentru un diagnostic precis, examenul necropsic este de un real folos. Este bine ca, atunci când moare un
animal sau când sunt sacrificate la abator unul sau mai multe animale, medicul veterinar să facă
necropsiile parazitologice, fiind ceea mai bună oportunitate de identificare a speciilor parazite și, eventual,
al intensității parazitare.
Apoi, pe baza rezultatelor obținute, ne putem face o imagine de ansamblu asupra helminto-faunei
parazitare existente în turma sau ferma pe care o analizăm. Este bine ca, în afara examinării organelor
care sunt mai comod de examinat (pulmoni, ficat cord, rinichi), să ne aplecăm și asupra masei
gastrointestinale, care, de obicei, este tratată cu  indiferență. 
Examenele de laborator pentru depistarea paraziților la animale
Pentru un medic veterinar practician examenul de bază este cel coproscopic. El poate fi făcut prin metode
ovohelmintoscopice și larvohelmintoscopice, prin tehnici calitative sau cantitative. În urma  acestora, ne
edificăm asupra paraziților ce evoluează în turmă sau în fermă și, par țial, și asupra  intensității
parazitismului și a oportunității instituirii unui tratament antiparazitar.
Celelalte examene de laborator (ELISA, testarea pepsinogenului, sistemul FAMACHA, PCR etc.) nu au
intrat în practica curentă, ele fiind folosite doar în laboratoarele direc țiilor sanitare   veterinare și în facultățile
de profil.
Per ansamblu, pentru a realiza un tratament corect, adaptat la parazitismul existent și la condițiile concrete,
este necesară o abordare riguroasă în urma tuturor datelor obținute prin examenele mai sus prezentate.
Este incorect să ne bazăm doar pe faptul că putem să administrăm un produs și am rezolvat parazitozele.
De aici provin eșecurile terapeutice și frecvența tot mai mare a fenomenului de chimiorezisten ță.
După tratamentul antihelmintic animalele vor pășuna doar pe miri ști sau terenuri care au o altă destina ție
decât aceea de pășune. În acest fel, se evită contaminarea pășunilor cu elemente parazitare. Din păcate,
acest fapt nu este decât rar respectat în practică. 
Doar medicul veterinar este îndreptățit să stabilească care este antihelminticul cel mai util, în func ție  de
tipul parazitismului identificat și de scopul urmărit. Astfel, alegerea medicaţiei se face ţinând cont  de
spectrul de acţiune, economicitate, starea fiziologică, chimiorezistenţă, categoria de producţie, etc.
În cazul monoparazitismului, dar și în situa ția unui parazitism cu o specie foarte patogenă, se   vor alege
antihelmintice specifice, cu spectru restrâns de ac țiune . Astfel, este preferabil să folosim în fascioloza
cronică rafoxanidul, decât albendazolul.
Dacă este vorba de un poliparazitism, de obicei se aleg substanțe cu spectru larg de acțiune. În
parazitismul combinat cu trematode, cestode și  strongili digestivi se poate alege o medica ție cu spectru
larg, de tipul albendazolului.
Dacă  parazitismul cu nematode este asociat cu cel cu acarieni este preferabilă utilizarea produselor ce
cnțin avermectină, iar dacă se asociază și un parazitism cronic cu fasciole se pot folosi produse ce con țin
pe lângă avermectină și clorsulon.
Citiți și despre Mastita vacilor de lapte – forme și tratament .
Ciclul de viață al paraziților; Sursă: bimectin.com
 
Atunci când este vorba de animale de rentă, economicitatea tratamentelor este primordială. Nu facem
terapie de dragul terapiei. Deși, când au apărut prima dată antihelminticele moderne se credea că vom
scăpa de paraziți, s-a dovedit că acest lucru este o himeră.
Apariția chimiorezistenței a dovedit că este mai bine să ne propunem o reducere a parazitismului la nivele
nepăgubitoare economic, decât să ne propunem eradicarea helmintozelor, ac țiune, pe de o parte, greu de
realizat  și nesigură, iar, pe de altă parte, cu cheltuieli foarte mari.
Reducerea parazitismului face posibilă instalarea unei eventuale stări de premuni ție, care va proteja de
reinfecțiile posibile. Benzimidazolicele au efect teratogen şi embriotoxic. De aceea, nu se vor utiliza la
femele în prima parte a gestaţiei.
Este exceptat de la această acţiune oxibendazolul care, după absorbţie, este degradat în ficat. În doze
mari, însă, şi acesta poate fi embriotoxic. 
Pentru a alege medicamentul potrivit, medicul veterinar trebuie să aibă în vedere posibilitatea  instalării
fenomenului de chimiorezistență. De obicei, atunci când cu o substan ță se ob țin rezultate  bune, ea este
preferată atât de medicul veterinar, cât și de proprietari și fermieri, fiind utilizată pentru  foarte mult timp,
ceea ce duce, foarte frecvent, la chimiorezisten ță.
De aceea, medicul veterinar trebuie să procedeze periodic la schimbarea moleculelor antiparazitare
folosite. Chimiorezistența poate fi bănuită, prin coproscopie, atunci când nu se mai ob țin rezultatele
scontate.
Este obligatoriu ca, în acest caz, antihelminticul să fie schimbat cu unul care nu face parte din aceea și
familie chimică. De multe ori, se greșește atunci când dozarea nu se face după cântărirea precisă a  
animalelor, subdozarea fiind o altă cauză a instalării chimiorezisten ței.
Benzimidazolicele utilizate la femelele în lactaţie pot genera, prin efectul antifungic, perturbări ale
fermentaţiilor necesare fabricării brânzeturilor. Legislaţia europeană prevede norme severe privind timpul
ce trebuie să treacă între utilizarea acestor substanţe şi momentul abatajului sau colectării laptelui.
Pentru carne, timpul de aşteptare variază de la 5 la 30 de zile, în funcţie de substanţa medicamentoasă. Nu
sunt restricţii în utilizarea laptelui când se folosesc fenbendazolul, oxfendazolul, febantelul şi pirantelul.
Dintre macrolide, doar eprinomectinul nu se elimină prin lapte. Pentru taurinele la îngră șat  se pot folosi
boluri cu eliberare periodic repetată sau boluri cu eliminare permanentă, care le  protejează pe întreaga
perioadă de pășunat. 
În alegerea antihelminticului se va avea în vedere spectrul de ac țiune (tabelul 1) adulticid sau  larvicid. 
Astfel, la sfârşitul perioadei de păşunat este necesară terapia cu o moleculă care să acţioneze  asupra
larvelor hipobiotice, deoarece temperaturile scăzute de la sfâr șitul perioadei de pă șunat  predispun larvele
de strongili la hipobioză. Putem utiliza, în această situa ție, o medica ție cu efect   larvicid, precum:
fenbendazolul, albendazolul, ivermectina.
În mod similar, dacă se fac tratamente de  toamnă pentru fascioloză, când trebuie să acționăm asupra
fasciolelor tinere, pentru a nu se declanșa o fascioloză acută, trebuie să folosim preparate ce au o
eficacitate asupra acestora, precum triclabendazolul (ce acționează asupra fasciolelor cu vârsta > 1
săptămână) și coribanul (care este eficace încă de la vârsta de o zi a fasciolelor).
Unii dintre medici greșesc atunci când  utilizează, în zonele enzootice, în tratamentele de toamnă, preparate
precum rafoxanidul, albendazolul, Ivomec F, closantel etc., deoarece acestea ac ționează eficient doar
asupra fasciolelor adulte. Rezultatele ignoranței pot fi dezastruoase, cu mortalitate foarte ridicată la ovine.  
#image_title
Câte tratamente efectuăm pe an? 
Deși în multe cărți se specifică că trebuie să se facă mai multe tratamente pe an (unii scriu: unul  primăvara,
înainte de scoaterea animalelor la pă șune, și altul toamna, după intrarea în stabula ție;  alții propun două
tratamente primăvara și două toamna), corect este ca decizia asupra efectuării unei dehelmintizări să o ia
medicul veterinar, în funcție de situa ția epidemiologică  concretă din fiecare fermă sau turmă în parte.
Este posibil ca într-un an să fie necesar să se facă 3-4 tratamente, iar în alt an să se facă doar unul sau
niciunul. Acestea sunt tratamente strategice. 
Medicul veterinar are posibilitatea să apeleze și la tratamente tactice, dependente de: condiţiile  climatice
ale fiecărui an, de păşunarea animalelor pe terenuri puternic contaminate, de introducerea de noi animale
în efectiv, de gradul ridicat al invaziei etc. 
Cum dozăm medicamentele? 
Trebuie respectate dozele prescrise de producătorul medica ției.  Dozajul medicamentelor se face în funcție
de greutatea animalelor. Atât subdozarea cât și   supradozarea este păgubitoare. Trebuie să în țelegem că
antihelminticele sunt un „rău necesar”, ele  având un oarecare grad de toxicitate de care trebuie să ținem
cont. 
Unele medicamente se administrează în doze variabile, în funcţie de efectul dorit şi de tipul de  parazitism.
Astfel, diamfenetida se recomandă în doză de 80-100 mg/kg în cazul fasciolelor tinere, doza crescând la
120 mg/kg pentru o acţiune împotriva formelor adulte. 
Rafoxanidul este indicat în doză de 8-10 mg/kg în fascioloză şi 15-20 mg/kg în paramfistomoză. Caprinele,
spre deosebire de ovine, au o biodisponibilitate redusă şi elimină repede medicamentele din organism.
Pentru benzimidazolice şi probenzimidazolice este bine să fie folosită o doză dublă faţă de ovine sau doza
standard de la ovine să fie repetată la 12-24 de ore. 
Este suficient să tratăm animalele cu medica ții antihelmintice?  
Categoric, nu. Dacă animalele nu prezintă forme clinice, atunci este suficientă o ameliorare a  alimentației.
Dacă animalele prezintă simptome, atunci în mod obligatoriu, pentru a ob ține rezultatele  scontate, terapia
specifică trebuie asociată cu una simptomatică, variat, în func ție de  simptomatologia specifică fiecărei
parazitoze și de fiecare caz în parte. 
Citiți și despre Endometrita – boală frecvent întâlnită la vaci după fătare.
ATENȚIE! Aceste informații sunt minuțios selectate și scrise de medici veterinari, dar nu înlocuiesc
consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă, consulta ți un medic veterinar sau  o
clinică specializată.
https://agrobiznes.ro/featured/deparazitarea-vacilor-oilor-caprelor-aspecte-importante?
fbclid=IwAR2D4E6KI3ivIBT6AWrQyip54qF1107KRhE813t20uMrfbWP9FoYer3WO8c

POMI – BOLI – GOMOZA - Cleiul la pomi (gomoza) – cauzele apariției și

tratament

DeLuminița Crivoi
1 mai 2021

Gomoza (popular cleiul apărut pe diverse organe ale pomilor) apare în urma atacului unor boli, insectelor,
leziunilor sau sub acțiunea factorilor externi.
Respectiv, scurgerile de clei la pomi nu reprezintă un proces specific, iar cauzele apari ției trebuie analizate
și combătute sau reduse la minim.
Ca aspect, goma seamănă cu rășina caracteristică coniferelor însă, spre deosebire de aceasta,  nu vindecă
rana, deoarece nu conține substanțe rășinoase și fitocide .
Dimpotrivă, cleiul respectiv conține polizaharide care  atrag insecte, bacterii și ciuperci contribuind la
înrăutățirea stării pomului.
Scurgeri de gomă sunt produse de bolile provocate de ciuperci. Vedeți mai jos care sunt acestea și
principalele metode de combatere.
Bolile ce provoacă scurgerile de clei la pomi
Gomoza este caracteristică speciilor sâmburoase (piersic, prun, cire ș, cais, vi șin, migdal).
Dacă gomoza a fost produsă de patogeni, ramurile pe care a fost depistată trebuie înlăturate împreună cu
o porțiune de țesut sănătos.
Boala gumoasă, cancerul la cais, piersic, cire ș, vi șin, prun, migdal –  Eutypa lata

Boala gumoasă pe
pom de cais; FOTO:  R. Travadon

Primele simptome apar pe ramuri – cel mai frecvent centrat pe o rană făcută acum câ țiva ani. Pe măsură
ce infecția se răspândește, poate fi găsită o zonă de alburn decolorat (marginea e brun deschisă, neclară).
Timp de mai mulți ani, boala se dezvoltă lent și poate cuprinde întreaga sec țiune transversală a ramurii.
Frunzele de după porțiunea infectată a ramurii se ofilesc brusc, iar apoi ramura se usucă.
Pe ramuri apar scurgeri excesive de gomă. Peste aproximativ 2 ani după ce ramurile s-au uscat, pe
acestea apare un strat negru și gros (stroma – care reprezintă organul de rezisten ță a ciupercii) de parcă
ramurile ar fi fost arse.
FOTO: asturnatura.com; Eutypa lata (Pers.) Tul. & C. Tul., Enrique Rubio Domínguez
Ciuperca este răspândită de vânt și ploaie pe alte plante gazdă.
Este obligatorie înlăturarea ramurilor atacate și celor uscate. Pentru a evita răspândirea infec ției, după
fiecare utilizare echipamentele trebuie dezinfectate.
Citește și despre Cancerul bacterian al pomilor fructiferi.
Boala gumoasă – Botryosphaeria dothidea la piersic
 FOTO:
H.J. Larsen, Bugwood.org
 

FOTO: H.J. Larsen, Bugwood.org

Primele simptome care indică apariția bolii sunt vizibile pe scoar ța tânără –  se formează bășici de 1-6 mm
în diamentru.
La finele celui de-al doilea sezon marginile țesutului afectat încep să se mărească și apar scurgeri de clei .
Ulterior, simptome de atac apar pe trunchi sau pe ramurile principale. În cazul în care nu se intervine cu
tratamente, leziunile (mai mari de 2 cm) se pot uni și forma cancere.
Important! În livezile în care nu se realizează irigarea, atacul este mai sever, boala avansează mai repede,
iar ramurile se usucă.
Este obligatorie înlăturarea ramurilor atacate și celor uscate. Pentru a evita răspândirea infec ției, după
fiecare utilizare echipamentele trebuie dezinfectate.
Uscarea cenușie a ramurilor la cais, piersic migdal Fusicoccum amygdaly

FOTO: Alchetron
Simptomele apar pe frunze și lăstari. Ini țial, apar leziuni alungite brun ro șcate pe muguri sau ochii de pe
lăstari. Acestea sunt vizibile primăvara, iar după se extind și înconjoară lăstarul.
Ulterior, apar crăpături la inserția lăstarului cu ramura din anul precedent. Leziunea este vizibilă pe
suprafața țesutului și în floemul țesuturilor infectate.
Din leziuni apar mici scurgeri gumoase.
Citosporioza sau uscarea ramurilor – Leucostoma cincta

 FOTO: Melodie
Putnam, 2001; Pest Management Handbooks
  FOTO: Ralph S. Byther;
Pest Management Handbooks
Pomii atacați se recunosc prin foliajul anormal: frunzele în cursul verii se îngălbenesc, se usucă, se
zbârcesc și cad prematur.
Atacul se manifestă în special pe ramuri, ale căror vârfuri se usucă.
La pomii maturi evoluția bolii este mai lentă și se manifestă prin uscarea treptată a ramurilor. Pe scoarţă se
formează lenticele foarte mari din care se scurge goma (cleiul).
După puțin timp, pe ramurile uscate apar numeroase pustule albicioase de 1-2 mm (picnidiile grupate într-o
stromă masivă de culoare neagră).
Prevenire:
 evitați rănirea pomilor în timpul lucrărilor;
 efectuați tratamentele la timp pentru a evita răspândirea insectelor și ciupercilor;
 tăiați și distrugeți mereu ramurile atacate, cu simptome de boală;
 îndepărtarea cancerelor de pe pomii tineri poate împiedica declinul lent și moartea acestora.
Ciuruirea micotică a frunzelor, pătarea fructelor și alterarea ramurilor de piersic –  Coryneum beijerinkii
  FOTO: publish.csiro.au

 FOTO: ermesambiente.it
Simptomele apar pe frunze după dezmugurire: pete mici circulare, de culoare ro șietică violetă sau brună
gălbuie. Peste 1-2 săptămâni, petele formate necrozează, se usucă și cad.
Pe fructe petele apar devreme (similare unor puncte) și se extind, devin circulare (1-2 mm), brune, cu
nuanțe roșietice, unindu-se și formând denivelări pe fruct.
Adesea produc leziuni din care se scurge gomă.
Pe lăstarii tineri primavara apar pete alungite, de 1-3 mm lungime, de culoare ro șie sau ro șie-violacee.
Aceste țesuturi se necrozează, se închid la culoare, devin brune, apoi produc ulcere deschise.
Din dreptul ulcerelor se scurg permanent gome încărcate cu spori.
Pentru a evita răspândirea atacului, pe lângă celelalte măsuri enumerate la celelalte boli, rănile produse de
tăieri se vor acoperi cu mastic.
Tratamentul bolilor ce produc scurgerea cleiului (gomei)
În cazul bolilor enumerate anterior, dacă nu sunt realizate tratamente chimice la timp (pentru a preveni
bolile produse de ciuperci), atacul avansat duce la uscarea pomilor, iar în cazul acestuia tratamentele nu
sunt eficiente.
Ca măsuri de evitare a răspândirii bolii:
  Mereu înlăturați ramurile cu simptome de boală, frunzele și alte organe atacate . Sporii sunt ușor
răspândiți de vânt, astfel, riscați ca boala să se răspândească foarte rapid.
 În plus, dezinfectați mereu instrumentele cu care face ți tăierile. Mai întâi,  realizați tăierile la pomii
sănătoși, apoi la cei cu bolnavi.
Ținând cont de faptul că scurgerile sunt rezultatul, în mare parte, a bolilor produse de ciuperci, de bază
sunt tratamentele cuprice realizate până la dezmugurire, inclusiv (în perioada de repaus vegetativ se
tratează cu zeamă bordoleză, Bouille bordelaise WDG(WG) 0,5%).
Efect profilactic prezintă produsele de contact, cum ar fi Captan 80 WDG, Merpan 50WP, dar și produsele
ce conțin drept substanțe active amestecuri de fosfana ți de potasiu (Merplus, Captan).
La umflarea mugurilor pomilor, se realizează tratamente cu zeamă bordoleză sau Merpan 50WP 0,2%.
În faza de vegetație sunt efectuate mai multe tratamente cu produse de uz fitosanitar (alternând produsele
obligatoriu):
Sunt recomandate produse pe bază de fosetil de aluminiu, fluopiram+trifloxistrobin (Luna Sensation),
produse ce au drept substanță activă mancozeb (Dithane Neotec 75WG 0,2%, Vondozeb 75DG 0,2%) sau
Score 250 EC 0,2%.
Citește și despre Monilioza – condiții ce favorizează apari ția. Tratamente .
Bibliografie: Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor și dăunătorilor la speciile sâmburoase, ANF.
https://agrobiznes.ro/articole/cleiul-la-pomi-gomoza-cauzele-aparitiei-si-tratament?
fbclid=IwAR3vsrLxsKSmyHxOCzGq0gj0aWe5_yuMa62ZtXaNc_gS8XQygw9XrnRfMzw

CEREALE – DAUNATORI - Muștele cerealelor – 9 reguli de reducere a atacului.

Tratamente

DeLuminița Crivoi
14 noiembrie 2022

Semănatul timpuriu, toamna lungă cu temperaturi destul de ridicate, nerespectarea tehnologiei și

excluderea de pe piață a unor insecticide eficiente au dus la dezvoltarea în masă a mu ștelor cerealelor,
fermierii anunțând atacuri severe în mai multe zone.
Principalele tipuri de muște dăunătoare la cereale sunt: musca neagră a cerealelor (Oscinella frit), musca
de Hessa (Mayetiola destructor), musca suedeză a orzului (Oscinella pusilla), opomiza grâului (Opomyza
florum) și musca cerealelor de toamnă (Phorbia securis).
În general, atacul muștelor cerealelor se aseamănă, larvele mu ștelor cerealelor se mi șcă către vârful
plantei, consumând țesuturile moi. Ca urmare a deteriorării, frunza centrală devine galbenă, se ofile ște și
planta afectată poate să moară.
Îngălbenirea frunzei centrale ca urmare a atacului mu ștelor cerealelor; Sursă: Imexagro
Semne distinctive ale atacului muștelor la cereale
Sursă descriere: Principalele boli și dăunători ai plantelor de câmp; qdidactic.com
Un exemplu al modului de atac și ciclul de via ță este prezentat în continuare pentru dăunătorul musca de
Hessa, ulterior, urmând și câteva recomandări privind menținerea sub control  a muștelor cerealelor în
general.
Musca de Hessa – Mayetiola destructor Say (Diptera: Cecidomyiidae)
Musca de Hessa este prezentă în toate zonele de cultivare a cerealelor în România. Cel mai periculos atac
este înregistrat după răsărirea plantelor, când tinerele plăntu țe pot fi distruse total de dăunător.
Musca de Hessa poate avea între 2 și 4 genera ții/an în condi țiile climatice ale țării noastre – după SCDA
Lovrin. Numărul de generații este influen țat de climă: în zonele mai reci dăunătorul va dezvolta mai pu ține
generații iar în cele calde – mai multe.  O femelă poate depune între 150 – 500 ouă.
Ouăle se depun pe partea superioară a primei frunze. Larvele ies din ou după 3 – 10 zile (5 – 20 zile după
unii autori) și se deplasează pe tulpini în zona tecilor, de obicei, în zona celui de-al doilea nod și mai rar la
primul (zona de creștere).
Cea mai periculoasă se consideră genera ția de toamnă : cea de-a treia generație (în zonele mai calde) sau
a doua (în zonele mai reci) apare la începutul toamnei. Adul ții încep zborul în luna septembrie, ciclul de
viață se desfășoară pe noile culturi de cereale, în special grâu. După împerechere, femelele depun ponta
pe tinerele plăntuțe aflate în stadiul de 2-3 frunze (stadiu fenologic preferat) – după Otilia Cotuna, SCDA
Lovrin.
Plantele atacate au culoare verde închisă, verzuie – albăstruie uneori și stagnează în cre ștere.
Prezența muștelor de Hessa poate fi foarte u șor depistată: în zile însorite, la atingerea plantelor, mu ștele
încep zborul la mică înălțime.
Recomandări de prevenire a răspândirii muștelor cerealelor
Muștele cerealelor; Sursă: Otilia Cotuna; SCDA Lovrin.
1. Respectarea rotației culturilor – evitarea rotațiilor scurte și a monoculturii. Amplasa ți o nouă cultură
de grâu la distanță pe cât posibil de mare fa ță de cultura din anul trecut. Detalii despre  Asolament
– reguli de bază pentru evitarea greşelilor.
2. Cultivarea soiurilor rezistente – de exemplu, soiuri de grâu de toamnă şi de primăvară cu o
rezistenţă accentuată la atacul muştei de Hessa.
3. Distrugerea samulastrei pentru prevenirea răspândirii genera țiilor de vară, în cazul dezvoltării
acestora.
4. Respectarea epocii de semănat – grâul de toamnă semănat mai târziu este atacat de musca de
Hessa şi de musca suedeză foarte puţin; orzul şi ovăzul trebuie semănat primăvara cât mai
timpuriu ca să aibă 3-4 frunze sau să înfrăţească la momentul zborului muştei suedeze, astfel
 atacul va fi slab, deoarece musca preferă faza de 1-3 frunze pentru a depune ouăle și când apar
larvele frunza să fie încă moale. Plantele cu 4 frunze sunt neatractive pentru musca de Hessa, iar
pe tulpinile cu 5-6 frunze femelele nu depun ouă.
5. Respectarea adâncimii de semănat – viermii-sârmă (Agriotes) slab atacă cerealele semănate la
suprafaţă, iar musca suedeză, musca de Hessa, invers, mai mult. Fenomenul are loc fiindcă viermii
urcă din adâncime spre suprafaţă, iar mu ștele zboară pe deasupra plantelor.
6. Respectarea desimii plantelor la semănat – cerealele rar semănate sunt mai mult atacate de mu ște
(neagră, suedeză, de Hessa), de tripşi etc. decât cele semănate dens. Fenomenul are loc fiindcă
se formează umbră, rouă și frunzele se împletesc între ele, astfel accesul mu ștelor este îngreunat.
7. Arăturile (15 – 25 cm) pot reduce mult din popula ții prin îngroparea resturilor vegetale.
8. Administrarea îngrășămintelor în cantită țile optime, în baza analizei solului  – aplicarea
îngrăşămintelor azotate şi potasice bine formulate și echilibrate asigură o dezvoltare mai rapidă a
plantelor, devenind mai rezistente la atacul dăunătorilor (acarianul roşu comun, afide, muştele
cerealelor etc.). Musca suedeză şi musca de Hessa produc daune minime pe terenurile corect
fertilizate.
9. Recoltarea corectă – scuturarea seminţelor se evită şi așa se împiedică apariţia samuraslei pe
care se dezvoltă o serie de dăunători, ca: musca suedeză, musca de Hessa.
V-ar putea plăcea și articolul despre  Cum sunt asimilate îngrășămintele de plante în condi ții de secetă .
Tratamente pentru combaterea muștelor cerealelor
Larvă; Sursă: Nina Gheorghiță
Cel mai important în realizarea tratamentelor contra mu ștelor cerealelor este realizarea tratamentelor în
momentul optim. Spre exemplu, pentru combaterea mu ștei de Hessa, toamna, pentru ca tratamentul să fie
eficient trebuie efectuat în faza de 2 – 3 frunze.
Pentru combaterea muștelor cerealelor sunt omologate produse ce con țin Lambda-cihalotrin  (Lamdex
Extra 0,3 kg/ha, CYCLONE/FASTER GOLD 50 EC 0,1 l/ha).
Sursă imagine principală: Nina Gheorghi ță
https://agrobiznes.ro/featured/mustele-cerealelor-9-reguli-de-reducere-a-atacului-tratamente?
fbclid=IwAR2O_tl46C3owNF6-mHb5aRAEfssaCiJJ0E-bSB6qqTkxycWj8OSG4ompIg

Când înlocuim un pom fructifer. Durata de viață a pomilor în funcție de specie

Roxana Dobre - 14 noiembrie 2022 10:17

Durata de viață productivă a unui pom în func ție de specie. Cum îngrijim un pom bătrân și când este
momentul să înlocuim un pom din livadă.

Importanța duratei de viață a unui pom fructifer;

Cât trăiește un pom – durata de viață productivă pentru fiecare specie;
Care sunt cele mai longevive specii de pomi fructiferi;
Cum prelungim viața productivă a livezii;
Cum îngrijim un pom bătrân;
Cauze pentru care pomii se înlocuiesc chiar dacă nu ajuns la ”bătrâne țe”.
Ce durată de vegetație are un pom fructifer și care sunt perioadele de ”via ță” a pomilor în func ție de specie.
Afacerile din pomicultură sau pur și simplu alegerea unei specii pomicole pentru livada familială sunt de
cele mai multe ori gândite în funcție de rezisten ța și durabilitatea pomilor, câ ți ani pot produce ace știa fructe
și când este momentul să înlocuim pomul bătrân cu unul tânăr care să intre din nou pe produc ție. De
asemenea, mai există și alte situații în care pomii trebuie înlocui ți chiar dacă nu au atins perioada de
”bătrânețe”.

Speranța de viață a pomilor fructiferi variază în func ție de specia acestora și de portaltoiul pe care sunt
altoiți (dacă nu cresc din propriile rădăcini). Spre exemplu, pomii de pe portaltoi pitici (columnari) tind să
aibă o durată de viață mai scurtă decât speciile mai mari, deoarece modul în care se realizează efectul de
”pitic” se datorează faptului că sistemul radicular este mai mic și mai pu țin viguros.

Importanța duratei de viață a unui pom fructifer

Cunoașterea durabilității unui pom fructifer este esen țială mai ales când vorbim despre o investi ție mare, o
livadă care este gândită să producă ani de zile și să asigure pe pia ță fructe sănătoase. Astfel, dacă ne
referim la o livadă tradițională, și nu intensivă sau semi-intensivă unde pomii trebuie înlocui ți mai repede,
durata medie de viață este de circa 20 de ani dar poate ajunge și peste 100 de ani cum este cazul nucului.

Când se face un plan de afaceri pentru pomicultură, investitorul trebuie să ia în calcul durabilitatea pomilor
astfel încât să nu fie nevoit să scoată noi bani din buzunar în termen scurt. Este esen țial să ave ți o discu ție
cu reprezentanții pepinierei de unde achizi ționa ți pomii astfel încât să ști ți exact când vor intra pe produc ție,
cât ar putea produce dar și când încep să ajungă la ”bătrâne țe” și trebuie înlocui ți sau produc ția nu va mai
fi așa bună.

Cât trăiește un pom – durata de viață productivă pentru fiecare specie

Cât trăiește un pom – durata de viață productivă pentru fiecare specie
Cât trăiește un pom sau mai bine spus care este durata de via ță productivă pentru fiecare specie pomicolă
reprezintă un subiect de interes pentru pomicultorii care înfiin țează livezi noi sau care de țin planta ții
pomicole bătrâne, care nu mai dau randamentul dorit. Când este momentul să înlocuim un pom din livadă
pentru că el nu mai produce suficiente fructe este o decizie pe care o ia fiecare cultivator, în func ție de
scopul livezii și de țintele de produc ție.

Lista de mai jos include soiuri comune de pomi fructiferi și durata medie de via ță a acestora în ani. Re ține ți
că durata de viață poate fi mai lungă în condi ții ideale.

Durata de viață pentru migdal: 40-50 de ani;

Durata de viață pentru un măr care face fructe de dimensiune normală: 35 de ani;
Durata de viață pentru măr (semi-pitic): 20-25 ani de ani;
Durata de viață pentru măr pitic: 15-20 de ani;
Durata de viață pentru nuc: peste 100 de ani;
Durata de viață pentru cais: 20-30 ani;
Durata de viață pentru cireș amar: 15-20 ani;
Durata de viață pentru cireș dulce: 20-30 de ani;
Durata de viață pentru citrice: 30 până la 35 de ani;
Durata de viață pentru mango; peste 200 de ani;
Durata de viață pentru dud negru: peste 100 de ani;
Durata de viață pentru dud roșu: 75 de ani;
Durata de viață pentru dud alb: peste 100 de ani;
Durata de viață pentru măslin: peste 500 de ani;
Durata de viață pentru păr de dimensiune înaltă: 35-45 ani;
Durata de viață pentru păr semi-pitic: 20-25 ani;
Durata de viață pentru păr pitic: 15-20 ani;
Durata de viață pentru piersic: 15-20 ani;
Durata de viață pentru curmal: 50-‐75 ani;
Durata de viață pentru prun:15-20 de ani;
Durata de viață pentru rodiu: 200 de ani;
Durata de viață pentru gutui 30-40 de ani;
Durata de viață pentru vișin: 30-40 de ani.

Care sunt cele mai longevive specii de pomi fructiferi

Care sunt cele mai longevive specii de pomi fructiferi
Cele mai longevive specii de pomi fructiferi sunt de luat în calcul dacă dori ți să înfii ța ți o planta ție care să vă
aducă venituri timp de zeci de ani.
Merele variază în ceea ce privește longevitatea, dar unele pot avea o via ță extrem de lungă. Unii meri pu și
pe spalieri au rămas productivi și după 150 de ani, deoarece sunt mai pu țin sensibili la ruperea ramurilor.
Din acest motiv, pomii în spalier pot avea o durată de via ță incredibil de lungă!

Fructele măslinelor sunt clasificate botanic ca o drupă, ca fructele unei piersici sau prune și, prin urmare,
apar în listă. Sunt, de asemenea, unul dintre cei mai longevivi copaci, care poate trăi peste 1.000 de ani.
Măslinul străvechi din Vouves, situat în satul Ano Vouves de pe insula Creta, se crede că este cel mai
bătrân măslin din lume. Se estimează că are o vechime de peste 2.000 de ani și până la 4.000 de ani, și
mai incredibil, încă mai produce măsline.

Longevitatea caișilor este de asemea ridicată, da hibrizii prun-caise tind să aibă o durată de via ță scurtă în
regiunile foarte reci. De asemenea esen țial este și dacă portaltoiul este unul sălbatic. În unele zone unde
sunt livezile de familie se aleg pomi direct din pădure, pomi sălbatici, și sunt altoi ți de gospodari. Ace știa
intră mai târziu pe rod dar s-au dovedit mai longevivi decât cei din pepiniere. În cazul unei afaceri însă nu
se poate asuma niciun risc astfel că sunt prefera ți pomii verifica ți, trata ți și adapta ți condi țiilor climatice
specifice.

Cum prelungim viața productivă a livezii

Cum prelungim viața productivă a livezii
Prelungirea vieții productive a pomilor fructiferi, deci implicit și a livezii, trebuie să aibă în vedere o serie de
factori: de la alegerea materialul pentru plantat până la tratamentele specifice. Iată care sunt regulile
recomandate pe care trebuie să le respecta ți:

alegeți pomi sănătoși, verificați și liberi de boli și dăunători pentru plantat;

respectați regulile recomandate pentru plantare și efectua ți tăierile obligatorii an de an. Un pom care pleacă
”greu” de la începutului ciclului de vegeta ție va evolua la fel și la stadiul de intrare pe rod și mai târziu la
”bătrânețe”;
alegeți pomii în funcție de adaptabilitatea zonei climatice unde vre ți să face ți plantările. Un pom care nu
rezistă temperaturilor joase nu va supravie țui niciodată la munte cum nici altă specie care nu tolerează
arșita nu ”va avea viață bună” la câmpie;
țineți cont de nevoia fiecărei specii. Dacă cire șul nu tolerează apa în exces, mărul este mai rezistent la
secetă iar caisul sau piersicul sunt mai sensibili la monilioză, o boală care îi pot distruge în totalitate. De
asemenea, o specie care preferă solul nisipos nu va evolua niciodată la cote maxime într-o zonă argiloasă,
și invers;
aplicați anual tratamentele specifice pentru boli și dăunători. Un pom atacat constant de boli și dăunători î și
reduce speranța de viață și mai produce mai pu ține fructe iar ciclul de via ță va fi mai scurt;
feriți pomii de micile accidente. Un pom atins din gre șeală cu motocositoare sau ros de animale nu va
putea ține pasul cu altul complet sănătos. De aceea ferirea livezii de orice mici incidente este esen țială. Aici
intră desigur animalele care pot rupe din crengi, rozătoarele de suprafa ță sau cele care stau în pământ;
controlul înghețurilor târzii sau temperaturilor joase este obligatoriu. Pomii planta ți în zonele unde
temperaturile scad mult sub pragul înghe țului trebuie atent monitoriza ți și luate măsuri de protec ție dacă î și
arată sensibilitatea la frig. Și înghe țul târziu poate avea efecte negative și pe termen lung asupra livezii și
longevității acesteia, de aceea și în acest caz măsurile trebuie aplicate la timp iar monitorizarea prognozei
meteo nu trebuie să lipsească în primăverile capricioase;
normarea fructelor pe rod ar trebui să devină o regulă de bază pentru orice livadă. De și orice pomicultor
vrea să producă cât mai mult în fiecare an, un pom cu care totu și natura și condi țiile climatice au fost
generoase nu trebuie lăsat să ducă o povară mai grea decât poate. Ruperea ramurilor sau chiar a
trunchiului, sub greutatea roadelor duce mai departe la ”pauze” de produc ție și la scurtarea longevită ții
pomului.

Cum îngrijim un pom bătrân

Cum îngrijim un pom bătrân
Îngrijirea pomilor bătrâni trebuie avut în vedere dacă ave ți o livadă mo ștenită și totu și vre ți să mai ave ți
fructe. Uneori, o casă nouă vine cu o curte plină de pomi fructiferi bătrâni planta ți de fo știi proprietari. Dacă
nu au fost tăiați și întreținuți corespunzător de-a lungul anilor, pomii ar putea fi uria și dezordona ți și care nu
oferă prea multe fructe. Restaurarea pomilor fructiferi bătrâni este adesea posibilă cu multă răbdare și pu țin
know-how.

În primul rând trebuie să aveți în vedere îndepărtarea eventualele ramuri rupte sau uscate și cură țarea
pomului de diverse răni pe care le are. Unii pomi fructiferi sunt mai u șor de restaurat decât al ții, a șa că va
trebui să vă dați seama ce fel de specii ave ți înainte de a face planul de ac țiune. Desigur dacă sunte ți la
început puteți cere sfaturi pe grupuri de specialitate sau la magazinele de vânzare a inputurilor unde cu
siguranță specialiștii din domeniu vă rog veni în ajutor.

Când luați în calcul să puneți pe picioare un pom fructifer bătrân, trebuie să ști ți că merii și perii sunt cel
mai ușor de lucrat. Întinerirea pomilor fructiferi este posibilă și în cazul cire șilor, iar exper ții nu recomandă
încercarea de a rebilita caișii și piersicii neglija ți.

Întinerirea pomilor fructiferi este în mare măsură o chestiune de tăiere atentă și selectivă. A ștepta ți până
când copacul intră în repaus și toate frunzele lui au căzut pentru a începe întinerirea pomilor fructiferi
bătrâni. Restaurarea pomilor fructiferi bătrâni care sunt dezordona ți și neproductivi nu este un proces rapid.
Va fi nevoie de cel puțin trei ani de tăieri repetate pentru a face treaba corect. Dar aten ție, dacă încerca ți să
reînviați un pom fructifer bătrân cu o tăiere severă, este foarte probabil să-l pierde ți definitiv.

Așadar, când începeți să întineriți un pom fructifer bătrân, primul pas este să tăia ți toate ramurile moarte și
deteriorate. Deoarece pomul este suprapus, este posibil să ave ți nevoie de o scară pentru a ajunge la
partea superioară a coroanei. Decupa ți și to ți lăstarii de la baza copacului. După aceea, îndrepta ți-vă
atenția asupra înălțimii pomului și stabili ți cât de mult dori ți să elimina ți. Un pom de peste 6 metri înăl țime
poate fi tăiat înapoi cu 2 m.

Este esențială ca orice ați decide să tăia ți sau să reduce ți în înăl țime, să lăsa ți pu țin soare să pătrundă în
treimea superioară a copacilor, rărind ramurile încruci șate și agă țate. Începe ți tăierea în al doilea an vara,
când ar trebui să eliminați lăstarii noi viguro și din vârful copacului. Lăsa ți lăstarii inferiori în pace, deoarece
scopul reîntineririi pomilor fructiferi este de a face pomul să producă lemn nou în sec țiunea inferioară. În al
doilea an de iarnă, coborâți înălțimea copacului cu încă 1 până la 2 m, dacă este necesar.

În a treia vară, tăiați aproximativ jumătate dintre lăstarii de sus cei mai viguro și. În acea iarnă, continua ți să
scurtați ramurile exterioare. La sfârșitul acestei perioade, ramurile copacului ar trebui să fie accesibile
pentru cules de fructe.
Cauze pentru care pomii se înlocuiesc chiar dacă nu ajuns la ”bătrâne țe”
Cauze pentru care pomii se înlocuiesc chiar dacă nu ajuns la ”bătrâne țe”
Chiar dacă de multe ori pomii fructiferi nu și-au încheiat ”via ța” în livadă există mai multe cauze pentru care
aceștia trebuie înlocuiți imediat cu alt material pentru plantat. Iată care sunt acestea:

pomii nu s-au prins. Nerespectarea condi țiilor obligatorii la plantat, poate duce la uscarea pomilor astfel că
aceștia trebuie înlocuiți în primăvara sau toamna următoare astfel încât decalajul dintre speciile din livadă
să nu fie prea mare;
pomii au fost afectați de intemperii, de la înghe ț până la grindină. Mai ales când sunt mici pomii trebuie
protejați de temperaturile joase iar dacă acest lucru nu a fost posibil iar pomul a fost afectat este necesară
înlocuirea urgentă a acestuia;
pomii au fost roși de animale sau șobolani. În acest caz se face o evaluare a pagubelor și ce șanse mai are
pomul să se recupereze. Dacă până în primăvara următoare acesta nu dă semne că și-ar putea reveni,
este nevoie de o înlocuire;
pomii au fost atacați de boli sau dăunători. Dacă livada a suferit un atac grav de pomi și dăunători și din
diverse motive nu ați putut interveni la timp, atunci este cazul să înlocui ți pomii cu al ții sănăto și și viguro și.
În acest caz vechii pomi se îndepărtează și se ard astfel încât să nu mai existe niciun pericol, iar terenul
este de asemenea arat sau desfundat astfel încât să vă asigura ți că nu va rămâne nici măcar un mic ”izvor”
de reinfectate pentru viitoarea planta ție;
pomii au fost tăiați greșit. Tăierile la pomii fructiferi sunt cu siguran ță o provocare pentru orice pomicultor,
fie el și experimentat. Dacă din diverse motive tăierile au e șuat în mod repetat, pomii trebuie înlocui ți cu al ții
noi.
Informaţiile publicate de Agrointeligen ța – AGROINTEL.RO pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere
şi cu citarea în PRIMUL PARAGRAF a sursei cu LINK ACTIV. Orice abatere de la această regulă constituie
o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor, ca atare vom ac ționa în consecin ță.
https://agrointel.ro/240102/cand-inlocuim-un-pom-fructifer/?
fbclid=IwAR1iDQ_RP25sJIPIK14oMb02xjDGw6e-mlSWoBtxuITZlC9yldEltHx3URM

O mana de grau in groapa de plantare si apa de salcie pt inradacinare buna

https://agrointel.ro/166037/grau-la-plantare-sau-apa-de-salcie-plantari/

at

Cum se formează coroana la pomii de prun – sfaturi de urmat

DeLuminița Crivoi
16 noiembrie 2022
După plantarea pomilor de prun, majoritatea pomicultorilor începători se întreabă cum să ini țieze formarea
coroanei pomilor. Alegerea unei forme potrivite de coroană la pomi se face ținând cont de anumite
particularități, nicidecum nu în mod aleatoriu, alegând forma de coroană „care ne place”.
Astfel, neapărat trebuie să luăm în calcul particularită țile cre șterii a combina ției soiului și portaltoiului pe
care i-am ales, să ținem cont de condi țiile de sol și climatice, dar și sistemul de cultură.
Prunul este o specie de talie mijlocie, cu o cre ștere și dezvoltare destul de rapidă, ceea ce permite
formarea coroanei în 3-4 sau 5 ani. Pomii pot atinge înăl țimea de până la 3-4 metri.
Cele mai populare forme de coroană la prun sunt: piramida mixtă (recomandată la soiuri cu pomi viguro și),
coroana semiaplatizată cu 4 șarpante, dublu ”Y”, fusul sub țire, tufa ameliorată.
După ce ați ales forma de coroană ce se potrive ște pomilor și sistemului ales, pentru a ini ția formarea
corectă a acesteia, trebuie să analizați elementele din care este compusă coroana : aici, oferim atenție
lungimii trunchiului, numărului de ramuri de schelet și semischelet recomandate, modului de amplasare a
acestora în spațiu, distanței recomandate dintre ramuri în etaje sau pe ax și unghiurilor dintre acestea,
astfel încât ramurile să nu să se frângă sau formeze incorect.
Prima lucrare cu care începe formarea coroanei la pomii de prun este tăierea pomilor planta ți sub formă de
vargă. Lucrarea se face primăvara, vergile scurtându-se în lungime în funcție de forma de coroană și se va
face o crestare deasupra unui mugure ales în calitate de primă viitoare ramură de schelet, la necesitate.
La capitolul necesarul de reducere a lungimii vergilor, am men ționat că aceasta diferă, astfel:
 Piramidă mixtă: varga se scurtează la 80-90 cm de la nivelul solului.
 Coroană semiaplatizată: varga se scurtează la 80-85 cm de la nivelul solului și se vor efectua 2
crestări deasupra a doi muguri.
 Dublu Y: 100-110 cm de la suprafața solului. Când lăstarii au lungimi de 20 cm se delimitează
lăstarul de prelungire al axului și se elimină concuren ții în apropierea acestuia.
 Tufă ameliorată: varga se scurtează la 25-30 cm de la nivelul solului.
 Fusul ameliorat: varga se scurtează la 70-75 cm.
Sursă: Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi
Dacă pomii plantați au ramificări, atunci se orientează spre alegerea ramurilor potrivite pentru a forma
coroana. Aici, trebuie să luăm în calcul câteva aspecte importante:
Unghiul de ramificare (unghiul dintre axul pomului și o ramură de schelet)  trebuie să fie de 45-60 de grade.
Acesta se reglează prin tăieri sau înclinarea ramurilor, după caz.

Sursă: Producerea prunelor

Unghiul de divergență (unghiul dintre două ramuri de schelet alăturate) nu trebuie să fie mai mic de 90 de
grade, excepție fiind unele forme de coroană (de exemplu dublu Ypsilon sau coroana semiaplatizată unde
ramurile se orientează mai mult spre direc ția rândurilor).
Unghiurile de divergență: a. – cu trei ramuri în etaj; b. – cu patru ramuri în etaj; c. – cu două ramuri în etaj;
Sursă: Producerea prunelor
Astfel, este foarte importantă alegerea ramurilor potrivite pentru a forma scheletul pomului.
Pe parcurs, după desfacerea mugurilor, se înlătură to ți mugurii situa ți în zona trunchiului până la lungimea
planificată a acestuia.
Ce ține de planificarea elementelor coroanei, particularită țile principale sunt:
Este necesară asigurarea echilibrului în plan orizontal – ramurile de schelet din etaj trebuie să aibă o
vigoare de creștere egală, pentru a repartiza cât mai uniform și ra țional în spa țiu elementele coroanei.
Vigoarea ramurilor de schelet trebuie să scadă de-a lungul axului, de jos în sus, adică nivelul vârfului
ramurii de schelet superioare se men ține cu circa 25-30 cm mai jos decât vârful axului.
Realizarea echilibrului în plan orizontal prin scurtarea ramurilor mai lungi sau prin înclinare: a. – înainte de
tăiere; b. – locul tăierii; c. – după tăiere; d. – prin înclinare; Sursă: Producerea prunelor
Piramida mixtă la prun
Pomii de prun au un trunchi de 0,7-0,8 m, un ax central vertical bine dezvoltat, la baza căruia sunt
amplasate în etaj 3-4 ramuri de schelet distanțate la 10-12 cm una de alta , cu unghi de ramificare de 45-60
de grade și unghi de divergență în funcție de numărul de ramuri de la  120 până la 90 de grade.
Mai sus de primul etaj sunt amplasate 3-4 ramuri de schelet solitar-spiralat în jurul axului la un interval de
25-30 cm.
Pe fiecare ramură de schelet sunt dispuse de la 1 la 3 ramuri de semischelet, numărul acestora
micșorându-se de jos în sus pe lungimea axului. Pe axul central, ramurile de schelet și semischelet sunt
dispuse ramurile de garnisire. Înălțimea totală a pomului după formarea coroanei trebuie să fie de 3,0-3,4
m, lățimea în partea inferioară – 3,0-3,5 m.
Detalii despre formarea coroanei Piramidă mixtă la prun găsi ți  pe acest link.
Coroana semiaplatizată la prun
Pomii au un trunchi de 0,7-0,8 m, un ax central scurt – 40-70 cm, pe care sunt amplasate două etaje de
ramuri de schelet distanțate la 40-70 cm . Ramurile de schelet din primul etaj sunt orientate în direcții
opuse, sub unghi de 15-30 de grade de la axa rândului.
Tăierea pomilor de prun după forma de coroană semiaplatizată: a. – în anul I, b. – în anul II, c. – în anul III,
d. – în anul IV. Producerea prunelor; Autori: Popa Sergiu, Cumpanici Andrei, Braghi ș Alexandra, Zbancă
Andrei, Rîbințev Ion.
În etajul doi ramurile de schelet sunt orientate sub acelea și unghiuri fa ță de axa rândului, doar în partea
opusă, astfel unghiul dintre cele două etaje fiind de 30-60 de grade. Distan ța dintre ramurile de schelet din
primul etaj este de 10-15 cm, iar în etajul următor 10-25 cm. Unghiurile de ramificare a acestor ramuri sunt
de 50-60 de grade.
Pe fiecare ramură de schelet sunt amplasate ramuri de semischelet în număr de 2-3. Distanța de la ax
până la prima ramură de semischelet este de 25-30 cm, respectându-se această distan ță între aceste
ramuri pe lungimea celei de schelet.
Pe ax, ramurile de schelet, semischelet sunt amplasate ramuri de garnisire. Înăl țimea coronamentului după
formarea coroanei până la 3,0-4,0 m, lă țimea în partea inferioară – 3,0 m, iar în partea superioară 1,2-1,5
m.
Fusul subțire la prun
Pomii au un trunchi de 50-60 cm, urmat de un ax bine dezvoltat la baza căruia sunt amplasate 3-4 ramuri
de schelet cu un unghi de divergență nu mai mic de 90 de grade și cel de ramificare între 45-60 de grade.
Distanța dintre aceste ramuri fiind 10-12 cm.
Mai sus de aceste ramuri sunt amplasate spiralat în jurul axului ramuri de semischelet distan țate la 20-30
cm una de alta. Axul, ramurile de schelet și semischelet sunt bine garnesite cu ramuri de rod.
Pomii se limitează la înălțimea de 3,0-3,5 m și la grosimea maximă a coroanei de 2,0-2,2 m.
Tufa ameliorată la prun
Pomii de prun conduși după această formă de coroană nu dispun de trunchi.  Axul este scurt – 25-30 cm, în
jurul căruia sunt inserate spiralat 4-5 ramuri de schelet cu unghiul de ramificarea de circa 45 de grade.

Tăierea pomilor de prun după forma de coroană tufa ameliorată: a. – în anul I, b. – în anul II, c. – în anul III,
d. – în anul IV (după I. Rîbințev 2012).
Unghiul de divergență în funcție de numărul de ramuri de schelet este de  80-90 de grade. Primele două
trebuie să fie amplasate pe direcția rândului, iar următoarele în direc ția intervalelor dintre rânduri.
Pe fiecare ramură de schelet trebuie să fie amplasate ramuri de semischelet sau de garnisire orientate spre
exterior. Înălțimea totală a pomilor conduși după această formă de coroană este de până la 2,3-2,5 m, iar
diametrul la bază 1,5-2,0 m.
Dublu Ypsilon la prun
Pomii au un trunchi de 0,6-0,7 m, un ax central scurt – 40-45 cm, pe care sunt amplasate 4 ramuri de
schelet orientate opus spre intervalele dintre rânduri sub unghi de 60-70 de grade.
Tăierea pomilor de prun după forma de coroană Dublu ”Y”: a. – în anul I, b. – în anul II, c. – în anul III, d. –
în anul IV. Producerea prunelor; Autori: Popa Sergiu, Cumpanici Andrei, Braghi ș Alexandra, Zbancă
Andrei, Rîbințev Ion.
Distanța dintre aceste ramuri 13-15 cm, unghiul de ramificare fiind de 35-37 grade. Pe fiecare ramură de
schelet sunt amplasate 2-3 ramuri de semischelet distan țate la 30-40 cm. Pe ramurile de schelet și
semischelet sunt amplasate ramurile de garnisire, care periodic se reîntineresc la lemn de 3-4 ani.
Înălțimea coronamentului după formarea coroanei până la 3,0-3,5 m, lățimea în partea inferioară 2,5 m, iar
în partea superioară 3,0 m, luând forma de trunchi invers-piramidal.
V-ar putea plăcea și articolul Plantarea pomilor fructiferi – 4 aspecte importante.
Bibliografie: Conducerea și tăierea pomilor și arbu știlor fructiferi; Autori: Vasile Babuc, Ananie Pe șteanu,
Eugeniu Gudumac.
Producerea prunelor; Autori: Popa Sergiu, Cumpanici Andrei, Braghi ș Alexandra, Zbancă Andrei, Rîbin țev
Ion.
https://agrobiznes.ro/featured/cum-se-formeaza-coroana-la-pomii-de-prun-sfaturi-de-urmat?
fbclid=IwAR03o268Np0AQDR-yOC0qxJ0JDRjTZ0CIOl3VE2JbTwzVMAKLu5rpCZTvOM
a

Canibalismul la găini – 13 motive ce pot provoca problema

DeVlad Milesco
17 noiembrie 2022

Ciocul unei găini este nu doar pentru a ciuguli hrana, ci cu ajutorul lui găinile investighează împrejurimile și
stabilesc o ordine socială stabilă, cu toate acestea, acest comportament poate escalada până la stadiul în
care păsările se vor ciuguli până la moarte (canibalism).
Toate păsările de curte pot arăta canibalism, însă găinile, fazanii, prepelițele sunt mai predispuse la astfel
de probleme de comportament care se poate dezvolta într-un obicei care va persista și va fi răspândit în
cadrul unui efectiv ca un comportament învă țat, chiar și după ce cauzele ini țiale ale comportamentului au
fost corectate. 
Canibalismul apare, de obicei, atunci când păsările sunt stresate. Odată ce a devenit stresată, o pasăre
începe să ciupească penele, degetele de la picioare sau cloaca altei păsări. Odată ce o rană este deschisă
și apare sânge, obiceiul vicios al canibalismului se poate răspândi rapid în întregul efectiv.
Dacă observați problema imediat după ce începe, canibalismul poate fi ținut sub control. Cu toate acestea,
dacă se lasă ca problema să scape de sub control, poate fi foarte costisitoare. Canibalismul va scădea
valoarea păsării din cauza rănilor, a penelor lipsă și poate duce la pierderi mari prin moartea păsărilor.
Odată ce acest obicei scapă de sub control, este greu de-l evitat. Deoarece există numeroase motive
pentru focarele de canibalism, este important ca controlul canibalismului să facă parte din programul
dumneavoastră de management.
Cauzele ce pot provoca canibalismul la păsări
FOTO: windmillfarming.blogspot.com
1. Supraaglomerarea păsărilor
Suprapopularea și aglomerarea întotdeauna joacă un rol principal, indiferent de tipul de cre ștere. Din cauza
aglomerării, găinile devin mai agresive și se ciupesc pentru a- și arăta ordinea socială.
Deseori ajung să se ciupească până la sânge, iar cu apari ția unei răni se răspânde ște canibalismul în
efectivul de păsări. Astfel, poate suporta consecințe fiecare găină ce și-a murdărit penele sau pielea de
sânge. 
Pentru fiecare găină ouătoare trebuie să se asigure cel pu țin  550 cm.p. de suprafață de coteț, masurată în
plan orizontal, care să poată fi folosită fără restric ții și fără a include devieri ce pot limita suprafa ța
disponibilă. 
Cotețele trebuie să fie de cel puțin 40 cm înălțime în cel puțin 65% din suprafața cotețului și de cel pu țin
35 cm în orice punct.
2. Căldură excesivă 
Cauza excesului de căldură este răspândit mai mult în rândul puilor de găină. Prin aglomerarea lor de a
se încălzi și prezenței stresului ei încep a ciuguli penele de la aripi, coada și cloaca altor pui șori.  
Pentru puii obținuți la incubator trebuie de găsit o solu ție pentru ca ace știa să nu sufere de frig. Cel mai
simplu este de amplasat deasupra cutiei un bec cu infraro șu care va degaja căldura de care puii au nevoie
(~30°C).
Amplasarea sursei de căldură se va face la o distan ță de 20-30 cm de pui, pentru a evita arderea acestora,
sau invers, să le fie frig. În primele săptămâni de via ță, puii să aibă un mediu cu o temperatură relativ
constantă, așa că veţi porni de la o temperatură de 35 grade Celsius scăzând în timp temperatura cu câte
3 grade pe săptămână.
Abia când temperatura o egalează pe cea de afară şi puilor le-au crescut pene (după cca. 6 săptămâni),
puteţi îndepărta lampa şi scoate puii din cutie. Este u șor să vă da ți seama dacă puilor le  este frig sau prea
cald: dacă stau îngrămădiți, lipiți unul de altul și piuie foarte tare, înseamnă că le este frig, iar dacă stau mai
împrăștiați, cu aripile desfăcute și cu ciocul deschis, înseamnă că este prea cald.  
La găini acest viciu din cauza căldurii este rar întâlnit, însă la fel poate fi răspândit canibalismul din cauza
stresului apărut. 
3. Lumină excesivă 
După unii autori, chiar și excesul de lumină contribuie la precipitarea bolii. Lumina extrem de puternică sau
perioadele lungi de lumină vor face ca păsările să devină ostile una fa ță de cealaltă.  Nu folosiți niciodată
becuri mai mari de 40 de wați pentru a înlocui lumina zilei .
Dacă sunt necesare becuri pentru căldură atunci utiliza ți  becuri roșii sau cu infraroșu. Pentru păsările cu
vârsta de 12 săptămâni și mai mult, utiliza ți becuri de 15 sau 25 de wa ți  deasupra zonelor de hrănire și
adăpare.
Nu aprindeți niciodată lumina mai mult de 16 ore pe zi.  Lumina constantă poate fi stresantă pentru toate
păsările din efectiv indiferent de vârstă. 
4. Absența hranei sau a apei, sau lipsa spa țiului pentru hrănire și adăpare
Dacă există un număr de păsări mai mare decât zona de hrănire sau adăpare, atunci ele trebuie să lupte
pentru hrană și apă, sau dacă păsările sunt mereu înfometate, va cre ște ciugulirea. Este necesar de a
asigura păsările cu acces liber la apă și hrănire în orice moment.  
Găinile trebuie să aibă la dispoziție un jgheab pentru hrană. Lungimea jgheabului acestuia trebuie sa fie de
cel puțin 10 cm înmulțit cu numărul găinilor din cote ț. Dacă nu se pun la dispoziție dispozitive tip biberon
sau căni, fiecare coteț trebuie să aibă un canal de băut continuu, de aceea și lungime ca și jgheabul de
mâncare. 
5. Rație dezechilibrată 
Combifurajul bogat în energie și sărac în fibre determină păsările să fie foarte active și agresive. Hrana
lipsită de proteine și alți nutrienți, în special metionina, va determina, de asemenea, păsările să ciugulească
penele.
Este necesar de a asigura hrănirea găinilor cu o ra ție echilibrată corespunzător vârstei și tipurilor de păsări
pe care le creșteți. Penajul este deosebit de bogat în proteine și minerale și, în lipsa acestor nutrien ți,
păsările încearcă să suplimenteze deficitul prin ciugulire. Lipsa de macro și micro-oligoelemente pot sta
la baza entității. 
6. Creșterea diferitor rase, specii și vârste în acela și cote ț 
Creșterea păsărilor pe diferite vârste, rase, specii și mărimi pot la fel prin ciugulire a perturba ordinea și a
crește riscul apariției canibalismului în cote ț. Din acest motiv,  niciodată nu ar trebui de crescut diferite specii
de păsări împreună în același țarc.
Păsările decorative de diferite rase (cu barbă, cu moț, cu gâtul gol, ect.) pot crește riscul de apariție a
canibalismului prin curiozitatea lor de a se ciuguli în zonele cu interes sporit. Etiologic, boala este
polifactorială, foarte rar ne putem limita la o singură cauză (monofactorială).
Factorul genetic este și el important. Sunt mai predispuse unele rase cu temperament mai vioi și unele rase
de hibrizi de ouă sau chiar de carne. 
7. Trecerea dintr-un coteț în altul 
În momentul când apare necesitatea de a schimba păsările dintr-un cote ț în altul, cel mai bine este să
mutați unele dintre hrănitoare și adăpatoarele lor împreună cu ele pentru a le ajuta să se adapteze mai
ușor.
Când  treceți la hrănitori și adăpători mai mari, este util să lăsa ți echipamentul vechi în țarc pentru câteva
zile pentru a ajuta în timpul schimbării. 
8. Lipsă cuibarelor sau iluminat excesiv în zona cuibarelor 
Nu așezați cuibarele în zona unde iluminarea e mai puternică, preferabil să fie locuri întunecate. De
asemenea, asigurați un cuib la fiecare 5 găini. Canibalismul apare spontan și repede se răspânde ște în
efectivul de păsări, datorită faptului că zona cea mai vulnerabilă este cloaca în momentul când găina se
ouă. 
9. Prezența de păsări bolnave sau moarte în cote ț 
Păsările sănătoase din coteț vor ciuguli păsările bolnave sau chiar moarte din cauza ordinii sociale  și a
curiozității lor. Odată ce începe ciugulirea, se poate transforma rapid într-un obicei vicios. Din acest motiv
se va respecta înlăturarea acestor păsări bolnave din efectiv. 
10. Păsările în timpul năpârlirii sau a schimbului de penaj, sunt cele mai  predispuse la canibalism
În perioada năpârlirii sau la atacul cu ectoparazi ți (râia penajului sau a picioarelor, atacul cu căpu șe), boala
se agravează și capătă o formă mai severă. Rănile care se soldează cu hemoragii constituie punct de
plecare în direcția canibalismului.
În cazul efectivelor mari, dacă nu îndepărtăm zilnic exemplarele afectate în stadiul incipient, la fel boala
poate căpăta caracter endemic. Găinile tinere în timpul schimbării penajului/năpârlirii prezintă risc datorită
faptului că penele sunt fragede imature pentru o perioadă mai lungă de timp.
Pentru a preveni acest tip de canibalism este necesar de a respecta cerin țele cre șterii păsărilor pe categorii
de vârstă. 
11. Introducerea păsărilor noi în turmă 
De fiecare dată când adăugați sau scoate ți păsări dintr-un cote ț, perturba ți ordinea de ierarhie.  Cel mai
bine este să introduceți orice pasăre nouă în țarcul dvs. împăr țind țarcul cu un perete de sârmă timp de cel
puțin o săptămână pentru a ajuta păsările să se cunoască între ele.
De asemenea, adăugarea păsărilor în cote ț pe timp de noapte poate ajuta adaptarea acestora.
Supravegheați întotdeauna noile introduceri în efectivul de păsări și interveni ți dacă ciugulirea scapă de
sub control și păsările sunt rănite.
Poate dura o săptămână sau mai mult pentru ca păsările să restabilească noua ordine de ierarhie. 
12. Ciugulirea cloacei
Prolapsul este o deplasare sau ieșirea cloacei în afara corpului din cauza slăbirii mijloacelor sale de fixare
și poate apărea la găinile ouătoare foarte tinere sau grase. După depunerea oului, orificiul cloacal rămâne
în exterior pentru o perioadă de timp până la restabilirea lui.
Acest lucru este cel mai frecvent la efectivele tinere care încep să depună prea devreme (înainte de vârsta
de 20 de săptămâni sau la găinile grase). Când cloaca este expusă pentru o perioadă de timp, alte păsări îl
vor vedea și îl vor ciuguli din curiozitate .
Odată ce ciugulesc, acesta sângerează și ciugulirea progresează rapid spre canibalism. Gestionarea
corectă a modului în care vă aduceți păsările în produc ție și practicile adecvate de hrănire pot preveni
această problemă, păsările grase vor trebui să urmeze o dietă cu ra ție scăzută în energie.  
13. Cocoși mulți în efectivul de găini
În momentul formării unui grup de găini ouătoare, o aten ție sporită se atrage la numărul de coco și în grup.
Conform normelor la 6-12 găini le revine 1 coco ș, iar în grupul format să nu fie mai mult de 6 coco și/36-72
găini.
În cazul când acest factor nu este luat în calcul, numărul mare de coco și ridică nivelul de agresivitate ce
duce mai apoi la apariția rănilor ce pot fi ca sursă de apari ție a canibalismului.  
Măsuri suplimentare de prevenire a canibalismului la păsări
1. Permiteți păsărilor să aibă acces la o zonă îngrădită din exteriorul cote țului pentru a- și elimina
energia. Acest lucru va ține păsările ocupate și le va permite să ciugulească verdea ța, pământul și
insectele. 
2. Oferiți păsărilor o mână mare de verdea ță proaspătă, cum ar fi iarba de trifoi sau buruieni, în fiecare zi.
Acest lucru permite îmbogățirea rației cu fibră ce echilibrează dieta păsărilor. O dietă bogată în fibre va
previne îngrășarea păsărilor și gușa mereu plină în con ținut. Păr ți mici de fân cu frunze verzi  la fel vor oferi
păsărilor ceva de ales. 
3. Utilizați ochelari speciali pentru păsările agresive, cum sunt cei din plastic.
FOTO: olx.ro
4. Plasarea obiectelor colorate sau strălucitoare pe care să le culeagă păsările și să- și ocupe timpul  poate
atrage atenția de la alte păsări. Cutiile de lustruire agă țate chiar deasupra nivelului ochilor pot servi  drept
jucărie.
5. În cele din urmă, tunderea ciocurilor este folosită în turmele cu probleme. Tăiați ciocul
îndepărtând aproximativ 1/3 din vârful ciocului, asigurând un vârf pătrat. Acest lucru face dificil pentru
păsări să-și facă rău reciproc. Cu toate acestea, tunderea ciocului ar trebui să fie făcută de cineva cu
experiență în tăierea corectă. 
6. În perioada năpârlirii, trebuie să avem grijă de suplinirea proteinominerală. Să deparazităm păsările în
special pe cele care suferă de râia picioarelor și a corpului.  
7. Cuiburile de ouat să nu fie aproape unul de celălalt, deci să nu fie aglomera ție , pentru că în timpul și
după ouat cloaca se prolabează, devenind vulnerabilă.
Citiți și despre De ce găinile mănâncă ouăle, metode de evitare a problemei.
Tratamentul focarelor de canibalism 
Deoarece canibalismul poate fi cauzat de mai multe afec țiuni, este posibil să nu pute ți determina cauza
exactă a problemei. Cu toate acestea, stresul, oricât de mic, este de obicei factorul principal. 
 Încercați să corectați orice practici care ar putea duce la canibalism.  
 Întunecarea instalațiilor prin utilizarea becurilor ro șii.  
 Îndepărtați orice pasăre grav rănită.  
 Aplicarea unui unguent sau spray asupra oricăror păsări rănite încetează de obicei ciugulirea.
 Reduceți puțin temperatura încăperii, dacă este posibil.  
ATENȚIE! Aceste informații sunt minuțios selectate și scrise de medici veterinari, dar nu înlocuiesc
consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă, consulta ți un medic veterinar sau  o
clinică specializată.
V-ar putea plăcea și Cum să combați păduchii la păsări.
https://agrobiznes.ro/featured/canibalismul-la-gaini-13-motive-ce-pot-provoca-problema?
fbclid=IwAR1NR8dqfoISYJi_QDhoOyKYoCnzhAIUjFaCUfsupnWp1Jdo5baDaR6hvVc

Cum să combați păduchii la păsări

DeEugen Voinitchi
1 feb. 2021 | 11:25
 
Dintre paraziții păsărilor, un loc special este ocupat de păduchi – aproape invizibili, dar pot provoca pierderi
considerabile. Este bine știut că dacă în încăperea unde sunt crescute păsările pătrunde un păduche,
atunci într-o săptămână numărul lor cre ște de 50 de ori.
După care acest număr crește foarte intensiv. Prin urmare, un lucru important este să observăm la timp util
păsările infestate și să luăm măsuri de tratament și profilaxie.
Problema păduchilor la găini nu numai că poate afecta grav sănătatea lor și produc ția de ouă, dar poate
pune în pericol sănătatea oamenilor care utilizează diferite produse chimice pentru tratamentul acestora.
Astfel, în ultimii ani, cu părere de rău, avem mai multe cazuri triste când utilizarea incorectă a produselor
antiparazitare a provocat moarte în rândul copiilor. La fel, trebuie de aten ționat faptul că  după utilizarea
unor produse antiparazitare nu putem folosi ouăle și carnea păsărilor sacrificate în alimenta ție o perioada
de timp, această informație trebuie consultată în prospectul produsului la sec țiunea perioada de a șteptare.
FOTO: moyaptitsa.com
Simptome apariție păduchi la păsări
Semnele că păsările au păduchi nu sunt dificil de observat, dacă este monitorizat comportamentul
acestora:
 păsările sunt neliniștite, stresate;
 creasta arată palidă și anemică;
 scade producția de ouă; 
 penele arată murdar și cad; 
 pe picioare și cap apar iritații ( pasărea se scarpină);   
 păsările slăbesc și nu au poftă de mâncare (uneori chiar și mor);
 găinile evită să intre seara în încăpere;
 pe coaja ouălor apar niște pete de sânge.
Pe lângă problemele enumerate mai sus, păsările vor deveni anemice și expuse riscului de infec ții grave,
fatale (din cauza scăderii imunită ții), dar există riscul ca acestea să fie purtători de diferite boli.   
Află aici De ce găinile mănâncă ouăle, metode de evitare a problemei.
Păduchii pot fi observați și la o examinare a păsărilor, unde se pot vedea aglomerările de păduchi și de ouă
la baza penelor, mai ales sub aripi.
Cum să depistezi păduchii la păsări
O metodă eficientă de a vedea păduchii în încăpere este să facem o verificare după lăsarea întunericului:
avem nevoie de o lanternă, dar și de o coală albă de hârtie . Frecând foaia la baza penajului, dacă vedeți
pete roșiatice pe hârtie, atunci ave ți confirmarea infestării cu păduchi a păsărilor.
Deși există o cantitate enormă de informa ții știin țifice (internet, ziare, manuale, ș.a surse) și populare
privind combaterea acestei probleme, totu și până în ziua de azi infestarea cu păduchi la păsări rămâne o
problemă actuală și soluționarea acesteia consumă bani, timp, și nu totdeauna se reu șe ște.  
Pentru a avea succes în deparazitarea unui cote ț cu păsări trebuie să în țelegem unele lucruri cum ar fi:
 ce sunt păduchii;
 cum se înmulțesc;
 cu ce se alimentează;
 ce metode de profilaxie și combatere există.
Ce sunt păduchii de păsări
Păduchii de pasăre sunt insecte minuscule (1,5 mm) cu un corp lucios, negru-maroniu. Picioarele lungi din
spate, antenele și ochii bine vizibili sunt o caracteristică specifică a acestui tip de parazit. Absen ța aripilor
nu le împiedică să se miște – păduchii sunt săritori foarte iscusi ți.
Corpul chitinos aproape plat este foarte greu de ținut în degete sau zdrobit. Păsările sunt practic fără
apărare împotriva acestei insecte.
Păduchii la păsări sunt diferiți față  de cei care parazitează la om. Păduchii de găină nu stau pe om sau stau
o perioadă foarte scurtă (chiar și așa provoacă unele probleme).
În ciuda corpului puternic, puii de păduchi sunt destul de sensibili la condi țiile de via ță.
Temperatura optimă de viață a acestora este de 40±1°C, adică temperatura corpului păsărilor este un
mediu perfect pentru dezvoltarea lor.
Prin urmare, un păduche adult nu își părăse ște niciodată de bună voie gazda, astfel odată infestată
pasărea nu are șanse să scape de ei de sine stătător.
FOTO: greenologia.ru
De obicei, infestarea păsărilor la început nu este observată, datorită faptului că ace știa au dimensiunii
minuscule și sunt invizibili practic sub pene.
Dacă observăm deja cu ochii liberi păduchii pe păr țile goale  (cap și picioare), atunci acest lucru indică
faptul că sute, dacă nu chiar mii de parazi ți, care deja roiesc pe corpul gazdei.
Trebuie examinate foarte atent zonele de lângă ochi și cioc pentru a observa mul țimea de păduchi care
uneori arată ca niște alunițe.
Păduchii roșii la păsări
Foarte periculoși pentru fermele industriale sunt  păduchi roșii (Dermanyssus Gallinae). Li se spune păduchi
roșii din cauză că sunt niște insecte foarte mici, de numai 1,5 mm, cu picioare bine dezvoltate, de culoare
cenușie, dar care devine roșiatică după ce se consumă sângele păsărilor.
Acești paraziți nu stau pe păsări tot timpul. Se alimentează cu sânge de pe găini numai pe timpul nop ții (se
hrănesc mai ales la nivelul picioarelor, a pieptului și a aripilor, când păsările se odihnesc).
Ziua, la lumina soarelui, acești paraziți  se ascund în hală, în special în crăpăturile adăpostului și a utilajului .
În aceste ascunzișuri, insectele se împerechează și depun intensiv ouă.  Odată ce ferma a fost infestată cu
acest parazit, este foarte complicat să le elimine (acest proces fiind anevoios și foarte scump).
Citește și depre Năpârlirea la găini sau de ce acestea nu fac ouă toamna.
Cum se răspândesc păduchii
Paraziții, de obicei, pătrund în gospodărie cu păsările sălbatice, cu păsările noi procurate aduse în încăpere
(care sunt infestate), pe hainele sau pielea omului, care a vizitat o încăpere unde erau ace ști parazi ți.
Rozătoarele (șobolanii) la fel pot fi transmi țătoare de păduchi.
De asemenea, purtători pot fi și unele  animale care emigrează din locurile unde se adună păduchii. În
fermele comerciale păduchii pot fi adu și cu utilajul,  cofrajele și cutiile reutilizate de la ouă.
Cu ce se alimentează păduchii
După modul de alimentare, păduchii se împart în hematofagi și malofagi.  Cei hematofagi se hrănesc
exclusiv cu sânge. Cei malofagi se hrănesc cu resturi de epidermă, puf, fulgi și sânge uscat provenit de pe
pielea iritată din cauza scărpinatului puternic provocat de păduchi.
Ambele tipuri provoacă iritații și mâncărime severă.
De obicei, păduchii se hrănesc numai noaptea și, în lipsa unei surse de hrană, pot supravie țui până la zece
luni.
Metode de tratament și profilaxie a păduchilor  
Tratamente pentru păduchii păsărilor sunt diferite, însă important este să descoperim cauza și sursa
apariției acestora, pentru a preveni o nouă invazie în încăperea cu păsări.
Ca să scăpăm de păduchi putem utiliza solu ții naturale sau tratamente cu produse de uz veterinar,
disponibile în farmaciile de specialitate. Totu și, strategia de tratament contra păduchilor trebuie îndreptată
în 2 direcții: 
 tratamentul direct al păsărilor infestate. Dintre produsele de uz veterinar înregistrate, unele pot fi
folosite cu apa de băut (Ivermectina, Ivermec, Promectin oral, Neoverm) altele administrate extern
pe pasăre (Ectosan, Delta-pux, Zoopux) – sub aripi și la baza crestei.
Atenție ! De fiecare dată înainte de utilizarea produselor de uz veterinar, consulta ți specialistul și prospectul
de utilizare.  
 la fel, în tratamentul acestor parazi ți pot fi utilizate și un șir de produse naturiste cunoscute, dar cu
părere de rău nu tot timpul aceste produse sunt eficace. Totu și, o metodă sigură și care nu pune în
pericol sănătatea atât a păsărilor, cât și a persoanei care efectuează acest lucru este  instalarea
unei lăzi cu cenușă, unde se pot scaldă găinile . 
 tratarea adăpostului. Trebuie de știut faptul că atât  o mare cantitate de păduchi, cât și ouăle,
larvele păduchilor sunt ascunse în interiorul încăperilor (crăpături, cuibare, diferit echipament).
Astfel, dacă chiar se vor combate parazi ții de pe pasăre,  sursa va rămâne în încăpere și peste o
perioadă scurtă de timp din nou păsările vor fi infestate.
Distrugerea păduchilor din încăpere
Pentru distrugerea paraziților din încăpere cel mai eficient lucru este flambarea (arderea cu o lampă de
gaz), după care încăperea va fi prelucrată cu o solu ție insecticidă conform dozei recomandate de
producător.
După utilizarea insecticidelor trebuie de respectat timpul după care sunt introduse păsările în adăpost
(verificați prospectul produsului). Așternutul scos din încăpere cu păduchi trebuie ars.
Atenție! În timpul flambării trebuie să fim atenți să nu provocăm incendii. Nu utilizăm în încăperile din lemn
sau alte materiale ușor inflamabile. 
Metodele de prevenire a apariției păduchilor la găini
Totuși, trebuie de menționat faptul că cea mai bună metodă este profilaxia și prevenirea păduchilor la găini.
Dintre aceste metode, trebuie de men ționat următoarele:
 evitați introducerea păduchilor cu păsările noi procurate. Când procurăm pui șori sau găini, trebuie
de verificat ca ele să nu fie infestate;
 dacă avem păsări bătrâne care au avut deja sau au păduchi, trebuie la început de le sacrificat pe
acestea și de pregătit bine încăperea, apoi introducem păsările noi;
 trebuie de evitat sursele de păduchi precum păsările sălbatice sau rozătoarele;
 protejați sursele de hrană, sacii de furaje, de o posibilă infestare;
 pregătirea corespunzătoare a încăperii.
Cum se pregătește o încăpere pentru popularea cu păsări
 Curățați cotețul găinilor. Scoateți așternutul și dejecțiile păsărilor;
 Maturați, ștergeți colbul și păienjeni șul de pe pod. Dacă este posibil, spăla ți încăperea;
 Flambați (dacă este posibil);
 Prelucrați încăperea cu soluție dezinfectantă și un insecticid (conform prospectului preparatului);
 Dați cotețul cu var. Deși varul nu are efect direct contra păduchilor, varul va umple crăpăturile din
pereții cotețului, astfel încât paraziții nu mai au unde să î și facă culcu șul. La fel, pe pere ții prelucra ți
cu var nu se dezvoltă bacteriile. 
În final, se poate de menționat: combaterea păduchilor nu este un proces simplu, dar se poate de efectuat
dacă sunt respectate recomandările de mai sus.
Iar principalul lucru ce trebuie de memorizat este citatul din cartea  „Micul Prinț”:
Tu vei fi întotdeauna responsabil pentru cel ce l-ai îmblânzit.
Mai multe detalii despre stimularea ouatului la păsări pe acest link.
https://agrobiznes.md/cum-sa-combati-paduchii-la-pasari.html

Tăierea vinetelor după recoltare pentru a mări recolta – FOTO

DeLuminița Crivoi
17 noiembrie 2022

Tăierea culturii de vinete după recoltare în momentul înregistrării declinului produc ției, oferă posibilitatea de
a obține producții mai mari cu investiții minime, fiind asigurate doar condi țiile necesare pentru regenerarea
rapidă și calitativă a culturii.
Din recomandările autorilor de peste hotare, pentru o performan ță mai bună, tăierea de regenerare a
culturii de vinete este recomandată a fi realizată în orele dimine ții sau seara (până la ora 10 diminea ța și
după ora 16 seara).
Perioada realizării tăierii este recomandat a fi realizată în momentul în care plantele intră în faza de
creștere medie spre finală a fructelor, orientativ, sfâr șitul lunii iulie. Tăierile se realizează în plan orizontal,
utilizându-se instrumente ascuțite și dezinfectate.
Într-o experiență realizată de către specialiștii Marcoser, a fost testată eficiența metodei, vinetele fiind tăiate
la o înălțime de 35-50 cm, până deasupra bifurca ției bra țelor principale  în momentul în care productivitatea
a scăzut.
În continuare, prezentăm principalele lucrări realizate și rezultatele ob ținute:
Tăierea culturii de vinete a fost realizată, în ani diferiți de testare, în perioada sfâr șitul lunii iulie – începutul
lunii august. În 2022, tăierea culturii de vinete a fost realizată pe 1 august.
La câteva zile după tăiere a fost realizată o fertilizare foliară pentru a stimula cre șterile vegetativ e (în cazul
experienței din acest an Botamisol+Codigreen).
Pentru a stimula dezvoltarea părții subterane  – apariția noilor rădăcini, asigurarea unei absorb ții mai bune a
apei și nutrienților este recomandată și realizarea unei  fertilizări radiculare (varianta Marcoser a fost Sal-
Wax Ca+Sprintene aplicate prin fertigare).
Peste o săptămână, a fost repetată fertilizarea radiculară a culturii (Ultrasol Magnum 1 g/plantă).
În funcție de starea culturii înainte de realizare lucrării de tăiere, tratamentele aplicate pot fi adaptate. Spre
exemplu, în anii anteriori, a fost realizat un tratament cu insecticid piretroid după eliminarea resturilor
vegetale.
Cultura de vinete la două săptămâni de la procedeu. Plantele au început să regenereze
La aproximativ trei săptămâni, regenerarea culturii era vizibilă, astfel încât a putut fi realizată palisarea
culturii.
Palisarea răsadurilor este o operațiune tehnologică care presupune sus ținerea plantelor pentru a cre ște în
sus și ridicarea lor de pe sol, îmbunătă țindu-se astfel calitatea și cantitatea produc ției.
În luna septembrie, plantele aveau deja flori și fructe legate.
FOTO: Marcoser
Citește și despre Cultivarea și îngrijirea vinetelor în câmp și solar. Sfaturi .
Marcoser indică faptul că lucrarea a oferit rezultate bune, practic, pentru to ți hibrizii la care a fost aplicată,
însă menționează că circumstanțele locale, condi țiile de mediu, gradul de infec ție, aplicările
necorespunzătoare ale produselor, gre șelile tehnologice, pot produce modificări asupra rezultatelor
obținute.
https://agrobiznes.ro/featured/taierea-vinetelor-dupa-recoltare-pentru-a-mari-recolta-foto?
fbclid=IwAR0bU9RrDfhXS5v9H1_Jt6b-SM4U_2b6uLlNlGwaOlAKzsvq81FJXtp0wE0
at

Mulcirea culturilor de legume. 7 metode, avantaje și sfaturi

DeLuminița Crivoi
9 mai 2022

FOTO: gardenerspath.com
Utilizarea mulciului la cultivarea legumelor are un rol important în utilizarea mai bună a resurselor existente,
cum ar fi apa, căldura, dar și eficientizarea lucrărilor cum ar fi irigarea sau combaterea buruienilor.
În acest articol vorbim despre:
 De ce este importantă mulcirea, cum influen țează cre șterea legumelor
 Rumegușul în calitate de mulci
 Fânul și paiele în calitate de mulci
 Scoarța în calitate de mulci
 Turba folosită în calitate de mulci
 Resturile vegetale utilizate în calitate de mulci
 Utilizarea diferitor tipuri de peliculă pentru mulcirea solului
De ce este importantă mulcirea solului la legume
Mulciul întârzie evaporarea umidității și contribuie la distribu ția sa uniformă atât în stratul superior cât și în
cel inferior al solului, crescând conținutul de umiditate cu 3–6%.
Din acest motiv, structura solului este mai bine conservată, nu se formează crusta pe suprafa ța lui și, prin
urmare, nu este nevoie de afânare.
Prezența mulciului din resturi de plante reduce semnificativ evaporarea umidită ții. Potrivit studiilor, în
zonele acoperite cu un astfel de mulci, evaporarea din mai până în septembrie a fost în medie pe 4 ani de
41 mm, în timp ce cu tehnologia tradițională au fost 191 mm .
S-a dovedit că umiditatea se evaporă din sol în mod continuu. Acest lucru se datorează faptului că
densitatea vaporilor de apă este de 0,662 din densitatea aerului, astfel încât aerul saturat cu umiditate se
ridică în aer mai ușor.
Printre avantajele mulcirii, trebuie remarcat faptul că, atunci când se utilizează mulci din materiale naturale
(turbă, rumeguș), numărul de buruieni scade, iar mulciul din materiale dense (hârtie de mulci, peliculă
mată, agrofibră) suprimă aproape complet cre șterea acestora.
În plus, mulciul organic (paie, turbă, mraniță etc.) eliberează dioxid de carbon în stratul de suprafa ță al
atmosferei, iar după arat devine îngrășământ și îmbunătă țe ște proprietă țile fizice ale solului. În plus,
procesele microbiologice sunt activate în solul mulcit, datorită cărora cantitatea de azot cre ște.
Mulcirea continuă a solului cu turbă, mrani ță și alte materiale se realizează folosind distribuitoare de
îngrășăminte organice. Cu toate acestea, această metodă este asociată cu costuri semnificative pentru
pregătirea, depozitarea, transportul și aplicarea materialelor de mulcire.
Deci, pentru a crea un strat de 2 cm, trebuie aplicate aproximativ 200 m3/ha. Prin urmare, în cultivarea
legumelor, mulcirea pe toată suprafața este rar folosită și mai des se realizează mulcirea pe rând.
Pentru majoritatea culturilor de legume, grosimea optimă a stratului organic de mulci este de 3-8 cm.
Metode de mulcire a solului
Rumegușul în calitate de mulci

FOTO: Pinterest
Rumegul este folosit ca mulci atunci când este nevoie de ținut la distan ță insectele dăunătoare: limac și,
acarieni. În plus, rumegușul de conifere nu permite dezvoltarea bacteriilor patogene în sol.
În funcție de tipul de rumeguș, ele sunt utilizate pentru diferite plante:
 rumegușul mășcat acoperă cercuri aproape de tulpină sub pomi și bacifere;
 cel mic este folosit pentru mulcirea sfeclei, usturoiului și cepei;
 coniferele se pun cel mai des pentru morcovi și usturoi;
 rumegușul proaspăt este folosit pentru căp șuni și fragi;
 rumegușul compostat este eficient pentru mulcirea legumelor și florilor.
Grosimea stratului de rumeguș depinde, la fel, de tipul culturii:
 pentru ceapă și usturoi – aproximativ 6 cm;
 morcovii și căpșunii – un strat de 4–5 cm;
 între rânduri este mai bine să turna ți rumegu ș într-un strat gros – până la 9 cm.
Pentru plantele de seră, rumegușul este folosit pentru a pregăti compost util care re ține umiditatea, după
următoarea rețetă:
 100 kg rumeguș;
 25 kg gunoi de grajd;
 50 kg resturi plante putrezite;
  15 kg resturi proaspete (din fructe sau legume). Compostul este folosit pentru a acoperi paturile
înainte de iarnă.
Fânul și paiele în calitate de mulci

FOTO: oldworldgardenfarms.com
Cel mai util mulci este fânul. Este bogat în compu și de azot și carbon și, de asemenea, previne eficient
evaporarea umidității din sol și protejează rădăcinile plantei de vreme rea. Pentru mulcire se folose ște iarba
cosită de luncă sau gazon. Fânul este ideal pentru mulcirea cartofilor, verzei, căp șunului, dovlecilor și
dovleceilor.
Grosimea fânului ca mulci depinde de tipul de plantă:
 plante înalte: 10-15 cm;
 plante de talie joasă: până la 8-10 cm.
 În câteva luni, stratul de fân devine mai sub țire, a șa că o dată pe lună este indicat să se adauge
fân proaspăt.
Paiele este indicat să se folosească la cartofi și ro șii. Paiele vor preveni dezvoltarea bolilor produse de
ciuperci, vor proteja împotriva gândacului de Colorado.
Scoarța în calitate de mulci
Mulciul de scoarță protejează plantele de ciuperci patogene, bacterii, putregai și nematozi și, de asemenea,
creează condiții optime pentru reproducerea viermilor care afânează în mod activ solul.
Mulciți pământul cu acest material la fiecare 2-3 ani. Scoar ța nu este folosită pentru a acoperi zonele
infectate cu spori fungici. Acoperiți solul în mai sau septembrie, când temperatura aerului este de +15°C.
Grosimea stratului depinde de tipul de sol:
 pentru sol argilos ai nevoie de 2-3 cm de scoar ță;
 pentru nisipos – până la 7 cm.
Acele și scoarța de conifere se descompune mai lent decât rumegu șul. Nu este potrivit pentru tomate,
deoarece inhibă creșterea acestei culturi. Acidifică solul. Potrivite pentru vinete, bacifere, flori.
Turba folosită în calitate de mulci
Turba folosită ca mulci are multe avantaje:
 conține mult fier, calciu și magneziu, ceea ce înseamnă că serve ște simultan și ca îngră șământ;
 70% constă din materie organică;
 nu acidifică solul, de aceea este folosită pentru mulcirea și îmbogă țirea tuturor tipurilor de sol;
 îmbunătățește permeabilitatea pentru apă și accesul aerului la rădăcinile plantelor;
 are o structură liberă, ușor de utilizat;
 nu hrănește excesiv culturile.
Resturile vegetale utilizate în calitate de mulci
Resturile de legume, bacifere și pomi fructiferi (vârfuri și frunze), precum și buruienile, pot fi folosite și ca
mulci.
Cele mai populare opțiuni:
 buruieni: păpădie, trifoi, urzici;
 vrejuri de la morcovi, sfeclă și porumb;
 iarbă de luncă cosită.
Nu folosiți resturi de plante proaspete , deoarece pot putrezi și pot atrage dăunători. Pute ți a șeza mulci
verde uscându-l cel puțin pe jumătate dar, de preferin ță, până la starea de fân.
Urzica utilizată în calitate de mulci asigură o mulțime de minerale și vitamine utile . În ceea ce privește
conținutul de azot, este mai bogată decât paiele, turba și gunoiul de grajd.
Folie de mulcire pentru legume
FOTO: vegetableswest.com
După cum arată practica, peliculele speciale de polimeri au un efect pozitiv atât asupra regimurilor de apă,
aer și temperatură ale solului,  cât și asupra creșterii, dezvoltării și productivită ții plantelor, precum și asupra
calității produselor.
Astăzi, în țările dezvoltate în agricultură sunt folosite opt tipuri de mulci sintetic:  transparent, negru, alb,
galben, alb-negru, argintiu, maro termic și verde. Cunoscând caracteristicile fiecăruia, pute ți alege
întotdeauna opțiunea care vă permite să crea ți condi ții optime pentru cultivarea unei anumite culturi –
legume, pepeni, cartofi, căpșuni etc.
Folia de polietilenă neagră utilizată ca mulci
Unul dintre cele mai populare dintre materialele de mulcire sintetice este folia de polietilenă opac
negru. Este destul de eficientă la cultivarea culturilor termofile timpurii (ro șii, ardei, vinete, pepene verde,
pepene galben etc.) prin răsaduri.
Folia neagră atrage și acumulează mai multă căldură,  ceea ce este foarte important pentru cre șterea și
dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, mai ales la începutul dezvoltării plantelor.
Astfel de tehnologii se pot folosi la adăposturi temporare din agrofibră sau tuneluri joase cu peliculă. La
cultivarea legumelor cu irigare prin picurare, folia de polietilenă neagră perforată este adesea folosită ca
material de mulcire, ceea ce face posibilă crearea regimului optim de temperatură al solului în sezonul cald.
Cea mai importantă funcție a foliei negre de mulci este de a proteja plantele tinere de buruieni.  Adesea, la
începutul – mijlocul lunii iunie, de îndată ce apar culturile de legume, se instalează vremea ploioasă, ceea
ce contribuie la creșterea intensivă a buruienilor.
Este practic imposibil să le distrugi mecanic din cauza umidită ții ridicate, iar erbicidele inhibă puternic
creșterea plantelor și au un spectru îngust de ac țiune. În rândurile de sub pelicula neagră, buruienile practic
nu se pot dezvolta, iar pe culoarele unde nu există peliculă se efectuează cultivarea.
A doua funcție importantă a foliei de mulci negru este de a stoca căldura și de a reduce fluctua țiile
temperaturii solului în timpul zilei și nop ții,  ceea ce asigură condiții optime pentru germinare.
În acest caz, efectul cel mai apreciabil la cheltuieili minime este folia cu o lă țime de cel pu țin 70 cm și o
grosime de 25–35 µm; totuși, se recomandă utilizarea acesteia pentru maximum un sezon.
Experimentele arată că sub o peliculă transparentă este posibil să se men țină temperatura solului peste
10°C de la mijlocul lunii aprilie, în timp ce sub o peliculă neagră poate scădea până la 10°C în acest
moment și chiar mai mult noaptea.
Vara, temperatura sub folia neagră poate fi destul de ridicată (în func ție de condi țiile locale), ceea ce face
dificilă creșterea buruienilor. În acela și timp, pelicula re ține bine umiditatea în stratul superior al solului, sub
el nu se formează mucegai.
Cu toate acestea, ar trebui să acorda ți aten ție faptului că, pe vreme caldă, folia de mulci neagră poate
provoca supraîncălzirea și chiar arderea plantelor.
Peliculă alb-negru în calitate de mulci
Dacă răsadurile sunt plantate în pământ deschis la începutul sau mijlocul lunii mai, pentru a ob ține o
producție timpurie la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august, va fi mai eficient să folosi ți  o folie de culoare
alb-negru în două straturi, cu culoarea neagră în partea în jos.
Principalul său avantaj este că crește intensitatea fotosintezei cu 30–40% . Secretul din spatele acestui
fenomen este simplu: suprafață albă crește cantitatea de lumină reflectată care este acumulată de frunzele
plantelor. Din acest motiv, în frunze se sintetizează cu 30–40% mai multă materie organică și, în
consecință, se formează un randament mai mare.
Spunbond în calitate de mulci
În ultimele decenii, agrofibra (spunbond) a devenit larg răspândită în întreaga lume – un material sintetic
nețesut pentru acoperirea culturilor de legume, care este din granule sau fibre de polipropilenă lipite termic.
Caracteristicile materialului finit depind de metoda de lipire. Cu cea mai obi șnuită lipire termică, se ob ține o
țesătură cu o densitate de până la 150 g/m2, iar pentru fabricarea uneia mai dense se folose ște de obicei o
metodă de perforare cu ace.
Densitatea este cea care determină rigiditatea, proprietă țile de izolare termică, rezisten ța și alte
caracteristici ale agrofibrei.
În legumicultură, se folosește de obicei spunbond cu o densitate de 17 până la 100 g/m2.
Spre deosebire de pelicula neagră, atunci când mulci ți solul pentru a-l proteja împotriva buruienilor pentru
iarnă, acesta nu poate fi îndepărtat – datorită capacită ții scăzute de absorb ție a apei, agrofibra nu
putrezește, nu formează mucegai și rezistă cu u șurin ță la mai multe cicluri de înghe ț/dezghe ț.
Un avantaj important al agrofibrelor este că permite trecerea aerului – iar plantele de sub ea pot respira și
se formează mai puțin condens. Apropo, acest material este permeabil, deci nu este nevoie să-l îndepărta ți
în caz de ploaie sau zăpadă.
Agrofibra neagră cu o densitate de 50–60 g/m2 este cea mai potrivită pentru mulcirea solului la cultivarea
culturilor de legume. Îmbunătățește condițiile de creștere ale plantelor pe timp de noapte, deoarece re ține
căldura mai bine decât folia și, în acela și timp, protejează plantele și solul de supraîncălzire în timpul zilei.
În același timp, umiditatea se evaporă și mai pu țin intens, astfel încât pute ți reduce cantitatea de udare.
Citiți și despre Mulcirea la căpșuni – 10 materiale folosite și avantajele acestora .
https://agrobiznes.ro/articole/mulcirea-culturilor-de-legume-7-metode-avantaje-si-sfaturi

at

Cultivarea spanacului – sfaturi la semănat și îngrijire

DeLuminița Crivoi
21 februarie 2022

FOTO: harvesttotable.com
Spanacul are o perioadă scurtă de vegeta ție și rezisten ță bună la iernare. Astfel, este unul dintre primele
produse legumicole obținute în câmp și o sursă importantă de vitamine și minerale.
În acest articol vom discuta mai multe despre cerin țele la cultivarea spanacului și anume:
 Amplasarea culturii de spanac în asolament, soluri potrivite;
 Pregătirea terenului pentru cultura spanacului, fertilizarea;
 Când se seamănă spanacul, scheme de semănat;
 Lucrările de întreținere a culturii de spanac;
 Fertilizarea și irigarea spanacului;
 Recoltarea culturii de spanac.
Amplasarea culturii de spanac în asolament, soluri potrivite
Solurile recomandate pentru cultura spanacului sunt cele lutoase, luto-nisipoase sau chiar luto-argiloase,
cu fertilitate mijlocie și pH de 6,5-7,5. Nu sunt recomandate solurile acide.
Spanacul de toamnă poate fi cultivat cu succes succesiv după varza de vară, castraveți timpurii, fasole,
mazăre, cartofi timpurii.
După spanac, pot fi cultivate cu succes ro șiile, ardeiul, vinetele, fasolele.
Pregătirea terenului pentru cultura spanacului, fertilizarea
Pentru cultura de spanac de toamnă și de iarnă se realizează dezmiri știrea culturii anterioare cu grapa cu
discuri la 10-12 cm.
Se aplică îngrășăminte organice (20-30 de tone la hectar) și minerale în baza analizei solului (recomandate
din norme generale sunt 300 kg superfosfat, 100 kg sare potasică) sub arătură adâncă de 25-28 cm.
Ulterior, se pregătește patul germinativ.
Pentru cultura de primăvară de spanac, după lucrările de bază, primăvara se face cât mai devreme
graparea, fertilizarea cu 150 de kg sulfat de amoniu și 100 kg de sare potasică. Solul trebuie bine pregătit
pentru a favoriza dezvoltarea culturii.
Semănatul spanacului – perioade, norme
 FOTO: gardenersworld.com

Semințele de spanac germinează și la temperaturi de 2-3 grade Celsius (25-30 de zile), optime însă pentru
germinare fiind cele de 20-25 de grade Celsius (5-6 zile).
Temperatura minimă de vegetație este de 4-5 grade Celsius, iar cea optimă de 15-20 de grade Celsius.
Plantele pot rezista în câmp la temperaturi de până la -18…-20 de grade Celsius.
Semințele de spanac se seamănă direct în culturi de iarnă, culturi semănate primăvara și culturi de
toamnă. Perioada recomandată pentru semănat este:
 10 septembrie-10 octombrie pentru cultura de iarnă a spanacului;
 20 februarie-15 martie pentru cultura de primăvară;
 25 iulie-15 august pentru cultura de toamnă a spanacului.
Pe suprafețe mici, spanacul se seamănă la distan ța de 12,5 cm cu norme de semin țe mari, de 40-50
kg/ha.
Pe suprafețe mari, spanacul se seamănă la distan ța între rânduri de 25-30 cm . Norma de semințe de
spanac per hectar 17-20 kg. Pe terenuri modelate sunt recomandate schemele de 66+20+44+20 cm sau
66+20+34+20 cm, norma de semințe per hectar în acest caz fiind de  12-15 kilograme.
Adâncimea de semănat pentru spanac este de 3-4 cm.
Citește și despre Prazul – cerințe la cultivare. Recoltarea .
Lucrările de întreținere la cultura de spanac
Pentru întreținerea culturii se fac pra șile manuale sau, la posibilitate, mecanice.
La respectarea densității de semănat, plantele nu necesită rărire. Dacă norma a fost depă șită, spanacul se
crește până la 3-4 frunze și ulterior se răre ște, plantele rărite se pot da la consum.
FOTO: gardenersworld.com

Fertilizarea spanacului se face ținând cont de necesitățile culturii și analiza solului. Pentru o tonă de produs
se consumă: 3,5-5 kg de azot, 1,6-3 kg de fosfor, 5,5 kg de potasiu, 2,1 kg de calciu și 0,6 kg de magneziu .
Este contraindicată fertilizarea excesivă cu azot. La doze de peste 200 kg/ha cre ște excesiv cantitatea de
nitrați. Introducerea îngrășămintelor cu clor, reduce cantitatea de nitra ți din frunze.
Fertilizarea suplimentară, pe lângă îngrășămintele de bază, se realizează primăvara la spanacul de iarnă,
utilizându-se per hectar: 100 kg de azotat de amoniu sau 150 kg sulfat de amoniu și 50-80 kg sare potasică
sau 200-250 kg de îngrășământ complex III.
Irigarea spanacului
Umiditatea optimă în sol pentru cultura spanacului este de 75-80%. Seceta scade recolta de frunze și
grăbește formarea tulpinilor florifere.
Cel mai des, se irigă spanacul de toamnă și de iarnă la răsărire (150-200 m3/ha), iar ulterior se aplică udări
pe parcursul vegetației, urmărindu-se men ținerea umidită ții solului la 75-80%.
Vezi și Cultivarea ridichilor de lună. Sfaturi utile la semănat, îngrijire.
Combaterea bolilor și dăunătorilor la spanac
Bolile des întâlnite la cultura spanacului sunt: mana și făinarea. În cazul manei, apar pete decolorate pe
partea superioară și inferioară a frunzelor și prăfoase pe partea inferioară.
Pentru combatere se fac tratamente foliare cu produsele omologate, respectându-se, de obicei, un termen
de pauză de 14 zile.
Dintre dăunători pot fi întâlniți păduchii verzi. Simptomele de atac se manifestă prin încre țirea și răsucirea
frunzelor, pe partea inferioară pot fi observa ți adul ții și larvele. Păduchii se combat prin tratamente foliare
cu produse omologate.
Recoltarea spanacului
Recoltarea spanacului de iarnă poate începe în luna martie, la cel de primăvară în aprilie-mai, iar la
spanacul de toamnă în septembrie-octombrie.
Se taie frunzele, acestea regenerându-se și se valorifică sau se recoltează spanacul tăindu-se sub colet. În
funcție de vârstă, poate fi obținută o recoltă de spanac de 8-20 de tone.
Spanacul poate fi păstrat 5-7 zile pe parcursul a 1-5 grade Celsius și umiditatea atmosferică de 90-95%.
Păstrarea la cald duce la sporirea con ținutului de nitri ți din frunze și la reducerea cantită ții de vitamina C.
Vezi și Cultivarea țelinii pentru rădăcini. Sfaturi utile .
https://agrobiznes.ro/articole/cultivarea-spanacului?
fbclid=IwAR2IURFAPRxGE1yM3RrTjuqHw1wbNhsyuS7vTGKDBm1wB5L1SpPjvIb18nU
CULORI

1.1

1.2

1.3

1.4

2.1

3.1

3.2

3.3

3.4

3.4

4.1

5.1

6.1

7.1
NB – NU CORPUL „INITIAZA”, ci mintea inimii

Semnele psiho-emoționale și fizice ale paraliziei provocate de traumă

Terapeutul (vindecătorul) trebuie să fie capabil să recunoască semnele psiho-emo ționale și fizice ale
paraliziei provocate de

H1

H2

H3

H4

H5

H6

H7
H8

H9

Style 0 Char01

Style 0 Char02

Style 0 Char03

Style 0 Char04

Style 0 Char05

Style 0 Char06
Style 0 Char07

Style 0 Char08

Style 0 B Head1.1

Style 0 B Head2.1

Style 0 B Head3.1

Style 0 B Head4.1

Style 0 B Head5.1