Depresia la vârsta a treia

Depresia este o realitate nu doar a vârstei a treia, dar parcă în cadrul nici unei alte categorii de
vârstă ea nu este trăită cu atât de mult dramatism. Ruşinea, depresia, sau un sens al nevredniciei pot
rezulta din încercarea de a se conforma unui ideal cultural mai degrabă greşit înţeles, potrivit căruia
orice pierdere a funcţionalităţii devine umilitoare. Pentru mulţi bătrâni, bărbaţi sau femei, a trebui să
ceară ajutorul este privit ca o dovadă de slabiciune. “Nu vreau să fiu o povară pentru nimeni”, una
dintre frazele cel mai frecvent auzite din gura batrânilor, are un substrat ascuns, pentru că, a clama cu
forţă : “Pot să o fac de unul singur” pare să fie ceea ce aşteaptă de la bătrânii săi societăţile şi culturile
cu orientare predominant individualistă, competitivă.
Pacientul depresiv se retrage din lume, refuzând-o şi refuzând a se mai dărui pe sine lumii.
Relaţiile cu lumea suferă un proces de disoluţie, pentru că tot ce vine dinspre lume îi produce acum
suferinţă. Conversaţiile, veselia, cuvintele, dor; chiar şi lumina ajunge să doară. În cazurile grave, el
întoarce complet spatele lumii, cufundându-se într-un adevărat hău interior: propriul suflet, în care nu
mai există acum decât întuneric şi suferinţă. Şi astfel poate ajunge sa fie neînţeles, dezaprobat, şi
respins chiar şi de persoanele apropiate, riscând să piardă ceea ce îi este de fapt indispensabil acum şi îl
poate salva: iubirea, căldura şi suportul celor dragi.
În plus, pe parcursul vieţii, capacităţile psihoenergetice scad în mod constant, tinzând să se
epuizeze. Posibilitatea fiinţei umane de a răspunde prin adaptare evenimentelor vieţii cotidiene şi
factorilor de mediu, se reduce şi ea constant. Astfel, persoana de vârsta a treia ajunge să se descopere
fragilizată în faţa vieţii. Aceste elemente precum şi cele care ţin de modificările psihofiziologice
inerente vârstei, fac ca, în cazul persoanelor de vârsta a treia care prezintă o suferinţă depresivă,
intervenţia terapeutică să necesite o abordare nuanţată, multinivelară.
Depresia poate avea o influenţă importantă asupra vieţii persoanei vârstnice şi conduce la
reducerea activităţilor şi pierderea autonomiei, până la o stare de dependenţă faţă de persoanele
apropiate.
În astfel de cazuri impactul depresiei persoanei afectate asupra celor din jur este considerabil.
Vârsta în sine nu reprezintă un factor de risc pentru depresie, există în schimb o serie de factori
care apar cu înaintarea în vârstă şi care reprezintă factori de risc, cum ar fi: pierderea partenerului şi
deci singuratatea, afecţiunile somatice co-existente, factorii sociali, episoadele depresive anterioare,
riscul genetic, deficitul senzorial şi anume afectarea auzului, a văzului.

1
 Importanţa” bolii poate fi amplificată, dacă izolarea care o însoţeşte uneori înlocuieşte alte surse
care dau “sens” şi ajută persoana vârstnică să se autodefinească. Cei foarte în vârstă, se bucură de
obicei de puţină putere de influenţă, şi societatea are aşteptări reduse de la ei. Aşa se face că boala este
acaparatoare, în continuă schimbare, “umple tot timpul”, ajunge să dea sens prin chiar existenţa ei.
Poate fi dificil, în vârstă fiind, să rezişti în aceste condiţii bolii, să refuzi asumarea rolului de bolnav
sau să rezişti tentaţiei de a exploata boala pentru a obţine atenţie.
Pe de altă parte, oamenii sunt diferiţi, şi deşi putem spune că există o legătură între a fi în vârstă şi
a fi bonav, nimic de pe fata Pământului nu ne poate spune că orice persoană în vârstă se va îmbolnăvi,
şi nici că o boală sau problemă de sănătate survenită la vârsta a treia, este de nevindecat. În plus, pentru
unii vârstnici, a consulta un doctor, sau un psiholog poate fi chiar reconfortant şi securizant, fără să
ajungă ca prin asta să se identifice cu rolul de bolnav .
Simptomatologia depresiei la vârstnici diferă într-o măsură importantă faţă de tabloul clinic clasic
al episodului depresiv major. Astfel, spre deosebire de pacienţii tineri care raportează instalarea şi
persistenţa dispoziţiei depresive, vârstnicii evită să semnaleze acest simptom cardinal.
În schimb, pe prim plan sunt anxietatea si simptomele somatice (astenia, cefaleea, palpitaţiile, dureri
slab localizate, ameţeli, dispnee, tulburări gastrointestinale). Aceste acuze somatice maschează frecvent
modificarea dispoziţiei şi îngreunează diagnosticul.
Deşi este o afecţiune frecventă, depresia vârstnicului este rar diagnosticată şi tratată în mod corect.
Iată câţiva dintre factorii responsabili:
 pacienţii şi cadrele medicale consideră frecvent simptomele ca făcând parte din procesul normal
de îmbătrânire;
 pacienţii vârstnici au dificultăţi în a recunoaşte şi a descrie tulburarea de dispoziţie;
 manifestările clinice oferă deseori un aspect atipic;
 afecţiunile somatice sau modificările organice cerebrale îngreunează diagnosticul;
 pacienţii vârstnici preferă să caute o explicaţie somatică pentru simptomele lor.
Odată ajunse la batrâneţe acestea se confruntă cu depresia cauzată de toate schimbările ce au loc în
viaţa lor.
Senectutea este o perioadă a bilanţurilor de peste ani şi a întâlnirii cu propria persoană. Această
întâlnire poate prilejui atât împăcare, cât şi sentimente de neîmplinire.

2
 În această perioadă, un rol important în apariţia depresiei îl are şi pensionarea. Schimbarea bruscă
de statut social ce o însoteşte, şi pierderea ritualului asociat cu locul de muncă avut până atunci, pot
face o persoană să simtă că nu are un sens.
Lipsa unei ocupaţii constante şi a rostului pe care acea ocupaţie i-l conferea până nu demult îi pot
întări confuzia asupra a ce trebuie să facă în continuare.
Coroborată cu pensionarea, poate fi şi conştiinţa realităţii că vigoarea fizică este slăbită.
Dificultăţile în a se îngriji corespunzător reprezintă un factor important în instalarea depresiei, alături de
modul în care este percepută implicarea şi preocuparea din partea celorlalţi.
Cu toate acestea, vârsta a treia nu trebuie să reprezinte un amurg. Ea poate fi o boare revigorantă
intreţinută conştient şi activ de-a lungul anilor.
Chiar dacă vigoarea fizică este diminuată, există posibilitatea altor activităţi intense şi
reconfortante.
Beneficiind de timpul lejer pe care îl are la dispoziţie la pensionare, se poate bucura de şansa de a-
şi dezvolta viaţa interioară şi de a se cunoaste mai bine.
Prin explorarea forurilor interioare se poate îmbogăţi sufleteşte, ca apoi să poată contribui la
creşterea psihologică a celor apropiaţi.
Dezvoltându-se, poate avea resursele pentru a fi generos sufleteşte faţă de ceilalţi, manifestând
afecţiune şi grijă. Astfel, poate reprezenta confortul şi siguranţa psihologică necesară acestora – copii,
nepoţi sau prieteni.
Pastrarea relaţiilor cu ceilalţi şi calitatea acestora contribuie într-un mod esenţial la starea
psihologică de bine. În acest sens, poate efectua vizite şi întâlniri regulate cu rudele sau prietenii, în
special dacă locuieşte singură.
Poate fi de mare ajutor să se afle în legătură cu ceilalţi, să îşi împărtăşească trăirile şi gândurile şi
să aibă parteneri de discuţie.
Este recomandat însă să se evite discuţiile continue despre boli sau suferinţe, efectul în acest caz
nefiind unul de eliberare, ci de alimentare progresivă a angoaselor şi frustrărilor.
Sensul poate fi regăsit şi în noi ocupaţii importante atât pentru ei, cât şi pentru ceilalţi. Aşadar,
poate avea grijă atât de propriile bucurii, cât şi de satisfacerea nevoilor celorlalţi.
Spre exemplu, senectutea poate fi împrospătată de apariţia nepoţilor, de afecţiunea şi grija faţă de
aceştia.

3
 Alte ocupaţii răsplătitoare şi care conferă o intensificare a energiei pot fi călătoriile împreună cu
rudele sau prietenii.
De asemenea, redescoperirea hobby-urilor (precum pictatul sau jucatul de şah cu prietenii) poate
reprezenta o manieră de a savura această perioadă.
Alte două surse de perpetuă îmbogăţire şi întinerire interioară sunt curiozitatea şi umorul. În toate
aspectele vieţii, curiozitatea deschide noi posibilităţi.
De exempul, în ciuda vulnerabilităţii fizice, curiozitatea poate provoca nenumărate satisfacţii
intelectuale.
Poate citi cărţile pe care nu a avut timp să le parcurgă înainte de pensionare sau poate urmări
filmele şi emisiunile de care este interesat.
Prin umor se poate revigora psihic, eliberându-se totodată de tensiuni şi de frustrări. Alege să
privească din această perspectivă eventualele gânduri negative şi va vedea cum, treptat, acestea îşi pierd
intensitatea.
Un alt mod prin care îşi poate anima tonusul psihic sunt activităţile fizice moderate. Se poate
menţine tânăr şi prin micile activităţi zilnice pe care, cu motivare şi voinţă, le poate duce la capăt.
Desigur, este indicat să se implice în activităţi pe măsura capacităţilor sale fizice, fără a se
suprasolicita. Deseori simpla alegere de a se plimba prin parc îi poate schimba dispoziţia în bine.
Psihoterapia poate declanşa, în cazul persoanelor de vârsta a treia un adevărat proces al
reinventării de Sine, mai ales în cazul acelor persoane în vârstă care nu au avut anterior posibilitatea să-
şi exprime întregul potenţial creativ. S-au dovedit utile o gamă largă de tehnici, provenind din abordări
terapeutice diferite, care reuşesc să se completeze, şi să se integreze în mod fericit. Terapia
ocupaţională, artterapia, meloterapia, terapiile umaniste, terapiiile cognitive comportamentale, par să se
constituie într-o alternativă viabilă de tratament în cazul persoanelor de vârsta a treia afectate de
depresie. Rezultatele pozitive se observă nu numai în ameliorarea sau chiar anularea dispoziţiei
depresive, ci şi în ceea ce priveşte efectele altor afecţiuni, de obicei cronice, care sunt o caracteristică a
pacienţilor de vârsta a treia, dar mai ales în recâştigarea stimei de sine, a încrederii, a dorinţei de
implicare, de “a face lucruri”, de a trăi frumos şi “cu sens”.
Dacă sunt ajutate, deşi aflate în amurgul vieţii, aceste persoane vor putea continua să facă ceea ce
făceau şi până acum, vor putea învăţa ceva nou, sau îşi vor descoperi talente si abilităţi noi. Alţii vor
alege poate să desfăşoare o activitate în slujba celorlalţi, o activitate de voluntariat prin care să-i ajute
pe alţii, sau pur şi simplu îşi vor plimba din nou nepoţii în parc, zâmbind.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.clinicadepsihoterapie.com/apps/blog/depresie-si-varsta-a-treia

2. https://www.depresiv.ro/depresia-pe-varste/depresia-la-varstnici

3. http://www.psychologies.ro/cunoaste-te/cum-invingem-depresia-la-varsta-a-treia-2150977

4. http://www.sfatmedical.ro/Boli_si_afectiuni/Psihiatrie/Depresia_la_varsta_a_treia