Lucica Trasca 07.05.

2019
Sociologie- 1GC

Norme de alegere a partenerului

Bernard Murstein (1976) a elaborat modelul alegerilor maritale ca procesualitate

multifactoriala ce presupune existenta a trei faze premergatoare constituirii definitive a
cuplului marital:

 Atentia partenerilor este captata de stimulii reciproci-impresii privind aspectul fizic,

status, reputatie
 Nivelul compatibilitatii valorice, in care partenerii se centreaza pe valorile, atitudinile,
comportamentele si credintele manifestate de celalalt
 Nivelul compatibilitatilor nevoilor de rol, fiecare testandu-l pe celalalt prin prima
posibilitatii de a-si satisface reciproc aspiratia de un prieten/o prietena, un sot/o sotie,
un bun tata/o mama buna pentru copii

Determinanti socio-culturali

 Proximitatea spatio-geografica: determinant important in selectarea partenerului de

viata, deoarece acesta cumuleaza mai multe criterii ale conceptului de homogamie-
indivizii au aceeasi cultura, rase si etnii asemanatoare, mentalitati si atitudini comune,
statut social apropiat

Proximitatea spatiala se manifesta in numeroase contexte sociale: scoala, mediu de rezidenta,

locul de munca etc.

Vecinatatea este in general asociata cu omofilia- status social similiar.

Conform datelor de cercetare provenite din Barometrul de Opinie Publica al Fundatiei Soros din
Romanaia (2007), rezulta ca cei mai mult oameni si-au cunoscut partenerul pe baza relatiei de
vecinatate.

 Mecanisme psihosociale

Atractivitatea fizica – unul dintre cele mai importante ingrediente ale iubirii reciproce intre doi
parteneri, este considerat a fi atractivitatea fizica dintre oameni. Este vorba de ipoteza potrivirii
fizice (Ilut, 2005), indivizii fiind atrasi, constient sau inconstient, de frumusetea fizica.

Transferul de excitabilitate nervoasa

In perioade sentimentale grele sau dupa incercari dificile, in cazul unei excitabilitati nervoase
provocate de teama sau oboseala, invidivizii tind sa interpreteze aceasta situatie ca fiind una de
„indragostire” de o persoana atractiva aflata in proximitatea lor

Psihologia sociala vorbeste despre ”ipoteza atribuirii eronate a excitabilitatii”.

Lucica Trasca 07.05.2019
Sociologie- 1GC

Sociologia educatiei- asa cum ne spune si numele ei- s-a nascut la confluenta sociologiei
cu pedagogia. Sociologia si pedagogia sunt discipline autonome, dar la fel de adevarat este si ca
amandoua provin din filosofie.

Educatia este un element indispensabil al existentei socio-uane. Ea este un proces in

derulare, un element fara de care existenta fiintei umane nu poate fi conceputa.

Educatia este un fenomen social. Societatea educa, intelegem mai bine relatia dintre
educatie si societate daca percepem societatea in realitatea ei dinamica. Educatia are rolul de a
media raportul omului cu mediul social, sustinand dezvoltarea omului in mijlocul realitatii
sociale date si evolutia societatii in ansamblul ei. Omul este educat in societate, omul insusi
este un factor al dezvoltarii sociale, omul actioneaza asupra societatii actionand de fapt asupra
lui insusi. Schimbarile survenite in plan uman se vor repercuta asupra societatii globale.

Pedagogul roman Constantin Narly considera ca educatia este concomitent fapt social si
fapt individual. Modificarile care au loc in viata launtrica a fiecarui om se vor repercuta si asupra
grupului social din care el face parte. Educatia este o relalitate in desfasurare, este un proces
care poarta amprenta unui moment istoric, viata individului este o continua devenire.