Sunteți pe pagina 1din 3

EMPATIA ÎN ACTUL MEDICAL

Empatia este folositoare și utilizată într-o varietate de domenii, printre care și


medicina, unde, tratarea eficientă a pacientului depinde de interacțiunea dintre doctor și
suferind. În cele ce urmează, vom afla ce înseamnă să fii empatic și de ce este important
să avem această calitate.

Empatia este capacitatea de a înțelege și chiar a împărtăși sentimentele care sunt


exprimate de o persoană la un moment dat. Empatia este o experiență emoțională care are
loc între un observator și un subiect. Observatorul identifică anumiți factori vizuali și
auditivi și mai apoi reușește să împărtășească starea emoțională a subiectului. Pentru ca o
persoană să fie percepută ca empatică, trebuie să îi comunice subiectului că înțelege
starea prin care trece.

În starea inițială a procesului, observatorul nu trebuie doar să identifice, ci și să


înțeleagă de ce subiectul are acele sentimente. Spre exemplu, un doctor/asistent poate
consulta un pacient care poate părea depresiv, spune că este trist și îi povestește că i-a
murit o rudă apropiată. În această situație, doctorul/asistentul își poate aminti că a trecut
și el printr-o situație asemănătoare. Alternativ, chiar dacă nu a avut o experiență legată de
moarte, poate înțelege răspunsul emoțional care apare la decesul unei persoane din
perspectivă culturală. În ambele cazuri, doctorul/asistentul va putea reacționa empatic
deoarece înțelege situația și se poate identifica cu aceasta.

Pe de altă parte, este posibil ca doctorul/asistentul să fi crescut într-un mediu


diferit, unde moartea nu era asociată cu tristețe, ci cu bucurie și celebrarea vieții celui
decedat. Astfel, doctorul/asistentul va fi confuz și nu va înțelege de ce pacientul suferă.
Dacă medicul nu poate înțelege circumstanțele și motivele din spatele unei anumite stări
emoționale, va avea dificultăți în a fi empatic.

Există, însă, dovezi, că atunci când o persoană își alege medicul de familie, aceasta
ține cont și de comportament, nu doar de competența tehnică. Fiecare pacient vrea să fie
tratat ca un om, nu doar ca o boală. 

Un doctor poate asculta cu atenție un pacient, dar cel suferind va înțelege asta doar dacă
medicul îi oferă un răspuns empatic. Dacă scopul medicinei este să trateze oamenii – să îi
scape de suferință, nu doar să vindece boala – atunci empatia este o abilitate necesară în
orice spital.

Empatia are și un rol terapeutic și poate reduce nivelul de anxietate al pacienților.


Când o persoană simte că doctorul îi înțelege condiția și problemele, se va simți mai
confortabil în orice situație medicală.
Chiar dacă atunci când lucrezi în domeniul medical, ești învățat să iei decizii
bazate doar pe analize și observații obiective, cu ajutorul empatiei, poți crea o relație mai
bună cu orice pacient, care te va ajuta să îl tratezi eficient.

În cariera de asistent medical și chiar și de doctor, întâlnirea pacienților dificili nu


va mai reprezenta o surpriză. În cadrul acestor meserii, mai ales în cea de asistent, te poți
întâlni cu tot tipul de reacții ce ar face un pacient dificil, cum ar fi furie, frică, solicitare
crescută, defensivitate, isterie, neîncredere, iar lista poate continua. Totuși, indiferent de
situație sau de tipul de pacient cu care ai de lucrat, există o rezolvare sau un mod de a
aborda problema astfel încât să se soluționeze pozitiv. În continuare vom găsi sfaturile
experților pentru diferite situații pe care le putem întâlni:
În primă instanță, trebuie să ne dăm seama dacă pacientul este într-adevăr dificil,
sau dacă situația este amplificată și interpretată eronat din pricina unor trăiri personale –
oboseală, stare de nervi, lipsă de concentrare etc.. De asemenea, poate exista și situația în
care un pacient îți amintește de un caz trecut, care s-a dezvoltat într-un mod neplăcut, iar
asocierea făcută la nivel subconștient poate influența modul în care te porți față de noul
pacient.
Uneori, este mai eficient să menționăm situația de la bun început și să spunem clar
ce nu este în regulă și de ce. Putem face acest lucru într-un mod diplomat, afirmând ceva
similar cu „Am impresia că am pornit discuția pe un picior greșit, ce ar fi să o luăm de la
început?” sau „Cred că ar fi mai benefic dacă ne-am liniști înainte de a continua discuția,
nu am vrea să ne înțelegem greșit mai departe”.
Lucrul cu pacienții este dificil în sine, nefiind nevoie neapărat de pacienți
nemulțumiți. În calitate de asistent medical, se recomandă ca periodic să se apeleze la
diferite tehnici de eliberare a stresului. Indiferent că este vorba despre yoga, alergat, mers
la sală, citit sau orice altă activitate, trebuie să ai grijă de tine. Dacă vii periodic la muncă
obosit, stresat, supărat, atitudinea personală se va reflecta și în cea a pacienților.
În cazul unei situații ce pare fără rezolvare, iar pacientul este extrem de dificil,
încearcă să îți iei un minut pentru a te pune în locul lui. Astfel, poate vei realiza că
motivațiile lor sunt îndreptățite, deși tu nu ai făcut nimic greșit și vei reuși să tratezi
situația cu mai multă diplomație. Prin oferirea oportunității de a-și spune punctul de
vedere sau povestea, pacienții se vor descărca și vor căpăta încredere în tine, știind că
sunt ascultați. Specialiștii recomandă ca în situațiile în care este implicat stresul
emoțional, să fii alături de pacienți și să îi consolezi pe cât posibil.
Una dintre cele mai de preț calități ale unui asistent este empatia pe care o poate
manifesta față de pacienții săi. Dacă pacientul începe să lăcrimeze, oferă-i o batistă sau
un șervețel. Acest gest aparent neînsemnat, va avea un impact pozitiv asupra pacientului.
În calitate de medic/asistent, cel puțin o dată în cariera profesională vei fi nevoit să
dai vești proaste unui pacient. Aceasta este o realitate a profesiei de medic/asistent. Există
o serie de factori prin intermediul cărora privirea de ansamblu a pacientului asupra
întregii situații se poate altera, iar aceștia sunt reprezentați de  modul în care se dau aceste
vești, cum sunt comunicate pacientului și cum i se permite acestuia să le asimileze.
Conform Dr. Pantilat, profesor de medicină la Universitatea din California, primul pas
pentru a da veștile proaste unui pacient este înțelegerea aspectului de vești proaste. În
calitate de medici/asistenți, tendința generală este de a oferi o informație într-un mod cât
mai oficial, explicând punctual fiecare element important și vorbind despre o afecțiune
gravă precum este predată în școală. Cu alte cuvinte, atunci când medicul/asistentul
povestește pacientului despre afecțiunea sa extrem de gravă, este posibil ca acesta să nu
conștientizeze gravitatea situației și caracterul nefast al informațiilor, ci doar să explice
pacientului în termeni medicali ce probleme are. De asemenea, dacă medicul/asistentul nu
știe să evidențieze caracterul negativ al veștilor, atunci nici pacientul nu va ști la ce să se
aștepte în realitate, ceea ce ne conduce la următorul sfat.
Luând la cunoștință aceste sfaturi din timpul școlii, elevii/studenții au la dispoziție
suficient timp pentru a le pune în practică înainte de a ajunge la statutul de medic/asistent.
Pregătirea pacientului reprezintă un alt element cheie în arta de a transmite vești proaste.
Un discurs eficient trebuie să înceapă, în opinia Dr. Pantilat, cu o expresie de tipul „Îmi
pare rău că trebuie să vă spun asta, dar…” și să se finalizeze cu veștile proaste îmbrăcate
în cea mai simplă formă, precum „… dar rezultatele biopsiei au indicat că este vorba
despre cancer”, urmând ca mai apoi medicul/asistentul să păstreze tăcerea.
Indiferent de situația în care se regăsește și de caracterul veștilor pe care trebuie să
le dea, un medic/asistent eficient trebuie să aibă un plan pregătit. Planul trebuie adaptat în
funcție de gravitatea situației, de personalitatea și caracterul pacientului și de oricare alți
factori adiacenți care ar mai putea interveni. Atunci când îi comunică planul pacientului,
medicul/asistentul trebuie să se asigure că pacientul înțelege că el îi va fi alături pe tot
parcursul evenimentelor ce urmează să se întâmple și că îl va susține să meargă înainte.
Nu în ultimul rând, Dr. Pantilat este de părere că pentru a da vești proaste într-un
mod cât mai eficient, este necesar ca medicul/asistentul să fie onest și să nu ofere
speranțe false, dar nu se recomandă nici oferirea unui adevăr într-un mod prea direct. În
majoritatea cazurilor, prima întrebare a pacienților va fi „Sunt pe moarte?”. Această
întrebare suportă o mare încărcătură emoțională, iar dacă este adresată la începutul
diagnosticului există posibilitatea ca medicul/asistentul să nu știe răspunsul. De
asemenea, există și numeroase cazuri în care medicii/asistenții știu din prima clipă cât
mai are de trăit pacientul. În cazul în care este vorba despre o condiție medicală serioasă
și avansată, cel mai bun răspuns pentru întrebarea precedentă ar putea fi „Este într-adevăr
o problemă serioasă și înțeleg de ce vă gândiți la asta deja. Vom face tot ce ne stă în
putință pentru a trata această condiție medicală și pentru a vedea cum urmează să
evolueze.” Este foarte important să nu se ofere speranțe false pacienților, deși este ceea ce
ei își doresc cel mai mult.

S-ar putea să vă placă și