Empatia în practica medicala

Empatia este o experiență emoțională care are loc între un observator și un subiect.
Observatorul identifică anumiți factori vizuali și auditivi și mai apoi reușește să împărtășească
starea emoțională a subiectului. Pentru ca o persoană să fie percepută ca empatică, trebuie să îi
comunice subiectului că înțelege starea prin care trece.
Spre exemplu, un doctor poate consulta un pacient care poate părea depresiv, spune că
este trist și îi povestește că i-a murit o rudă apropiată. În această situație, doctorul își poate aminti
că a trecut și el printr-o situație asemănătoare. Alternativ, chiar dacă nu a avut o experiență legată
de moarte, poate înțelege răspunsul emoțional care apare la decesul unei persoane din
perspectivă culturală. În ambele cazuri, doctorul va putea reacționa empatic deoarece înțelege
situația și se poate identifica cu aceasta.
Cercetătorii au examinat utilitatea empatiei în medicină și au ajuns la rezultate diferite. În
articolul The empathic physician, specialiștii sugerează că nu este posibil ca un doctor să
empatizeze cu adevărat cu fiecare pacient – dacă ar face asta ar ajunge să fie epuizat
emoțional. Aceștia cred că un medic poate fi eficient doar dacă alege să ignore stările emoționale
ale pacienților. Astfel, doctorul poate lua decizii obiective privind îngrijirea medicală.
Există, însă, dovezi, că atunci când o persoană își alege medicul de familie, aceasta ține
cont și de comportament, nu doar de competența tehnică. Fiecare pacient vrea să fie tratat ca un
om, nu doar ca o boală.
Empatia este o abilitate înnăscută la mulţi medici: pentru unii e absolut natural să intre în
sintonie cu problemele altora. Dar aceasta abilitate se poate şi învăţa: există tehnici
comportamentale care ajuta medicul să stabilească o relaţie empatică cu pacientul.
Studiile psihologice arată că nu e necesar să stabileşti o relaţie empatică în toate situaţiile
şi nici să aplici empatia la toţi pacienţii, pentru că nu toţi o cer. Sunt persoane care nu manifesta
dorinţă de a fi înţelese în plan emoţional, dar care cer profesionistului să le dea toate informaţiile
utile şi necesare şi să-i ajute să se vindece. Alţii, în schimb, simt nevoia de a fi înţelesi până la
capat ca o necesitate.