Unitatea de invmant: coala Postliceal

Sanitar Arad

SUPORT DE CURS
MODULUL: PSIHOLOGIE MEDICAL (Instruire
teoretic)

Profesor:
CTAN IONELA

PSIHOLOGIE MEDICALA

Tema nr. 1
Factorii psihici in dinamica sanatatii si a bolii
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici
care privesc individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
Capacitatea de a ne imbolnavi este patibilitatea.
Cauzele bolii inseamna etiologia sau patogeneza. Sanogeneza este un
termen

care

vizeaza

intarirea

sanatatii.

Profilaxia

vizeaza

evitarea

imbolnavirilor sau a desfasurarii grave a bolii. Cand spunem ca factorii psihici

ai pacientului (si a asistentului medical) intervin in dinamica sanatatii si a bolii,
ne gandim la interventia pasiva a bolii in constiinta.
Ce inseamna factor?
Factor va fi de exemplu o emotie unica, puternica in particular emotia
negativa (trauma psihica) dar si conflictul de durata,constient (drama) ca si
atitudinea bolnavului fata de boala.
Cuvntul trauma nseamn n grecete ran" i, prin analogie, traum
psihic va nsemna o leziune sufleteasc. Aa cum n medicina somatic unele
leziuni apar prin expunerea repetat la un factor patogen atunci cnd capacitatea
de aprare a organismului este depit, iar altele prin aciunea punctual brutal
a altui factor, tot aa atunci cnd rezistena sistemului nostru psihic este
depit de evenimente punctuale sau de persistena unor evenimente cu caracter
nefavorabil pot aprea leziuni sufleteti.
Organizaia Mondial a Sntii definea starea de sntate ca fiind: o
stare complet de bine din punct de vedere psihic, mental i social, i nu neaprat n absena durerii". Aceast definiie este o recunoatere a faptului c
starea de sntate este mai mult dect absena durerii. Este o stare de armo-

nie, o stare-de-bine cu privire la evoluia complexului biologic, psihologic i

a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
Adaptarea este strns relaionat cu promovarea strii de sntate i cu
prevenirea tulburrilor (bolilor). n acord cu Pearlin i Schooler (1978),
adaptarea ne protejeaz prin:
1. eliminarea sau modificarea condiiilor care creeaz probleme;
2. perceperea controlului semnificaiei tririlor ntr-o manier prin care
s se neutralizeze caracterul ei problematic;
3. pstrarea consecinelor emoionale ale problemelor n limite controlabile.
Aceste funcii prefigureaz baze comportamentale pentru tratarea i
prevenirea tulburrilor i pentru promovarea sntii.
Prezent la orice form de psihism, adaptarea este implicat n toate tipurile
de reacii ntlnite la om, dup cum poate fi identificat chiar i n secvenele
constitutive ale unor subsisteme psihice ale personalitii. n acest sens, este
cazul s consemnm opinia marelui psiholog Piaget J, pentru care legile
fundamentale dup care funcioneaz psihicul uman sunt asimilarea i
acomodarea, ambele cu evidente implicaii adaptative.
Orice realitate exterioara sau interioara pe care o percepem, are o tonalitate
afectiva care poate fi placuta sau neplacuta. Cunoasterea afectivitatii devine un
prim element esential in intelegerea tulburarilor psihosomatice. Rolul si
interventia emotiilor in dinamica sanatatii si a bolii,prin cunoasterea
mecanismelor fiziologice ale acestora, ne ofera sansa de a stapani si a folosi
viata afectiva in cadrul activitatii profilactice si terapeutice.
Emotia poate fi caracterizata ca o reactie adaptativa la evenimentele din
viata individului. Ea este un simplu semnal de perturbare al echilibrului.
Atitudinea bolnavului fata de evenimente, fata de boala, fata de sine insusi,
depinde de ritmul si de mobilitatea afectivitatii.

Instinctul
Ce inseamna instinct? Prin instinct (pulsiune), vom intelege o forta
dinamizatoare, o pornire care produce o serie de acte comportamentale in raport
cu o situatie exterioara. Pulsiunile determina acte de comportament indreptate
spre satisfacerea unor nevoi specifice .Omul cauta mijloace si cai adecvate
pentru satisfacerea acestor nevoi, avand pana la un punct capacitatea de a le
accepta sau a li se opune.
Prin instincte, vom intelege o serie de pulsiuni puse nemijlocit sau mijlocit
in serviciul nevoilor biologice, care decurg de la sine la momentul oportun
fara ca individul sa cunoasca finalitatea comportamentului sau.
Sugestibilitatea poate fi definita ca apartinand raspunsurilor conditionate
motorii la cuvinte si la gesturi.
Ex: un ordin care intalneste indoiala, antipatie, nu este executat.
Rezistenta la sugestie, poate fi numita negativism.
Imitatia este si ea o problema de conditionare. Simpatia poate fi privita ca o
manifestare a conditionarii. Analiza tipurilor complexe de simpatie necesita sa
facem apel la conceptele de empatie. Empatia insemneaza a te pune in locul
altuia,fie ca e vorba de o persoana sau de un lucru.
Psihosomatica este o conceptie medicala integratoare (are in vedere relatia
psyche-soma) care permite abordarea unor afectiuni somatice induse psihic ca
relatia unor trairi emotiv tensionale (factori stresanti, conflicte, pierderi) sau a
unor manifestari psihice secundare unor boli organice.
Medicina geto-dacica a fost prima medicina de factura psihosomatica
mentionata in documente. Platon in Charmides vorbea despre terapeutii getodaci. Zamolxis ne invata ca:,,dupa cum nu trebuie sa incercam a vindeca ochii
fara sa vindecam capul, ori capul fara sa tinem seama de trup, tot astfel, nici
trupul nu poate fi insanatosit fara suflet.
A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si cu
intelegere la diferitele nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui
insotit intotdeauna de constiinta etica. Stiinta fara constiinta nu este decat
ruina sufletulu. Obiectivul oricarui act medical este de a vindeca omul
bolnav, de a apara viata si a promova sanatatea.
4

Relatia asistent medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o

atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient. Atunci
cand sursa de dificultate este legata de lipsa de cunostinte, asistenta
medicala poate ajuta pacientul in castigarea unor cunostinte care sunt
necesare, pentru a-l ajuta in satisfacerea nevoilor- respectiv informatii
pentru cunoasterea de sine, despre boala, o eventuala interventie
chirurgicala care poate ameliora acuitatea vizuala, despre cunoasterea
celorlalte personae, punerea in contact cu persoane care au trcut printr-o
interventie chirurgicala, si altele.
Pacientul este depersonalizat in primul rand prin scoaterea lui din
mediul anterior si internarea in spital, conditie in care poate sa apara un
sindrom de spitalizare, care este generat in primul rand de o stare psihica
negativa de natura emotionala accentuata, de deficitul vizual si uneori
auditiv determinata de teama de suferinta pricinuita de investigatii si
tratament. Se mai adauga senzatia de frustrare a libertatii cotidiene,
schimbarea mediului de viata, acesta fiind inlocuit de un nou mediu, noi
reguli, pentru pacient uneori inedite (patul nefamilial, saloane mari care nu
respecta intimitatea pacientului, uneori singuratatea).
Pentru o abordare adecvata a pacientului n context bio-psiho-social trebuie
avute n vedere urmatoarele criterii:

Considerarea pacientului ca un ntreg, printr-o abordare holistica,

nelimitata doar la organul bolnav.

Cunoasterea pacientului dincolo de antecedentele sale patologice, n

contextul retelei sale sociale, cu preferintele, valorile si convingerile
sale legate de actul medical.

Abordarea empatica a pacientului, cu simpatie, interes, grija, atentie

si respect.

Stabilirea unei relatii de ncredere ntre personalul medical si

pacient, prin schimb permanent de informatii, ntr-un mod accesibil
5

ntelegerii pacientului. Acesta trebuie sa stie ca personalul medical

actioneaza n interesul bolnavului si ca va urmari tratamentul si
ngrijirea acestuia.

Adaptarea tratamentului n functie de starea pacientului, menajnd

convingerile, valorile si circumstantele de viata ale acestuia.
Considernd omul ca o unitate corp-minte-spirit, actul medical va

trebui sa se adreseze intregului si atunci toate valorile morale coroborate

cu altruismul, compasiunea, respectul pentru viata in completare cu
stiinta vor putea asigura starea de bine a pacientului. . Relatia asistent
medical-

pacient

face

parte

din

psihologia

comportamentului

interpersonal.
Persoana "intra in boala" cu un anumit tip de sistem nervos si de
temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita
ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont
cultural. Bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si
fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si
indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoitI sa-i tratam
neconditionat pe toti. Simptomele si semnele bolii alcatuiesc "un limbaj
al corpului" ce trebuie sesizat si decodificat, atmosfera ce se stabileste
intre pacient si echipa medicala fiind de un acordaj reciproc ca intre un
post de emisie si unul de receptie.

Tema nr. 2

I. 1.3. Psihologia ,,situational-existentiala a bolnavului

Pentru a sti ceea ce trebuie pentru a ingriji un bolnav e

necesar a ,,intelege sensul situatiei bolnavului. Se intilnesc
mai multe situatii :

- situatia ,,primitiva este acea situatie in care pacientul cauta in

medic salvarea,minunea, este situatia ,,magica. Alti pacienti cauta in
medicamente de ultima generatie leacul supreme care va gasi solutia
problemei medicale cu care se confrunta;
- situatia de dependenta. Prin insasi boala lor, bolnavii sunt intr-o
situatie de inferioritate, care este cu atat mai marcanta cu cat eul lor este mai
slab; adultul devine uneori un copil prin boala pe care o manifesta, in
general manifesta un atasament fata de medic. Freud a pus aceasta relatie in
centrul explicarii mecanismelor psihoterapeutice, si a desemnat aceasta
situatie folosin termenul de transfer. In psihanaliza, transferul este o
repetitie a atitudinii emotionale dezvoltata in copilarie fata de familie si in
special fata de parinti. Sub denumirea de contratransfer , psihanaliza descrie
anumite atitudini negative ale medicului fata de bolnav : manie, nerabdare,
agresivitate, ele ar fi rezultatul influentei sentimentelor bolnavului asupra
sentimentelor inconstiente ale medicului.
- complexul paternalist. S-a semnalat posibilitatea la un moment dat a
unui complex de acest tip. Daca , prin regresiune, conduita bolnavului se
organizeaza pe pozitii infantile, conduita medicului se constituie
corespunzator pe modul parental. Medicii care au fost frustrati de afectiune
in copiularie, pot ajunge sa caute satisfactii de ,,valorizare pe langa
pacientii lor.

In psihologia bolnavului este important sa se cunoasca si

reactiile persoanei la fenomenul de boala :

Constatarea si recunoasterea bolii sunt situatiile realiste care reprezinta

premisa unui tratament eficace si ,,rational
Ignorarea starii de boala poate proveni din lipsa simptomelor, din
desconsiderarea lor, din ignoranta culturala, etc.
Negarea starii de boala este insa o reactie a Eu-lui. In bolile grave cum este
cancerul, mecanisme subconstiente impiedica bolnavii sa faca sinteza
mentala a simptomelor si a cunostiintelor, ceea ce duce la neglijenta(uneori
fatala) in ce priveste luarea masurilor care se impun.
Aceasta ,,ascundere fata de sine se poate manifesta, pe planul comportarii,
prin acte de de bravada, bolnavul expunandu-se fara rost la situatii riscante,
pentru a-si dovedi sie insesi ca este rezistent.
Prin insusi faptul ca este bolnav, pacientul se simte depreciat in
raport cu lumea sanatoasa.
Presupunand ca pacientul si-a recunoscut starea de boala, el poate fi
diferentiat dupa atitudinea pe care o va lua fata de suferinta legata de boala,
fata de boala, fata de propriul trup.exista doua tipuri de atitudini( Haberlin) :
- naiva si care sub aspect negativ, cuprinde nelinistea, grija, solicitarea,
dezamagirea- dar care poate cuprinde speranta, linistea, bucuria, norocul ;
-

problematizanta- in care intervin judecati de valoare . omul care

problematizeaza nu va vedea in boala numai un accident sau incident, el va

cauta o semnificatie mai generala: - privind propriul destin, fie o
semnificatie revelatoare.
Boala si suferinta obliga la interiorizare . boala si suferinta pot fi si o
ocazie de a parasi planul superficial al aparentelor pentru a adanci
problemele existentei.
,,Buna folosire a bolii nu este la indemana fiecaruia, ea presupune un
anumit nivel de evolutie spirituala.
Complianta pacientului.

Ideea dupa care bolnavul intelege complet si corect instructiunile de

regim si de tratament medicamentos, le retine si le executa intocmai este in
relatie cu distorsiunea emotionala, defectele de memorie, neglijente sau
chiar atitudini necorespunzatoare din partea pacientului.
Participarea activa a pacientului presupune o atitudine cooperanta, o
anume pozitie fata de propria boala, o buna atentie si o buna memorare.
Noncomplianta poate reiesi dintr-o examinare superficiala, graba
medicului, rutina in prescriptie, neglijarea aspectelor psihosomatice,
efectele adverse ale medicamentului.
Psihosociologia spitalului
Spitalul este o mica societate, avand o anumita pozitie in cadrul
societatii globale.

Psihosociologia spitalului este dependenta atat de dimensionarea

grupelor cat si de compozitia grupelor.
In spitale exista o organizare in-formala care se suprapune peste cea

formala
Pe linie formala exista o dubla ierarhie: dministrativa-de birou si
clinica,intre cele doua ierarhii pot apare divergente. P. Badin admite ca
functionarea spitalelor are 3 scopuri:
-

ingrijirea bolnavilor

scop financiar-comercial

de formatie profesionala(invatamant).
Spitalizarea este de multe ori un stress si se cere sa facem tot ceea

ce se poate pentru atenuarea socului.

Se descrie in literatura de specialitate si o nevroza de spital a carei aparitie
este strans legata de sociologia acestei institutii.
Intreruperea legaturiii cu familia si blocarea altor comunicatii
interpersonale, masurile administrative luate in vederea asigurarii linistii si
curateniei, regimul autoritar,restrictiile, pierderea notiunii de individualitate
si de proprietate personala- sunt cauze ale reactiei nevrotice.

I. 1.4. Stres si disfunctionalitati

Stresul (indiferent de natura sa) apare n momentul n care adaptarea
organismului a fost depit, acesta nereprezentnd altceva dect o
perturbare a proceselor adaptative.
Exist numeroase definiii date stresului psihic, care este considerat
ca fiind: totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care
nu-i gsesc soluia,

o stare de tensiune, ncordare i disconfort

determinat de ageni afectogeni cu semnificaie negativ, de frustrarea sau

reprimarea unor stri de motivaie (trebuine, dorine, aspiraii), de
dificultatea sau imposibilitatea rezolvrii unor probleme, rspunsul
organismelor vii la solicitarea de orice natur

Exist dou tipuri de reacie: rspunsul activ, adic lupta i

rspunsul pasiv, adic fuga sau tolerarea.
H. Selye descoper mecanismele de adaptare a organismului la

aciunea agenilor stresori identificnd astfel reaciile de aprare ale

organismului, i anume sindromul general de adaptare. Sindromul general
de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:1) reacia de alarm, 2)
stadiul de rezisten, 3) stadiul de epuizare.
Aciunea stresului psihic asupra organismului
n cazul stresului psihic, agentul stresor reprezentat de o palet
larg de stimuli dotai cu o semnificaie de regul nociv (dar i intens
favorabil, n eustress, acioneaz ntotdeauna pe calea organelor de simt, cu
proiecie cortical (Iamandescu,1999).
In stresul psihic, perturbarea homeostaziei somatice este precedata si
cauzata de perturbarea homeostaziei psihice de ctre agentul stresor.
Deci, SP are n toate cazurile repercusiuni asupra tuturor organelor i
aparatelor n primul rnd cele cu rol reglator (sistemul neuro-endocrinovegetativ, aparat cardio-circulator si sistemul imun), dintre care unele vor
rspunde prin manifestri patologice.
10

n conturarea vulnerabilitii sunt implicate datele fixe ale

individului (genetice, biologice, ansamblul factorilor familiali, rasa, limba
matern, defectele nnscute), modificrile din ciclurile dezvoltrii i
evoluiei

acestuia

activitilor

(psihologice,
relaiilor

familiare,

sociale,

instructiv-profesionale,

funcionalitatea

social,

solicitri/satisfacii), i nu n ultimul rnd, aspectele structurale ale fiecruia

(nevoi, capacitate, abiliti, inteligen, trsturi morale, trsturi tipologicocaracteriale) .

Factorii

principali

care

declaneaz

stresul

sunt:

exces

informaional, examene, trsturi de personalitate vulnerabile la

stres, frig, cldur, zgomot, aparatur, aglomeraie, poluare, radiaii,
telecomunicaii, cibernetic i automatizare, microelectronica,
familia, dezumanizarea instituiilor sociale, urbanizarea .
Toate aceste probleme nu se pot manifesta fr o vulnerabilitate
fizic (de organ) i psihic, ce vor conduce la instalarea unor boli
psihosomatice.
Exist un teren fragil, cu defect (alterri funcionale) induse genetic. Cele
mai cunoscute boli psihosomatice sunt cu particularitate genetic, deci
exist o vulnerabilitate a unui organ.
Ali factori n afara celor anterior menionai sunt: msura aprecierii
stimei de sine, relaiile negative cu personaje-cheie din anturaj i chiar
importana absenei suportului social n timpul crizei.
Exist mai multe niveluri, nivelul bazal fiind aceast vulnerabilitate
la care pacientul este predispus. Sunt persoane care au evenimente nefericite
(de exemplu, un deces n familie, eecuri profesionale sau sentimentale) la
care nu apare un episod depresiv, ns pe fondul vulnerabilitii genetice
evenimentele devin cauze aparente care vor potena substratul negativ,
patologia declanndu-se.
Definitii ale stresului si ale coping-ului

In psihologie, stresul vizeaza starile psihice disfunctionale datorate

dificultatilor carora individul trebuie sa le faca fata, iar copingul
11

vizeaza mecanismele si mijloacele de care dispune pentru a gestiona

aceste probleme .
Coping-ul se desfasoara in 3 etape:
-

anticiparea(avertizarea)

confruntarea(impactul)

post confruntarea

Cel mai adesea noi elaboram strategii pentru eliminarea starilor afective
negative provocate de stresori, adica punem in functiune mecanisme de
coping.

In majoritatea lucrarilor se insista asupra celor doua tipuri de

mecanisme

de

coping,analizate

de

Lazarus

si

Folkman(1984):
-

copingul centrat pe problema care implica strategii orientate spre

,,managementul evenimentului

copingul centrat pe emotii se refera la strategiile ce vizeaza reglarea

emotiilor asociate evenimentului stresant

Conceptul de locus al controlului defineste modul in care o persoana isi

explica succesul sau esecul.
Locusul de control este o variabila continua, la un capat situandu-se
controul intern, iar la celalalt cel extern. (ura ).
Se considera ca locusul de control este o trasatura mai generala a
individului, spre deosebire de autoeficacitate, care se refera la perceptia
controlului asupra unui comportament anume.Locusul controlului se
asociaza cu adoptajea unor comportamente legate de starea de sanatate si
boala. Locusul de control poale fi influentat de o serie de factori
psihologici, precum autoeficacitatea, stima de sine, motivatia. O persoana
cu o incredere crescuta in propriile capacitati de a face fata unei situatii avea
mai degraba un LOC intern, asa cum cine cu o stima de sine scazuta avea
mai probabil un LOC extern.
Importanta locusului de control s-a dovedit in cercetarile asupra
stresului. Persoanele cu o controlabililate interna sunt mai receptive la
informatiile din mediu, sunt mai preocupate de capacitatile proprii, suni mai
12

rezistente ia incercarile de a fi influentate si iau mai des initiative pentru a

imbunatati conditiile de mediu. Astfel, o persoana cu un locus de control
intern devine mai rezistenta la stres.

Trsturi disimunogene
-Firea anxioas
- Personalitatea depresiv
- Nevrozismul

Trsturi imunogene
-Autoeficacitate
-Locus de control intern
-Robustee
-Sentiment de coeren
-Stim de sine
-Optimism
,,Congresul mondial de Psihosomatica de la Kobe- Japonia, din

2005, care a reunit somitati stiintifice ale lumii a conchis: fara iubire si
iertare (gandire pozitiva, autentica,deci!) pacientul nu se poate vindeca.
Este necesara abordarea holistica a omului si a bolilor sale.(Dulcan C.
D.,2008)
n societatea contemporan, tiinele angajate n slujba sntii
umane au o atitudine reducionist fa de individ, n sensul c, i
focalizeaz atenia asupra organului bolnav i ndeosebi, asupra
simptomelor i patologiei n sine, neinnd cont de integralitatea
ansamblului uman. Aceast diferen n modul de punere a problemei apare
i n nucleul profund de la care pleac cercetarea tiinific.
Societatea contemporan produce individului numeroase probleme
cu care acesta se confrunt zi de zi. Stresul de munc i de via cotidian,
micile i marile probleme pe care fiecare dintre noi le duce cu sine pe
drumul propriu, relaiile dificile cu ceilali, pornind de la nucleul familiei
noastre, pn la necunoscui, simul vinoviei, frustrrile i lipsa de
ncredere n noi nine, necontientizarea, sunt lanurile care ne ferec la
suprafaa lucrurilor i nu ne las s coborm n noi nine i s ne atingem
13

potenialul. Toate acestea creeaz atat la nivel psihologic ct i somatic, una

sau mai multe blocri emoionale, spaii unde se comprim tot acel corp de
emoii, senzaii, sentimente i coninuturi psihice pe care noi nu dorim s le
acceptm sau s ne confruntm.
Boala poate lua prin surprindere pe oricine, insa pentru fiecare e o
situatie particulara,o simte in felul sau unic,iar evolutia si drumul sau catre
redobandirea starii de sanatate, a armoniei si echilibrului, depinde si de
forma de tratament pentru care opteaza.
Pentru o abordare cu adevrat terapeutic a suferinei fiinei umane, de orice
natur ar fi ea, trebuie s lum n considerare sfera emoional a individului
i s nelegem importana multidisciplinaritii n abordarea terapeutic.
Factori de risc pentru profesia medicala
Pe langa efortul fizic si riscul asociat infectiilor, o problema
deosebita o reprezinta stresul psihic
Numrul redus de cadre medicale, turele prelungite, salariile mici,
condiiile

precare

privind

dotarea

cu

aparatur

medical,

lipsa

medicamentelor i a unor materiale sanitare strict necesare, pericolul bolilor

profesionale, toate au fost evideniate ca factori de risc ai profesiei de
asistent medical i de moa.
Riscul bolilor profesionale a ocupat un loc aparte n cadrul
lucrrilor, i ne rezumm la un singur exemplu: conform unui studiu realizat
de unul dintre participani la locul de munc un spital de pneumologie,
incidena TBC n rndul cadrelor medicale a fost de 635 la mie, comparativ
cu rata la restul populaiei.
La toi aceti factori de risc se adaug stresul provocat de specificul acestei
profesii, n care, aa cum remarca un participant, n cele mai multe cazuri o
eroare te poate costa nu doar viaa unui pacient, ci i propria linite
sufleteasc, pn la sfritul zilelor.

14

Tema nr. 3

Comportamente protectoare si de risc

1.5. Credinte personale si tendinte fata de sanatate
Boala creeaza un tip nou , specific, de raporturi si relatii intre oameni, o
adevarata lume particulara in snul lumii mai mari, care se conduce dupa valorile si
nevoile fiintelor normale.
Boala este un fenomen social:
-

prin ,,definitie

prin origine

prin consecine

prin atitudinile colective pe care le suscita;

De exemplu, atunci cand o boala endemica frecventa cum ar fi gua in unele regiuni din
Tirol, cei care nu sunt atinsi de boala sunt considerati anormali; asa cum la unele triburi
exotice bolnavii de schizofrenie sunt considerati drept ,,vrajitori atribuindu-li-se calitati
supranaturale. Mediul social poate fi patogen prin solicitare, multiplicitatea de roluri pe
care le joaca un individ este generatoare de tensiuni si de conflict, ex. rolul de mama si
de profesionista.
Mobilitatea sociala este un alt factor patogen, competitia sociala este deseori
generatoare de stres.
Familia este o unitate sociala care creeaza legaturi interpersonale specifice, ( rol
de sot, sotie, tata, mama, copil), inseamna printre altele, sprijin si ajutor reciproc- care
se manifesta si in boala.
Supravietuirea si vindecarea depind in numeroase cazuri de factorul familial. Bolnavul
cronic cere o ingrijire mai deosebita, obliga familia la o readaptare ca timp, venituri,
autoritatae, tolerana.

15

Este necesara si analiza cauzelor unui comportament greit faa de

indicatiile si recomandarile medico-sanitare.
In cadrul cercetarilor de teren un mare interes se acorda cunoasterii
imaginii mentale raspindite in populatie despre o boala sau alta- cu tot ce
contine ea ca prejudecata sau boala.
Superstitiile reprezinta o problema complexa, originea si persistenta lor se
gaseste in observatia necontrolata, in amestecul nedorit al afectivitatii, in
conceptiile magice si mistice.
Prejudecatiile pot tine de cultura, de influenta familiala. In epoca noastra, sau constituit prejudecati in legatura cu administrarea unor mijloace
terapeutice,(ex antibiotice).
Ineria este mai greu de invins. S-a remarcat ca ,,bolile intereseaza populatia
mai mult decat sanatatea
In studii de specialitate s-a aratat ca:
1. in orice populatie exista un nucleu de cei ce ,,nu-stiu, ironici,
impermeabili la actiunile de lamurire
2. interesul sau lipsa de interes au tendinta de a fi generalizate la diferite
sectoare
3. indivizii interpreteaza diferit aceeasa informatie
4. faptul de a fi informat nu modifica in mod necesar atitudinile
Educatia sanitara ratata poate fi izvor de iatrogenie, de anxietate, de
ipohondrie, de autosugestie negativa; ex intr-o regiune in India, unde vaca
este un animal sfant ce nu poate fi muls, s-a introdus laptele praf in
alimentatie pentru prevenirea anumitor carente alimentare; pentru a
convinge populatia unui trib sa se vaccineze impotriva leprei, s-a inoculat in
public primarul i seful politiei.
Iatrogenie- stare psihic produs sau agravat pe cale psihogen de ctre
medic, de tratament sau de condiiile spitalizrii.
Comportamente adictive
Adicie- stare care apare secundar unui uz repetat al unor substane cu rol de
stimulare a functiilor psihoafective in scopul obtinerii unei placeri in urma
careia pacientul devine intoxicat periodic sau cronic. Individul care
16

consuma astfel de substante este constient de efectul plkacut pe care il

provoaca, ca si de pretul platit pentru satisfacerea acesrtei nevoi.
Actualmente sensul a fost extins la toate comportamentele de tip adictiv
(jocuri de noroc, sedentarism).
1.6. Adaptarea individuala la stres

Yujiro Ikemi, pionier al medicinei psihosomatice japoneze,

consider c, n cursul unei boli cronice severe sau fatale (desigur cu
o limitare marcat a calitii vieii), se pot ntlni 4 tipuri de
comportament fa de stresul psihic implicat de avatarurile bolii
respective:
1. Evitarea confruntrii cu agentul stresor (boala)
Este echivalent, dup cum descrie autorul acestui tip de
comportament, cu o centrare excesiv pe emoie. Se ntlnete n
cazul unor boli cu prognostic fatal (SIDA, cancer) i const n:
- abuzul de stimulente - de la cafea i alcool pn la drog;
- inadaptare la exigenele tratamentului, nsoit adesea de stare
depresiv, cu izolare social, "abandon de sine" i culminnd cu
actul suicidal;
- tulburri de conversie variate ce pot ngreuna diagnosticul,
sugernd o eventual complicaie a bolii (de exemplu, o parez
"funcional" la un bolnav neoplazic poate sugera o embolie
cerebral metastatic).

2. Focalizarea excesiv asupra bolii

Implic o lupt disperat ("oarb") cu aceasta. Este o atitudine rezumat n
expresia "este decis sau s nving, sau s moar". Const n cutarea de
remedii n rndurile medicilor - dar mai ales n mediile paramedicale sau ale
medicinei alternative - i nlturarea mijloacelor de relaxare. Oboseala,
mergnd pn la epuizare, accentueaz ravagiile bolii (prin sondarea
imunitii, de exemplu) i i grbete sfritul.
17

3. Supraadaptarea
Reprezint comportamentul adaptat n bolile cronice invalidante (de
exemplu, reumatismul inflamator sau cel cronic cu afectare important a
mobilitii, boli dermatologice cu aspect inestetic etc.) i mai ales la
indivizii care percep dureros instalarea btrneii. Este un amestec de
coping* centrat pe emoie (cel mai adesea, sau ca o rezultant a tuturor
stilurilor de coping), dar i de coping centrat pe problem (dar episodic i cu
tentaia cvasipermanent de abandon al problemelor insolvabile).
Se manifest prin excese:
- n activitatea profesional: "refugiul n munc", dar - ntlnind aspecte
decepionante i neavnd beneficiile "recuperrii" n viaa de toate zilele
- n stilul de via: comportament autodistructiv prin consum excesiv de
alcool (adeseori observat de cei din anturaj), fumat excesiv i o activitate
sexual obsedant i dezordonat.
Rezultatele n plan patologic ale acestui stil de via sunt o serie de tulburri
psihosomatice polimorfe, dar i apariia unor boli psihosomatice grave,
precum infarctul miocardic sau a bolilor neoplazice.
4. Coexistena cu stresul
Este o soluie recomandat tot mai mult n ultima vreme, nu numai n lumea
medical (atunci cnd o boal este nevindecabil, dar nu este fatal), ci i n
planul vieii personale a multor indivizi confruntai cu probleme imposibil
de rezolvat ntr-un mod decisiv (inclusiv ngrijirea unor prini, copii sau
frai cu grave tulburri somatice sau psihice). O expresie popular "S tii
s-i pori crucea" , de sorginte cretin, se ntlnete cu optica de liber
asumare a destinului i ambele circumscriu un mod de comportament ce
poate fi caracterizat prin urmtoarele:
- pstrarea unei gndiri pozitive i a unei viei active, independente;
- trirea plenar a bucuriilor vieii centrate pe "aici i acum";
- bunvoin, corectitudine i gratitudine fa de cei din jur;
- evitarea solitudinii, izolrii;

18

- pstrarea umorului i apelul la acesta pe ct mai des posibil;

- apelul la religie (acolo unde este posibil).
*coping = mecanism de adaptare, de gestiune a stresului

Tema nr. 4
Tulburari functionale
1.7. Fia biografic

Evidentierea simptomatologiei psihosomatice

Pentru a putea pune in evidenta simptomatologia psihosomatica este

necesar ca bolnavul sa fie investigat, in afara de medicul generalist si de
specialistul intr-o anumita gama de afectiuni (cele pe care le reclama
pacientul) si de catre medicul psihiatru si de psiholog, pentru realizarea, in
primul rand, a anamnezei, edificatoare in astfel de situatii, alaturi de
utilizarea si a altor instrumente si metode de investigare psihologica
(interviul, observatia, ancheta sociala, psihogenograma, testele psihologice).
Esentiale in acest demers sunt:
1) Cunoasterea biografiei individului, a istoriei sale de viata si a istoriei
reactivitatii emotionale a acestuia, in momentele delicate ale existentei sale;
2) Cunoasterea evenimentelor psihotraumatizante (daca exista);
3) Cunoasterea istoricului sau medical, al tratamentelor si al spitalizarilor;
4) Cunoasterea, macar aproximativa, a numarului medicilor si a varietatii
specializarii acestora, sau a centrelor medicale consultate de-a lungul
timpului;
19

5) Cunoasterea evolutiei diagnosticului si a manifestarilor acuzelor

somatice de-a lungul istoriei biografice aici ne intereseaza in mod special:
constanta sau inconstanta diagnosticului in timp, dificultatile de
diagnosticare si oscilarea intre mai multe alternative, dificultatea de stabilire
a localizarii leziunilor somatice, mutatiile suferite in simptomatica
pacientului, tulburarile asociate;
6) Debutul manifestarilor somatice si ciclicitatea acestora;
7) Accesul la discutia, interviul cu familia, rudele, persoanele apropiate
(pentru confirmarea datelor biografice, in primul rand, dar si pentru
suplimentarea informatiilor despre dinamica simptomelor pacientului
cand se manifesta, cat de des, cu ce intensitate, care sunt factorii care
influenteaza cel mai adesea aceste manifestari etc).
Toate aceste informatii sunt absolut necesare pentru a putea confirma sau
infirma existenta unor factori etiologici de natura psihogena.

Reconstituirea anamnezei este o parte esentiala a examenului clinic

si ea consta in regruparea, interpretarea si intelegerea simptomelor culese in
cursul dialogului dintre medic si bolnav. In sensul acesta va trebui sa tinem
seama de urmatoarele aspecte:
a) este imposibil de separat istoria bolii de istoria vietii individuale
(psiho-biografia) bolnavului. Fiecare element biografic poate
avea o semnificatie favorabila sau nefavorabila in geneza
tulburarilor sale clinice, in procesul de dezorganizare al
sistemului personalitatii, al relatiilor sale cu ceilalti, a
conduitelor, etc.
b) anamneza trebuie sa fie cat se poate de obiectiva. Se va face
distinctie intre aspectele obiective ale bolii si relatarile
subiective ale bolnavului fata de propria sa suferinta si istoria
biografica.
20

Anamneza trebuie sa evite aspectele nesemnificative, anecdotice,

colectionand si retinand numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice
consta in a preciza si a ordona relatarea (naratiunea) spontana a bolnavului,
cautand sa i completeze golurile. Principalele aspecte care trebuie urmarite
sunt:
-

istoria vietii personale a bolnavului (psiho-biografia),

istoria tulburarilor psihice,

istoria medicala a cazului (examene medicale anterioare, diagnostice,

tratamente modele de evolutie, vindecari, recaderi, ciclicitatea evolutiei
clinice, etc),

cadrul familial, socio-cultural si profesional al acestuia .

Referitor la istoria persoanala a subiectului vom avea in vedere

urmatoarele aspecte:
a) istoria biografica asa cum este ea relatata de bolnav,
b) felul in care episoadele clinice au fost traite de bolnav,
c) perioadele uitate sau cele omise din relatarea bolnavului,
d) date furnizate de familie, anturaj etc,
e) modul de dezvoltare si evolutie al personalitatii bolnavului.
Toate datele de mai sus demonstreaza ca examenul clinic este un tip
particular de rationament, care pornind de la bolnav ajunge la boala, sau de
la suferinta ca traire subiectiva, la diagnostic ca forma de cunoastere
medicala.
Ca act medical, examenul clinic al bolnavului psihic, implica mai
multe etape succesive si anume:
-

primul contact cu bolnavul,

exploraea bolnavului, convorbirea medicala sau interviul,

anamneza biografica sau istoricul bolii actuale,

chestionarea anturajului bolnavului,

explorarea psihologica, cu ajutorul testelor psihodiagnostice, a

personalitatii bolnavului respectiv.

Tulburari functionale
21

1.8. Raspunsuri somatice ale emotiilor

Toate starile de constiinta au probabil o expresie organica, iar
emotiile se intovarasesc de modificari ale circulatiei(prin intermediul
nervilor vasomotori si a glandelor endocrine), aller secretiei si
peristaltismului digestiv, ale diurezei, etc.
repercusiunile asupra umorilor sunt atat de masive incat expresia,,a-ti face
sange rau este cat se poate de exacta.
O supraincarcare nervoasa, poate provoca aparitia unor tulburari
nevrotice.
Tulburarile psihoafective care pun in joc mecanismele emotiei sunt mult
mai nocive, deoarece releurile emotiei favorizeaza orientarea catre soma a
influentelor corticale(cortexul cerebral).
Cu cat o emotie se manifesta mai putin in afara, cu atat este in interior mai
perturbatoare.
Medicina psihosomatica a studiat mai intai rasunetul patologic al
starilor afective sub forma unei proiectii in organic a reactiilor psihologice.
S-a admis ca alegerea organului sau a functiei depinde de emotia in cauza;
astfel, agresiunea si mnia reprimate,provoaca o stare de excitatie a
sistemului muscular si circulator si o hiperfunctie a glandelor tiroida si
suprarenala; de aici, aparitia unor contractii musculare, palpitatii cardiace,
hipertensiune, iritabilitate, hiperglicemie.
Daca, dimpotriva, individul incearca sa rezolve situatia nu prin atac,
ci printr-o reactie de chemare in ajutor, organele care devin cele mai
sensibile sant acelea care concura la functiile de achizitie, de intretinere si
de transmitere a vietii, adica organele digestive, respiratorii si sexuale.
Avem atunci spasme si dureri digestive, reactii disproportionate de foame,
ulceratii digestive, oboseala, crize de astm, impotenta si frigiditate. In plan
pshic, determina o reactie de culpabilitate.

22

Tema nr. 5
1.9. Afeciuni de etiologie psihogen
I. Tulburri psihosomatice digestive
1. Boala ulceroas
Boala ulceroasa este o afectiune complexa caracterizata prin aparitia
unor ulceratii ale mucoasei stomacale sau duodenale, care evolueaza sub
forma de crize dureroase periodic acutizate primavara si toamna. Ele se pot
complica cu hemoragii digestive sau cu scaune ,melenice.
In etiologia bolii ulceroase un rol important revine terenului
constitutional si factorilor ereditar- genetici, notandu-se o anumita
predispozitie morbida cu caracter familial in acest sens.
Specialistii in domeniu noteaza existenta a 3 grupe de factori
etiologici incriminati in producerea bolii ulceroase:
-

factori fiziologici

factori psihogeni

factori socio-culturali

23

S-a cautat sa se descifreze personalitatea ulcerosului si sa se formuleze o

teorie in acest sens. Astfel s-a pus in evidenta situatia de dependenta a
ulcerosului.
Profilul de personalitate al bolnavului ulceros : ambitiosi, competitivi,
hiperactivi, tensionati.din punct de vedere psihodinamic, bolnavii ulcerosi
se situeaza la nivelul de ,,dependenta/independenta de comportament.

2. Rectocolita ulcero-hemoragic
Este o afectiune psihosomatica grava, declanata de un eveniment
emoional cu actiune prelungita (pierderea unei persoane dragi, ranirea
orgoliului personal,etc).
Bolnavii sunt, de regula, imaturi emotional- afectiv, incapabili de a face
fata agresiunilor reale sau imaginare. Agresivitate acestor bolnavi este
refulata, afisand o atitudine de pasivitate si dependenta ca un substitut al
unei nevoi de iubire, simpatie si protectie. Aceasta categorie de bolnavi
traiesc intr-o permanenta stare de tensiune mascata, ca un mecanism de
retragere- aparare in relatie cu lumea externa.
In profilul psihologic al acestei categorii de bolnavi se mai remarca o
relatie patologica cu mama : o mama ostil, sau dimpotriva, dominatoare si
hiperprotectiva.

II. Patologia psihosomatica respiratorie

In patogeneza psihosomatica a tulburarilor respiratorii sunt implicate doua
categorii de factori :
-

anxietatea, care determina o tahipnee intrerupta de pauze de

respiratie profunda, ca un fel de suspin

stari emotionale diferite, asociate cu situatii fobice care pot produce

fie tahipnee, fie apnee

Majoritatea autorilor sunt de acord in a recunoaste 4 categorii principale de

sindroame clinice respiratorii de natura psihosomatica :
1. Sindromul de hiperventilatie si pseudotetanie
2. Dispneea de claustrofobie
24

3. Astmul bronsic
4. Tuberculoza pulmonara

3. Astmul bronsic
Este o tulburare respiratorie destul de frecventa, severa si cu un
aspect dramatic ca manifestare clinica. Se manifesta prin crize de
dispnee, raluri sibilante datorita unei bronhoconstrictii.
Etiologic, implineste rolul unor factori emotionali care actioneaza pe
un teren adesea alergic.
Din punct de vedere psihanalitic, un rol esential se pare ca i revine
relatiei ,,mama-copil si, legat de aceasta, fricii inconstiente (a
copilului) de a nu pierde imaginea mamei.
Criza de astm ar reprezenta o criza de plns inhibata.

4. Tuberculoza pulmonara
Cercetarile moderne au regasit intuiii foarte vechi asupra
participarii factorilor emotionali in viata tuberculosului.
Orientarea psihosomatica insista asupra faptelor de frustratie in
primii ani de viata.
Tuberculosul este un ,,infometat de dragoste, abandonandu-se protectiei,
dependentei, acesta se va vindeca medicamentos atunci cand se va
vindeca ,,rana afectiva.

III. Patologia psihosomatica cardiovasculara

Principalele tulburari de natura psihosomatica sunt :

1. Tulburarile functionale cardiovasculare se manifesta sub forma de

tahicardii neurogene, extrasistole, precordalgii si astenie neurocirculatorie.
In toate aceste cazuri avem de-a face cu persoane timide, cu un grad crescut
de inhibitie si o dominana neurovegetativ de tip vagal.

2. Ttulburarile psihosomatice cardiovasculaer. In aceasta categorie

sunt incluse :
- Insuficienta coronariana
25

- HTA
Un rol important il are stresul care actioneaza pe doua cai: fie prin
sporirea apetitului alimentar, in special prin cresterea consumului de
alimente si grasimi de origine animala, fie prin diminuarea apetitului
alimentar care antreneaza o scadere corporala cu epuizare fizica, greata,
stari de anxietate. Se disting in sensul acesta doua grupe de afectiuni : boala
coronariana si HTA esentiala.
HTA esenial este o afectiune psihosomatica caracterizata prin
cresterea valorilor tensiunii arteriale. Pacientii pot avea tipuri de
personalitate foarte diferite, dar au in comun,,incapacitatea de a-si exprima
liber agresivitatea. De frica consecintelor acestei exprimari, ei isi ascund
dorinta de competivitate indaratul unei atitudini de pasivitate. Ei isi
stapinesc nervii vietii lor interioare, dar platesc tribut acestei dominatii prin
reactii cardiace si vasomotorii intense.
Coronarienii sunt descrisi ca avand un caracter compulsiv al nevoii
lor de autoritate si asupra ardoarei la lucru.

IV Afectiunile dermatologice
Afectiunile dermatologice ocupa un loc aparte in psihosomatica si
ele sunt frecvent intilnite in practica curenta. Pielea are, dincolo de functiile
sale biologice, o semnificatie psihologica multipla si complexa.
Pielea, ca ,,limita a trupului, reprezinta zona de contact a trupului
persoanei cu mediul fizic extern, fiind prin aceasta sediul primar al actiunii
factorilor fizici, dar si a emotiilor.este cunoscut faptul ca pielea roseste de
placere sau de rusine, se albeste in situatiile de frica sau de mnie, in cursul
starilor anxioase apar transpiratii reci si/sau se ,,face pielea de gaina.
Fiind situata la suprafata trupului, pielea constituie o parte importanta a
imaginii de sine.
Afectiunile dermatologice recunosc cauze multiple : genetice,
infectioase, chimice, alergice si psihogene.
Se disting 3 grupe de afectiuni dermatologice de natura psihosomatica :
-

dermatitele psihogene,se manifesta ca eritoze sau hiprehidroze

26

dermatozele functionale se manifesta prin prurit simplu, complicat

cu leziuni de grataj. O forma particulara a acestei tulburari
psihosomatice o reprezinta pruritul anal si pruritul vulvar.

dermatozele psihosomatice propriu-zise se prezinta ca eczeme,

psoriazis, urticarie si pelada

In cazul eczemelor sunt incriminati factori emotionali, precum si o

importanta agresivitate refulata.
Psoriazisul este frecvent semnalat la persoane cu o constitutie psihastenica.
Urticaria este asociata cu stari emotionale negative de mare intensitate,
carene si frustrari afective.

V. Patologia psihosomatica sexuala

Cuprinde mai multe grupe de tulburari :

1. Tulburarile menstrule
Se cunosc amenoreele psihogene, dintre care unele sunt interpretate ca un
refuz nevrotic sau reactional de a accepta ,,rolul feminin si matern. In mod
analog, metroragiile sau unele meioragii au fost interpretate ca o exagerare
a sexualitatii feminine.

2. Sindromul algic genital este foarte frecvent intilnit, se

caracterizeaza prin dureri pelviene sau/si lombare.aceste tulburari se
asociaza cu dismenoreea si sunt legate de situatii tensionate sau de conflicte
deschise in viata de cuplu. Dismenoreea ar exprima o ,,aparare spasmodica
si anxioasa impotriva feminitatii.

3. Sterilitatea si avortul spontan

4. Tulbutrarile psihosexuale specifice femeii, sunt intilnite
urmatoarele forme de manifestari clinice:
- pseudofrigiditatea sau frigiditatea, caracterizata prin scaderea sau chiar
pierderea completa a libidoului in relatiile sexuale cu partenerii cu care este
in conflict
27

- dispareunia, caracterizata prin aparitia unor dureri vaginale care prin

intensitatea lor impiedica desfasurarea actului sexual
- vaginismul, caracterizat prin aparitia unor spasme, ca expresie a unui refuz
inconstient din partea femeii fata de un partener sexual nedorit, violent, etc.

5. Tulburarile psihosexuale specifice barbatului

In aceasta categorie de tulburari psihosexuale ale barbatilor sunt semnalate
urmatoarele manifestari clinice:
-

uretrita banala, este de cele mai multe ori asociata cu fobii

impotenta si ejacularea precoce sunt tulburari legate de situatii

conflictuale, stari de inhibitie consecutive unor tensiuni fobicanxioase prelungite. Tot aici sunt semnalate complexe de
inferioritate, culpabilitate si castrare.

In ceea ce priveste ejacularea precoce sunt incriminate teama, agresivitatea

si culpabilitatea. Aceasta categorie de bolnavi sunt timizi, inhibati,
nevrotici.

6. Tulburarile psihosomatice osteoarticulare

Cele mai frecvente tulburari din aceasta categorie sunt dorsalgiile si/sau
lombalgiile functionale. Ele sunt intilnite la bolnavii nevrotici anxiosi, cu
multiple si grave tulburari de adaptare/dinamica sexuala.
Lombalgiile esentiale, sine materia, sunt tulburari functionale de tip
cenesteopat.

Psihologia pacientului infirm

Psihologia infirmului a fost obiectul multor cercetari speciale.
Pacientul infirm este susceptibil, irascibil, invidios, neincrezator, cu o
exagerata tendinta de a se autoexamina, si cu exagerat simt al demnitatii.
Infirmii nu alcatuiesc un ,,tip unitardin punct de vedere psihologic,
pentru ca psihologia lor depinde si de structura personalitatii. Si in aceste
cazuri este importanta atitudinea infirmului, adaptarea la situatia morbida.
Compatimirea lipsita de tact si de delicatete este o ,,traumasociala,
traume mai grele sunt cele care ii fac sa se simta ca o povara sau ca paraziti
ai vietii altora. La copii, dificultatile ivite in calea dorintei de a se juca,
28

perturba dezvoltarea personalitatii.principiul fundamental psihoterapic

este ,,de a face din nevoie- intelepciune

Psihologia convalescentei
Convalescenta este o stare in care bolnavul a trecut de momentele
critice ale bolii, dar nu este complet vindecat si integrat in viata sociala,
familiala, profesionala; starea de echilibru este fragila, se pot ivi recaderi si
complicatii sau pot persista sechele fizice si psihice.
Convalescentul nu este inca un om sanatos, perioada de
convalescenta fiind una ,,plina de nesiguranta, in care psihicul comporta
schimbari si prezinta o mare instabilitate.
Externarea pacientului este o ocazie de a lamuri si de a incuraja
bolnavul, de a-i da sfaturi nestereotipate, de a-l pregati sufleteste.

Tema nr. 6
Competente: Abordeaza pacientul in perspectiva holistica
Tipurile psihologice si boala
2.1 Tip de personalitate:A si C(elemente caracteristice);Tipologii constitutionale
:Kretschmer(picnic, leptosom,
atletic); Sheldon(endomorf, mezomorf, ectomorf);Eysenck
(introvet,extravert);Heymans, Wiersma,
La Senne (nervosi, sentimentali, pasionali, colerici,
sanguinici,flegmatici,amorfi,apatici).
Personalitati accentuate(demonstrativ,hiperperseverenti, hiperexacti,distimici,
hipertimici, exaltati, anxiosi, emotivi)
2.2 Dimensiuni tipologice in biografie: reactii la
boala( recunosterea,negarea,ignorarea,resemnarea);
imagine de sine si detaliile corporale ( stima de sine)

29

Vulnerabilitatea la stres a bolnavilor cu BPS consta intr-o

predispozitie a acestora de a intra mai usor in stres. La tipul
psihocomportamental A, stresurile devin inerente prin ambitie si exigentele
crescute ale bolnavilor respectivi care prin modul lor de comportament intra
deseori in situatii conflictuale externe(competitii) si interne.
Analiza acestui tip de comportament- dominat de sentimentul
urgentei si cel al competitiei, dublat de ostilitate, acesta reprezinta un
tip ,,ideal pentru crearea a unor premise pentru colectionarea de variate
stresuri psihice si prin aceasta, devine un important factor de risc pentru o
serie mai larga de boli cardiovasculare, dar si a altor boli cronice si
degenerative.
Trasaturile caracteristice a tipului A predispun la boala psihosomatica in
general, ei sunt colectionari de stresuri.
La tipul C exista o lipsa de centrare pe problema cu punerea
in ,,paranteze a situatiei stresante, inclusiv amanarea prezentarii la
medic in timpul aparitiei unei probleme de sanatate. Astfel, stresul psihic ce
actioneaza la nivel subconstient ramane nerezolvata.
Tipul C a fost pus in relatie cu bolile neoplazice, a fost descris de
Ternoshok(1990) pe baza DIMENSIUNII REPRIMARE- VIGILENTA.
El ar fi caracterizat de asocierea unor mecanisme represive puternice(pina la
incapacitatea de verbalizare si chiar de recunoastere a emotiilor) cu un
complex de reactii secundare, precum autodeprecierea, sentimente de
neputinta si de pierdere a controlului.
Metoda tipologica este o metoda comuna mai multor stiinte, cu o
larga intrebuintare in stiintele despre om. Valoarea tipologiei este
orientativa, tipul nu coincide cu individul.
Tipurile lui Kretschmer sunt tipuri totale in sens larg. Tipurile partiale sunt,
de ex., tipuri de perceptie, de gandire, de imaginatie. Oricare insusire poate
fi punctul de plecare ale unei tipologii cu tipuri partiale. Tipurile totale, in
sens restrans sunt referitoare la viata sufleteasca si spirituala a individului.
Tipologia lui Kretschmer

30

K. distinge 3 tipuri morfologice fundamentale, carora le corespund trei

tipuri fundamentale de temperament, mentalitate, caracter:
1. Tipul picnic se caracterizeaza prin - cap rotund(frecvent cu chelie)
- fata rotunda
- gat scurt
- trunchi plin si rotund, membre
subtiri(cele inferioare fiind relativ scurte).
Din punct de vedere psihic, picnicii reactioneaza ca o persoana unitara,
sunt sociabili, comunicativi, sunt in acord afectiv cu ambianta.
Viata lor sufleteasca se desfasoara prin oscilatii intre euforie si depresiune.
Tipul caracterologic corespunzator celui picnic-somatic este cel ciclotim,
tipul premorbid fiind cicloidul.
2. Tipul leptosom(cu varianta extrema:tipul astenic) se caracterizeaza prin:
- fata ovoida uscativa
- gat lung
- corp subtire
- torace lung si plat
- adipozitate redusa
Tipul caracterologic corespunzator este schizotimul- tipul premorbid
fiind schizoidul.afectivitatea schizoidului nu este unitara, atentia este
divizibila. Ei sunt(sau par) inchisi, enigmatici, reci, indiferenti la lumea din
jur sau chiar ostili fata de mediu- deci, nesociabili.
3. Tipul atletic se caracterizeaza prin:
- corp inalt, de constructie solida
- capul ete adesea rotund
- corpul este bine proportionat.
Atleticul este linistit in miscari, imaginatia este redusa, dar perseverenta
este remarcabila.
Alaturi de aceste tipuri ,,normale, Kretschmer deosebeste si tipuri
displastice.
Tipologia lui Sheldon
31

Sheldon foloseste o nomenclatura embriologica:

1. Tipul ,,visceral este tipul endomorf:
-

rotund

afabil

iubitor de comoditati, de spectacole si de tovarasie

curios, tolerant

satisfacut de sine insusi

atasat de familie si de trecut

2. Tipul mezomorf are sistemul muscular si cardiovascular bine

dezvoltate : puternic, curajos, iubitor de aventura si de excitatii, cu
tendinte dominatoare, traind mai ales in prezent.
3. Tipul ectomorf are sistemul nervos dezvoltat si sensibil.
-

este de obicei slabanog si fragil

este sensibil la durere

iubitor de singuratate

nesigur de sine

introvertit

asteapta fericirea de la viitor

Tipologia lui H. J. Eysenck

Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini,
binevoitori, se cearta sau se inteleg cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putin comunicativi,
inclinati spre reverie si greu adaptabili.
Dupa caracterologia Heymans- Wiersma- La Senne, reactia la boala
depinde in mare masura de temperament si de caracter.
Nevoii sunt:- anxiosi in faa bolii- ei se alarmeaza si se calmeaza tot asa de
usor
-

nu urmaresc cu perseverenta vindecarea

sunt recalcitranti, capriciosi,cu tendinta de a mini

32

Sentimentalii sunt inclinati spre ipohondrie, au fata de medici o atitudine

critica sau de suspiciune, boala ets un sentiment grav. Sentimentalii sufera
in majoritate de dezechilibre mentale, de tip depresiv, cu hiperemotivitate,
tulburarile psihosomatice sunt frecvente.
Colericii sunt anxiosi in fata bolii, exagereaza si sunt lipsiti de curaj,
colericii sunt predispusi la ipohondrie si depresiune, prezinta frecvente
tulburari digestive. Fidelitatea fata de medic pare accentuata, dar in fond
este fragila. Colericii se remarca printr-o tendinta la organizare
nevrotica si la reactii paranoide.
Pasionaii nu alcatuiesc un grup omogen, unii sunt apropiati de tipul
sentimental, altii de constitutia paranoida. Pasionatul tinde sa-si impuna
personalitatea, este un tip egocentric si narcisic.
Este curajos in fata actului medical, sunt expusi la surmenaj.
Sanguinicii sunt cei mai putin anxiosi in fata bolii, se supun tratamentului
cu oarecare intelegere, sunt relativ sanatosi.
Flegmaticii consulta pentru tulburari precise, boli constituite, mai putin
tulburari mentale sau psihosomatice. Atitudinea poate fi corecta sau
indiferenta, nu fac intoxicatie alcoolica sau tabagica.
Amorfii sunt pasivi fata de momentul actual, sunt nerabdatori in fata bolii,
constiinciosi in aplicarea prescriptiilor, fideli, comunicativitatea este redusa
in relatia medic- pacient, se plang adesea de obezitate si de constipatie.
Apaticii sunt deseori confundati cu flegmaticii, atitudinea lor este un
complex de indiferenta si de supunere, persoana lor ii intereseaza destul de
putin, iar a medicului- deloc, suferintele lor banale sunt obezitatea,
constipatia si tulburarile psihosomatice. Profilul patologic seamana cu cel al
sentimentalilor.

Personalitati accentuate
O importanta deosebita pentru practica medicala generala o poate avea
cunoasterea personalitatilor accentuate ale pacientilor(dupa cercetarile lui
K. Leonhard).

33

1. Firea demonstrativa este caracterizata printr-o anormala capacitate de

refulare. Pacientul ete exagerat in gesturi si vorbe, doreste sa-si dea
importanta si sa se afirme, prezinta teatralism, se autolauda sau se
autocompatimeste, plin de fantezie. Firea demonstrativa acumuleaza
concedii medicale, este predispusa la surmenaj si la epuizare nervoasa.
2. Firea hiperexacta sufera de carente in capacitatea de refulare: nehotarare
in decizii, indoiala, autocontrol excesiv. Este omul meticulos, cu o grija
exagerata pentru propria persoana, frica de microbi.
3. Firea hiperperseverenta are drept substrat perseverenta anormala a
afectului. Omul este susceptibil, banuitor, incapatanat, ambitios, anxietatea
si teama completeaza tabloul psihologic. Are idei proprii despre boala lui.
4. Firea nestpnit este dominata de catre impulsurile momentului, actele
impulsive pot fi vio9lente, pacientul este irascibil, ii este greu sa respecte un
regim de viata ori alimentar, constitutia corporala este atletica.
Alte personalitati accentuate tin de trasaturi ,,accentuate de
temperament, de sfera afectiva;
1. Personalitatea hipertimica, pacientul este vesel, superficial, adesea
alcoolic
2. Personalitatea distimica este tacuta, serioasa, pesimista, predispusa
la depresiuni.

3. Labilii afectivi prezinta oscilatii intre stari afective opuse.

4. Firea exaltata oscileaza intre entuziasm si disperare
5. Firea anxioasa are ca substrat o hiperiritabilitate a sistemului nervos
vegetativ, la adulti se manifesta printr-o grija exagerata pentru
propria persoana

6. Firea emotiva se caracterizeaza prin reactii de mare sensibilitate si

de mare profunzime in sfera sentimentelor subtile.

34

Tema nr. 7
Abordeaza pacientul in perspectiva holistica
2.3 Particularitati psihofiziologice legate de varsta si sex
Date pentru o psihologie medicala a femeii
Femeia are o fiziologie ciclica, iar oscilatiile periodice ale organismului
afecteaza nu numai viata somatica, ci si viata sufleteasca. Tensiunea premenstruala,
sindromul de ovulatie sunt stari dehipersensibilitate, confuzie, exagerare ,
agresivitate. Dupa unii autori, perioada critica majora de maxima labilitate psihica este
cuprinsa intre ziua a 25-a a unui ciclu si ziua a 33-a a ciclului urmator.
Femeile internate in spital prezinta frecvent, in aceasta perioada atitudini neobisnuite si
incomode, conflicte nefondate, atitudini neobisnuite.
O tipologie propusa de Waterhouse este:
35

- femeia sclava model

- femeia indrazneata
- femeia materna
- femeia de tip masculin
Femeia este mai complicata decat barbatul, cu surse de imbolnavire somatopsihica pe care acesta nu le are. La femeie, sfera genitala, viata sexuala si impregnarea
hormonala au un rasunet foarte marcat asupra organismului. Preocuparile feminine
pentru aspectul exterior al persoanei, ornamentatie, frumusete- au frecvent consecinte
patologice( corset, tocuri inalte, cosmetice) ; trasaturi de psihologie,,specific
feminine pot complica relatia medic-pacient. Femeia de azi se adreseaza adesea
medicului barbat, cautand in el un substitut de tata, frate sau sora, confident.
Femeia asteapta de la medic o anumita atitudine corespunzatoare nevoilor
sufletesti si nu neaparat un diagnostic sau tratament. Anchetele psihologice au aratat ca
femeile sunt mai nemultumite de corpul lor decat barbatii.
Femeia are frecvent ,,presentimente si ,,intuitii , sindroamele psihosomatice
usoare sunt frecvente; uneori , aceste sindroame pot fi un paravan pentru conflictele
familiale.
In societatea europeana, pina la sfarsitul sec al XIX profesiunea medicala a fost
putin cultivata de femei, experienta ultimelor decenii a aratat ca femeia reuseste frecvent
mai bine decat barbatul in specialitati ca: pediatria, stomatologia, laboratorul.
In unele cercetari se arata ca exista frecvent un resentiment fata de sarcina la
femeile frigide si exista date clinice si experimentale care sugereaza legatura intre
impregnarea cu progesteron, si, mai ales, cu prolactina pe de-o parte , si aparitia
tandretei de tip matern, pe de alta parte.
S-a incercat schitarea profilului personalitatii femeilor cu avorturi habitualedeosebindu-se insa femeile care nu pot accepta responsabilitatea maternitatii, de femeile
singure care nu pot accepta atitudinea societatii fata de ,,copiii din flori. Sarcina ce
decurge in conditii bune, un copil dorit, este in concordanta cu dragostea intre
parteneri , cu reactiile psihice ale mamei fata de starea de graviditate.
Anxietatea mamei a fost considerata ca un factor nociv pentru personalitatea
produsului de conceptie si pentru organismul acestuia. Atitudine a fata de o sarcina , la

36

inceput nedorita, se poate schimba sub imperiul sentimentului de vinovatie al unei

datorii neimplinite.
Desi sarcina este un proces normal, ea reprezinta ,,o stare exceptionala care
pune in evidenta resusele fizice si psihologice ale femeii.... un obstacol peste care
femeia trece cu destul de mare dificultate.

Psihologia persoanei cu dizabiliti

Ce este dizabilitatea? Unde putem s o ntlnim? Aceste ntrebri par extrem de
banale. Rspunsul bazat pe simul comun sugereaz c majoritatea oamenilor apreciaz
c dizabilitatea ar desemna situaiile n care mintea i corpul nu funcioneaz
corespunztor. De exemplu, o persoan care este paralizat prezint dizabilitate.
n reprezentrile obinuite, dizabilitatea continu s s fie perceput din perspectiva
unor deficiene (lipsa vederii, paralizia) sau ca form de asisten (bastonul alb sau
cinele pentru nevztori, fotoliul rulant pentru cei cu dificulti de deplasare).
Motive ale importanei definiiilor:
Exist cel puin patru motive care sugereaz importana definiiilor dizabilitii i
handicapurilor:
nelegerea reaciilor sociale fa de dizabilitate i handicap, reacii care se contureaz
nu numai la nivelul indivizilor i grupurilor, ci i la cel al politicilor sociale.
Comportamentele umane se orienteaz n raport cu sensurile i semnificaiile atribuite
faptelor, fenomenelor i proceselor naturale i sociale.
nevoia identificrii i clasificrii grupurilor dezavantajate n cadrul societilor
industriale i moderne.
n acest proces, dizabilitatea a fost ntotdeauna o categorie important, legitimnd
accesul al asisten al celor inapi de munc, delimitai clar de cei nencadrai n
activitate, lipsii de motivaia de a munci.
afirmarea politicilor privind grupurile minoritare.
cerinele stricte rezultate din nevoia dezvoltrii i orientrii politicilor de sprijin.
Integrarea si incluziunea persoanelor cu dizabilitti sunt conditii ale respectrii
drepturilor
37

omului.
Dizabilitatea termen generic pentru deficiente (afectri), limitri de activitate si
restrictii de participare; relev aspectul negativ al interactiunii individ-context.
Dizabilitatea (incapacitatea) (engl.disability,franc.incapacite) nsumeaz un numar
de limitri functionale, ce pot fi ntlnite la orice populatie, a oricarei tri din lume.
Dizabilitatea (incapacitatea) depinde, dar nu n mod obligatoriu si univoc, de deficient.
Dizabilitatile pot fi cauzate de deficiente (fizice, senzoriale sau intelectuale), de conditii
de sntate (boli mintale/neuropsihice) sau de mediu.
Dizabilitatile (ca si deficientele) pot fi vizibile sau invizibile, permanente ori temporare,
progresive ori regresive.
2.4 Psihologia actului chirurgical
Chirurgia este cea mai dramatica si, spectaculoasa specialitate a medicinei.
Incarcatura emotionala este maxima si pentru chirurgul ce opereaza cat si pentru cel ce
asteapata. Conceptia psihosomatica restabileste locul pshicului alaturi de soma, atat in
procesul imbolnavirii cat si in cel al vindecarii.
In marea majoritate a cazurilor de interventii chirurgicale,sunt prezente doua
mari caracteristici de ordin psihologic: ineditul situatiei create prin existenta leziunii sau
disfunctiei ce trebuie corectata prin actul operator(cu rasfringere in primul rand pentru
chirurg), si, anxietatea(extrema- pentru bolnav, uneori destul de crescuta si pentru
chirurg) generata de existenta unor riscuri operatorii ce vizeaza adesea chiar
supravietuirea bolnavului. O clasificarea simpla, dar utila, a interventiilor chirurgicale
pune in evidenta cateva probleme de baza:
-

in interventia de urgenta, stresul psihic al bolnavului este produs in principal de

boala, si mai putin de perceperea si anticiparea necesitatii interventiei
chirurgicale.

in interventiile chirurgicale ,,la rece, de tipul urgentelor amanate, stresul psihic

este produs intr-o

masura mai mica de simptom(parametri ca durerea, temperatura, TA, statusul

hemodinamic
-

sunt stabilizati), si intr-o pondere sporita de anticiparea momentului operator.

38

Patrunderea in lumea spitalului, nefamiliara, rece, confruntarea cu suferintele,

eventual decesul altor
bolnavi, ruperea puntilor de legatura cu mediul inconjurator, sunt factori ce ridica
serioase probleme
psihologice. O importanta deosebita o are tipul de personalitate al bolnavului, in relatie
cu tipul de personalitate
a medicului care trateaza.
In perioada postoperatorie precoce disconfortul este mixt: fizic prin dureri,
varsaturi, meteorism,
impotenta functionala, dar si posibil psihic(sechle, infirmitati, ex amputari)
In perioada postoperatorie tardiva se pot manifesta doua tendinte cu sens
contrar: pe de-o parte
recidiva/ recaderea(corelata cu suprasolicitarea anterioara de catre pacient a
interventiei chirurgicale)
erodeaza puternic fundamentul increderii in medic.in cadrul factorilor de prognostic
prost in plan psihologic,
se pot include in aceasta perioada si complicatiile generate de insasi interventia
chirurgicala(granulom de
fir, eventratii. evisceratii, etc.)

Tema nr. 8
Corelate psihologice ale bolii
2.5 Transformari psihocomportamentale induse de boala
Cooperarea pacientului la tratament si a fenomenelor adiacente acestuia
sunt descrise sub denumirea de complianta terapeutica. Pacientul psihiatric, asemenea
pacientului ,,pediatric nu are intotdeauna constiinta bolii, nu cunoaste semnificatia acesteia,
fapt ce determina refuzul, hotarat sau disimulat, iar uneori, opozitia manifesta , fata de
tratamentul care trebuie administrat.
39

Slaba adeziune la tratament se intalneste in masura variabila in toate domeniile

clinice si in toate conditiile medicale, de la tulburarile nevrotice, la afectiunile neoplazice.
Factorii noncompliantei sunt extrem de diferiti, fiind mai ales in functie de
caracteristicile bolii, personalitatea pacientului, complexitatea si durata tratamentului.
In psihiatria actuala, psihopatiile sunt considerate stari cronice, constitutionale, la limita
dintre normal si patologic, care fac sa sufere mai mult ambianta decat pacientul insusi.
Cunoasterea psihonevrozelor este de mare interes practic pentru medicul de orice
specialitate, deoarece ,,temperamentele nevrotice si psihonevrozele sunt foarte frecvente
in practica zilnica.
Nevroza are amprenta caracterului, iar caracterul contine in stare virtuala factori care se
pot transforma in nevroza.
In medicina generala, intereseaza, in primul rand, acele nevroze care au
simptomatologie viscerala.
Este important sa se caute coeficientul nevrotic in diferitele boli somatice, coeficient
care modifica simptomatologia, evolutia, prognosticul, receptivitatea la tratament si
calitatea relatiilor dintre medic si pacient.
Oboseala cronica poate face parte integranta din categoria psihonevrozelor, poate fi
legata de lipsa de energie, dar si de lipsa de libertate, de dificultatea de a intreprinde sau
de a suporta, de incapacitatea de proiectarea in viitor.
,,Oboseala poate fi o masca, un alibi, un santaj; poate fi o ,,retragere narcisica a
adolescentului sau a inadaptatului. Este necesar a se mentiona ca inactivitatea nu este
antidotul oboselii, caci ,,vidul pe care-l creaza genereaza anxietate(munca si lupta sustin
omul impotriva anxietatii)
Sindromul astenic este alcatuit din fatigabilitate, irascibilitate, cu manifestari
explozive dupa care urmeaza un sentiment de epuizare; concentrarea atentiei este
anevoioasa; apar multiple senzatii neplacute de la viscere, de la organele de simt, de la
piele si de la aparatul locomotor.
Sindromul astenic, cel obsesional si cel isteric sunt sindroamele cardinale din cadrul
simptomatologiei de tip nevrotic.
Psihozele toxice ocupa un loc special in grupa tulburarilor psihopatologice. Din punct de
vedere nosologic, in grupa psihozelor toxice sunt incluse afectiunile neuropsihice
datorate unor intoxicatii cronice voluntare ale sistemului nervos central cu substante care
40

trezesc apetenta si dau obisnuinta, creind in felul acesta o stare de dependenta a

bolnavului necesitand un aport continuu si crescut de substanta toxica.
Cele mai cunscute si frecvent utilizate substante cu efect toxic neuropsihic, sunt alcoolul
si drogurile, in aceasta din urma categorie fiind incluse numeroase substante naturale
sau de sinteza.
Toxicomaniile
Toxicomania sau dependenta de droguri este o stare psihica si somatica rezultand din
interactiunea dintre individ si un produs psihoactiv (psihotrop) specific, avand ca
urmare tulburari de comportament si alte reactii care presupun o dorinta invocibila,
permanenta, continua sau periodica, ede a consuma drogul pentru a obtine anumite
efecte psihice. Aceasta stare duce la obisnuinta si dependenta de aport a drogului, care in
cazul cand este suprimat, declanseaza tulburari severe, de diferite forme, grade si
intensitati din partea acestor indivizi.
Fenomenul de regresie comportamentala este intilnit in fiecare boala, fiind variabil in
functie de pacient si de conditia medicala. Aceste fenomen se manifesta in functie de
structura psihica a persoanei, de personalitatea premorbida, experienta de boala a
pacientului, ca si de natura afectiunii prezentate, de gradul de severitate si de momentul
evolutiv al acesteia.

2.6 Psihologia medicamentului si complianta terapeutica:

Funcia medicului de a ngriji, de a ameliora suferinele bolnavului i uneori de a
le vindeca chiar este una din cele mai vechi n istoria umanitii.
Prescrierea unui remediu avea drept consecin o schimbare. La om, medicamentul
are o aciune binar, medicamentoas i psihologic, eficacitatea sau ineficacitatea substanei
chimice fiind clar legat i de ideea c aceast eficacitate exist. Orice medicament este n
acelai timp de dou ori activ, asupra creierului prin aciunea sa chimic, asupra celulelor
nervoase i prin imaginea psihologic care i corespunde (Chauchard P, 1966). In opinia lui
Besancon G (1999) trebuie evocate: imaginile externe ale medicamentului, imaginile interne
ale medicamentului, imaginea medicamentului n relaia terapeutic i bineneles n
problema efectului placebo.
41

Compliana este o noiune referitoare I adeziunea bolnavului I mijloacele

terapeutice necesare ameliorrii strii de sntate, n care pot fi incluse terapiile biologice,
regimurile alimentare, modificarea stilului de via ct i acceptarea supravegherii
medicale i a controlului periodic.
Compliana este definit ca fiind o aciune ce concord cu o cerere sau cu o
recomandare - este tendina de a se supune uor.
Comportamentul non-compliant este considerat nepotrivit; contravine crezurilor
profesionale, normelor i ateptrilor privind rolurile corespunztoare pacienilor i
profesionitilor.
Numeroi factori sunt incriminai n non-complian"; se menioneaza ca
principale grupe: factori legai de trirea bolii i de nelegerea sa intelectual de ctre
bolnav; factori legai de relaia medic-bolnav; factori legai de tipul tratamentului;
factori legai de anturajul bolnavului.
Dintre factorii legai de boal menionm:
-

diagnosticul,

gravitatea,

morbiditatea,

evoluia,

durata,

Dintre factorii legai de tratament se mentioneaza:

-

existena unor produse cu aciune prelungit,

durata tratamentului,

numrul de medicamente,

frecvena crizelor i dimensiunea dozelor,

prezena efectelor nedorite.

In funcie de natura, severitatea i durata bolii, compliana terapeutic variaz ntr-un mod
relativ previzibil.
Cauzele noncomplianei sunt multideterminate i pot fi nelese, n parte, ca un proces
fundamental legat de incontientul individual, a experienei de via i a interaciunii cu
medicii.
2.7 Efectul placebo
42

Cuvntul placebo" reprezint forma - la viitor - a verbului latin placeo/plcere i poate fi

tradus stricto sensu prin: voi plcea" sau, mai liber, voi fi plcut" (agreabil).
Efectul placebo" se refer la modificrile obiective sau subiective ale strii unui
subiect cruia i se administreaz un placebo" substan -martor folosit n Farmacologia
clinic) Printre factorii care determin efectul placebo au fost incriminai, mai ales
urmtorii patru:
boal-simptomatologia i sindroamele principale care alctuiesc tabloul clinic;
bolnavul i personalitatea sa;
placebo-ul propriu-zis (proprieti fizice, organoleptice, mod de
administrare);
medicul
Unii autori au subliniat o cretere net a efectelor placebo pozitive n
cazul medicilor optimiti, fa de sporirea efectelor nocebo", n cazul pesimitilor
sau scepticilor. Diferenele dintre rezultatele pe care diveri medici, aplicnd
acelai tratament, le obin, sunt dovada aseriunii (formulat de Schaw P cu un
sfert de mileniu n urm) potrivit creia nu este nici o ndoial c subiectul va
fi vindecat tot att de imaginaia proprie i de ncrederea n sfaturile medicale, ct
i de dozele repetate de medicamente"
Un alt aspect important, legat de problema medicinii psihosomatice, este cel
referitor la existena efectelor negative ale medicaiei placebo" (identice n cele mai multe
cazuri cu cele ale medicaiei active): somnolen, uscciunea gurii, alergii, erupii, oboseal,
grea, tahicardie, oscilaii tensionale.
Caracterele generale ale efectului placebo:
-

substanta administrata este inerta farmacodinamica

efectul este simptomatic

durata efectului este, de regula, scurta

43

Tema nr. 9

C 3. Sustine pacientul in mentinerea /restaurarea calitatii vietii

Modalitati de optimizare a actului de ingrijire

3.1 Calitatea vietii si obiective sanogenetice
Indicatori de calitate a vietii
Conceptul de stare de bine
n ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale strii de sntate. Prin
acestea nu se diminueaz rolul integritii somatice i fiziologice a organismului dar se
dorete sublinierea faptului c sntatea nseamn mai mult dect att. n acest context dou
concepte devin relevante, i anume : starea de bine i calitatea vieii.
Starea de bine presupune :

Acceptare de sine

Relaii pozitive cu ceilali

Autonomie

Control asupra propriei viei

Sens i scop n via

Dezvoltare personal

44

Conceptul de calitatea vieii

Noiunea de calitatea vieii este complex i multidimensional. Calitatea vieii este definit
ca : percepia subiectiv a poziiei n lume n relaie cu standardele i ateptrile personale .
Dimensiunile calitii vieii relevante pentru starea de sntate sau boal sunt :

fizic (mobilitate, ngrijire personal, controlul reflexelor, absena

durerii, vitalitate, energie)

psihic ( reacii emoionale, funcionare cognitiv)

social (relaii interpersonale, comunicare, roluri)

comportamental (somn, alimentatiei, recreere, hobiuri)

economic (financiar)

independent (sexualitate)

3.2 Dinamica relatiei asistent medical-pacient

Prin actul medical are loc producerea unei realitati noi: conditia umana ameliorata; are loc nasterea
efectiva a valorii, pregatita prin cunoastere si faurita prin actiune.
Considernd omul ca o unitate corp-minte-spirit, actul medical va trebui sa se adreseze intregului si atunci
toate valorile morale coroborate cu altruismul, compasiunea, respectul pentru viata in completare cu
stiinta vor putea asigura starea de bine a pacientului.
In procesul de ingrijire se fundamenteaza relatia paciant-asistent medical, o relatie foarte
complexa ale
carei probleme nu au fost intotdeauna clar formulate, dar mai ales nu au fost intotdeauna clar rezolvate.
Se spune ca "atunci cnd imbracam halatul pentru a intra la serviciu imbracam odata cu el si
atitudinea
pe care o simbolizeaza formatia profesionala dar si deformatia pe care o comporta" (Minkowski).
In actul terapeutic se face balansarea aproape imperceptibila intre subiectiv si obiectiv, ajutnd
omul de lnga tine, dar vaznd in el un capitol de patologie. Relatia asistent medical- pacient face parte
din psihologia comportamentului interpersonal. Persoana "intra in boala" cu un anumit tip de sistem
nervos si de temperament
cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un
anumit orizont cultural. Bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa
medicala:
45

incredere, stima, simpatie, insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoitI sa-i tratam
neconditionat pe toti.
Simptomele si semnele bolii alcatuiesc "un limbaj al corpului" ce trebuie sesizat si decodificat,
atmosfera ce se stabileste intre pacient si echipa medicala fiind de un acordaj reciproc ca intre un post de
emisie si unul de receptie.
Relatia de ingrijire medicala pacient- asistent nu se reduce la modul simplist "eu-tu" ci se extinde
in
ambele parti: echipa medicala- familia pacientului. Cu aceasta se creeaza o legatura ca suport de sprijin
pentru bolnav pe plan psihic, dar si ca ajutor la ingrijirea bolnavului (ingrijiri primare sau prin educatie
sanitara pna la ingrijiri mai complexe ce pot continua si la externare.
Dr. doc. Andrei Athanasiu propune mai multe tipuri de atitudini in relatia pacient- echipa medicala
care trebuie adoptate in functie de caz si pacient:
- tutore autoritar: fara explicatii, se asteapta o ascultare fidela din partea pacientului;
- mentor: ofera cunostinte de expert;
- bun parinte;
- avocat al adevarului inainte de toate.
Pacientul nu apreciaza intotdeauna efortul si ajutorul nostru, nu ne acorda incredere si
respectul cuvenit, mai mult nu ni se admite nici o greseala. In fata acestora ramnem la cea
mai mare multumire "constinta datoriei indeplinite".
"Am facut tot ce este omeneste posibil" este o expresie deseori intlnita dar oare nu se
asteapta la ceva supraomenesc? De aceea, in cadrul actului medical raspunderea este mult mai
mare pentru ca vine in fata legii, a eticii, dar mai ales in fata constiintei.
Ca sa fii impacat cu tine insuti trebuie sa fii convins ca profesional nu ai gresit, ca totul
a fost corect, prompt si eficient. in plus, toate cunostintele trebuie ameliorate continuu, pentru
ca in aceasta meserie nu se poate spune: "nu am stiut".
De calitatea actului medical depinde prestigiul care reflecta pe de o parte stadiul de
dezoltare a practicii medicale si deci eficienta, iar pe de alta parte atitudinea bolnavului fata
de echipa medicala de la care asteapta totul si nu i se iarta nimic. Si nici asta nu e destul.
Apare arta de a sti sa lucrezi in echipa. Deobicei exista un cod nescris al comportamentului in
fiecare sectie ca intr-un grup de oameni.
In cadrul echipei medicale se intlnesc oameni cu vederi diferite fata de scrupulozitatea
respectarii valorilor morale, att in activitatea profesionala, ct si in viata personala, transferul
incarcarilor morale facndu-se mai adesea dinspre particular spre profesional.In general se

46

creeaza un consens al regulilor morale care trebuie respectate in raporturile cu colegii sau
subalternii bazate pe corectitudine, cinste, sinceritate, datorie, respect.Cinstit si corect ar
insemna si cnd se ia atitudine critica asupra unui act medical defectuos efectuat de catre
oricare dintre membrii echipei medicale.
Recunoasterea superioritatii profesionale, a uneia sau unora dintre membrii echipei "de la care
ai ce invata" perseverenta de a-i ajunge pe acestia, stiinta rezolvarii conflictelor la locul de
munca, atitudinea pozitiva fata de fostii colegi care trebuie ajutati sa se integreze dovedesc
inteligenta sociala.
Oricare ar fi tipul de relatie, fie pacient- asistent, fie asistent- restul echipei medicale, trebuie
sa intelegem ca "autoritate" nu inseamna lipsa politetii, iar "amabilitate" nu inseamna
slabiciune.

47

Tema nr.10

3.3 Abordare in cazul pacientilor psihici

ngrijirea medical este o activitate efectuat de ctre oameni, pentru oameni. Fiina
uman ocup o pozitie central; avem de-a face cu omul ca pacient, omul/oamenii ca
aparintori ai pacientului i omul n calitate de personal medical de ngrijire.
Profesia i are originea n asigurarea nevoilor de baz ale omului, privit n mod
holistic ca unitate psiho-somatic. Aadar, punctul de plecare n procesul de ngrijire
psihiatric trebuie s se afle n universul tririlor pacientului. Existena sau apariia unei
tulburri psihice poate influena total sau parial funcionarea global a unui individ, n aa
msur nct acesta nu va putea n mod independent sau nici chiar cu sprijinul aparintorilor,
s se adapteze la cerinele unei viei armonioase n societate.
Cadrul medical se va axa n activitatea sa pe consecinele strii de boal, pacientul
fiind ajutat s-i regseasc modul de funcionare normal. Astfel, unii pacieni vor deveni
capabili s se ngrijeasc complet pe ei nii. n cazul bolnavilor psihic cronici, ns, suportul
medical rmne permanent.
Principii de baza in ingrijirea pacientilor cu tulburari psihice:
Fiecare om reprezint o unitate psihic, somatic, social i n ceea ce privete principiile
asupra vieii; interaciunea dintre aceste aspecte influeneaz existena fiecrui om.
Fiecare om este unic n felul su; aceast idee este valabil n oricare din situaiile n
care s-ar afla.
Fiecare om este un individ independent, dotat cu responsabilitate proprie; el poate avea
discernmnt i poate s se schimbe n funcie de gradul su de adaptabilitate.
Omul nu poate fi analizat separat de mediul su social; el are nevoie de oameni n jurul
su pentru a putea fi om.

48

Fiecare om are o istorie a vieii sale; prezentul este o continuare a trecutului i are
influen asupra viitorului.

3.4 Iatrogenia psihogena

Iatrogenia- stare psihic produs sau agravat pe cale psihogen de ctre medic, de tratament
sau de condiiile spitalizrii.
Iatrogenia este unul dintre capitolele care ptrund din ce n ce mai mult n actualitatea
imediat a societii noastre, dar care este, inexplicabil, foarte rar adus n discuie n prezent
iatrogenia se refer, mai ales, la suferinele cu substrat organic, somatic, fie c sunt
determinate de mijloacele pe care medicul le pune n oper pentru tratament, fie direct de
ctre aciunile acestuia, ca n cazul specialitilor chirurgicale.
Manifestrile de iatrogenie sunt extrem de variate, i pot merge de la simple tulburri funcionale care se estompeaz odat cu trecerea timpului i pot disprea, trecnd prin stri
patologice reale, care pot reclama chiar intervenii chirurgicale corectoare, pina la pierderea
bolnavului care, orict am fi de acoperii de consimminte, este o nenorocire adevrat pentru
toti cei implicati.
Principalii actori ai iatrogeniei sunt eroarea, greeala i abuzul. Dei, n mare, ele sunt surori
gemene pentru c efectele lor sunt superpozabile, dac nu identice exist unele nuane
care le difereniaz. n acelai timp, nu se poate face abstracie de marele regizor care este
reprezentat de condiiile de desfurare a actului terapeutic.

49

Tema nr.11
Abordare in situatii de criza si in faza terminala
3.6 Asistenta psihologica a pacientilor neoplazici
n prezent, circa 4 milioane de persoane din ntreaga lume sufer de durere provocat
de cancer. Cancerul constituie n ntreaga lume o problem major de sntate public. n
Romnia, boala neoplazic reprezint a doua cauz de deces dup bolile cardiovasculare.
Boala este nsoit de un grad mare de stres, poart n ea ameninarea morii, nevoia de
tratamente inconfortabile. Ea presupune traversarea mai multor stadii, cel al primelor
simptome, faza de diagnostic, faza de tratament, cea a remisiunii i a vindecrii, i uneori faza
de reapariie a bolii, urmat de cea preterminal i terminal.
De la primele simptome, bolanvul este confruntat cu o nou realitate fizic. Percepiile
fizice chiar i cele necunoscute, trebuie s fie integrate: tumori, durere, oboseal, pierderea
apetitului, a libidoului, alterarea funciei intelectuale, pierdere sau ctig n greutate, pierderea
forei musculare, etc. Confirmarea diagnosticului de cancer este asociat cu o sentin la
moarte, la catastrof.
Gnduri la moarte, tulburri emoionale(pesimism, anxietate, disperare),
vulnerabilitate, se asociaz cu o remisiune a legturilor cu mediul , fie c acesta este cel
familial, social sau profesional. Diagnosticul descrie o criz individual i interpersonal.
Apar tendine depresive cu timpul, o anxietate generalizat, o pierdere a rolurilor ndeplinite
pn atunci ce duce la o scdere a stimei de sine, la o schimbare a imaginii corporale, la o
afectare a sexualitii i fertilitii n special la femei. Se presupune c boala ar duce la o
reevaluare la nivel axiologic, astfel nct nevoile celor bolnavi de cancer s se modifice o dat
cu boala.
In cazul bolnavilor neoplazici se ridica unele probleme importante de ordin psihologic:
-

problema adevarului despre boala, cel mai adesea la aflarea diagnosticului apar stari
de negare- revolta- resemnare- disperare- cu posibile conduite de tip suicidar

deciderea modalitatii de interventie radicala sau paliativa(mutilare, fara certitudinea

salvarii vietii sau vindecarii

50

Abordare si consiliere in HIV pozitiv

Diagnosticul infeciei HIV creeaz tensiuni psihologice majore. Strile psihologice n care cade
persoana infectat cu HIV sunt condiionate de faptul c, diagnosticul deseori este neateptat
pentru ea i este nevoie de timp pentru a-l accepta i a se adapta la via ntr-o nou realitate.
Persoana infectat cu HIV trebuie s ntreprind anumii pai, ca s se adapteze la noile
condiii.
ocul
Acesta este o reacie fireasc a omului la o informaie care reprezint o ameninare pentru
via.
Negarea
Unele persoane pot reaciona la comunicarea diagnosticului stabilit printr-un refuz categoric
de a crede n realitatea unui asemenea fapt (Asta nu mi se poate ntmpla mie!). La etapa
iniial, negarea, slbind stresul, este capabil s influeneze benefic asupra pacientului
Gnduri i fapte suicidale
Pentru omul care a aflat despre statutul su HIV crete riscul unui deznodmnt suicidal. Suicidul
poate fi interpretat ca o posibilitate de a evita suferinele fizice i de a pune capt frmntrilor
rudelor i persoanelor apropiate.
Teama
Omul care triete cu o boal anumit are multe temeri. Cele mai serioase din ele sunt teama
de moarte i teama de agonie din cauza bolii i/sau a singurtii. Printre altele mai trebuie
menionat teama de a fi abandonat (respins) de cei apropiai i de societate, teama de a lsa
copiii/familia fr sprijin, teama pierderii capacitilor fizice sau mintale, teama de a pierde
confidenialitatea.
Depresia
Foarte des omul ajunge n starea de depresie n momentul contientizrii c boala a pus
stpnire pe ntreg corpul, c maladia este incurabil i c situaia a scpat de sub control.
Anxietatea
Nelinitea intr n viaa persoanei bolnave ca urmare a sentimentului de confuzie n legtur cu
maladia.
Diminuarea autoaprecierii
Autoaprecierea ncepe s sufere imediat dup diagnosticarea unei maladii. nstrinarea
vecinilor, a colegilor de serviciu, a cunoscuilor i rudelor poate provoca sentimentul pierderii

51

propriei valori sociale i a ncrederii n sine, ceea ce, la rndul su, conduce la diminuarea
autoaprecierii.
Ipohondria
La ipohondrie omul poate ajunge din cauza ngrijorrii excesive n privina sntii sale,
cnd chiar i cele mai nensemnate schimbri fizice provoac o nelinite puternic. Ipohondria poate
avea caracter temporar, manifestndu-se imediat dup comunicarea diagnosticului, sau
permanent, cnd adaptabilitatea la maladie este dificil.
Etapele adaptrii la diagnostic
Informaia despre maladia incurabil poate influena n mod diferit viaa omului i a
persoanelor apropiate lui. Unii suspectau boala, pentru alii ea a fost o surpriz absolut. Dar, ntrun fel sau altul, aflarea acestei informaii se apreciaz ca un eveniment ieit din comun.
Criza psihologic este o parte integrant a procesului acceptrii maladiei, pentru c boala
atac i schimb ntreaga via a omului.
Maladia include cteva componente:
senzorial - perceperea bolii sau a altor dereglri;
emoional - chinurile sufleteti n legtur cu cele ntmplate cu un larg spectru de emoii,
de la team pn la speran;
volitiv - necesitatea de a depi maladia;
raional - cunoaterea faptului mbolnvirii.
Atitudinea omului fa de boal poate fi:
adecvat - corespunztoare strii date;
neglijent - seriozitatea maladiei se subapreciaz;

negativ - se resping gndurile i faptele legate de maladie,

fobic - seriozitatea situaiei se exagereaz;
pozitiv - boala este pus n conexiune preponderent cu emoiile pozitive (de exemplu,
boala ca experien nou, ca posibilitate de a privi altfel lumea i pe sine, de a obine noi
avantaje materiale sau de alt fel etc).

52

Tema nr. 12
Psihoterapie
3.9 Psihoterapie suportiva simpla
Psihoterapia poate fi definita ca o disciplina stiintifica, ca o procedura de tratament
psihologic sau ca o gama de proceduri de tratament mediate printr-un schimb verbal intre
pacient si psihoterapeut al caror scop este ameliorarea simptomelor si imbunatatirea adaptarii
sociale (G.Ionescu, 1990)
In psihoterapia suportiva elementul esential este sprijinul, suportul si nu dezvoltarea
intelegerii (constientizarii). Acest tip de terapie se adreseaza bolnavilor cu vulnerabilitati
serioase ale egoului, in special al pacientilor psihotici. Pacientii aflati intr-o situatie de criza,
cum ar fi doliul acut, sunt si ei potriviti, ca si bolnavii suferinzi de o boala somatica cronica si
invalidanta. Terapia poate fi continuata pe termen lung in special in cazul bolnavilor cu
probleme cronice. Suportul poate sa ia forma fixarii de limite, cresterii testarii realitatii,
reasigurarii, sfaturilor si ajutorului pentru dezvoltarea abilitatilor sociale.
Psihoterapia pacientilor somatici poate fi efectuata in unitatile medicale de asistenta
ambulatorie sau in conditiile de spitalizare. In functie de orientarea actiunii psihoterapeutice
va fi aleasa metoda de psihoterapie.psihoterapia suportiva vizeaza starea afectiva precara a
pacientului.
Tehnicile suportive sunt focalizate asupra identificarii strategiilor adecvate rezolvarii
problemelor medicale si mobilizarii suportului social.
Psihoterapia suportiva include interventii ca educatia, testarea realitatii, reasigurarea si
consilierea.
Scopul psihoterapiei suportive consta in intarirea mecanismelor adaptative, in reducerea
participarii afective, trairii starii de boala, a anxietatii, a tensiunii afective, ca si a conduitei
maladaptative.
Indicatiile psihoterapiei suportive:
-

debut acut al unor boli somatice cronice

exacerbarile(acute) ale bolilor cronice

situatii psihostresante si intens psihotraumatizante.

53

Din punctul de vedere al metodelor de psihoterapie utilizate in ansamblul terapeutic al bolii

coronariene, in prim plan se situeaza psihoterapia comportamentala.

Psihoterapia suportiva este aplicata inca de la aparitia infarctului miocardic sau din perioada
spitalizarii, fiind axata in special asupra pacientilor care prezinta:
-

tendinte de denegrare a simptomatologiei sau a bolii in ansamblu

noncomplianta terapeutica

tendinte de invaliditate psihogena.

Prin aceasta abordare terapeutica pacientul este lasat(fiind uneori incurajat) sa-si expime
starile afective si sentimentele fata de boala coronariana, fata de atacul coronarian, ca si
fata de consecintele acestuia.
Psihoterapia suportiva in hipertensiunea arteriala
In afara elementului suportiv, psihoterapia prezinta in general un continut educativ,
invatandu-l pe pacient sa identifice si sa evite stimulii nocivi, orientandu-l in adaptarea la
mediul sau socio- familial si la limitarile impuse de boala
Astmul bronsic- psihoterapie
In boala astmatica exista anumite elemente psihice legate de miros, apa, somn si voce, in
sensul ca pacientii si in special copiii prezinta:
-

o sensibilitate crescuta la mirosuri

teama fata de apa si inec

o acreditare negativ-anxiogena a somnului

vocea intensa

psihoterapia de tip suportiv are ca prim obiectiv reducerea anxietatii anticipatorii si

corelative crizei. Terapeutul va avea in vedere ameliorarea relatiilor interpersonale ale
pacientului, cunoscuta fiind importanta acestora in declansarea si reaparitia crizelor.

Ulcerul duodenal
54

Dintre afectiunile gastro-intestinale ulcerul peptic este cel mai elocvent corelat cu starile
emotionale care ii influenteaza aparitia si-i moduleaza evolutia.
Psihoterapia suportiva este uneori asociata cu o atitudine explicativa din partea terapeutului,
susceptibila de a reduce anxietatea pacientului.
Psihoterapia suportiva este recomandata si in cazuri de colectomie sau ileostomie.
3.11. Terapia pierderii la copii
Cum explicam celor mici pierderea cuiva drag
Atunci cand o persoana draga moare este destul de dificil sa-i explicati unui copil ce se
intampla si sa-l ajutati sa depaseasca pierderea, mai ales ca este necesar sa va descurcati si voi
cu durerea. Copiii inteleg despre moarte atat cat le permite varsta, experienta de viata si
personalitatea. Exista, insa, niste aspecte ce ar trebui luate in considerare in toate cazurile.

55

Explicati moartea cu cuvintele copilului

Este necesar sa fiti sinceri cu copiii pentru a incuraja astfel intrebarile ce ar putea veni din
partea lor. Este posibil sa nu aveti raspuns pentru toate intrebarile copiilor dar este bine sa
creati o atmosfera confortabila si sa-i impartasiti copilului credintele voastre despre
spiritualitate si moarte.
Copiilor le este greu sa inteleaga ca oamenii mor si ca nu se mai intorc niciodata. Asa ca
exista posibilitatea, ca dupa ce ii explici copilului ca o persoana a murit, acesta sa intrebe
unde este acea persoana si cand se intoarce. Varsta si dezvoltarea emotionala influenteaza
modul de plangere a unei morti.
Copiii cu varsta sub 7 ani percep moartea ca o separare. Se pot simti abandonati si speriati.
Le este frica sa ramana singuri sau sa plece de langa persoane dragi, nu vor sa doarma singuri
noaptea si sa mearga la gradinita sau la scoala. Copiii la aceasta varsta nu-si pot exprima
verbal sentimentele, ci prin actiuni: refuzul de a asculta de adulti, accese de furie, jucarea unor
roluri intr-o lume imaginara. Copiii mai mici de 2 ani refuza sa vorbeasca si sunt iritabili.
Copiii cu varste intre 2 si 5 ani pot avea probleme in legatura cu alimentatia, somnul, mersul
la toaleta.
Intre varstele de 7 si 12 ani, moartea este perceputa ca o amenintare a propriei sigurante.
Unii simt nevoia sa stea langa cineva care sa-i protejeze, pe cand altii devin retrasi. Sunt copii
care incearca sa fie curajosi si se comporta foarte bine. Un copil indurerat poate avea
probleme de concentrare la scoala, nu poate urma indicatiile si nu-si poate indeplini
activitatile zilnice. La aceasta varsta copiii au nevoie sa fie facuti sa inteleaga ca nu au nici o
vina pentru deces.
Adolescentii percep moartea ca si adultii. Isi pot exprima sentimentele intr-un mod dramatic
si neasteptat. Se pot alatura unor grupuri religioase care definesc moartea intr-un mod
linistitor pentru tineri. Pot incerca sa invinga moartea prin participarea la activitati periculoase
(curse de masini, fumat, alcool, droguri, sex neprotejat). Ca si adultii, adolescentii sunt
capabili de suicid in aceasta perioada de suferinta.

56

BIBLIOGRAFIE:
1. Athanasiu, A. (1998). Tratat de psihologie medical. Bucureti. Editura Oscar Print;
2. Bban A., Derevenco P. (1986). Un profil psihofiziologic posibil al bolnavilor coronarieni.
Revista de psihologie;
3. Cucu, I. (1980). Psihologie Medical Bucureti. Ed.Medical;
4. Enchescu, C. (2001). Tratat de psihopatologie. Bucureti. Ed. Tehnic;
5. Enachescu, C. Enachescu, L. (2008). Psihosomatica. Editura Polirom;
6. Iamandescu, I.B. (1993). Stresul psihic i bolile interne. Bucureti. Editura All;
7. Iamandescu, I.B. (2005). Psihologie medical. Bucuresti. Ed. Infomedica;
8. Iamandescu, I.B. (1998). Psychoneuroallergology. Bucureti. Romcartexim;

57

9. Iamandescu, I. B. (1999). Elemente de psihosomatic general i aplicat. Bucuresti. Ed.

Infomedica;
10. Ionescu G. (1995). Tratat de psihologie medical. Bucureti. Editura Asklepios;
11. Souzenelle, d. A. (1999). Simbolismul corpului uman. Timioara. Editura Amarcord;
12. Valeanu, V.(1977). Psihosomatica feminina. Bucureti. Editura medical;

58