OBIECTIVELE DE ÎNGRIJIRE ŞI INTERVENŢIILE

PROPRII ŞI DELEGATE ALE ASISTENTEI ÎN

AFECŢIUNILE PSIHIATRICE

Psihiatria este specialitatea medicală care se ocupa cu identificarea cauzelor,

diagnosticul, prevenţia si tratamentul afecţiunilor psihice.
Afecţiunile psihice pot fi grupate in :
 tulburări de afectivitate (depresie majora, boala bipolară),
 tulburări cognitive (demenţa multi-infarct, demenţa Alzheimer, delir),
 tulburări anxioase (atacuri de panică, boala obsesiv-compulsivă),
 tulburări de personalitate,
 tulburări psihotice (schizofrenia),
 dependenţa de substanţe (droguri, alcool, tutun).

EDUCAŢIA SANITARĂ PENTRU PREVENIREA BOLILOR PSIHICE

 igiena sarcinii: a se evita traumele psihice, stările tensionale, alcoolul, tutunul,
medicamentele, drogurile;
 asigurarea unui climat familial cald, afectuos, echilibrat, pentru o bună dezvoltare
psihică a copilului;
 abordarea adolescentului cu înţelegere şi sfaturi competente în timp util, pentru a
evita deprinderile neigienice, dăunătoare dezvoltării psihice (alcool, droguri);
 asigurarea unei atmosfere de înţelegere şi respect în familie şi la locul de muncă ,
evitarea conflictelor relaţionale, a stărilor tensionale;
 informarea tinerilor căsătoriţi asupra cerinţelor vieţii de familie, pentru a evita
traumele psihice ulterioare (divorţ);
 orientare profesională conform aptitudinilor şi dorinţelor individului, pentru a
evita traumele legate de schimbarea locului de muncă sau recalificare;
 pregătirea pentru schimbări sau evenimente din viaţă (pensinare, menopauză),
pentru a evita stările depresive, sentimentul de inutilitate , nervozitate;
 eviatrea surmenajului psihic;
 regim de viaşă echilibrat: alternarea perioadelor de activitate cu perioade de
repaus, activitate reconfortantă, recreativă;
  eviatrea consumului de alcool, droguri, cafea în exces, condimente;
 tratarea precoce a afecţiunilor organice (endocrine, metabolice, renale, cardiace,
neurologice).

OBIECTIVE
 liniştirea pacientului;
 diminuarea manifestărilor comportamentale;
 asigurarea unui aport alimentar în funcţie de necesităţi;
 asigurarea unui somn corespunzător din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
 prevenirea accidentării;
 prevenirea complicaţiilort imobilizării voluntare;
 redbândirea interesului pentru desfăşurarea unor activităţi;
 relaurea relaţiilor interpersonale.

CULEGEREA DATELOR
1. Circumstanţe de apariţie : factori de risc
 condiţii nefavorabile ale mediului extern (calamităţi naturale, război);
 factori genetici;
 afecţiuni în timpul sarcinii (lues, rubeolă);
 traumatisme obstetricale;
 traumatisme şi infecţii care produc leziuni ale creierului;
 stări conflinctuale, tensionate : în familie, la locul de muncă;
 profesii cu responsabilităţi crescute, desfăşurate în zgomot şi încordardare psihică
 boli metabolice, endocrine, neurologice, infecţioase, intoxicaţii;
 ore de somn insuficiente;
 consum de alcool, droguri.
2. Manifestări de dependenţă
 tulburări ale stării de conştienţă: nereacţionare la stimuli, dezorientare, confuzie,
dezinteres faţă de lumea exterioară.
 tulburări de gândire: idei prevalente (nevroze, psihopatii), idei obsesive( stări
depresive, nevroze), lipsa coerenţei în vorbire.
  tulburări de percepţie: hiperestezie, hipoestezie, iluzii, halucinaţii (auditive, tatile,
olfactive).
 tulburări de memorie: hipomnezia sau amnezia.
 tulburări ale despoziţiei: depresie, euforie, nejustificată cu un comportament
agitat, haotic, stare de spirit schimbătoare.
 tulburări afective: furie, agresivitate, violenţă, apatie, labilitate emoţională.
 tulburări de voinţă: dificultate în luarea unei decizii, activităăţi nefinalizate,
însuşirea cu uşurinţă a convingerilor celor din jur.
 tulburări de activitate: negativism,piromanie, stereotipie, cleptomanie, catatonie,
catalepsie, agitaţie psihomotorie, efectuarea mai multor activităţi în acelaşi timp.
 tulburări de comunicare: lugoree, mutism, bâlbâială, eroare verbală, graforee,
refuzul scrisului, deficienţe de caligrafie.
 tulburări de comportament instinctual: exagerarea sau diminuarea instinctului
alimentar (bulimie sau anorexie nervoasă), perversiuni sexuale, exagerarea sau scăderea
instinctului matern.
 diminuarea instinctului de conservare (tentativă de autoagresiune, suicid)
 tulburări organice (creier, cord, ficat, rinichi) în abuz de alcool, droguri.

EXAMINĂRI PARACLINICE
 radiologice: radiografie craniană, arteriografie, tomografie computerizată,
mielografie.
 electroencefalograma
 examen genetic: examene citogenetice (cariotipil, testul Barr)
 examinări morfologice: dermatoglifele palmare
 examinări de laborator: sânge (VSH, glicemie, acid uric, creatinină, colesterol,
probe de disproteinemie, V.D.R.L), urină, L.C.R.
 examen psihologic: teste de personalitate, teste de investigare a atenţiei,
memoriei.

INTERVENŢII PROPRII ŞI DELEGATE

 asigurarea microlimatului corespunzător (să ofere siguranţă, contact cu
realitatea), cameră liniştită, lipsită de excitanţi, temperatură optimă,
posibilităţi de a asigura semiobscuritatea;
 supravegherea atentă a pacientului pentru a observa apariţia unor modiificări
de comportament sau modificări fiziologice;
 asigurarea alimentaţiei, în funcţie de necesităţi şi preferinţele pacientului;
 supravegherea somnului în vederea asigurării perioadelor de repaus
reconfortant;
 asigurarea îngrijirilor igienice, se va stimula pacientul să se spele, să se
îmbrace, la nevoie va fi ajutat.
 în caz de agitaţie psihomotorie se va imobiliza pacientul manual sau cu
ajutorul cearceafurilor sau a chingilor;
 stimularea pacientului pentru efectuarea unor activităţi se va face prin
stabilirea unui program de activităţi agreate de pacient, pentru a preveni
plictiseala, urmând ca la final, pacientul să fie recompensat prin laude;
 prevenirea izolării prin stimularea relaţiilor interpersonale se face prin
organizarea de activităţi de grup, iar în cazul în care, pacientul are senzaţia că
nu este acceptat de ceilalţi pacient se va interveni.
 urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ;
 aplicarea măsurilor de prevenire a complicaţiilor imobilizării voluntare;
 participarea la măsurile terapeutice aplicate: insulinoterapie, şoc electri,
somnoterapie, psihoterapie (individuala, în grup, meloterapie, ergoterapie);
 administrarea tratamentului medicamentos ( neuroleptice, antidepresive,
tranchilizante, hipnotice), explicându-se necesitatea tratamentului şi
cooperării;
 menţinerea legăturii cu familia şi încurajarea familiei în implicarea şi
suportul emoţional al pacientului.
ONICIUC ELENA-CORNELIA IIIA-AMG